Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 232/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 10381/3/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 232A
Ședința publică de la 26 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul reclamant A. B. A. cu domiciliul ales la Cav. G. D., în București, ..24, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 124/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE cu sediul în București, ., . 3, având ca obiect: acțiune în răspundere contractuală.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 12.05.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 19.05.2014 și apoi la 26.05.2014.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, sub nr._, la data de 02.04.2012, reclamantul A. B. A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Locuințe, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând echivalentul în lei la data plății a sumei de 0,15% din valoarea contractului, adică suma de 141,40 euro pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 13.07.2009 și până la predarea efectivă a locuinței, sumă evaluată provizoriu la 138.996,2 euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de mandat nr. 0762/18.06.2004, prin care aceasta se obliga să facă toate demersurile necesare pentru construirea unei locuințe tip S2 în amplasamentul Henri C., lotul 626. În urma alegerii de către pârâtă a unui constructor, reclamantul a semnat cu S.C. Build Trust 2000 S.R.L. contractul de construire cu legalizare de semnătură nr._/05.12.2006 de B.N.P. Totis A. M. și Totis E. A.. Potrivit art. 64 din acest contract, dacă terminarea obiectivului este întârziată din vina antreprenorului general peste data convenită prin graficul de realizare, acesta va plăti ANL pentru beneficiarii locuințelor penalități în valoare procentuală de 0,15% pe zi de întârziere din valoarea contractului până la împlinirea efectivă a obligațiilor asumate prin contract. Reclamantul a specificat că în acest moment locuința nu este finalizată, nu a fost predată, iar termenul de predare a fost depășit cu aproape 3 ani.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 970, 977, 1082, 1132, 1532 C. civ., Legea nr. 152/1998, H.G. nr. 620/2001, H.G. nr. 962/2001.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză, tribunalul admițând numai proba cu înscrisuri, în temeiul art. 167 alin. 1 C. proc. civ., și respingând restul probelor, ca inutile soluționării cauzei, ca urmare a neindicării tezei probatorii. În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a anexat la dosar proces-verbal, notificare, factura, contract de mandat, contract de construire, precum și alte acte.
Pârâta Agenția Națională pentru Locuințe a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pentru considerentul că debitorul obligației de a plăti penalitățile de întârziere este constructorul, care s-a obligat în mod expres la respectarea termenelor contractuale, excepție pe care tribunalul a unit-o cu fondul cauzei în ședința publică din data de 08.01.2013. În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că ANL a notificat constructorul pentru respectarea termenului, reactualizarea graficului de execuție, precum și încadrarea în termen, mobilizarea tuturor resurselor pentru finalizarea lucrărilor contractate. În continuare, pârâta a arătat că reclamantul a avut posibilitatea să cesioneze contractul către o altă societate de construcții sau să preia în regie proprie locuința, acesta preferând însă să promoveze acțiune împotriva ANL.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a anexat la dosar convocare, factură fiscală, proces-verbal, notificări, contracte, precum și alte acte.
Prin sentința civilă nr.124/25.01.2013 Tribunalul București Secția a III a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca fiind lipsită de temei. A respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
S-a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive că reclamantul solicită plata penalităților de întârziere de la mandatarul considerat responsabil pentru alegerea unui antreprenor necorespunzător și pentru neexecutarea întocmai a obligațiilor stipulate în contractul de mandat.
Pe fond, s-a reținut că reclamantul nu are posibilitatea de a se prevala de clauza contractuală stipulată în art. 64 alin. 1 din contractul de antrepriză generală în contra pârâtei A.N.L., întrucât nu a avut calitatea de parte contractantă și ca atare acest contract nu poate crea drepturi în favoarea unui terț.
