Pretenţii. Decizia nr. 1138/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1138/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 7780/94/2010
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1138R
Ședința publică de la 23 iunie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - B. A. S.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul pârât Ț. D. I. împotriva deciziei civile nr. 10/A/14.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M., având ca obiect: pretenții.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 16.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 23.06.2014.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.08.2010, reclamanta P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ț. D. I., obligarea acestuia să-i restituie suma de_ de Euro precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3694/11.07.2012 Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că îmbogățirea fără justă cauză este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Condițiile juridice ale intentării acțiunii în restituire sunt absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul. Din probatoriul administrat (interogatoriu – filele 212/218, declarație martor - fila 417) rezultă că între părți a existat o relație de concubinaj din anul 1999/2000 până în anul 2010, perioadă în care părțile au conviețuit împreună în imobilul din ., Chitila, județul Ilfov.
Instanța a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă contribuția exclusivă a reclamantei cu privire la bunurile arătate (bunuri electrocasnice, bunuri electronice) astfel încât nu se poate cuantifica în concret contribuția acesteia. Instanța a apreciat că reclamanta, în relația sa de concubinaj cu pârâtul, a avut o contribuție la achiziționarea unor bunuri, dar din probatoriu nu rezultă fără dubiu cuantumul sumelor de bani. Mai mult, cu privire la îmbunătățirile aduse casei din ., Chitila, județul Ilfov, instanța a reținut că reclamanta a înțeles să se îndrepte împotriva pârâtului tot în baza îmbogățirii fără justă cauză. Deși raportul de expertiză efectuat în cauză de expert S. F. identifică și evaluează anumite îmbunătățiri acesta lucru nu conduce în mod neechivoc la probarea contribuției avute de reclamantă, în lipsa coroborării cu alte probe (înscrisuri, interogatoriu). Facturile fiscale depuse la dosar care au avut ca obiect cumpărarea de materiale de construcții au fost emise pe numele pârâtului. Nu a fost probat că aceste sume au fost remise pârâtului de către reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 10 A/14.01.2014 Tribunalul Ilfov – Secția Civilă a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pe pârât la plata sumei de 59.575,57 de lei către reclamantă, reprezentând pretenții, și a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1.000 de lei, cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, din materialul probator administrat în cauză, reiese faptul că apelanta-reclamantă a contribuit la achiziționarea bunurilor dobândite împreună cu intimatul - pârât. În același timp, la prima instanță a fost administrată proba cu expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, stabilindu-se că, începând cu anul 2000, au fost executate la imobilul situat în localitatea Chitila, ., județul Ilfov, lucrări de îmbunătățire care au constat în demolarea casei vechi, edificarea unei construcții noi, montarea instalației de încălzire centrală și a marchizei, finisaje și instalații interioare, precum și termoizolații.
Tribunalul a mai reținut că, în ceea ce privește raporturile patrimoniale dintre concubini, acestea sunt supuse normelor dreptului comun care reglementează proprietatea pe cote – părți iar pentru determinarea proporției în care fiecare concubin a contribuit la dobândirea bunurilor se poate recurge la dispozițiile Codului familiei anterior, în vigoare la data nașterii raportului de drept, la fel ca în cazul soților.
În ceea ce privește imobilul – construcție care a beneficiat de îmbunătățiri în timpul conviețuirii părților, tribunalul a reținut că, în cazul construirii unei case cu materiale proprii pe terenul altuia, în baza unei înțelegeri cu proprietarul terenului, în scopul de a locui împreună, fiind concubini, trebuie avute în vedere prevederile art. 492 – 494 și 970 C. civ. anterior, privind executarea cu bună – credință a convențiilor, astfel că despăgubirile cuvenite celui care a construit pentru aportul său, trebuie stabilite la valoarea de circulație a construcției.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a apreciat că în speță a fost dovedită efectuarea de către ambele părți din cauză, cu contribuție comună, a lucrărilor de îmbunătățire la imobilul situat în localitatea Chitila, ., județul Ilfov, astfel cum acestea au fost descrise în raportul de expertiză efectuat în cauză. De asemenea, a fost dovedită achiziționarea în comun a autoturismului marca Dacia L., precum și a celorlalte bunuri mobile menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară bunuri mobile efectuat la prima instanță.
