Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 52/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 35722/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI –SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 52A
Ședința publică de la 19.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – C. B. T.
JUDECĂTOR – S. G. N.
JUDECĂTOR – B. A. S.
GREFIER - C. N.
Pe rol se află soluționarea, în complet de divergență, a cererilor de apel formulate de apelanții - reclamanți M. I., M. A. A., M. A. L. și apelanta – pârâtă . DE asigurare – REASIGURARE SRL, împotriva sentinței civile nr. 810/19.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul intervenient forțat D. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții - reclamanți M. I., M. A. A., M. A. L. prin avocat O. D. și apelanta – pârâtă . DE ASIGURARE – REASIGURARE SRL prin avocat I. I. cu împuternicire avocațială la dosar fila 5, lipsind intimatul intervenient forțat D. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Față de motivul pentru care a intervenit divergența completului de apel și consecințele ei asupra apelurilor, conform încheierii din 29.01.2014, Curtea, în prezentul complet de divergență, acordă cuvântul apelanților – reclamanți.
Apelanții - reclamanți M. I., M. A. A., M. A. L., prin avocat, susțin că în prezenta cauză a survenit o cauză de suspendare a prescripției atunci când au notificat B.A.A.R.–ul, care este un mandatar legal al asiguratorului din străinătate, este o instituție pe care legiuitorul a înființat-o tocmai pentru a sta în aceste probleme în cauze identice cu asigurator din străinătate. De asemenea, precizează referitor la notificarea B.A.A.R.–ului, că nu este o cerere de informare cu privire la identitatea asiguratorului, este o cerere prin care încercau să soluționeze amiabil litigiul și nu doar să afle adresa sau informații despre Societatea de Asigurare Mutua Madrilena Sociedad de Seguros. Totodată, arată că au suferit o pierdere și un prejudiciu, dreptul lor subiectiv nefiind contestat de adversar.
Apelanții - reclamanți M. I., M. A. A., M. A. L., prin avocat, precizează faptul că dacă sunt două opinii, opinia prioritară să fie cea care să-și producă efectele față de dreptul subiectiv. Acesta menționează faptul că dacă o opinie dă efect dreptului subiectiv și pot să-l realizeze, atunci această opinie trebuie îmbrățișată.
Totodată, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.
În ceea ce privește apelul pârâtei, solicită respingerea lui.
Curtea acordă cuvântul apelantei – pârâte . DE ASIGURARE – REASIGURARE SRL.
Apelanta – pârâtă . DE ASIGURARE – REASIGURARE SRL, prin avocat, menționează faptul că termenul de prescripție nu a fost suspendat și nici nu avea cum să fie suspendat, deoarece nu erau aplicabile dispozițiile art. 2532 pct. 6 și 7, pentru că nu a axistat nicio negociere anterior împlinirii termenului de prescripție. De asemenea, susține că negocierea nu se poartă nici cu B.A.A.R.–ul, nici cu C.S.A.-ul, nici cu altcineva, ci cu asiguratorul care este parte în cauză, respectiv Societatea de Asigurare Mutua Madrilena Sociedad de Seguros. Ca atare, precizează că se poate discuta de o negociere doar din momentul în care s-a formulat o cerere de despăgubire către această societate. Totodată, arată că cererea de despăgubire sau convocarea la conciliere a fost făcută după îndeplinirea termenului de prescripție și nu avea ce să se suspende.
Referitor la faptul că anterior s-a formulat o adresă către B.A.A.R. care ține evidența asiguratorilor și comunică cu birourile omoloage din străinătate, face verificări la aceste birouri pentru a vedea cine a emis o asigurare sau unde era asigurat un vehicul înmatriculat în străinătate, dacă era înmatriculat legal, dacă era asigurat legal, respectiv la cine era asigurat și informează partea, apărătorul apelantei-pârâte menționează că toată această procedură administrativă nu înseamnă întreruperea termenului de prescripție. Mai precizează că toată această procedură putea fi făcută oricând de parte, respectiv și după împlinirea termenului de prescripție, iar B.A.A.R.-ul era obligat să-i comunice aceste informații.
Curtea solicită apelantului-pârât să facă trimitere în concluzii și la adresa de la fila 106, din dosarul de fond, Nr. OJ 1038/11.04.2012.
Apelanta – pârâtă . DE ASIGURARE – REASIGURARE SRL, prin avocat, susține că B.A.A.R.-ul nu i-a informat de faptul că s-a formulat o adresă prin care s-au solicitat informații cu privire la existența asigurării.
La interpelarea Curții, dacă s-a primit această adresă de convocare la conciliere, apărătorul apelantei-pârâte arată că nu știe sigur acest lucru și nu cunoaște de ce s-a folosit această formulare, deoarece în răspunsurile primite a fost comunicat doar faptul că există asigurare, cine este asiguratorul și că reclamanții au fost sfătuiți către ce asigurator să se îndrepte cu cererile de despăgubire, iar faptul că au primit acest răspuns nu înseamnă că s-a suspendat termenul de prescripție în ceea ce privește societatea de asigurare. Mai arată că nu B.A.A.R.-ul este corespondent al societății de asigurare, el este corespondent al birourilor din străinătate și în această calitate reprezintă acele birouri în situația în care nu există asigurator în cauză, iar în situația în care un vehicul este înmatriculat în străinătate și nu este asigurat legal, atunci B.A.A.R.-ul are competența să soluționeze acele cereri de despăgubire.