Chiar și dacă s-ar considera că această clauză (art. 64 alin. 1 din contractul de antrepriză generală) constituie o stipulație pentru altul încheiată între pârâtă și antreprenor în favoarea reclamantului, având ca obiect clauza penală, iar pârâta acționând în calitate de mandatar al reclamantului la încasarea acestora, acest mecanism juridic ar conduce tot la concluzia că reclamantul, născându-i-se direct în patrimoniu dreptul la penalități de întârziere, se putea îndrepta doar împotriva antreprenorului pentru plata acestora. În acest context, trebuie subliniat faptul că prin contractul de mandat, pârâta nu și-a asumat față de reclamant obligația de a percepe antreprenorului penalități de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel în termen legal reclamantul A. B. A., criticând-o pentru nelegalitate și susținând următoarele:
Instanța de fond a schimbat natura însăși a actului juridic dedus judecății prin greșita calificare a contractului încheiat între beneficiar și ANL, ca fiind un contract de mandat privit în mod singular, și nu ca făcând parte dintr-o operațiune juridică complexă, fără a avea în vedere întreg mecanismul contractual, celelalte contracte încheiate și, contractul de construire, contractul de antrepriză generală și dispozițiile Legii nr.152/1998.
Nici unul dintre contracte nu poate conduce în mod singular către rezultatul final – recepția unei locuințe la cheie, construcția se asigura prin contractul de construire, realizarea utilităților prin Convenția MM 1909/2004, iar de coordonarea tuturor lucrărilor, deoarece se construia pe terenuri neviabilizate aflate în administrarea unităților administrative – teritoriale, se ocupa ANL, agenție guvernamentală constituită în acest scop prin lege.
Astfel în baza complexului contractual creat:
ANL era împuternicit prin contractul de mandat din 18.06.2004 de către apelantul – reclamant cu scopul urmăririi executării, coordonării și finalizării lucrărilor la termenul stabilit în contractul de construire (art.1 contract de mandat).
Antreprenorul general avea obligația asumată din Contractul de construire de a edifica locuința „la cheie”, conform art.1 din contract, în termenul de 24 de luni de la emiterea ordinului de începere a lucrărilor conform art.8 din contract.
Chiar în temeiul dispozițiilor Legii nr.152/1998 între contractul de antrepriză generală, contractul de mandat și contractul de construire există o legătură indisolubilă de natură a determina răspunderea contractuală în prezenta cauză a ANL și justifică și solidaritatea pasivă între ANL și antreprenorul . SRL.
Apelantul reclamant arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.1539, 1540 alin.1, art.969, 970,973 și art.977 Cod civil.
Astfel, conform dispozițiilor art.969,970.973 și 977 Cod civil, convențiile legal făcute cu putere de lege între părți și trebuie executate cu bună credință iar interpretarea acestora se face după intenția comună a părților contractante.
Conform art.1 din contractul de mandat precum și din celelalte contracte la care acest contract se raportează rezultă că ANL este un conducător al lucrărilor și răspunde pentru terminarea lucrărilor la termenul de 12.05.2007, prelungit ulterior până la 12.04.2008.
Conform art.14 din contract, părțile au stabilit că sunt răspunzătoare de daune interese decurgând din nerespectarea clauzelor contractuale.
Pârâta intimată ANL a fost instituția ce a ales constructorul cât și cea care a dat ordinul de începere a lucrărilor, fapt pentru care și-a asumat răspunderea că lucrările și utilitățile vor fi finalizate și ca urmare comportamentul pârâtei intimate nu a fost acela a unui simplu mandatar. Acest fapt rezultă și din împrejurarea că aceasta nu a înțeles să dea socoteală asupra lucrărilor, deși apelantul i-a solicitat acest lucru prin notificarea depusă la data de 30.05.2013.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirii, apelantul reclamant consideră că acesta trebuie să fie conform art.10 din contractul de construire, echivalentul a 141,40 Euro pe zi de întârziere.
În cadrul obligației urmăririi executării și finalizării lucrărilor se observă lipsa evidentă de diligență a pârâtei ANL, fiind îndreptățită să pretindă în numele beneficiarului, potrivit art.64 din Contractul de antrepriză generală penalități de la constructor în valoare procentuală de 0,15% pe zi de întârziere, din valoarea contractului, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor asumate.