În ceea ce privește gradul de contribuție al părților la dobândirea acestor bunuri, tribunalul a apreciat că acesta se impune a fi reținut în cuantum de 35 % pentru apelanta – reclamantă și de 65 % pentru intimatul – pârât. Procedând în acest fel, tribunalul a avut în vedere faptul că acesta din urmă a dovedit existența unor venituri provenite din salariu cu caracter de continuitate și în cuantum mai mare decât cele de care a beneficiat apelanta – reclamantă, astfel cum reiese din cuprinsul copiilor cărților de muncă depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul invocând lipsa calității procesuale pasive pentru îmbunătățirile aduse imobilului din localitatea Chitila ..
Recurentul a considerat că instanța de apel a aplicat greșit art. 492 – 494 și 970 din Codul civil, arătând că intimata nu a făcut dovada unei înțelegeri cu proprietarul terenului, pârâtul nefiind nici proprietarul terenului și nici al casei, proprietarul terenului și al casei fiind mama sa (conform Certificatului de Moștenitor nr. 595/21.08.1997) care nu este parte în acest proces, astfel încât în mod greșit acțiunea a fost formulată împotriva recurentului pârât sub aspectul îmbunătățirilor.
Recurentul a considerat că decizia recurată este criticabilă având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, atât în ceea ce privește perioada când părțile au fost în concubinaj, cât și în ceea ce privește cota de contribuție reținută în favoarea intimatei și a modalității de atribuire.
Recurentul pârât a arătat că instanța a greșit și cu privire la modalitatea de atribuire. Fie că este vorba de un partaj între concubini, fie că este vorba de o acțiune în pretenții întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, restituirea, în măsura în care s-ar fi dovedit pretențiile, se face tot în natură și nu sub forma unei sume de bani. Numai în măsura în care această restituire nu mai este posibilă se trece la restituirea prin echivalent. În situația recurentului pârât, bunurile există și au fost evaluate prin expertizele dispuse în cauză.
Recurentul a considerat că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, întrucât fiind vorba de o acțiune în pretenții, bazată pe îmbogățirea fără justă cauză, intimata nu a dovedit existența sumei pretinse (50.000 euro) și nici a vreunei sume pe care i-ar fi dat-o și nici faptul că această sumă ar fi fost acceptată de acesta.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității recursului, Curtea constată că, prin cererea de recurs, recurentul pârât a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește obligarea sa la plata îmbunătățirilor aduse imobilului aflat în proprietatea mamei sale, precum și greșita interpretare și aplicare a regulilor îmbogățirii fără justă cauză și, respectiv, a celor de la partaj. În această situație, Curtea urmează a analiza aspectele de nelegalitate a hotărârii recurate, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, neputând opera în speță sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 306 din Codul de procedură civilă, excepția nulității recursului urmând a fi, în consecință, respinsă.
Susținerile recurentului pârât referitoare la situația de fapt, astfel cum rezultă aceasta din analiza probelor administrate în cauză reprezintă aspecte de temeinicie a hotărârii recurate, care nu pot forma obiect de analiză în recurs, criticile de netemeinicie neîncadrându-se în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, toate susținerile recurentului referitoare la interpretarea de către instanțele de fond a probelor din care rezultă perioada în care părțile au fost în concubinaj, realizarea veniturilor de către reclamantă, contribuția acesteia la achiziționarea unor bunuri reprezintă critici privind interpretarea probelor, a declarațiilor martorilor audiați în cauză, și reținerea de către instanțele de fond a situației de fapt, și nu aspecte de nelegalitate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentul pârât în ceea ce privește obligarea sa la plata îmbunătățirilor aduse imobilului aflat în proprietatea mamei sale este întemeiată. Astfel, chiar reclamanta a arătat în acțiunea sa că imobilul cu privire la care a avansat sume de bani pentru realizarea unor îmbunătățiri nu este proprietatea pârâtului, ci proprietatea mamei acestuia.
