Obligaţie de a face. Decizia nr. 1576/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1576/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 24841/303/2012
Dosar nr._
(1704/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1576
Ședința publică de la 24.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă, GĂLETARU M., împotriva deciziei civile nr.554.A. din 25.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă. P. S. 6 BUCUREȘTI.
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, recurenta-pârâtă, Găletaru M., personal, legitimată cu C.I. . nr._/22.01.2014, asistată de avocatul, M. M. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, lipsind intimata-reclamantă P. S. 6 BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar din partea intimatei-reclamante, P. S. 6 București, a unei întâmpinări, la data de 14.10.2014, care a fost comunicată și prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Avocatul recurentei-pârâte, având cuvântul, face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate de instanță.
La întrebarea instanței, avocatul recurentei pârâte, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în pe recursul formulat.
Având cuvântul, avocatul recurentei-pârâte, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțate în apel și, rejudecând, menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond.
Face precizarea ca în procesul verbal de contravenție, pentru recurenta-pârâtă, nu s-a putut evalua și aprecia cât și ce s-a consemnat. Or, consemnarea unei cifre, în mod aleatoriu, ca reprezentând suprafața de construcție extinsă, fără a se face măsurători la data constatării contravenției, nu poate fundamenta o decizie de autorizare a demolării.
De reținut este faptul că din culpa reclamantei, nu s-a mai prezentat la termenul din 10.04.2014, deși la termenul anterior din 13.03.2013, instanța a pus în discuție efectuarea unei expertize tehnice, pentru a se clarifica situația, or, această probă nu s-a mai administrat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 6 București la data de 26.10.2012, reclamanta P. Sector 6 prin Primar a chemat în judecată pe pârâta Găletaru M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să aducă construcția la starea inițială, executată fără a deține autorizație de construire, conform art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, republicată și stabilirea unui termen limită de executare a acestei măsuri conform art. 32, alin. 2 din Legea nr. 50/1991, republicată, să fie împuternicită instituția reclamantă să aducă la îndeplinire dispozițiile instanței în cazul în care aceasta nu va proceda la executarea capătului 1 de cerere, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3925/10.04.2013, Judecătoria S. 6 București a respins cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 73/31.10.2011 pârâta a fost sancționata contravențional prin aplicarea unei amenzi contravenționale în valoare de 1.000 lei, in conformitate cu prevederile art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991.
S-a reținut că urmare a controlului efectuat de inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei sector 6 la locuința pârâtei din București, ., sectorul 6, aceștia au constatat „extinderea în suprafață de 35 mp a construcției existente destinația de locuință, P+M, stâlpi BCA, zidărie BCA, mansardă lemn”, lucrările fiind începute în luna septembrie, fără a deține autorizație de construire.
Prin procesul-verbal s-a dispus oprirea lucrărilor la stadiul fizic consemnat în actul de control, . obținerea autorizației de construire pentru lucrările executate, până la data de 15.04.2012, în caz contrar dezafectarea construcției și aducerea terenului la starea inițială până la data de 15.05.2012, măsuri neîndeplinite de pârâta până la data introducerii cererii.
In cauză, deși pârâta nu s-a conformat dispozițiilor menționate în procesul-verbal si nici nu a prezentat autorizația de construire pentru extindere, instanța de fond a reținut ca, in raport de conținutul procesului-verbal, nu rezultă cu certitudine care sunt elementele constructive care urmează a fi desființate, pârâta afirmând la termenul de judecată că suprafața extinsă ar fi numai de 10 mp, iar nu de 35 mp.
Chiar dacă aceasta nu a contestat procesul verbal de contravenție, pentru a se autoriza desființarea lucrărilor edificate fără autorizație de construire, era necesar ca reclamanta să descrie în amănunt elementele constructive care urmează a fi desființate, cu atât mai mult cu cât acestea au fost edificate in prelungirea construcției vechi care are destinația de locuință.
Prin decizia civilă nr.554 A/25.04.2014, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă P. S. 6 BUCUREȘTI, prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 3925/10.04.2013, pronunțată de Judecătoria S. 6 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă GĂLETARU M., a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să desființeze construcțiile identificate prin procesul-verbal nr. 73/31.10.2011, încheiat de DGPL Sector 6 în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii, în caz contrar autorizează reclamanta să aducă la îndeplinire obligația pe cheltuiala pârâtei, a obligat pârâta la plata sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a obligat intimata la plata sumei de 4,15 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în urma verificărilor efectuate la serviciile de specialitate din cadrul Primăriei S. 6, s-a constatat că pârâta nu a obținut Autorizația de construire pentru lucrările sancționate contravențional.
De asemenea, tribunalul a constatat că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației menționate pe parcursul derulării procedurii judiciare.