Apelanta – pârâtă . DE ASIGURARE – REASIGURARE SRL, prin avocat, solicită respingerea apelului reclamanților și admiterea propriului apel.
Curtea, referitor la adresa B.A.A.R.-ului, pune în vedere ambelor părți să indice în concluzii dacă această adresă este depusă de către reclamante sau de către pârâtă la dosarul primei instanțe.
Apelanții - reclamanți M. I., M. A. A., M. A. L., prin avocat, arată că acea adresă este depusă de dânșii.
În replică la susținerile apelantei-pârâte, referitoare la faptul că societatea din Spania a fost corect notificată prin mandatar, apărătorul apelanților-reclamanți precizează că, în august, atunci când au făcut notificarea, se întrerupea termenul de prescripție dacă nu cumva era deja împlinit. De asemenea, mai arată că nu există niciun document prin care Societatea de Asigurare Mutua Madrilena Sociedad de Seguros ar fi mandatat societatea . DE ASIGURARE – REASIGURARE SRL ca fiind cel care, în opinia lor, să îndeplinească aceste proceduri prealabile. Totodată, mai precizează că susținerile apelantei-pârâte nu își au niciun fundament deoarece mandatul este legal pentru B.A.A.R., iar demersurile făcute de apelanții-reclamanți au fost corect realizate.
Curtea acordă cuvântul apelantei-pârâte pe același aspect.
Apelanta – pârâtă . DE ASIGURARE – REASIGURARE SRL, prin avocat, arată că acea adresă este depusă de reclamanți, depune practică judiciară la dosar și arată că B.A.A.R.-ul este mandatar legal al biroului din străinătate și, în această calitate, toți asiguratorii sunt membrii ai biroului din statul în care își are sediul asiguratorul, că nu e mandatar al Societății de Asigurare Mutua Madrilena Sociedad de Seguros.
Curtea, în complet de divergență, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe apeluri.
CURTEA
Prin sentința civilă apelată, TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V A CIVILA a dispus: „Admite excepția prescipției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții M. I., M. A. A. și M. A. L., toți cu domiciliul procesual ales în București, .. 152, .. 4, ., în contradictoriu cu pârâta Mutua Madrilena Spania, reprezentată prin S.C. C. R., Broker de Asigurări S.R.L., cu sediul în București, Calea Văcărești nr. 252-254, etaj 3, sector 4 și intervenientul forțat D. S., cu domiciliul în satul Feldru, ., jud. Bistrița Năsăud ( citat prin afișare la ușa instanței ).
Obligă reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, redus în condițiile art. 274 al. 3 C.p. civ”.
A arătat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 11.09.2012 sub nr._, și repartizată spre soluționare Secției a V a Civilă, reclamanții M. I., M. A. A. si M. A.-L. au chemat în judecată pe pârâta . DE ASIGURARE-REASIGURARE S.R.L. solicitând obligarea pârâtei la acordarea daunelor morale în cuantum de 450.000 euro, pricinuite prin infracțiunea de ucidere din culpă a soțului si tatălui lor, M. G., la data 27.07.2008, de către D. S..
In motivarea acțiunii se arată că la data de 27.07.2008 soțul, respectiv tatăl lor M. G. si-a pierdut viața in urma unui accident de circulație produs de numitul D. S., condamnat la pedeapsa cu an și jumătate închisoare cu suspendare pentru infracțiunea de ucidere din culpă în dosarul penal cu nr._ al Judecătoriei Năsăud.
Reclamanții arată că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită si prejudiciul produs precum și a vinovăției persoanei care a săvârșit fapta.
In cauza, instanța penală, cu autoritate de lucru judecat, a stabilit existența faptei ilicite și vinovăția persoanei care a săvârșit-o, respectiv D. S., iar existența prejudiciului este de necontestat, după cum la fel este și existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul produs.
Reclamanții susțin că în temeiul art. 54 din legea 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România, drepturile persoanelor păgubite prin accidente se exercită impotriva asigurătorului de răspundere civila, in limitele obligației acestuia.
In drept, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe prevederile art. 1357-1371 noul cod civil (art.998-999 C.civ. vechi).si urm, art. 14, art. 15, art. 19 C.p.p., si Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România.
În susținerea acțiunii, au fost depuse la dfosar următoarele înscrisuri: rechizitoriul întocmit de către P. de pe lângă Judecătoria Năsăud în dosaru lcu nr. 1033/P/2008, sentința penală nr. 104/2009 pronunțată de către Judecătoria Năsăud, certificatul de deces al numitului M. G., copii ale actelor de identitate ale reclamanților, corespondența electronică purtată de reprezentantul reclamanților cu Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România, invitația la conciliere directă adresată pârâtei precum și procesul verbal de conciliere directă întocmit.
La data de 10.01.2013, pârâta S.C. C. R., BROKER DE ASIGURĂRE REASIGURARE S.R.L., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității sale procesual pasive, soliitând totodată obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În susținerea excepției prescripției dreptului material la acțiune s-a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, aplicabile actelor si faptelor juridice încheiate ori, dupa caz, săvârșite sau produse inainte de . Noului Cod Civil, potrivit cărora «prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut, sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea».
