Acţiune în constatare. Decizia nr. 1475/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1475/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 36766/299/2006
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1475 R
Ședința publică din data de 09.10.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursurile declarate de recurenții pârâți D. A., D. G. F., D. C., D. E. D., P. G. și de recurenții pârâți C. G. D., C. M. împotriva deciziei civile nr.170A/12.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. Ș. G., B. N. A., B. H. Y. GERMAINE DAVIS, B. G. M. M., D. S. A. M., F. I. S., L. DE LEPINARY I. JAQUELINE M., R. I. M. A. și cu intimații pârâți B. A. E., I. (fostă C.) C., N. V., S. J. I., S. Z. P., P. M. BUCUREȘTI, cauza având, ca obiect, „revendicare imobiliară; acțiune în constatare”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 09.10.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea din data de 07.11.2006 înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamanții F. S. I., R. I. M. A., G. M. M. B., I. J. M. L. De Lepynai, C. Ș. G., D. S. A.-M., H. Y. Germaine B. Davis și B. N. Andreau au chemat în judecată pe pârâții D. Corneluș, D. E. D., S. L., M. F., D. G. F., D. A., C. Grațiela, C. M., N. V., T. M. M. și C. C. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că imobilele care au făcut obiectul Decretului nr. 92/1950, poz. 933 din Anexa 0/02 lit. B, situate în Blocul Scala din București, .-4, Sector 1 au fost preluate de către stat fără titlu valabil și să oblige pârâții să lase în deplină proprietate și posesie camerele deținute la etajul 5 a Blocului Scala din București. Sub acest din urmă aspect, reclamanții au arătat că pârâții D. Corneluș, D. E. D., dețin camera nr. 47 împreună cu vestibul, baie și cota aferentă de teren, pârâta S. L. deține camera nr. 48 împreună cu vestibul, baie și cota aferentă de teren, pârâta M. F. deține camera nr. 50 împreună cu vestibul, baie și cota aferentă de teren, pârâții D. G. F. și D. A. dețin camera nr. 51 împreună cu vestibul, baie și cota aferentă de teren, pârâții C. Grațiela și C. M. dețin camera nr. 52 împreună cu vestibul, baie și cota aferentă de teren, pârâtul N. V. deține camera nr. 54 împreună cu vestibul, baie și cota aferentă de teren, pârâta T. M. M. deține camera nr. 56 împreună cu vestibul, baie și cota aferentă de teren iar pârâta C. C. deține camera nr. 55 împreună cu vestibul, baie și cota aferentă de teren.
Prin sentința civilă nr. 6436/2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosar nr._ s-a admis excepția de litispendență și s-a înaintat cauza la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă pentru a se reuni cu litigiul care face obiectul dosarului nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 01.06.2011, tribunalul a calificat excepția de litispendență ca fiind excepție de conexitate pe care a respins-o.
Dosarul a fost restituit la Judecătoria Sectorului 1 pentru continuarea judecății.
Prin sentința civilă nr._/2/2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosar nr._ /200, la data de 11.09.2012, s-a constatat nulă cererea de chemare în judecată privind pe reclamanții F. S. I., R. I. M. A., G. M. M. B., I. J. M. L. De Lepynai, C. Ș. G., D. S. A.-M., H. Y. Germaine B. Davis și B. N. Andreau în contradictoriu cu pârâții C. G., C. M., B. A. E., S. Z. Phincas, S. J. I., D. Corneluș, D. E. D., M. F., D. G. F., D. A., N. V., C. C., P. G. și P. M. București.
