Contestaţie la executare. Decizia nr. 388/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 27778/3/2013
Dosar nr._
(403/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.388
Ședința publică de la 10.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - Doinița M.
JUDECĂTOR - D. – A. B.
GREFIER - N. - C. I.
**********
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-contestator M. Administrației și Internelor, împotriva sentinței civile nr.1792/15.10.2013 și nr.2150/06.12.2013 din 19.03.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Ș. R. A., D. L. M..
P. are ca obiect: contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista dosarelor solicitate la amânare fără discuții, se prezintă consilier juridic B. A., în calitate de reprezentant al recurentului-contestator M. Administrației și Internelor, în baza delegației nr._/04.03.2014, ce o depune la dosar, și avocat A. A., în calitate de reprezentant al intimatelor, în baza împuternicirii avocațiale nr._/06.03.2014 emisă de Baroul București, ce o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că dosarul se află la primul termen de judecată, motivele cererii de recurs, fiind comunicate intimaților, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la dosarul cauzei.
Totodată se arată că recurenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, conformându-se astfel dispozițiilor instanței.
Reprezentantul intimatelor solicită amânarea judecării cauzei, pentru a lua cunoștință de conținutul motivelor de recurs, arătând în susținere că acestea i-au fost comunicate la data de 04.03.2014, fiind astfel în imposibilitate de a formula întâmpinare. Totodată apreciază că se impune amânarea cauzei și față de imposibilitatea de prezentare a apărătorului titular al intimatelor, dl.av.B. A..
Recurentul-contestator, prin consilier juridic, având cuvântul, arată că se opune cererii de amânare a cauzei, arătând că motivele de recurs au fost depuse și comunicate intimatelor în termenul legal prevăzut de lege, iar apărătorul acestora are totuși posibilitatea studierii motivelor până la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea formulată de apărătorul intimatelor, în sensul amânării cauzei pentru a lua cunoștință de motive de recurs, având în vedere faptul că motivele de recurs au fost comunicate în termen, același cabinet de avocatură a reprezentat interesele intimatelor în fazele procesuale anterioare iar partea adversă se opune amânării cauzei, neputând fi reținute astfel dispozițiile art.155 din C.pr.civ. Totodată se reține că toate susținerile recurentului contestator din cuprinsul motivelor de recurs sunt similare cu cele invocate în susținerea cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic B. A., în calitate de reprezentant al recurentului-contestator M. Administrației și Internelor, în baza delegației nr._ din 04.03.2014, și avocat B. A., în calitate de reprezentant al intimatelor, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 06.03.2014 emisă de Baroul București.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului-contestator solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței Tribunalului București în sensul admiterii contestației la executare pentru lămurirea întinderii titlurilor executorii.
Solicită a se lua act că nu contestă dreptul de proprietate al intimatelor asupra imobilului identificat ca fiind „Ferma P. A.” și că lămurirea întinderii titlurilor executorii este necesară pentru actualizarea, pe de o parte, a inventarului centralizat al domeniului public al statului și al intimatelor iar pe de altă parte pentru înscrierea în cartea funciară a drepturilor lor constatate de instanța judecătorească.
Arată că înțelege să susțină și motivele invocate împotriva sentinței civile nr.2150/06.12.2013, privind obligarea instituției la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatele, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3100 lei, potrivit facturii nr.0013/10.03.2014, ce o depune la dosar.
Arată că, în fapt, recurentul, prin motivele invocate, înțelege să critice soluția instanței de fond. Nu consideră că ar fi necesare lămuriri asupra întinderii, aplicării sau înțelesului titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1460/2008 completată prin sentința nr.107/27.01.2009, la pronunțarea căreia, judecătorii fondului au omologat rapoartele de expertiză efectuate în cauză, și au dispus restituirea către contestatoare a imobilului situat în . construcții, și terenul format din lotul 2/1, și lotul nr.3 astfel cum au fost identificate prin rapoartele de expertiză, cu excepția construcției C7 și a lotului 2/2.