Se arată că termenul de prescripție de trei ani, aplicabil în cauză, a început să curgă de la data la care reclamanții au cunoscut paguba și pe cel care răspunde pentru aceasta. Astfel, se arată că evenimentul rutier in urma căruia a decedat victima M. G. a avut loc la 27.07.2008, iar persoana vinovata de producerea accidentului si-a recunoscut vinovăția incă din faza de urmărire penala, iar prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecătoria Nasaud, emis la data de 16.12.2008 in dosarul nr. 1033/P/2008, se retine aceasta împrejurare cât si faptul ca moștenitorii victimei nu se constituie părți civile in cauză;
Pârâta mai arată că sentința penală nr. 104 prin care D. S., persoana vinovata de producerea accidentului, a fost condamnat, a fost pronunțata de Judecătoria Nasaud la data de 10.06.2009, redactata cel mai târziu la 30.06.2009 si a rămas definitiva prin neapelare, astfel că promovarea prezentei cereri de chemare în judecată la data de 11.09.2012 s-a realizat după ce termenul de prescripție s-a împlinit.
În ceea ce privește exepția lipsei calității lor procesual pasive, pârâta arată că prin cererea de chemare in judecată reclamanții susțin ca autovehiculul cu nr. de inmatriculare V-5775-FN, implicat in producerea evenimentului rutier din data de 27.07.2008, avea la data accidentului o polița de asigurare «Carte V.» emisa de societatea de asigurare MUTUA MADRILENA din Spania, însa au chemat in judecata pe S.C. C. R., BROKER DE ASIGURARE REASIGURARE S.R.L. pentru ca aceasta societate sa fie obligata la plata daunelor, invocând ca și temei de drept dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România, act normativ in cuprinsul căruia se face referire si la funcționarea Sistemului «Carte V.».
Pârâta arată că România a ratificat Convenția internațională tip-interbirouri «CARTE V.» prin efectul H.C.M. nr. 354 din 05.06.1964, iar Biroul Gestionar R. «Carte V.», respectiv BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA - (B.A.A.R.), are calitatea de mandatar „ex lege” al societății străine emitente, conform prevederilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (lege speciala), în vigoare la data producerii accidentului, acesta având calitatea de reprezentant legal al asigurătorilor străini de răspundere civilă auto (art. 54 alin. 2 din Lege).
Pârâta mai susține că, în calitatea sa de Birou Național Gestionar « Carte V. » și în conformitate cu dispozitiunile art. 9 lit. b din Convenție, B.A.A.R. a mandatat societatea comercială C. R., BROKER DE ASIGURARE S.R.L. printr-un contract de mandat să gestioneze evenimentul și să regularizeze eventualele prejudicii cauzate terților, pe teritoriul României, de către asigurații societății de asigurare MUTUA MADRILENA, iar în această calitate pârâta are între altele și obligația de a reprezinta in fata instanțelor de judecata, in fata oricăror autorități publice sau private, precum si in fata oricăror persoane fizice sau juridice, formulând o apărare corespunzătoare, interesele asigurătorilor a căror răspundere este angajata in cazurile de dauna pentru care sunt mandatați sa le gestioneze, cu respectarea dreptului la despăgubire a persoanelor vătămate. Reprezentarea se poate face inclusiv prin avocați.”
Față de aceste acte normative, pârâta arată că are exclusiv calitatea de mandatar comercial al societății de asigurare MUTUA MADRILENA, activitatea sa subordonându-se regulilor esențiale ale mandatului comercial [Art. 1 și Art. 374 și urm. Cod . data incheierii contractului de mandat), rap. la art. 2009 si urm. Cod civil], iar actele și faptele sale de comerț sunt socotite actele și faptele mandantului însuși, respectiv societatea de asigurare MUTUA MADRILENA, care, numai ea, ar putea să fie obligată la plată, în nume propriu și în conformitate cu prevederile legii locului producerii accidentului.
La data de 08.03.2013 reclamanții M. I., M. A. A. si M. A.-L. au formulat o cerere de modificare a acțiunii inițiale, arătând că solicită ca cererea de chemare în judecată să se judece în contradictoriu cu pârâta MUTUA MADRILENA, societatea de asigurare din Spania, prin reprezentantul său desemnat in România, respective . DE ASIGURARE-REASIGURARE S.R.L.
In ceea ce privește cadrul procesual arată că au formulat o acțiune in răspundere contractuală, direct impotriva asigurătorului de răspundere civila, prin care solicită instanței obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului moral rezultat in urma infracțiunii de ucidere din culpa, stabilita si sancționată penal in dosarul_ pe rolul Judecătoriei Nasaud, Județul Bistrita-Nasaud, ce a fost soluționat la data de 10.06.2009.
Deliberând asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil dispozițiile acestuia se aplică tuturor actelor și faptelor incheiate sau după caz produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Având în vedere împrejurarea că fapta ilicită, izvor al prejudiciului a cărui reparare se solicită în prezenta cauză, constând în uciderea din culpă a autorului reclamanților, a fost săvârșită la data de 27.07.2008, Tribunalul reține ca fiind incidente în cauză în materie de prescripție extinctivă dispozițiile din Decretul 167/1958, acesta fiind actul normativ în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite și în funcție de care urmează a se calcula durata termenului de prescripție și modalitatea de curgere a acestuia, față de prevederile art. 201, art. 220 și art. 230 lit. p din Legea 71/2011.
Astfel, potrivit art. 8 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă «prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea ».
În cauza de față, Tribunalul constată că paguba, constând în despăgubirile morale pe care reclamanții le pretind de la pârâtă s-a produs la data de 27.07.2008, dată la care a avut loc accidentul de circulație în care a fost implicat autorul reclamanților și terțul introdus forțat în cauză, care avea încheiată o poliță de asigurare cu soietatea pârâtă.