Prima instanță a arătat că după ce a pus în vedere reclamanților să facă dovada calității de reprezentant cu respectarea dispozițiilor art. 83 alin. 1, art. 68 alin. 1 și art. 67 alin. 1 Cod procedură civilă a făcut aplicarea art. 161 Cod procedură civilă iar, ulterior, constatând că reclamanții prin avocat nu au adus probe în sensul menționat s-a procedat la constatarea nulității cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 170/A/12.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a lui C. C. și a apărătorilor apelanților, ca neîntemeiată, s-a respins excepția nulității pentru lipsa semnăturilor apelanților, ca neîntemeiată, au fost admise apelurile declarate de apelanții reclamanți împotriva sentinței civile nr._/2012 și a încheierii de ședință din data de 04.09.2012, ambele pronunțate de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, s-a desființat în tot sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei, s-a reținut că reclamantul C. G. a dat procura autentificată sub nr. 1307/25.10.2006 la Ambasada României din Washinton prin care îl împuternicea pe C. C. și pe V. M. D. să-l reprezinte și să îi apere interesele în legătură cu revendicarea pe orice cale a bunurilor care i se cuvin în calitate de moștenitor al tatălui său G. (G.) C.. F. Serpahine I. l-a împuternicit pe același C. C. prin procura autentificată sub nr. 416/417/20.02.2004 pentru a-i apăra interesele în legătură cu revendicarea pe orice cale a drepturilor care au aparținut defuncților D. M. B. și E. M.. Reclamantul R. I. M. l-a mandatat în același sens pe C. C. prin procura autentificată sub nr. 1849/09.06.2005. G. B. a împuternicit-o pe I. J. M. L. De Lepynai, născută B., să-l reprezinte pentru dobândirea bunurilor mobile și imobile preluate de la tatăl lor. Aceasta din urmă i-a dat procură autentică numitului C. C., atât în ceea ce o privește, cât și în ceea ce-l privește pe B. G. M. M.. S. A. M. D. a împuternicit-o pe I. L. Delepynai să o reprezinte, prin procura autentificată la data de 21.08.2005. În fine, H. Davis a împuternicit-o pe I. L. Delepynai prin procura autentificată la data de 22.07.2005 să o reprezinte pentru revendicarea bunurilor mobile și imobile preluate abuziv pe care le-a moștenit de la Pier A. B. sau de la alți reprezentanți ai familiei B..
Prin procura autentificată data de 16.09.2005, L. Delepynai în nume propriu și în calitate de mandatară pentru H. Y. Germaine B. Davis și D. S. M. l-au împuternicit pe C. C. pentru a revendica bunurile mobile și imobile pe care le-au moștenit de la familia B..
N. A. B. l-a împuternicit pe C. C. prin procura autentificată la data de 26.10.2005, pentru a-l reprezenta la revendicarea bunurilor preluate abuziv de la familia B..
Tribunalul a observat că în baza procurilor anterioare, C. C., în calitate de mandatar al reclamanților, a încheiat cu d-nele avocat G. A. și G. Cavalciuc contractul de asistență juridică nr._/6.11.2006 în baza căruia s-a emis împuternicirea avocațială aflată la dosar care include dreptul de redactare și semnare a cererii de chemare în judecată.
Cu privire la C. G. S., tribunalul a observat că acesta a fost reprezentat de către apărător dar în faza apelului, la dosar fiind depusă împuternicire avocațială.
Împotriva deciziei tribunalului, au declarat recurs pârâții P. G., D. Corneluș, D. E. D., D. G. F. și D. A., respectiv pârâții C. G. D. și C. M..
Ambele recursuri au fost declarate în termen.
În motivarea recursurilor, se arată că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității de reprezentant, deoarece procurile anexate cererii de chemare în judecată nu sunt date ad litem, iar un mandat general pentru orice litigiu este nul.
Recurenții precizează că părțile au domiciliul în țară, astfel că mandatele generale nu sunt valabile pentru angajarea unui apărător de către mandatarul C. C..
În privința recurentei F. S. I., se arată că a dat o procură care nu îl mandatează expres pe C. C. să revendice apartamentele în cauză. În privința numitului G. M. M. B., se arată că acesta a dat o procură pentru a fi reprezentat la revendicarea bunurilor moștenite în calitate de nepot de la Athanasie B.. Irenne J. M. L. De Lepynai, personal și în calitate de mandatar a reclamantului menționat anterior, l-a împuternicit pe C. C. prin procura din 08.12.2005 să revendice terenul din .. 6-16, Sector 5 și nu alte imobile. În privința numitei D. S. M. se arată că aceasta a dat o procură generală care nu îi dă dreptul lui C. C. să angajeze un apărător, aceeași situație fiind valabilă și pentru ceilalți pârâți, cu excepția pârâtului C. G. S., care nu putea fi reprezentat deloc de către avocații angajați de către C. C..
