Legea 10/2001. Decizia nr. 374/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 57586/3/2011
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.374 R
Ședința publică din data de 20.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentele reclamante M. A., M. D. și M. M. împotriva sentinței civile nr.410/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001 – contestație”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentele reclamante prin mandatar U. M., lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul recurentelor, legitimat cu C.I. . nr._, eliberată de SCPLEP Megidia la data de 21.10.2011, depune o procură judiciară acordată de reclamanta M. A. și precizează că pentru celelalte reclamante are procură la dosarul de fond.
Curtea, verificând actele dosarului, constată că la fila 188 dosar fond se află depusă procura pentru reclamantele M. D. și M. M..
Mandatarul recurentelor reclamante depune la dosar motivarea recursului, respectiv, concluzii scrise, prin care invocă excepția de nelegalitate a actului administrativ, respectiv dispoziția Primarului General emisă în 2009, precum și excepția de nulitate absolută a acestei dispoziții.
La interpelarea instanței, mandatarul recurentelor reclamante precizează că are studii juridice, fiind licențiat în drept din anul 1998, precum și faptul că nu este rudă apropiată cu părțile. Mai arată că dovada licenței o poate depune la dosar în această zi.
Curtea, față de aceste precizări, constată că, din punct de vedere procedural, mandatarul recurentelor reclamante nu mai este obligat să depună dovada studiilor juridice, față de faptul că gradul de rudenie cu recurentele nu-i permite să formuleze concluzii orale, motiv pentru care, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă la data de 22.08.2011, contestatoarele M. A., M. D. și M. M., în calitate de moștenitoare după defuncta P. V., au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General să anuleze dispoziția nr._/21.12.2009 emisă în baza Legii nr. 10/2001, în dosarul administrativ nr._ și să oblige pârâtul la emiterea unei dispoziții privind retrocedarea terenului situat în București, .. 2 sector 2.
În fapt, reclamantele și-au motivat contestația arătând că în mod greșit li s-a respins retrocedarea terenului în litigiu, respectiv, deși au fost depuse toate documentele necesare, notificarea a fost respinsă pentru că în mod greșit a fost analizată ca fiind formulată de către autoarea reclamantelor, iar nu de către reclamante ca moștenitoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La termenul de judecată din data de 23.01.2013, reclamantele au precizat acțiunea, arătând că notificarea aparține reclamantelor, chiar dacă a fost semnată de mama acestora, fiind găsită de reclamantă la domiciliul acesteia, după deces.
Deși legal citat, pârâtul M. București nu a depus întâmpinare.
A fost depus la dosar, în copie, dosarul administrativ nr._ constituit în baza Legii nr. 10/2001, finalizat prin emiterea dispoziției nr._/21.12.2009.
Prin sentința civilă nr. 410/27.02.2013 Tribunalul București- Secția a V-a Civilă a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantele M. A. și M. D. și M. M. în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr._/21.12.2009 emisă în dosarul administrativ nr._ constituit în baza Legii nr. 10/2001, M. București, prin Primarul General, a respins notificarea formulată de numita P. V. și înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 3717/12.12.2001, privind imobilul situat în București, .. 2 Sector 2, privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul susmenționat.
Soluția de respingere a notificării a fost motivată prin aceea că numita P. V. a decedat anterior depunerii notificării .
La fila 114 dosar se află notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru despăgubiri bănești privind terenul în suprafață de 860 mp situat în București, ..2 Sector 2.
Această notificare poartă semnătura numitei P. V., astfel cum rezultă din verificarea făcută cu semnătura aceleiași persoane ce apare pe carnetul de membru de sindicat depus la termenul de judecată din data de 20.02.2013.
Pe notificarea susmenționată nu este menționată data redactării. Pe de altă parte, la fila 38 dosar se află dovada comunicării acestei notificări către Prefectura Municipiului București,prin Biroul de Executori Judecătorești asociați „ D., I. și Crafcenco”, iar din această dovadă de comunicare rezultă că notificarea a fost înregistrată la Biroul de executori judecătorești la data de 12.12.2001, sub nr. 3717.
Din certificatul de moștenitor nr. 224/02.10.2007 emis de notar public D. D. rezultă că numita P. V. a decedat la data de 30.11.2001, deci anterior înregistrării la Biroul executorilor judecătorești, respectiv la12.12.2001, a notificării semnate de defunctă. Conform acestui certificat de moștenitor, urmare a dezbaterii succesiunii defunctei P. V., în anul 2007, au calitatea de moștenitoare ale acesteia reclamantele M. A., M. D. și M. M., în calitate de fiice.
Din conținutul dosarului administrativ rezultă că, după înregistrarea notificării și până la emiterea dispoziției atacate prin prezenta contestație, corespondența cu autoritatea investită cu soluționarea notificării în litigiu s-a făcut de către reclamanta M. A..
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantele M. A., M. D. și M. M..
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 au fost îndeplinite și anume a fost exprimată voința defunctei P. V. de a face cererea de retrocedare și a semnat-o, fiind depusă în termen legal de către persoane ce aveau calitate, respectiv de către moștenitorii în drept.
Se precizează că prin soluția pronunțată se golește de conținut norma legală, dându-se o interpretare speculativă, abstractă și formalistă de genul celor pentru care România este condamnată pe bandă rulantă la CEDO.
Se arată că persoanele care au semnat și au depus notificarea aveau aceste drepturi la momentul exercitării lor, urmând a produce efectele pentru care actul a fost conceput și expediat.
La dosar s-a mai depus din partea mandatarului recurentei o cerere prin care s-a invocat excepția nelegalității conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, arătându-se că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate și excepția nulității absolute a actului administrativ, dispoziția_/2009 emisă de P.M.B.
Analizând recursul de față, care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9, prin prisma criticilor invocate, raportat la sentința recurată, și potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea de Apel, constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor urma.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică deținătoare, înregistrarea notificării făcând dovada respectării termenului legal.
Pentru a avea efectele unei înregistrări legale a notificării, în sensul prevăzut de Legea nr._, așadar pentru a se putea declanșa procedura administrativă stabilită prin această lege, notificarea trebuie făcută de către persoana îndreptățită.
În speță, la data formulării notificării și a depunerii ei, notificatoarea P. V. nu mai trăia, astfel că ea nu poate să aibă efectele prevăzute de Legea nr. 10/2001, nemaiavând la acea dată calitatea de persoană îndreptățită.
În cauză, nici unul dintre moștenitorii nu au înțeles să formuleze notificare pe care să o înregistreze în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel că în mod corect tribunalul a respins ca nefondată contestația.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată, Curtea de Apel consideră că nu se impune a se da curs acestei excepții, deoarece în sensul prevăzut de Legea nr. 10/2001, dispoziția atacată este calificată de către lege ca fiind un act juridic civil, fiind ca atare în competența instanței civile, motiv pentru care și legalitatea acesteia se examinează tocmai pe calea dedusă judecății, calea de față.
Față de aceste considerente, conform art. 312 alin. 1, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele reclamante M. A., M. D. și M. M. împotriva sentinței civile nr.410/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. G. D. M. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. CG/TI – 2 ex
04.03.2014
Jud. fond C. C. D.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 118/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