Învederează că hotărârea a fost pusă în executare, fiind finalizată cu succes, în sensul că intimatele au primit posesia acestor imobile fără ca executorul judecătoresc să fi solicitat vreo lămurire în acest sens.
În privința susținerilor recurentului potrivit cărora au fost identificate diferențe semnificative între situația din teren și cea menționată în rapoartele de expertiză întocmite de expert Barad M. și A. M., consideră că nu aceasta este calea pentru criticarea rapoartelor de expertiză pe care instanța de fond, în ultimul ciclu procesual, le-a avut în vedere în soluționarea cauzei.
Apreciază susținerile recurentului ca fiind inadmisibile, pe de o parte pentru că nu pot fi aduse în fața instanței critici vizând rapoartele de expertiză omologate în fazele anterioare, iar pe de altă parte ca neîntemeiate, având în vedere că instanța și-a întemeiat hotărârea pronunțată strict pe constatările experților.
În privința criticilor referitoare la cheltuielile de judecată acordate solicită a se observa că acestea sunt corespunzătoare naturii și dificultății speței precum și valorii obiectului suspus executării
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.09.2012 sub nr._/94/2012, contestatoarea M. Administrației și Internelor a formulat in contradictoriu cu intimatele Ș. R. A.-M., D. L. M., contestație la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1460/14.10.2008 și sentința civilă nr. 107/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București, referitoare la un imobil situat în ..
Prin sentința civilă nr. 4045/13.06.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/94/2012 s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și s-a declinat competența de judecată a cauzei privind pe contestatoarea M. Administrației și Internelor și pe intimate Ș. R. A.-M., D. L. M., în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, la data de 12.08.2013, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.1792/15.10.2013 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului pentru considerentele care urmează:
Prin sentința civilă nr.1460 din 14.10.2008, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 1024/2005, a omologat rapoartele de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză topometrică efectuate în cauză și a obligat pe intimat să restituie în natură contestatoarelor imobilul situat în ., identic cu Ferma „P. A.”, compus din construcții, (astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert Barat M.), cu excepția construcției C7 și teren format din lotul 2/1, în suprafață de 19.310 mp și lotul nr. 3 în suprafață de 4778 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert A. M., cu excepția lotului 2/2 în suprafață de 912 mp teren identificat între punctele 80-L-K-R-P-O-N-M.
Contestatoarele au formulat cerere de îndreptare a erorii strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 1460 din 14.10.2008, a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, în sensul de a se înlătura omisiunea din dispozitiv privind restituirea lotului 1 format din suprafața de 2 ha teren aferentă vechiului conac (construcția principală, locuințe servitori, uzina electrică, turn apă, ghețărie, alei parc, pomi) restituit prin hotărâre.
Prin sentința civilă nr.107 din 27.01.2009, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis cererea în sensul că a dispus completarea sentinței civile nr.1460 din 14.10.2008, dispunând restituirea către reclamantă și a suprafeței de 20.000 mp teren, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert A. M. (anexa 1A).
În considerente, instanța a susținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 2811 Cod procedură civilă, astfel încât se impune restituirea suprafeței de 20.000 mp aferentă vechiului conac.
Împotriva sentinței civile nr.1460 din 14.10.2008 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, au declarat apel contestatoarele, care au pretins că greșit nu le-a fost restituit în natură lotul nr. 1 compus din suprafața de 20.000 mp teren, în condițiile în care construcțiile de pe acesta le-au fost restituite, iar din dispozitivul hotărârii nu rezultă că le-ar fi fost admisă doar în parte contestația.
Prin decizia civilă nr.38A de la 19.01.2010, Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de M. Administrației și Internelor, a schimbat sentința și a respins contestația ca nefondată. Totodată, a respins apelul declarat de contestatoare.
Recursul declarat de contestatoare a fost admis prin decizia civilă nr.6349 din 25.11.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, în sensul că decizia a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la același tribunal.
Prin decizia civilă nr.223/29.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost respins apelul.
Tribunalul a constatat că soluția sentinței civile a avut la baza raportul de expertiză întocmit în cauză, obiecțiunile la raportul de expertiză au vizat alte aspecte decât cele învederate prin prezenta cerere.
