Acţiune în constatare. Decizia nr. 154/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 6409/301/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 154R
Ședința publică de la 27 ianuarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă D. A. B. împotriva deciziei civile nr. 276A/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. BCUUREȘTI PRIN PRIMARUL G., C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, având ca obiect: acțiune în constatare, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă reprezentată de avocat P. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul recurentei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 14 lei achitată cu chitanța nr._/23.01.2014, timbru judiciar de 0,3 lei și arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante având cuvântul în susținerea recursului arată că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Lg. 215/2001, HG 950/2002 și Lg. 85/1992.
Arată că instanța, în mod greșit, a considerat că Dispoziția nr. 417/20.03.2008 a Primarului G. al Municipiului București, prin care s-a emis ordinul de repartiție, conferă în mod automat regimul de locuință socială imobilului în cauză, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile Lg. 215/2001.
Dezvoltă oral motivele de recurs, depune practică judiciară și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, desființarea deciziei recurată și pe fond admiterea acțiunii, fără obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/20.11.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei D. A. B. împotriva pârâților M. București prin Primarul G., C. G. al Municipiului București și Administrația F. Imobiliar, cu motivarea că în cauză nu este aplicabilă Legea nr. 85/1992 care să permită reclamantei să cumpere imobilul situat în București, . nr. 9, ., sector 3 în care locuiește în calitate de chiriașă.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins cu aceeași motivare prin decizia civilă nr. 276/2013 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta arătând că apartamentul în litigiu nu are caracter de locuință socială, în înțelesul Legii nr. 114/1996 și că nu au fost respectate prevederile legale pentru ca locuința în litigiu să poată fi inclusă în categoria celor destinate să acopere nevoi sociale.
Recursul este nefondat.
Imobilul în litigiu de la adresa de mai sus a fost închiriat de către C. G. al Municipiului București - Administrația F. Imobiliar reclamantei din prezenta cauză prin contractul nr._/2009. Contractul astfel încheiat (pag. 5 dosar fond) este neechivoc, în sensul că din chiar titlul său, contractul semnat de ambele părți precizează că se referă la o suprafață cu destinația de locuință socială.
Este nerelevant în acest context, din perspectiva reclamantei și a acțiunii de față, dacă la momentul încheierii contractului, locuința îndeplinea sau nu regimul juridic al unei locuințe sociale. Acceptând că reclamanta ar fi dovedit în speță acest lucru, rezultatul ar fi fost nu cel urmărit de reclamantă, ci o nulitate a actului care a inclus o locuință într-o categorie de folosință greșită, respectiv una cu destinație socială.
În același timp, vom constata că nici reclamanta nu ar fi putut dobândi calitatea de chiriaș în respectiva locuință dacă nu ar fi îndeplinit criteriile avute în vedere la repartizarea unei locuințe sociale.
Consecința succesiunilor faptice și juridice de mai sus ar consta într-o firească nulitate a contractului de închiriere și o la fel de firească evacuare a reclamantei din imobil și nicidecum o obligare a pârâtului de a vinde reclamantei imobilul.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă vom respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamantă D. A. B. împotriva deciziei civile nr. 276A/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți M. București prin Primarul G., C. G. al Municipiului București și Administrația F. Imobiliar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. IP
Tehnored. GC – 2 ex
06.02.2014
Jud. apel: R. G.
D. E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1132/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1395/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
