Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 409/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 409/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 5485/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.409A
Ședința publică de la 24 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - PAVEL FILIP
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă . S, cu sediul ales la avocat Mustaciosu M.-T., în București, ., ..2, ., sector 4, împotriva sentinței civile nr.29/14.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât O. P., domiciliat în București, ..1, ., . și cu domiciliul ales în București, . nr.11, ., cauza având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-pârât, personal și asistat de avocat A. E., cu delegație la dosar, lipsind apelanta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că apelul este netimbrat și nemotivat. Prin încheierea din 15.10.2014 pronunțată de C.A.B. – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ /a1, s-a respins cererea de reexaminare a taxei de timbru formulată de apelanta-reclamantă, ca nefondată.
Apărătorul intimatului-pârât invocă excepția netimbrării apelului, având în vedere că s-a respins ca nefondată cererea de reexaminare a taxei de timbru, formulată de apelanta-reclamantă și aceasta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță. Solicită anularea apelului ca netimbrat. În subsidiar, invocă excepția tardivității apelului, având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată reclamantei la data de 18.07.2014, iar declarația de apel a fost înregistrată la data de 12.08.2014, peste termenul prevăzut de lege.
Curtea, reține cauza spre soluționare pe excepțiile invocate de intimatul-pârât.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.29 din 14.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a V a Civilă s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei . SA de obligare al pârâtului O. P. la plata sumelor de 500.000 euro în echivalent lei cu titlu de despăgubiri și la 100.000 euro, în echivalent lei, cu titlu de daune morale.
Pentru a dispune în acest sens, analizând cererile și apărările părților, precum și probele administrate pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că în emisiunea „Acces direct” difuzată de Postul de televiziune A. 1 în data de 4 februarie 2013, începând cu ora 17,00, având-o ca invitată pe numita I. T., a fost prezentat un reportaj de la casa celeilalte invitate A. B., iar atitudinea din timpul reportajului și apoi din timpul emisiunii, cu privire la numita I. T., respectiv, modul inuman în care aceasta a fost expusă publicului larg telespectator și în care a fost tratată, atât în timpul reportajului, cât și în direct, în emisiune, au stârnit reacții de protest imediate, atât în mass-media, cât și în societatea civilă, acestea din urmă concretizându-se în sesizările și reclamațiile telespectatorilor indignați, oripilați de cele întâmplate și prezentate, reclamații adresate Consiliului Național al Audiovizualului, care, ulterior, a și sancționat-o pe reclamantă, așa cum s-a reținut mai sus.
Se reține că numita I. T., cu sau fără voința reală și conștientă a acesteia, a mai fost protagonista unor emisiuni prezentate de alte televiziuni concurente, în care a fost supusă unor tratamente similare, dar care nu au produs o asemenea indignare încât să determine reacția opiniei publice și nici reacția pârâtului O. P., în calitate de pretins și recunoscut jurnalist de media.
Faptul că nu a semnalat asemenea aspecte reprobabile petrecute în emisiuni anterioare, chiar și dacă ar fi vorba despre televiziuni concurente, îi poate fi imputat pârâtului, în calitate de jurnalist, dar nu i se poate opune această pasivitate în cazul de față, în care a avut o reacție pozitivă și justificată.
I se poate reține o anumită culpă profesională pentru motivul că nu a observat și acele emisiuni anterioare, dar simpla pasivitate nu poate fi reținută ca un element de rea-credință în ceea ce-l privește, atâta timp cât nu se dovedește în concret, că acesta ar fi luat cunoștință de fapte similare, de aceeași gravitate și cu toate acestea, nu a acționat la fel ca și în cazul de față.
Reclamanta nu a produs nici-o dovadă, în sensul că pârâtul O. P. ar fi un înverșunat jurnalist oponent al trustului media din care face parte S.C. A. TV G. SA și nici că acesta ar fi acționat la comanda sau la serviciile unei eventuale televiziuni concurente, așa cum se exprimă reclamanta.