Recurenții consideră că din dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă lipsa calității de reprezentant, atât în privința avocatului angajat de C. C., cât și în privința acestuia din urmă.
Recurenții C. susțin că reclamanții l-au mandatat pe C. C. să îi reprezinte în judecată, nu să angajeze un apărător. De asemenea, arată că instanța de apel trebuia să observe dispozițiile art. 69 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora, doar avocatul care a asistat pe o parte la judecata pricinii, poate declara calea de atac, și nu avocatul care a reprezentat partea, ceea ce înseamnă că reclamanții, cu excepția numitului C. G. S., nu au declarat în mod legal apel. În fine, recurenții menționați susțin că în considerentele sentinței menționate, nu s-a făcut referire la trei dintre reclamanți, dar în dispozitivi excepția a fost admisă în raport de toți aceștia.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma și în limitele motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Instanța de apel a verificat dovezile calității de reprezentant pentru toți reclamanții, constatând că acestea respectă exigențele art. 67 și art. 68 din codul de procedură civilă de la 1865.
Recurenții susțin că reclamanții F. S. I., G. M. M. B., I. Jaqueline M. L. de L., Doudonat S. A. M., H. Yvone Germaine B. Davis și B. N. A. ar avea domiciliile în țară. Această susținere, prin care se încearcă a se demonstra că dispozițiile art. 67 alin. 3 nu sunt incidente în speță, nu este reținută de către Curte deoarece recurenții nu arată care ar fi domiciliul sau reședința din România, iar intimații și-au declarat domiciliile în străinătate la momentul la care au fost date procurile generale.
Faptul că, la momentul întocmirii mandatului, mandantul avea domiciliul în străinătate rezultă inclusiv din raportarea la locul și la autoritatea statului străin în fața căreia a fost perfectat actul juridic care interesează (procurile date în străinătate sunt enumerate în decizia tribunalului, după cum s-a arătat anterior, astfel că nu vor fi reluate în considerente).
Alegerea unui domiciliu procesual pentru comunicarea actelor de procedură în țară nu este de natură să facă inaplicabile dispozițiile art. 67 alin. 3 Cod procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 67 alin. 1 și 3 și art. 68 alin. 1, 3 și 4 din Codul de procedură civilă, mandatarul C. C. era îndrituit, printre altele, să angajeze avocații care să-i reprezintă în instanță pe reclamanți, astfel că tribunalul a reținut în mod corect că, prin încheierea contractului de asistență juridică nr._/06.11.2006, nu s-au depășit limitele mandatului. Apărătorii angajați de către mandatarii reclamanților au semnat în mod legal cererea de chemare în judecată.
Susținerile recurenților conform cărora procurile date de către reclamanți nu se încadrează în dispozițiile art. 67 alin. 2 din Codul de procedură civilă și nu dau dreptul mandatarului să-l reprezinte în judecată pe mandant, sunt adevărate dar, după cum s-a arătat anterior, acest lucru nu este relevant din moment ce în speță sunt incidente dispozițiile art. 67 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, „dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliul și nici reședință în țară, …, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat”.
Față de cele arătate anterior, Curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, astfel că soluția de desființare în tot a sentinței judecătoriei cu consecința trimiterii cauzei pentru continuarea judecății la prima instanță, era singura posibilă.
Curtea precizează că prin hotărârile pronunțate în apel și recurs s-a statuat exclusiv cu privire la dovada calității de reprezentant a mandatarului reclamanților, respectiv a avocaților angajați de către aceștia.
Prin urmare, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții pârâți D. A., D. G. F., D. C., D. E. D., P. G. și de recurenții pârâți C. G. D., C. M. împotriva deciziei civile nr. 170A/12.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. Ș. G., B. N. A., B. H. Y. GERMAINE DAVIS, B. G. M. M., D. S. A. M., F. I. S., L. DE LEPINARY I. JAQUELINE M., R. I. M. A. și cu intimații pârâți B. A. E., I. (fostă C.) C., N. V., S. J. I., S. Z. P., P. M. BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER,
M. D.
Red. GDM
Tehnored. PS/2 ex.
17.10.2014
Jud. apel: A. P.
A. Țambulea
| ← Pretenţii. Decizia nr. 230/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