Acțiunea în pretenții întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză trebuie îndreptată împotriva persoanei care și-a mărit patrimoniul, aceasta fiind partea care poate fi obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății. În situația din speță, față de împrejurarea necontestată că îmbunătățirile au fost aduse imobilului aflat în proprietatea mamei recurentului, aceasta este persoana al cărei patrimoniu s-a mărit prin sporirea valorii imobilului aflat în proprietatea sa, ca efect al cheltuielilor realizate de reclamantă. În consecință, aceasta nu poate pretinde de la pârât restituirea respectivelor sume de bani, întrucât patrimoniul acestuia nu s-a mărit ca efect al micșorării patrimoniului reclamantei. Reținând greșita aplicare a regulilor care guvernează îmbogățirea fără justă cauză, Curtea constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., situație în care, văzând prevederile art. 312 alin. 1 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul pârât Ț. D. I. împotriva deciziei civile nr. 10/A/14.01.2014 pronunțate de Tribunalul Ilfov, pe care o va modifica în parte în sensul că despăgubirile cuvenite reclamantei sunt în cuantum de 11.973,675 lei, sumă rezultată din scăderea din despăgubirile stabilite de instanța de apel a sumei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului de reclamantă.
Restul dispozițiilor deciziei urmează a fi păstrate, motivele de recurs invocate de recurentul pârât privind sumele de bani achitate de reclamantă pentru achiziționarea bunurilor mobile referindu-se la analiza probelor și situația de fapt, aspecte care ar presupune, astfel cum s-a arătat mai sus, un control de temeinicie, care nu poate fi realizat de instanța de recurs, depășind cadrul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Criticile recurentului pârât referitoare la faptul că instanța de apel nu a atribuit în natură bunuri sunt neîntemeiate, întrucât niciuna din părți nu a formulat o cerere în acest sens, situație în care nu se poate reproșa instanței că nu s-a pronunțat pe o cerere cu care nu a fost învestită. Astfel, chiar dacă în cazul îmbogățirii fără justă cauză, în principiu, restituirea se face în natură, restituirea prin echivalent este permisă, în situația concretă din speță impunându-se, niciuna din părți neformulând o cerere în sensul restituirii în natură.
Considerentele referitoare la proprietatea comună nu vor fi primite de Curte, întrucât în raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comun care reglementează proprietatea pe cote părți numai în măsura în care este dovedită existența unei asemenea proprietăți.
În cauză, reclamanta nu a solicitat sistarea unei stări de coproprietate ci recunoașterea unui drept de creanță.
Atât prin acțiune, cât și prin concluziile scrise, reclamanta a invocat un simplu drept de creanță, solicitând numai restituirea cheltuielilor efectuate. În concluziile scrise depuse la prima instanță, reclamanta a arătat că dreptul de creanță rezultă din faptul că a pus la dispoziția pârâtului sume de bani în vederea dobândirii bunurilor.
Referirile reclamantei la coproprietatea între concubini nu pot schimba obiectul și cauza cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată de reclamantă, aceasta arătând expres în acțiune că se consideră titulara unui drept de creanță și solicită restituirea sumelor de bani cheltuite.
De asemenea, prin concluziile scrise depuse în recurs, reclamanta a arătat că și-a întemeiat acțiunea pe îmbogățirea fără justă cauză. De altfel, o schimbare a cauzei cererii de chemare în judecată în căile de atac nu este permisă față de prevederile art. 294 alin. 1 și art. 316 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul declarat de recurentul pârât Ț. D. I. împotriva deciziei civile nr. 10/A/14.01.2014 pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M..
Modifică în parte decizia în sensul că despăgubirile cuvenite reclamantei sunt în cuantum de 11.973,675 lei.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. B. A. S. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
Red. DFB
Tehnored. GC/DFG 2 ex 30.06.2014
Jud. apel: A. D.
M. E.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1395/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partide politice. Decizia nr. 547/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