Data la care reclamanții au cunoscut și persoana care răspunde de paguba produsă nu este însă aceeași, respectiv 27.07.2008, întrucât cu privire la faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, pretins a fi săvârșite de către D. S. au fost efectuate cercetări de către organele penale și derulat un proces penal, până la definitivarea soluției cu privire la aceste cercetări neputându-se susține că acesta ar fi vinovat de săvârșirea vreunei fapte, față de dispozițiile art. 23 al. 11 din Constituție și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care statuează că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești de condamnare, operează prezumția de nevinovăție în privința persoanei anchetate penal.
Prin sentința penală nr. 104/10.06.2009 pronunțată de Judecătoria Năsăud, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009 ( potrivit mențiunilor de pe exemplarul legalizat aflat la fila 59 ) s-a reținut vinovăția lui D. S. pentru săvârșirea faptei de ucidere din culpă a autorului reclamanților și s-a dispus condamnarea sa penală la pedeapsa cu închisoare de un an și jumătate, dispunându-se totodată și suspendarea executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare.
Prin urmare, Tribunalul reține că de la data rămânerii definitive a sentinței penale de condamnare a autorului faptei ilicite se cunoștea sau devenea posibilă cunoașterea tuturor elementelor în funcție de care reclamanții să poată formula pretențiile ce formează obiectul prezentului dosar: existența unui prejudiciu, întinderea lui, persoana autorului care răspunde pentru respectiva faptă precum și vinovăția acestuia, indiferent de momentul la care au aflat reclamanții cine este persoana juridică care răspunde față de autorul faptei ilicite, în temeiul unui contract de asigurare.
Tribunalul nu va reține ca fondate susținerile reclamanților referitoare la împrejurarea că data începerii curgerii termenului de prescripție este legată de momentul la care au aflat identitatea societății de asigurare din Spania la care autorul faptei ilicite încheiase o poliță de asigurare de răspundere civilă întrucât termenul de prescripție extinctivă al dreptului material la acțiune în cadrul unei cereri derivată dintr-o faptă ilicită este unul singur și el se calculează prin raportare la momentul la care s-a aflat identitatea autorului faptei ilicite, orice alte demersuri în vederea atragerii în proces a asigurărorului acestuia trebuind să fie efectuate în interiorul termenului de prescripție, reclamanții neputând beneficia de un nou termen de prescripție de trei ani, calculat prin raportare la momentul la care au aflat cine este societatea de asigurare la care autorul faptei ilicite avea poliță încheiată în condițiile în care chiar ei au dat dovadă de lipsă de diligență o perioadă îndelungată de timp.
Se reține de către Tribunal că mecanismul încheierii asigurărilor de răspundere civilă pentru prejudicii rezultate în urma unor accidente are ca efect final plata daunelor de către societatea de asigurare, în litigiul cu persoana vătămată aceasta subrogându-se în drepturile și obligațiile autorului faptei ilicite, astfel că, și față de acest aspect, nu se poate susține că persoana prejudiciată ar beneficia de două termene de prescripție a dreptului material la acțiune: unul, prin raportare la data aflării autorului faptei ilicite și altul, prin raportare la data aflării societății de asigurare care urmează a răspunde pentru acesta.
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art. 203 din Legea 71/2011 și a art. 2532 pct. 6 și 7 din Noul Cod Civil, respectiv a suspendării termenului de prescripție a dreptului material la acțiune pe durata derulării procedurii de conciliere, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 203 dispozițiile art. 2532 pct. 6 și 7 din Codul Civil privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplică și în cazul prescripțiilor începute înainte de . Codului Civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după această din urmă dată.
Art. 2532 pct. 6 Codul Civil prescripția se suspendă pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului de prescripție.
Potrivit art. 2352 pct. 7 Codul civil cursul prescripției se suspendă în cazul în care cel îndreptățit la acțiune trebuie sau poate, potrivit legii sau contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cât timp nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei procedure, însă nu mai mult de trei luni de la declanșarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen.
Or, față de data la care a început să curgă termenul de prescripție, respectiv 07.07.2009 durata acestuia s-a împlinit la data de 07.07.2012, iar prin raportare la acest moment, demararea demersurilor în vederea chemării părții adverse la conciliere sau a stingerii litigiului pe cale amiabilă s-a efectuat după această dată, respectiv la 25.07.2012, potrivit mențiunilor din cuprinsul dovezii de comunicare a invitației la conciliere directă adresată reprezentantului pârâtei în România ( fila 22 ), astfel că nu se mai este posibilă suspendarea cursului unui termen de prescripție déjà împlinit.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, împrejurarea că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost depusă la poștă la data de 07.09.2012, cu depășirea termenului de trei ani de prescripție a dreptului material la acțiune, nefiind incidentă nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției, Tribunalul urmează să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune și să respingă acțiunea formulată ca fiind prescrisă.
Reținând culpa procesuală a reclamanților, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 274 C.p. civ. urmează să dispună obligarea acestora la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, respectiv a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat în cuantum redus conform dispozițiilor art. 274 al. 3 C.p. civ., la reducerea sumei ce urmează a se suporta de către reclamanți din totalul cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâtă fiind avută în vedere modalitatea de soluționare a cauzei, pe calea unei excepții procesuale, activitatea depusă de avocat în pregătirea acestei excepții nefiind una la fel de complexă ca cea pe care ar fi presupus-o soluționarea pe fond a litigiului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții - reclamanți M. I., M. A. A., M. A. L. și apelanta – pârâtă . DE ASIGURARE – REASIGURARE SRL.