Această sumă nu putea fi cerută direct de beneficiar deoarece, prin complexul contractual creat, beneficiarul avea doar dreptul de a se adresa ANL, cu privire la neregularitățile ivite pe parcursul derulării contractelor iar ANL-ul avea obligația de a lua măsurile ce se impuneau față de Antreprenorul General . Din aceste motive se prevede că penalitățile de întârziere se încasează de către ANL pentru beneficiari, că ANL, gestionează garanția de bună execuție, ANL avea responsabilitatea rezilierii contractului de Antrepriză Generală ș.a.m.d.
Important de remarcat este și faptul că potrivit contractului de construire, art.21,pentru orice probleme ivite pe parcursul executării lucrărilor, în baza contractului de mandat, beneficiarul se va adresa ANL, care va sesiza Antreprenorul General pentru soluționarea acestora.
În concluzie apărarea ANL conform căreia aceștia nu puteau cere penalitățile de întârziere, ANL fiind doar împuternicit să le încaseze după ce beneficiarul le-a cerut direct constructorului, nu poate fi primită. Din aceste dispoziții contractuale reiese în mod clar că pentru orice neregularități cu privire la derularea executării lucrărilor beneficiarului se va adresa ANL, urmând ca ANL să ia măsurile necesare.
De altfel conform art.10 din contractul de construire Antreprenorul General pentru nepredarea la timp a locuinței, va plăti beneficiarului penalități de 0.15% din valoarea contractului pe zi de întârziere conform contractului de antrepriză generală. Ori, conform acestuia (art.64 contract de antrepriză generală) plata penalităților se face către ANL pentru beneficiari.
Se susține că instanța de fond a omis să analizeze îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale a pârâtei intimate, condiții ce sunt îndeplinite întrucât aceasta se află în culpă pentru supravegherea constructorilor, neurmărind respectarea de către constructori a graficelor de execuție a lucrărilor, prejudiciul cauzat fiind cert și constând în lipsa de folosință a imobilului de la data la care acesta trebuia predat.
În mod greșit, arată apelantul, instanța de fond a reținut că ANL poate răspunde pentru culpă contractuală conform contractului de mandat însă a considerat neopozabilă pârâtei clauza penală prevăzută la art.64 din contractul de antrepriză generală, considerând că ANL poate răspunde pentru daune interese doar în baza art.14 din contractul de mandat.
Chiar și în cazul în care instanța de fond ar fi reținut că în speță nu este incident acest complex comercial, ci contracte de sine stătătoare, aspect pe care aceasta omite să îl stabilească prin sentință, aceasta a interpretat în mod greșit pretențiile reclamantului, astfel:
În baza art.14 din contractul de mandat, părțile sunt obligate să respecte clauzele acestui contract, fiind răspunzătoare de daune interese ce ar putea decurge din nerespectarea acestora. În baza acestui articol (art.14 din contr. de mandat) reclamantul a invocat culpa contractuală a ANL, și doar a evaluat daunele – interese produse prin nerespectarea contractului raportat la art.64 din contractul de antrepriză generală. Instanța nu poate respinge acțiunea pentru evaluarea greșită a daunelor interese, aceasta este obligată să analizeze dacă reclamantul a dovedit existența unui prejudiciu și culpa pârâtei iar modul de evaluare a prejudiciului poate fi apreciat de instanță.
Cuantificarea daunelor – interese, trebuie raportată tot la cuantumul determinat prin dispozițiile din Contractul de antrepriză generală, respectiv din art.64, având în vedere legătura indisolubilă dintre contractul de mandat și contractul de antrepriză generală, adică plata sumei de 141,40 Euro/zi de întârziere, începând cu data de 11.07.2009 și până la termenul de predare a lucrării. De asemenea, potrivit art.1539 alin.1 cod civil „Mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat și este răspunzător de daune interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lor”.
În aceste condiții ANL, rămâne răspunzător față de reclamanți prin acordarea de daune interese de la data de 11.07.2009, fiind calculate potrivit întregului complex contractual adică potrivit principiului: 141,40 Euro/zi de întârziere.