Prin urmare, având funcția de editor al gazetei on-line www.paginademedia.ro, pârâtul O. P., în ediția din 4 februarie 2013, a postat fotografia numitei I. T. preluată de pe postul A. 1, emisiunea Acces direct, însoțită de articolul reținut mai sus, în concret.
Jurnalistul-pârât O. P. a prezentat obiectiv, doar ceea ce s-a întâmplat în fapt, fără nici-un alt fel de comentariu care să lezeze interesele reclamantei, iar veridicitatea faptelor prezentate este confirmată de multitudinea de reclamații și sesizări adresate independent de către telespectatori din toată țara, de diverse vârste, preocupări, sexe, care au prezentat aceleași fapte Consiliului Național al Audiovizualului, cerându-i să acționeze.
Astfel, sunt nejustificate susținerile reclamantei, în sensul că pârâtul ar fi prezentat faptele într-o manieră subiectivă și cu rea-credință.
În ediția din 5 februarie 2013, a gazetei on-line www.paginademedia.ro, pârâtul O. P. a postat din nou fotografia numitei I. T. preluată de pe postul A. 1, emisiune în direct, însoțită de următorul articolul: „ASOCIERE. Ce clienți de publicitate au girat mizeria din urechea Ioanei T. la Acces Direct. Audiențe record”.
În conținutul articolului, s-a menționat că: „Emisiunile TV nu ar putea exista fără susținerea clienților de publicitate care inserează reclame în programe”, situație care corespunde realității, chiar dacă respectivii „clienți de publicitate”, nu finanțează cu bună-știință difuzarea unor fapte care să lezeze demnitatea umană și să producă indignarea telespectatorilor.
În cadrul aceleiași ediții a Paginademedia.ro, pârâtul O. P. a prezentat „mărcile și clienții de publicitate care au avut reclame în ediția Acces Direct cu I. T. făcându-și igiena”, respectiv: „Unilever, Colgate, Doncafe sau Mars”, fiind citate printre „clienții de publicitate care n-au avut nicio problemă să-și asocieze imaginea cu emisiunea, inserând spoturi în ediția Acces Direct”.
A menționat că „în aceeași emisiune, a apărut și o reclamă pentru Eubiotic, un medicament destinat copiilor”.
Făcând o ”ISTORIE”, pârâtul a susținut că „în vremurile în care Vacanța M. intra pe televiziune, clienții de publicitate s-au lăsat cu greu atrași în program, cu imaginea căruia erau destul de reticenți să se asocieze”.
Pârâtul a prezentat audiența emisiunii: Acces Direct din 4 februarie 2013, tribunalul reținând că s-a aflat pe primul loc al acestui grafic, situație dovedită, de altfel și de numărul și diversitatea telespectatorilor care au sesizat imediat C.N.A..
În același articol, pârâtul O. P. a arătat că: „Printre clienții de publicitate de la ediția Acces Direct cu I. T. au fost advertiseri mari din piață, precum:Colgate, Mars, Unilever, Avon, L"Oreal sau Doncafe”.
Au fost, de asemenea, indicate toate „Mărcile care au avut reclame la Acces Direct, în ediția din 4 februarie 2013: Eubiotic, Nutline, Dero, Vitamax, Colgate, Whiskas, Urinal Akut, Dolce Sport, Oscillococcinum, Avon, Exoderil, Omniasig, MM, Acc 600, Doncafe, Provident și L"Oreal”.
Publicarea clienților publicitari în acest context, în mod real, i-a cauzat reclamantei, cel puțin un prejudiciu de imagine în rândul acestor clienți, dar articolul prezentat de către pârât nu este singura sursă din care se putea vedea care au fost mărcile care au avut reclame la Acces Direct, în ediția din 4 februarie 2013, în condițiile în care emisiunea respectivă poate fi vizionată cu ușurință de publicul larg, în formă înregistrată, chiar pe site-ul reclamantei.