În apelul său, pârâta . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL, cu sediul în București, Calea Văcărești Nr. 252-254, ., invocă art. 282 și urm. Cod proc. Civilă și arată următoarele:
I. Succintă prezentare a stării de fapt
1.1. După cum se cunoaște, prin Sentința civila menționata a fost respinsa cererea formulata de reclamanții M. I., M. A. A. și M. A. L. in contradictoriu cu parata S.C. C. R., ca fiind prescrisa, cu obligarea acestora sa plătească paratei cheltuieli de judecată în suma de 1.000 Lei.
1.2. Sub aspectul reducerii onorariului avocațial de la 8.821 Lei la 1.000 Lei, apreciază că Sentința civila nr. 810/2013 este netemeinica și înțelege a dezvolta mai jos următorul motiv de apel:
II. Netemeinicia sentinței - Neacordarea in tot a cheltuielilor de judecata in favoarea paratei S.C. C. R. - BROKER DE ASIGURARE REASIGURARE SRL.
2.1. În referire la cheltuielile de judecata constând in onorariu avocațial, învederam Onoratei Instanțe de apel următoarele:
2.2. După ce pârâta a primit citația de la Tribunalul București împreuna cu acțiunea reclamanților, in vederea pregătirii apărării si respectiv reprezentării noastre în Instanța am negociat cu Cabinetul de Avocat « V. M. » onorariul în suma de 8.821 Lei pentru serviciile avocațiale ce urmau a fi prestate, sens în care între părți a fost încheiat Contractul de asistenta juridica în baza căruia a fost emisă împuternicirea avocațială, apărătorul urmând să susțină apărările noastre, să arate dovezile pe care se sprijină acestea și să ne reprezinte la termenele de judecata de la fond.
2.3. Onorariul negociat de părți a fost achitat on-line, prin ordin de plata electronic, iar la rândul sau Cabinetul de Avocat « V. M. » ne-a emis factura fiscala aferenta sumei de 8.821 Lei, suma cu care ne-am înregistrat în contabilitate ca plătitori servicii avocațiale și totodată am pretins titularului Cabinetului că, în eventualitatea în care acțiunea va fi respinsă, să solicite Instanței obligarea reclamanților la plata integrala a onorariului pentru ca în acest fel să ne recuperăm cheltuielile făcute.
2.4. Ceea ce este foarte important de reținut este faptul ca suma de 8.821 Lei include atât TVA cât și toate cheltuielile aferente serviciilor avocațiale (ex. rapoarte scrise, faxuri, convorbiri telefonice, procesare documente, etc.), inclusiv taxele profesionale, contribuția la asigurările sociale și la fondul de sănătate și impozitul pe venit, achitate de Cabinetul de Avocat încă de la data emiterii facturii, astfel cum prevede Codul fiscal si Codul de procedura fiscala in vigoare.
2.5. Totodată, onorariul a fost stabilit de părți respectându-se în totalitate prevederile Statutului Profesiei de Avocat, fiind în cuantum de sub 5% din suma de 450.000 Euro pretinsă de reclamanți prin acțiunea introductivă, practica din ultimii 15 ani mergând până la 30% onorariu din suma pretinsă într-un astfel de proces.
2.6. Valoarea onorariului a fost stabilită și în considerarea faptului că, văzând acțiunea reclamanților, pe de o parte - am observat că subscrisa nu avem calitate procesuală pasivă în dosar, iar urmare invocării acestui incident procedural am apreciat că reclamanții își vor preciza cadrul procesual (cum s-a și întâmplat), iar pe de altă parte - am constatat că prezentul litigiu este subsecvent unei cauze penale, iar pretențiile ce fac obiectul acestuia au o valoare foarte mare.
2.7. Așa cum reiese din considerentele sentinței apelate Instanța de fond a cenzurat onorariul de avocat « ... fiind avuta in vedere modalitatea de soluționare a cauzei pe calea unei excepții procesuale », însă vă rugăm să observați că, din această perspectivă, numai activitatea instanței de fond a fost una diminuata ; în realitate avocații au studiat actele dosarului, au invocat excepții - raportat și la cadrul procesual stabilit de reclamanți, s-au prezentat la 3 termene de judecată și, față de amânarea pronunțării, au formulat concluzii scrise.
2.8. Mai mult, considerăm această hotărâre a instanței de fond ca fiind un beneficiu în favoarea reclamanților - despre care chiar constată că « au dat dovada de lipsa de diligenta o perioadă îndelungată de timp », inițiind o acțiune civilă în răspundere delictuală după ce dreptul material la acțiune a fost prescris, și o sancțiune la adresa subscrisei - chemată în judecată nefondat, cu consecința generării atât de cheltuieli avocațiale pentru noi cât și o încărcare nejustificată pentru instanța de judecată, fapt ce se cuvine a fi sancționat de Instanța de apel prin obligarea intimaților-reclamanți la plata integrala a cheltuielilor de judecata către pârâtă.
2.9. Sintetizând toate considerentele anterioare, solicită să se constate că Sentința Tribunalului București este netemeinica sub aspectul reducerii onorariului avocațial, prezentul apel fiind fondat, iar, pe cale de consecința, solicită: admiterea apelului,modificarea sentinței civile nr. 810/2013 si obligarea intimaților-reclamanți M. I., M. A. A. si M. A. L. la plata sumei de 8.821 Lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea apelantei-parate C. R. -BROKER DE ASIGURARE REASIGURARE SRL.
