Acţiune în constatare. Decizia nr. 709/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 3792/94/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 709R
Ședința publică de la 7 aprilie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant G. V. C. împotriva deciziei civile nr. A526/11.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât ORAȘUL V. PRIN PRIMAR, având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocat O. B. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanta recurentului reclamant depune la dosar dovada imposibilității de prezentare la termenul anterior, respectiv copie de pe biletele de avion din care rezultă că las data de 3.02.2014, nu se afla în țară.
Reprezentanta recurentului reclamant prezintă instanței originalul contractului de închiriere nr. 500/25.01.1991 aflat la fila 30 din dosarul de fond și originalele chitanțelor nr. 1528/25.01.1991 și nr. 335/26.06.1990 aflate la filele 32 și 32 din dosarul de fond, cu care recurentul reclamant a fost achitat despăgubiri pentru culturile aflate pe terenul în litigiu.
Curtea confruntă originalele actelor prezentate de către reprezentata recurentului reclamant cu copiile aflate la dosar, după care restituie reprezentantei recurentului originalele actelor.
Reprezentanta recurentului reclamant arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant având cuvântul în susținerea recursului arată că, instanța a interpretat greșit contractul de închiriere nr. 500/25.01.1991 având în vedere că Lg. 50/1991 este cadrul legal al acestui contract, în care se regăsesc prevederile legale ale concesiunii terenurilor pentru construcții și precizează că prevederile prevăzute la art. 3 din contract referitoare la cadrul legal referindu-se practic la împroprietărirea cu acest teren, nu la cadrul legal al încheierii contractului.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, în temeiul art. 304 pct.9 Cod pr. Civilă, modificarea deciziei recurată, sau casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând să solicite cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1575/2010 a Judecătoriei B. Județul Ilfov, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului G. V. C. împotriva pârâtului Orașul V. prin Primar cu motivarea că reclamantul nu poate pretinde o folosință perpetuă asupra terenului ce i-a fost închiriat de pârât și că respectivul teren este ocupat în prezent de amenajări publice ori de persoane private.
Apelul declarat de reclamant a fost respins cu aceeași motivare prin decizia civilă nr. 526/2012 a Tribunalului București Secția a IV-a Civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul arătând că în temeiul Legii nr. 50/1991 acțiunea sa trebuie admisă, iar pârâtul obligat să îi recunoască dreptul de proprietate asupra terenului închiriat în anul 1991.
Recursul este nefondat.
Prin contractul nr. 500/1991 reclamantului i-a fost închiriată de către pârât o suprafață de 600 m.p pe raza localității V. județul Ilfov. În contract se preciza că regimul juridic al terenului va fi definitivat ulterior apariției unor reglementări legale.
Chiar și această singură mențiune justifică prin ea însăși respingerea acțiunii reclamantului, dovedind caracterul provizoriu al raporturilor contractuale dintre părți.
„Reglementările legale” ulterioare actului au fost concretizate prin Legea nr. 18/1991, în baza căreia, conform adeverinței emise de pârât (pagina 24 dosar fond) terenul a fost pus la dispoziția cetățenilor beneficiari ai legii amintite prin punerea în posesie.
În aceste condiții, pretențiile reclamantului apar ca nejustificate nu doar prin prisma actelor normative invocate de judecătorii fondului și ai apelului, la care achiesăm, ci chiar prin prisma prevederilor contractuale pe care reclamantul le-a acceptat la încheierea actului de închiriere.
Legea nr. 50/1991 invocată de reclamant nu este aplicabilă în cauză, pentru că, pe de o parte, nu a stat la baza încheierii contractului, și, pe de altă parte, nu poate fi aplicată prin extinderea analogică asupra unor acte încheiate anterior intrării sale în vigoare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă vom respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant G. V. C. împotriva deciziei civile nr. A526/11.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât Orașul V. prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. I. P. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
Red. I.P.
Tehnored. C.G 2 ex.
15.04.2014
Jud apel: M.I. L.
D.I. T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1576/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