Articolul din 5 februarie 2013, a fost însoțit de o . comentarii datând din 5-8 februarie 2013, cu un conținut negativ, dezaprobator la adresa emisiunii, a firmelor care și-au făcut publicitate în cadrul acestei emisiuni, interlocutorii pârâtului cerând ca aceste firme să ia atitudine și să nu mai gireze, prin finanțarea lor, astfel de emisiuni (filele 146-155 din dosar).
În ediția din 6 februarie 2013, a gazetei on-line www.paginademedia.ro, pârâtul O. P. a postat genericul emisiunii „ACCES DIRECT” difuzată de postul de televiziune A. 1, însoțită de următorul articol: „Avon reacționează după articolul Paginademedia.ro: "retragem spoturile din calupurile emisiunii Acces Direct". „AVON IESE DE LA ACCES DIRECT. Compania Avon a reacționat după ce Paginademedia.ro a publicat, ieri, lista clienților de publicitate care au avut publicitate în ediția de luni a emisiunii Acces Direct cu I. T., de pe A. 1”. „Situația apăruta in emisiunea Acces Direct, din data de 4 februarie a.c, ne determina sa retragem spoturile din calupurile publicitare ale acestei emisiuni si sa ne reorientam către alte sloturi orare de pe acest post tv", spune R. Kisescu, Senior Manager Commercial Marketing Avon”.
Sunt redate în continuare, susținerile numitei R. Kisescu, Senior Manager Commercial Marketing Avon, care, în final a menționat că „Situația apărută în emisiunea Acces Direct din data de 4 februarie a.c., ne determină să retragem spoturile din calupurile publicitare ale acestei emisiuni și să ne reorientăm către alte sloturi orare de pe acest post tv”.
Și acest articol a fost însoțit de un număr de 52 de comentarii datând din 6-8 februarie 2013, cu un conținut negativ, dezaprobator la adresa emisiunii și laudativ la adresa firmei Avon, care a decis să-și retragă spoturile publicitare din cadrul acestei emisiuni, dar și la adresa atitudinii Paginademedia.ro, fără de care, spun interlocutorii, “nu s-ar fi ajuns aici” (filele 158-166 din dosar).
Așa cum s-a reținut mai sus, și alte firme au solicitat retragerea publicității din spațiul orar al emisiunii cu pricina, solicitând în special, acordarea altor emisiuni și intervale orare în care să-și facă publicitatea contractată.
Concret, nu s-a dovedit că vreuna dintre firme a renunțat la contractele cu reclamanta S.C. A. TV G. SA și nici nu s-a concretizat un prejudiciu material, însă tribunalul nu exclude posibilitatea suferirii unui astfel de prejudiciu.
În ceea ce privește prejudiciul moral, tribunalul reține de asemenea, că el există, dar nu se poate reține un prejudiciu foarte grav în condițiile în care, Postul de televiziune funcționează în continuare și nu a fost părăsit de către firmele care urmăresc să-și facă publicitate pentru produsele lor.
De asemenea, nu s-a dovedit că postul de televiziune ar fi scăzut în mod drastic în preferințele telespectatorilor, astfel că nu se poate reține un prejudiciu moral important nici din această perspectivă.
În orice împrejurare, tribunalul nu poate reține un cuantum de 500.000 euro pentru prejudiciul material și de 100.000 euro, pentru prejudiciul moral pe care pretinde reclamanta că l-a suferit ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de pârât.
Privind întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, conform art. 1349 alin. 1 și 2 C. civil, tribunalul reține că „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar ”cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Printre cauzele exoneratoare de răspundere, art. 1352 C. civil, prevede că „fapta victimei înseși și fapta terțului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forței majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenției părților, cazul fortuit este exonerator de răspundere”.
Potrivit art. 1353 C. civil, „cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat abuziv”.
În fine, potrivit art. 1357 C. civil, se reține că „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, iar „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
În ceea ce privește cazul în speță, referitor la pretinsa faptă ilicită săvârșită de pârât, tribunalul reține că publicarea articolelor menționate reprezintă o exercitare a drepturilor la libera exprimare și informare, în limitele normelor reglementate de art.30 și 31 din Constituția României și protejate de art. 11 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Conform art.30, alin.(6) din Constituția României se reține că “libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea,onoarea,viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”, iar art.31, alin.(4) din Constituție, prevede ca “mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice”.