Intimata pârâtă ANL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Se susține că potrivit dreptului civil care reglementează materia contractelor speciale cele trei convenții sunt reglementate fiecare în parte, condițiile de validitate ale acestora și efectele pe care le produc fiind diferite pentru fiecare potrivit Codului civil, astfel că având în vedere obiectul acțiunii, respectiv pretenții, în baza art.10 din contractul de construire „ în cuantum de 141,40 euro/pe zi de întârziere, începând cu data de 11.07.2009 și până la predarea efectivă a locuinței” singura parte litigantă care și-a asumat această obligație este . și . SRL conform art.10 din contractul de construire.
În mod greșit, apelantul a arătat că „în temeiul dispozițiilor legale (Legea nr.152/1998) între contractul de antrepriză general, contractul de mandat și contractul de construire există o legătură indisolubilă de natură a determina răspunderea contractuală în prezenta cauză ANL și justifică și solidaritatea pasivă între ANL și antreprenorul . SRL „ întrucât:
Potrivit art.1413 Cod civil (art.1851 NCC), contractul de antrepriză, presupune obligarea de către antreprenor să execute pe riscul său și în mod independent lucrări de construcții, cu materiale proprii sau cu alte clientului, în schimbul unui preț determinat.
Mandatul, potrivit art.1532 Cod civil, este un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama altei persoane de la care a primit însărcinarea.
Una din principalele obligații ale mandatarului este aceea de a executa mandatul.
În contractul de mandat nr.HCO762/18.06.2004, încheiat între ANL și reclamant nu a fost inserată nici o clauză referitoare la plata penalităților în situația întârzierii predării locuinței.
Pe de altă parte, instanța de fond, în mod corect, a apreciat că „ reclamantul nu are posibilitatea de a se prevala de clauza penală stipulată la art.64 din contractul de antrepriză generală în contra pârâtei ANL, întrucât nu a avut calitate de parte contractantă și ca atare acest contract nu poate crea drepturi în favoarea unui terț.
Chiar dacă s-ar considera că această clauză penală constituie o stipulație pentru altul încheiată între ANL și antreprenor în favoarea reclamantului, iar ANL acționând în calitate de mandatar al reclamantului la încasarea acestora, acest mecanism juridic ar conduce tot la concluzia că reclamantul, născându-i-se direct în patrimoniu dreptul la penalități de întârziere, se putea îndrepta doar împotriva antreprenorului pentru plata acestora. În acest context, intimata pârâtă arată că prin contractul de mandat, ANL nu și-a asumat față de reclamant obligația de a percepe antreprenorului penalități de întârziere.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate prin motivele de apel, apărările intimatei pârâte cât și în raport de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că apelul este nefondat.
Așa cum susține apelantul reclamant contractul de mandat nu poate fi interpretat ca având o existență de sine – stătătoare, fără legătură cu celelalte contracte încheiate, contractul de antrepriză generală și contractul de construire, așa încât trebuie integrat în întreg mecanismul contractual, iar drepturile și obligațiile trebuie interpretate în raport de celelalte contracte încheiate în cauză.
Prevederile contractului de construire se completează cu prevederile contractului de antrepriză generală încheiat de ANL și constructor potrivit art.18 din Contractul de construire. Prin dispozițiile art.64 din contractul de antrepriză generală a fost instituită o clauză penală, aceeași cu cea stabilită prin contractul de construire, respectiv penalități de 0,15% pe zi de întârziere.
Curtea reține că ANL, are calitatea de garant al realizării investiției, și are în acest sens o . obligații legale, conform Legii nr.152/1998, HG nr.241/2007, HG nr.592/2006, fiind o instituție înființată în baza Legii nr.152/1998 și care are drept scop inițierea și dezvoltarea construcțiilor de locuințe.
ANL răspunde în temeiul Convenției 1909/2004 unde s-a obligat: să asigure contractarea și realizarea locuințelor finanțate cu credit ipotecar; contractului de mandat încheiat cu beneficiarii, contractului de antrepriză generală încheiat cu Antreprenorul General, Legii nr.152/1998.