În apelul lor, reclamanții M. I. (soție), M. A. A. (fiica) si M. A.-L. (fiu) reprezentați prin avocat O. D., în contradictoriu cu pârâta MUTUA MADRILENA prin reprezentant . DE ASIGURARE-REASIGURARE S.R.L., critică sentința pentru netemeinicie si nelegalitate, apreciind-o pronunțată cu încălcarea prevederilor legale și interpretarea greșită a probelor administrate în cauză.
Arată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanța, au solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 450.000 EURO, exclusiv cu titlul de daune morale pentru suferințele cauzate de decesul soțului și tatălui nostru M. G., în accidentul de mașina produs de D. S., asigurat la MUTUA MADRILENA SPANIA.
Instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, ridicata de către parata, reținând ca termenul de prescripție de 3 (trei) ani al dreptului la acțiune al părților prejudiciate s-a încheiat la data de 07.07.2012, iar demararea negocierilor cu parata au avut loc la data de 25.07.2012, moment la care dreptul la acțiune ar fi fost deja prescris.
Hotărârea instanței de fond este nelegala si netemeinica pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut corect faptul că doar de la data rămânerii definitive a sentinței penale de condamnare a autorului faptei de ucidere începe sa curgă termenul de prescripție pentru o acțiune in repararea prejudiciului produs prin fapta, întrucât doar de la acea dată „se cunoștea sau devenea posibila cunoașterea tuturor elementelor in funcție de care reclamanții sa poată formula pretențiile ce formează obiectul prezentului dosar: existenta unui prejudiciu, întinderea lui, persoana autorului care răspunde pentru respectiva fapta, precum si vinovăția acestuia”.
În continuare, pentru a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține ca „față de data la care a început să curgă termenul de prescripție, respectiv 07.07.2009, durata acestuia s-a împlinit la data de 7.07.2012, iar prin raportare la acest moment, demararea demersurilor în vederea chemării părții adverse la conciliere sau a stingerii litigiului pe cale amiabila s-a efectuat după această dată, respectiv la 25.07.2012.”
Instanța prin această concluzie a ignorat pe de o parte dovezi depuse la dosarul cauzei privind momentul in care au fost demarate demersurile reclamanților in vederea concilierii sau a stingerii litigiului pe cale amiabila si ,pe de altă parte, a încălcat prevederile legale privind efectul special ex-lege a suspendării cursului prescripției.
Astfel, invitația la conciliere și avizarea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în calitate de birou național gestionar, în baza art. 54 alin. 2 din Legea 136/1995, Legea Asigurărilor, s-a efectuat in data de 26.03.2012, primită de către BAAR în data de 30.03.2012, așa cum o dovedește confirmarea de primire anexată (anexa 1). Conform articolului menționat din legea 136/1995 „drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz”
Pe cale de consecință, notificarea din 26.03.2012 a declanșat mecanismul de negocieri cu părțile legal mandatate să răspundă pentru accidente de autovehicule asigurate în străinătate-corespondența dintre părți fiind în acest sens. În cadrul negocierilor, a fost identificat de către BAAR asigurătorul din Spania, societatea MUTUA MADRILENA, care a confirmat polița, si BAAR, la data de 19.07.2012, a indicat reprezentantul acestei societăți în România, mandatat de către BAAR printr-un contract de mandat, anexat la întâmpinare, în dosarul cauzei, sa gestioneze dauna.
Astfel, C. R. apare în baza contractului de mandat ca fiind un simplu mandatar care acționează în numele mandantului BAAR, iar notificarea către aceștia nu este un act separat de procedura, ci se înscrie în . negocieri demarate la data de 26.03.2012 cu BAAR, data în interiorul termenului de prescripție.
Negocierile au luat sfârșit la data de 20.08.2012, în momentul în care reprezentanții C. Romanie nu s-au prezentat pentru discuții privind soluționarea amiabila a dosarului, conform procesului verbal din 20.08.2012 (anexa nr. 3) iar cauza a fost înaintată Tribunalului București la data de 07.09.2013.
Astfel, în baza art. 2532 pct. 6 Codul Civil, reținut corect si de către instanța de fond „prescripția se suspenda pe întreaga durata a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute in ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție.” întreaga durata a negocierilor dintre părți este perioada 26.03._12, demarate în ultimele sase luni înainte de expirarea termenului de prescripție, 07.07.2012.
Potrivit art. 203, dispozițiile art. 2532 pct. 6 din noul Cod Civil privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplica și în cazul prescripțiilor începute înainte de . noului Cod Civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după aceasta din urma data.
La data încetării cauzei de suspendare, prescripția extinctivă își reia cursul, urmând să se adauge perioada rămasă nescursă. În cazul nostru perioada este de 27.03._12, respectiv 103 zile. Astfel, prescripția extinctiva s-ar fi încheiat la 103 zile de la data de 20.08.2012, respectiv 02.12.2012.
Mai mult, întrucât cauza de suspendare a survenit în ultimele 6 luni ale cursului prescripției, se aplica prevederile legale privind efectul special al suspendării prescripției prevăzut la art. 15 alin 2 din Decretul 167/1958 și preluat de art. 2534 alin. 2 din noul Cod Civil, prin care se proroga ope legis împlinirea termenului prescripției cu 6 luni de la momentul în care cauza de suspendare a încetat: „Prescripția nu se va împlini totuși înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la încetarea cauzei de suspendare, cu excepția prescripțiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la suspendare.”
În speță, cauza de suspendare a încetat după cum am arătat la data de 20.08.2012, împlinirea termenului de prescripție se proroga până la 20.02.2013.