În conformitate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, așa cum a fost succesiv modificată și republicată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, desființarea construcțiilor realizate nelegal, în speță fiind incidentă cea de-a doua ipoteză, pârâta executând lucrările fără autorizație.
Pârâta nu s-a conformat măsurilor dispuse prin procesul-verbal, în termenul stabilit în conținutul acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta Găletaru M., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv la data constatării contravenției echipa de control nu a efectuat nici un fel de măsurători și procesul – verbal nu consemnează susținerile sale, astfel că nu se poate fundamenta o decizie de autorizare a demolării. Din culpa reclamantei – intimate care nu s-a mai prezentat la termenul din 10.04.2014, nu s-a administrat proba cu expertiză, deși la termenul anterior instanța a pus în discuție efectuarea acesteia.
În dovedirea recursului, recurenta a depus schițe, proiect cadastru.
Prin întâmpinarea depusă la 14.10.2014 intimata P. S. 6 București a solicitat respingerea recursului ca nefondat, tribunalul reținând corect că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de obținere a autorizației de construire și procesul – verbal de contravenție cuprinde o descriere a elementelor constructive executate fără autorizație.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Curtea a constatat recursul nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
În principal, se impune precizarea aspectelor legate de cadrul procesual de învestire din perspectiva cauzei cererii de recurs, deoarece recurenta prin cererea sa de recurs face o descriere a situației de fapt.
În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Pentru prezentul recurs, instanța a reținut drept cauză a cererilor formulate prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă – ceea ce înseamnă că hotărârea atacată ar fi lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Față de caracterul nondevolutiv al căii de atac a recursului, Curtea în prezenta cauză, va răspunde punctual motivelor de recurs ce pot fi susținute și analizate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct. 9 Cod de procedură civilă. Părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel, ambele judecăți de fond, situația de fapt fiind configurată prin pronunțarea unei hotărâri definitive în privința pretențiilor concrete formulate. Pentru că părțile au beneficiat concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, situația de fapt fiind pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare, în prezenta cauză nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Curtea constată că recurenta prin motivele de recurs face o reproducere a evoluției istoricului cauzei, a stării de fapt, a probațiunii administrate în cauză.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ..
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Curtea a constatat că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.32 alin.1 și 3 din Legea nr.50/1991.
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art.26 lit.a din Legea nr.50/1991 reținându-se că recurenta a executat lucrări de construire fără a avea autorizație de construire, procesul – verbal cuprinzând o descriere a construcției edificate fără autorizație. Prin același proces – verbal s-a dispus obținerea unei autorizații de construire până la data de 15.04.2012, în caz contrar, recurenta fiind obligată să desființeze construcția prin aducerea terenului la starea inițială până la data de 15.05.2012.
Procesul – verbal, astfel cum a fost întocmit, nu a fost contestat de recurentă, nefiind exercitată o cale de atac împotriva acestuia, astfel că se bucură de prezumția de veridicitate. În baza acestei prezumții cuprinsul procesului – verbal reflectă realitatea, din fila 4 a dosarului de fond rezultând că la momentul încheierii acestuia recurenta a arătat că nu are nimic de declarat.
Față de precizarea expresă a recurentei reținută în procesul – verbal că nu are nimic de declarat, criticile privitoare la împrejurarea că în cuprinsul procesului – verbal nu au fost consemnate susținerile petentei, nu s-au efectuat măsurători și împrejurarea că extinderea construcției în afara vechiului amplasament s-a făcut din rațiuni de necesitate fiind prea multe persoane, nu a fost reținută de Curte.
Față de aceleași considerente mai sus menționate, nici apărările recurentei privitoare la lipsa titlului de proprietate nu sunt relevante prin prisma analizării obligației de a aduce construcția la starea inițială, ce reprezintă obiectul cererii principale.
Cu privire la proba cu expertiză, Curtea constată că proba cu expertiză a fost pusă în discuția părților în temeiul art.129 alin.5 Cod de procedură civilă de instanța fondului în ședința publică din 13.03.2013, fără ca această probă să fie solicitată de recurentă prin întâmpinare, așa cum cere expres art.115 Cod de procedură civilă.
La termenul din 10.04.2013 când recurenta ar fi putut solicita încuviințarea și administrarea acestei probe în condițiile art.167 Cod de procedură civilă, aceasta nu s-a prezentat în fața instanței fondului, așa cum rezultă din practicaua sentinței civile nr.3925/10.04.2013.
Recurenta nu poate invoca propria sa culpă în exercitarea prezentei căi de atac, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă GĂLETARU M., împotriva deciziei civile nr.554 A din 25.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. S. 6 BUCUREȘTI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./05.11.2014
TB-S.4 –C.M.I.; A.C.
Jud.S.6 – C.Ș.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 709/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 110/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