Contractele trebuie executate cu bună credință, potrivit art.970 Cod civil, adică trebuie să fie conforme cu intenția reală a părților. Astfel, se poate constata din art.1 al contractului de mandat precum și din celelalte contacte la care acest contract se raportează că ANL este un adevărat conducător al lucrărilor și răspunde pentru terminarea lucrărilor, după cum se prevede în contractul de mandat, la termenul prevăzut în contractul de construire, respectiv 12.05.2007, prelungit ulterior până la 12.04.2008.
De asemenea, prin dispozițiile art.14 din contract, părțile au stabilit, cu putere de lege (art.969 Cod civil ) că sunt răspunzătoare de daune interese decurgând din nerespectarea clauzelor contractuale.
Este evident, de asemenea că apelantul reclamant a suferit un prejudiciu material decurgând din nefinalizarea la termen a locuinței contractate.
Însă, în ceea ce privește cuantumul despăgubirii, acesta nu poate fi raportat la art.10 din contractul de construire ce arată că o zi de întârziere este echivalentul a 141,40 Euro, având ca bază dispozițiile art.14 din contractul de mandat în care se arată că pentru nerespectarea obligațiilor contractuale partea datorează daune interese.
În cauză, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale a intimatei pârâte ANL întrucât în calitatea sa de mandatar nu a executat mandatul în ceea ce privește finalizarea locuinței apelantului reclamant la termenul stipulat prin contract, respectiv la data de 11.07.2009 și nici în prezent.
Astfel, fiind în culpă contractuală, intimata – pârâtă datorează daune interese, conform art.1082 Cod civil și care pot fi raportate la art.64 din Contractul de antrepriză generală încheiat între ANL și constructor întrucât conform acestei clauze – dacă terminarea obiectivului este întârziată din vina Antreprenorului General peste data convenită prin graficul de realizare, acesta va plăti ANL - pentru beneficiarii locuințelor, penalizări în valoare procentuală de 0,15 pe zi de întârziere, din valoarea contractului, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor asumate prin contract.
Însă, conform art.1 din Contractul de antrepriză generală – antreprenorul general se obligă să realizeze lucrări constând în construcții de locuințe la cheie, singulare și cuplate în amplasamentul Henri C., cu un număr de 34 unități locative, precizate în anexa 1.
Din interpretarea coroborată a art.1 și art.64 din Contractul de antrepriză generală, Curtea reține că penalitățile de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere sunt prevăzute pentru întreg ansamblul de locuințe, respectiv pentru „beneficiarii locuințelor” și nu pentru o singură locuință.
Ca urmare, Curtea reține că prima instanță a respins în mod legal acțiunea întrucât prejudiciul pretins de apelantul reclamant nu a fost probat, nefiind cert în ceea ce privește evaluarea acestuia.
Sub acest aspect critica formulată de apelantul reclamant în sensul că instanța nu putea respinge acțiunea pentru evaluarea greșită a daunelor – interese nu este fondată.
Conform dispozițiilor art.1169 Cod civil reclamantul este cel care trebuie să probeze cuantumul rezultatului negativ a nerespectării clauzelor contractuale de către intimata pârâtă, putând să administreze orice fel de probe în acest sens, inclusiv o lucrare de specialitate – expertiză tehnico – judiciară, probă ce nu a fost solicitată în calea de atac a apelului.
În condițiile în care prejudiciul pretins de apelantul reclamant este raportat numai la suma de 141,40 Euro pentru fiecare zi de întârziere, instanța de judecată are obligația conform art.129 alin.6 Cod procedură civilă să se raporteze strict la obiectul acțiunii, neputând adopta o altă modalitate de determinare a încălcării dreptului subiectiv civil dedus judecății.
Față de aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă urmează a respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant A. B. A. cu domiciliul ales la Cav. G. D., în București, ..24, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 124/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE cu sediul în București, ., . 3.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. S. B. A. S.
GREFIER
V. Ș.
RED.CMS
Tehnored.MȘ/ 4 ex.
30.05.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 562/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 81/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