Reclamantele au înaintat acțiunea la data de 07.09.2012, cu mai mult de 5 luni de împlinirea termenului legal de prescripție.
Având în vedere că prevederile legate de prescripția extinctive sunt imperative conform Decretului 167/1958, instanțele fiind obligate sa cerceteze din oficiu aspectele privind instituția prescripției extinctive în toate cauzele deduse judecății, inclusiv din punct de vedere al cauzelor de suspendare și a efectului special al suspendării termenului, mai sus argumentate, consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală respingând în mod greșit acțiunea ca fiind prescrisă.
Pentru toate aceste solicită să se admită apelul astfel cum a fost formulat, iar pe cale de consecință, să anulați sentința civilă nr. 810/19.04.2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul civil nr._, ca fiind nelegală și să trimiteți cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul București.
In drept, art. 282 si urm. Cod proc. Civ.
Analizând actele și lucrările dosarului în complet de divergență, vâyând art.295, 296 C.proc.civ., Curtea cu majoritate în completul de divergență constată apelurile fondate, urmând a le admite și a dispune anularea sentinței civile apelate și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Conform ART. 2532 din Noul Cod Civil( Cazurile generale de suspendare a prescripției): „Prescripția nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:
1. între soți, cât timp durează căsătoria și nu sunt separați în fapt;
2. între părinți, tutore sau curator și cei lipsiți de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă ori între curatori și cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea și socotelile nu au fost date și aprobate;
3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătorești sau al unui act juridic, administrează bunurile altora și cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat și socotelile nu au fost date și aprobate;
4. în cazul celui lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziție legală contrară;
5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existența datoriei sau exigibilitatea acesteia;
6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție;
7. în cazul în care cel îndreptățit la acțiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamația administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanșarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen;
8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forțele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere și persoanele civile care se găsesc în forțele armate pentru rațiuni de serviciu impuse de necesitățile războiului;
9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripția este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forța majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripției decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție;
10. în alte cazuri prevăzute de lege”.
Conform art. 203 din Legea nr. 71/2011(adoptată, conform art. 1 din aceasta, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil nou și având ca principal obiect punerea de acord a legislației civile existente cu prevederile acestuia, precum și soluționarea conflictului de legi rezultând din . Codului civil), dispozițiile art. 2.532 pct. 6 și 7 din Codul civil nou privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplică și în cazul prescripțiilor începute înainte de . acestui Cod civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după această din urmă dată.
Așadar, procedura prealabilă a concilierii directe facultative prevăzute de lege(pe care partea poate să o folosească), desfășurată în speță în scopul rezolvării pe cale amiabilă a litigiului, cum se arată mai jos, și menționată la art. 2532 pct.7 din Noul Cod Civil, o reprezintă și negocierea purtată în scopul rezolvării pe cale amiabilă a litigiului, pe durata negocierii prevăzute expres de lege la art. 2532 pct.6 din Noul Cod Civil.
În apelul reclamanților este dedusă, instanței de apel, spre judecată soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată, cu excluderea analizei fondului, pe excepția prescripției extinctive, în speță fiind pretinsă de reclamanți suspendarea termenului prescripției extinctive sub imperiul noilor dispoziții legale care reglementează suspendarea din art. 203 din Legea nr.71/2011 ce stabilesc aplicarea art.2532 pct. 6 rap. la pct. 7 din Noul Cod Civil astfel cum aceste două puncte au fost reținute și de prima instanță în sentința apelată.
Data de la care a început să curgă prescripția dreptului material la acțiune, 7.07.2009, stabilită de prima instanță sub incidența Decretului nr. 167/1958, nu este apelată de niciuna dintre părți, astfel că, începând de la această dată, durata termenului de prescripție este de 3 ani.
În speță este exercitată o acțiune sub incidența Legii nr. 136/1995(art. 54 alin. 2 -Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2) și a contractului de mandat încheiat la 16.04.2008 între mandantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România cu mandatara sa ..
Cu privire la suspendarea legală a termenului de prescripție început la data de 7.07.2009 sub incidența vechiului Cod de procedură civilă, Curtea cu majoritate constată că procedura concilierii directe(art. 720 ind. 1 C.proc.civ.vechi, art. 2532 pct.7 rap. la art. 2532 pct.6 din Noul Cod Civil) desfășurată în cauză conform înscrisurilor de la filele 22 verso și 106 dosar primă instanță, invocată în apelul apelanților-reclamanți și, ca procedură prealabilă aplicabilă litigiului, în cererea de chemare în judecată, se încadrează la art.2532 pct. 7 rap. la pct. 6 din Noul Cod Civil- pe care corect le-a citat și prima instanță în sentința apelată- și că în mod just susțin apelanții-reclamanți suspendarea prescripției pe baza ei prin adresa pe care au comunicat-o la 30.03.2012 primită de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) care a răspuns, în calitate de mandatar legal al asigurătorului din străinătate, cu adresa nr.OJ1308/11.04.2012(fila 106 dosar prima instanță), în care menționează că, urmare a convocării la concilierea directă, verifică situația asigurării din Spania, prin Biroul Național de Carte V. din Spania, și că termenul maxim de răspuns este de 3 luni de la data solicitării, invocând și Decizia Comisiei Europene nr.2007/482/EC, JO al UE nr. L 180/10.07.2007. De asemenea, cu adresa nr.MGD31437/24.04.2012(fila 118 dosar prima instanță), Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) a solicitat reclamanților, în cadrul termenului de 3 luni invocat, și documentele din care rezultă legătura de rudenie a acestora cu victima decedată în urma accidentului rutier pentru care s-au formulat pretenții de daune morale, la fila 18 din dosarul primei instanțe regăsindu-se indicația BAAR pentru reclamanți de a continua gestiunea dosarului de daună, deja creat, cu societatea C. R., dosarul purtând nr.CV-12-0165-SMUTUA necontestat de pârâtă.
