Legea 10/2001. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 77330/3/2011
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 107 R
Ședința publică de la 21.01.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
GREFIER – S. V.
…………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă T. M., împotriva sentinței civile nr. 1301/18.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General, având ca obiect „Legea nr. 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin încheierea de ședință din data de 11.12.2012 judecarea cauzei a fost suspendată conform dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, iar în baza rezoluției din data de 17.12.2013 s-a dispus, din oficiu repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepției de perimare.
Curtea reține cauza în pronunțare cu privire la excepția de perimare a cererii de recurs.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta T. M. a chemat în judecată pârâtul M. București prin Primar General, solicitând ca pe calea contestației prevăzută de Legea nr. 10/2001 să fie pronunțată o hotărâre prin care să se constate că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul loc de casă în suprafață de 276 mp, situat în București, cartierul Apărătorii Patriei, .. II; să fie obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții motivate prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent într-un cuantum ce va fi stabilit prin expertiză pentru imobilul sus-menționat ce nu se poate restitui în natură.
In motivarea contestației, reclamanta a arătat în esență că prin notificarea 817/2002 a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin mijloace bănești pentru terenul loc de casă în suprafață de 276 mp, situat în București, cartierul Apărătorii Patriei, .. II, deținut de către părinții săi prin actul de vânzare-cumpărare nr._/12.05.1947.
Reclamanta a mai arătat că acest imobil a fost naționalizat fără ca părinții săi să primească vreo despăgubire.
Deși mama sa a formulat notificare în anul 2001, nici până în prezent notificarea formulată în baza Legii 10/2001 nu a fost soluționată, încălcându-se disp.art.25 din acest act normativ.
Reclamanta a mai arătat că atitudinea omisivă a persoanei juridice notificate atrage competența instanței abilitate să cenzureze actul însuși, respectiv Secția Civilă a Tribunalului, așa cum s-a pronunțat și Înalta Curte De Casație Și Justiție prin recursul în interesul legii.
Din oficiu, Tribunalul a dispus atașarea la dosarul cauzei a tuturor înscrisurilor care se află atașate la notificarea 817/2002.
Prin sentința civilă nr. 1301 din 18.06.2012, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin notificarea nr. 817/2002, mama reclamantei, T. M., a solicitat în baza Legii 10/2001 restituirea prin echivalent bănesc pentru terenul loc de casă în suprafață de 276 mp, situat în București, cartierul Apărătorii Patriei, .. II ( fila 29).
Tribunalul a reținut că imobilul sus menționat a fost dobândit în proprietate de către autorii reclamantei, M. și V. T. prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1947 (fila 9).
În, în speța dedusă judecății la dosarul cauzei nu există nici un înscris din care să rezulte că imobilul ce face obiectul cauzei a fost preluat de către stat în perioada 1945-1989 de la autorii reclamantei, prin naționalizare, expropriere sau în orice alt mod, astfel încât reclamanta nu a făcut dovada că imobilul se încadrează în categoria imobilelor prevăzute de art.2 din Legea 10/2001 pentru care reclamanta ar putea beneficia de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Tribunalul a menționat în cuprinsul hotărârii că a făcut demersuri din oficiu pentru comunicarea situației juridice a imobilului, însă nici în dosarul administrativ și nici în relațiile comunicate de către PMB nu rezultă eventuala trecere a imobilului în proprietatea statului în orice fel și nici că acest imobil a aparținut autorilor reclamantei.
Mai mult decât atât, inclusiv reclamanta, la solicitarea tribunalului, a arătat că nu are cunoștință de modalitate de trecere a imobilului în proprietatea statului și că nu deține alte documente sau alte schițe care ar ajuta la identificarea imobilului, deși reclamantul are sarcina probei conform art. 1169 C.civ.
În al doilea rând, Tribunalul a constatat că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitoare de pe urma lui V. T., deși tribunalul i-a pus în vedere în mod expres acest lucru prin încheierea de ședință din 14.05.2012, astfel încât nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire pentru cota de imobil deținută de V. T..
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. M..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că existența contractului de vânzare cumpărare nr._/12.05.1947 generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea reclamantei, în raport de prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, situație în care, chiar în lipsa unui act care să facă dovada preluării abuzive, reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
În ceea ce privește dovedirea calității de moștenitor de pe urma fostului proprietar (tatăl reclamantei), recurenta a arătat că la dosar există acte de stare civilă care fac dovada legăturii de rudenie a reclamantei cu proprietarul imobilului teren.
Ținând cont de faptul că notificarea a fost depusă de mama sa și nu a fost soluționată până în prezent, iar reclamanta a depus certificat de moștenitor de pe urma acesteia, se apreciază că s-a făcut pe deplin dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul ce a aparținut părinților recurentei.
Prin încheierea din 11.12.2012, Curtea a dispus suspendarea judecării recursului, conform dispozițiilor art.242 pct.2 C.proc.civ., pentru lipsa părților.
La data de 17.12.2013, din oficiu, Curtea a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepției de perimare, părțile fiind legal citate.
La termenul din 21.01.2014, Curtea a pus în discuție excepția de perimare a recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.248 alin.1 C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
În speță, se constată că judecata recursului s-a suspendat la data de 11.12.2012 în baza disp.art.242 pct.2 C.proc.civ. și a rămas în nelucrare de la acea dată o perioadă mai mare de un an, sancțiunea ce intervine în acest caz fiind perimarea.
Prin urmare, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor 248 alin.1 și art.253 C.proc.civ. să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul formulat de recurenta-reclamantă T. M., împotriva sentinței civile nr. 1301/18.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. F. G. F. C.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 2 ex.
24.01.2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1475/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 709/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