În urma identificării imobilului prin raportul de expertiză, tribunalul a reținut că este posibilă restituirea în natură a terenului și a construcțiilor.
Instanță a restituit contestatoarelor construcțiile și terenul de pe lotul 2/1 în suprafață de 19.310 mp și lotul 3 în suprafață de 4778 mp, cu excepția lotului 2/2, constând în construcția C7, (edificată și folosită ca spațiu de depozitare de către M. Administrației și Internelor), terenul aferent acesteia și drumul de acces.
Din coroborarea rapoartelor de expertiză de la prima instanță și apel (mai cu seamă expertiza întocmită de expertul I. P.), a rezultat că majoritatea construcțiilor noi, adică cele edificate după anul 1949, sunt amplasate în lotul 2/1, dar intimatul nu a formulat un subsidiar privind plata contravalorii acestor construcții.
Având în vedere principiul disponibilității procesului civil reglementat de art.129 Cod procedură civilă, rezultă că instanța este ținută să se pronunțe numai cu privire la obiectul sesizării, neputând schimba acest obiect din oficiu
Totodată, se constată că sentința nu conține aspecte contradictorii sau neclare, fiind în concordanță cu petitul acțiunii stabilit în baza principiului disponibilității; soluția a fost conformă cu probele administrate în contradictoriu cu toate părțile, petentul nu a formulat obiecțiuni și nici critici în căile de atac pe aspectele privind existența construcțiilor.
Totodată, instanța nu a fost învestită cu vreun capăt de cerere privind construcțiile sau constatarea vreunui drept de superficie.
Prin decizia civilă nr.2150/06.12.2013 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins excepția prematuritării cererii și a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1792/15.10.2013, cerere formulată de intimate, în sensul că s-a dispus și obligarea contestatorului la plata către acestea a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3720 lei.
Prin recursul declarat împotriva celor două hotărâri mai sus menționate, contestatorul a susținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile art.399 – 404 din codul de procedură civilă și, pe cale de consecință, nu a lămurit dacă terenul care urmează să fie restituit format din lotul 2/1 în suprafață de 19.310 mp. este sau nu exceptat de a le fi restituit intimatelor.
Procedându-se la identificarea în teren a construcțiilor menționate în titlurile executorii, au fost identificate diferențe semnificative între situația din teren și cea menționată în rapoartele de expertiză întocmite de experții Barad M. și A. M., mai exact o . construcții edificate pe terenul în cauză nu sunt menționate în rapoartele de expertiză precizate.
Instanța nu argumentează în nici un fel constatarea menționată și este evident că există o multitudine de neclarități în cuprinsul titlurilor executorii și nicăieri în cuprinsul sentinței recurate, instanța nu argumentează opinia sa cu privire la înscrisurile depuse de contestator la dosarul cauzei. Din ansamblul sentinței de referință se reține că tribunalul face referire la decizia Curții de Apel București, deși nu există nici o legătură între această decizie și obiectul dedus judecății cu atât mai mult cu cât, însăși instanța precizează că nu a fost învestită cu vreun capăt de cerere privind construcțiile sau constatarea vreunui drept de superficie.
Cu privire la cea de-a doua hotărâre criticată prin prezentul recurs, contestatorul arată că instanța a aplicat greșit dispozițiile art.274 – 276 din Codul de procedură civilă, arătând că cheltuielile de judecată se acordă numai în situația în care urmare a soluționării litigiului se stabilește că una dintre părți este vinovată de îndeplinirea neconformă a unei obligații și, în acest context, contestatorul nu a manifestat o conduită vătămătoare asupra unei alte persoane.