Intervenind suspendarea legală a prescripției la 30.03.2012 pentru trei luni de la data declanșării cauzei de supendare(30.06.2012), la data cererii de chemare în judecată, 7.09.2012(fila 23 dosar prima instanță), termenul prescripției extinctive privind pretențiile bănești ale reclamanților în contradictoriu cu . de Asigurare Reasigurare SRL-reprezentant mandatat de BAAR pentru România al asigurătorului spaniol, care are încheiat cu BAAR contractul de mandat de la filele 43-53 din dosarul primei instanțe pe baza căruia această societate gestionează și lichidează cazurile de daună (art.2 din contract),în schimbul unei taxe către BAAR, iar BAAR are obligația să-i transmită acestei societăți toate documentele pe care le deține sau primește în legătură cu gestionarea cazului de daună(art. 6 pct.1.2 lit.b din contract), nu se împlinise( 2 ani 8 luni și 23 zile fiind termenul curs până la intervenția cauzei legale de suspendare, 7.07._12, iar restul termenului rămas, 3 luni și 7 zile, începând a curge după încetarea cauzei de suspendare ce a avut loc la 30.06.2012, urmând a se împlini, așadar, luni 10.09.2012).
Așadar, este fondat apelul reclamanților și, cum apelul pârâtei privește cheltuielile de judecată de la prima instanță ce sunt accesorii soluționării cererii de chemare în judecată, în aplicarea art. 297 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ.vechi modificat de Legea nr. 202/1010 în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată și cu solicitarea apelanților-reclamanți de trimitere a cauzei spre rejudecare, se vor admite ambele apeluri, urmând a se dispune anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță care nu a dezlegat fondul cauzei și a admis greșit excepția prescripției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate, în completul de divergență:
Admite apelurile formulate de apelanții - reclamanți M. I., M. A. A., M. A. L., toți cu domiciliul procesual ales în București, .. 152, ., .,prin avocat O. D., și de apelanta-pârâta S.C. C. R.-Broker de Asigurări SRL, prin AVOCAT V. M., cu sediul în București, Calea Văcărești nr. 252-254, etaj 3, sector 4, în contradictoriu cu intimatul intervenient forțat D. S., asigurat la Mutua Madrilena Spania, cu domiciliul în satul Feldru, ., jud. Bistrița Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 810/19.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ .
Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. B. B. A.
T. S.
GREFIER
C. N.
Red. CBT
Tehnored. /CBT
ex. / 2 exemplare/data redactării………….
Tribunalul București – Secția a V-a Civilă
Judecător: B. M. C.
Cu opinia separată a doamnei judecător S. G. N. în sensul respingerii apelurilor ca nefondate.
Dosar nr._
Motivarea opiniei separate a d-nei judecător N. S. G.
Consider că in prezenta cauză ambele apeluri erau nefundate, pentru următoarele motive:
Cu privire la apelul reclamanților, opinia separată este în sensul că prima instanță a reținut în mod corect că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă este întemeiată.
Astfel, în primul rând, cazurile de suspendare a cursului prescripției reprezintă excepții de la reglementarea de drept comun a cursului neîntrerupt al termenului de prescripție, astfel că textele de lege care reglementează asemenea cauze de suspendare trebuie interpretate restrictiv.
De asemenea, art. 2532 alin. 1 pct. 6 C.civ., cauza de suspendare invocată de apelanți, nu are aplicabilitate în speță față de situația de fapt concretă, rezultată din înscrisurile din dosar; astfel, apelanții susțin că notificarea din 26.03.2012 către BAAR ar fi declanșat procedura negocierilor prevăzute de textul legal citat, însă noțiunea de negociere trebuie interpretată, astfel cum s-a arătat mai sus, în sensul său restrictiv, de comunicări reciproce între părțile angrenate în litigiu, în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre ele, astfel cum indică în mod expres textul de lege; or, pe de o parte din actele dosarului nu rezultă că asemenea corespondență s-ar fi purtat cu societatea pârâtă Mutua Madrilena sau cu mandatara acesteia, S.C. C. R., acesteia din urmă fiindu-i comunicată direct convocarea la conciliere din 24.07.2012 (după expirarea termenului de prescripție), ci cu BAAR, iar pe de altă parte corespondența cu BAAR, chiar dacă s-ar accepta că această entitate ar fi acționat, în temeiul legii, ca reprezentant al societății pârâte, nu a avut ca scop soluționarea amiabilă a neînțelegerilor ci doar aflarea identității asigurătorului;
În fine, art. 2532 alin. 1 pct. 7 C.civ., cauză de suspendare a cursului de prescripție distinctă de cea prevăzută de pct. 6 al aceluiași articol, nu a fost invocat în cuprinsul motivelor de apel.
Cu privire la apelul formulat de S.C. C. R., opinia separată este în sensul că prima instanță a făcut o corectă aplicare a art. 274 alin. 3 C.pr. civ., față de complexitatea redusă a cauzei, soluționată pe temeiul unei excepții procesuale, și munca necesară avocatului părții care a invocat această excepție.
Judecător
N. S. G.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 542/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 78/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