Potrivit art. 3 alin. (2), Legea audiovizualului nr. 504/2002, „toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor”.
Decizia nr. 220/2011 din 24 februarie 2011 a Consiliului Național al Audiovizualului privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, prin art. 30, prevede că „furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine”.
Art. 32 alin. (1) din același Cod, prevede că „niciun drept conferit prin lege nu poate fi exercitat într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe, în scopul de a vătăma sau de a păgubi pe altul ori profitând de ignoranța sau de buna-credința a persoanelor”.
Tocmai reclamanta, prin informarea opiniei publice cu privire la persoana numitei I. T., cu sau fără voința nealterată a acestei persoane lipsită de apărare și chiar în condițiile în care i-ar fi acordat o anumită remunerație, a comis o încălcare a demnității, onoarei și vieții particulare, prin care a produs cel puțin indignarea opiniei publice, chiar dacă a făcut acest lucru sub paravanul dorinței de a ajuta acea persoană.
Pârâtul O. P. a informat corect opinia publică despre cele întâmplate în emisiunea „Acces direct”, nu se reține reaua-credință a acestuia și nici abuzul de drept invocat de către reclamantă, întrucât faptele au fost prezentate, exact așa cum s-au petrecut în acea emisiune și cum au fost percepute și de publicul larg telespectator.
Nu se reține maniera tendențioasă de prezentare a faptelor și nici maniera lipsită de echitate și imparțialitate în care jurnalistul a abordat subiectul dezbătut în articolele sale, iar apărarea și prevenirea pe viitor a unor acțiuni ce lezează demnitatea umană în general, justifică chiar publicarea și reamintirea firmelor care, prin publicitatea făcută în cadrul emisiunii, indirect, au favorizat asemenea manifestări reprobabile, publicitate pe care, de altfel, telespectatorii au cunoscut-o sau o puteau cunoaște și ulterior, direct din emisiunea incriminată sau din alte surse.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că demersul jurnalistic al pârâtului nu are un caracter ilicit, a fost generat tocmai de fapta victimei-reclamantă, comisă chiar și din imprudență, iar pârâtul este exonerat de răspundere civilă delictuală, chiar dacă fapta sa a avut drept consecință deteriorarea fie și numai parțială, a raporturilor dintre reclamantă și clienții săi publicitari.
Astfel, prejudiciul invocat de reclamantă există, dar nu în maniera prezentată de aceasta.
Fapta pârâtului există, dar nu are un caracter ilicit și nu se poate reține nici cea mai ușoară culpă în sarcina pârâtului.
Dimpotrivă, culpa, fie și în forma cea mai ușoară, constând în imprudență sau neglijență în desfășurarea propriei activități, se reține în sarcina reclamantei S.C. A. TV G. SA și reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere civilă delictuală pentru pârât, atât pentru prejudiciul moral, cât și pentru cel material, urmând ca acțiunea reclamantei să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pârâtul nu a afirmat un profund neadevăr, iar aspectul că emisiunea Acces direct, se înscrie într-un trend comun, aidoma altor emisiuni de același tip care sunt difuzate și de alte televiziuni și care au scăpat criticilor pârâtului, nu justifică acțiunea reclamantei și totodată, nu atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtului, în speță fiind incident principiul de drept „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta . SA.
Prin dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-au pus în vedere reclamantei achitarea taxei judiciare de_,25 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei, obligație pe care reclamanta nu a îndeplinit-o motiv pentru care în temeiul art.20, din Legea nr.147/1997 apelul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul formulat de apelanta-reclamantă . S, cu sediul ales la avocat Mustaciosu M.-T., în București, ., ..2, ., sector 4, împotriva sentinței civile nr.29/14.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât O. P., domiciliat în București, ..1, ., . și cu domiciliul ales în București, . nr.11, ..
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
P. F. A. V.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 5 ex.
6.11.2014
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 100/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 34/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