Față de dispozițiile art.132 din Statutul profesiei de avocat, recurentul opinează că onorariul avocațial convenit de părți și acordat de către instanța de fond este foarte mare și nejustificat, iar instanța de judecată putea să acorde eficiență prevederilor art.274 din Codul de procedură civilă.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs evocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează:
În mod corect, instanța de fond a soluționat cererea prin care contestatorul M. Administrației și Internelor a solicitat lămurirea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1460/14.10.2008 completată prin sentința civilă nr.107/27.01.2009 prin care s-a admis contestația formulată de contestatoarele Ș. R. A. M. și D. L. M., s-a anulat dispoziția emisă în condițiile Legii nr.10/2001 de către intimatul M. Administrației și Internelor și s-au restituit contestatoarelor construcțiile și terenul aparținând lotului 2/1 în suprafață de 19.310 mp. și lotul 3 în suprafață de 4778 mp. cu excepția lotului 2/2 reprezentând construcția C7 cu o suprafață de 912 mp. astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză și suplimentele la aceste rapoarte de expertiză.
În acest sens, instanța de fond a făcut referire la deciziile pronunțate de instanțele de control judiciar în cauză, respectiv decizia civilă nr.38A/19.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, decizia nr.6349/25.11.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și decizia civilă nr.223/29.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, întrucât hotărârea prin care a fost soluționat fondul cauzei a fost supusă căilor de atac; în acest context au fost analizate și aspectele legate de întinderea dreptului de proprietate al contestatoarelor cât și de situația juridică actuală a terenurilor și construcțiilor din litigiu.
În susținerea temeiniciei soluției de respingere a contestației la titlu, care formează obiectul prezentei cauze, Curtea reține și împrejurarea că titlurile executorii în divergență sunt clare și neechivoce în privința clădirilor și a terenurilor, astfel că executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a titlului executoriu prin predarea către creditoare a imobilului din litigiu, arătându-se, prin procesul verbal de executare din 25.04.2013 – fila 24 dosar fond – că, neclaritățile invocate de reprezentanții creditoarei nu sunt de natură să constituie un impediment la executare, avându-se în vedere rapoartele de expertiză întocmite cu ocazia soluționării litigiului de fond de către experții A. M. și Barad M.. Or, în condițiile în care executarea silită nu este perturbată prin neclaritatea titlului executoriu, executorul judecătoresc arătând că se raportează la coordonate obiective, și anume părerea specialiștilor tehnici care au analizat situația de fapt a imobilelor, Curtea reține că nu se impune lămurirea titlului executoriu al cărui dispozitiv este lipsit de echivoc.
Prin urmare, dispozițiile art.399 din Codul de procedură civilă, au fost corect interpretate și aplicate de instanța de fond, organul de executare nefiind împiedicat să îndeplinească executarea silită consecință a unui titlu executoriu neclar.
Nici criticile care fac referire la dispozițiile art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă nu pot fi primite, hotărârea primei instanțe fiind motivată în acord cu prevederile art.261 din Codul de procedură civilă și prin raportare la exigențele art.6 din Convenția E.D.O.
Soluția de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1792/15.10.2013 este legală și temeinică în contextul în care instanța a reținut culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, pe care ea însăși l-a declanșat, și având în vedere cererea formulată de partea adversă, au fost aplicate în mod corect dispozițiile art.274 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Corect au fost interpretate și dispozițiile art.132 din Statutul profesiei de avocat; cheltuielile de judecată acordate în cauză au fost dovedite, nu s-a formulat o cerere de reducere a cuantumului acestora, în condițiile art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă, și nici nu exista un alt motiv care să fi îndreptățit instanța de fond, din oficiu, la a dispune motivat asupra faptului că onorariul avocațial ar fi nepotrivit de mare, sau nepotrivit de mic, pentru a proceda în sensul solicitărilor recurentului – contestator.
Pentru considerentele arătate, Curtea va respinge în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă recursul formulat și în temeiul dispoziției art.274 din Codul de procedură civilă va obliga recurentul și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul M. AFACERILOR INTERNE împotriva sentinței civile nr.1792 din 15.10.2013 și a deciziei civile nr.2150 din 06.12.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția III-a Civilă în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatele Ș. R. A. – M. și D. L. M..
Obligă recurentul la 3.100 lei cheltuieli de judecată către intimata Ș. R. A. – M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
N. - C. I.
Red. D.M.
Tehnored.C.S.
Ex.2/19.03.2014
T.B.Secția a III-a Civilă – I.N.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 602/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 728/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
