Legea 10/2001. Decizia nr. 104/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 5813/3/2013
Dosar nr._ (2470/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 104 A
Ședința publică de la 31.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelantul - reclamant N. M., împotriva sentinței civile nr. 1361 din 27.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect - Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 17.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea cauzei la 24.03.2014 și apoi la 31.03.2014, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1361 din 27.06.2013, Tribunalul București - Secția a V-a civilă, a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul - reclamant N. M. în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. BUCUREȘTI prin Primar General, împotriva sentinței civile nr. 180/11.02.2009 a Tribunalului București din dosarul nr._/3/2007.
Pentru a pronunța această sentință civilă, tribunalul a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 180/11.02.2009, Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._/3/2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta Brabețeanu R. – decedată cu moștenitorul N. M. în contradictoriu cu pârâta P. M. București prin Primar General; a anulat dispoziția nr. 4715/17.10.2005 emisă de pârâtă; a constatat calitatea de persoană îndreptățită la restituire în echivalent a reclamantei, prin moștenitor legal, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 2.823,39 m.p., reprezentând fostul imobil din București, Splaiul Unirii nr. 170 A, (fost nr. 206) sectorul 4 și construcțiile ce au existat pe acest teren; a stabilit că despăgubirile urmează a fi acordate în condițiile legii speciale.
Sentința sus arătată a rămas irevocabilă prin respingerea apelului în baza deciziei civile nr. 14A/12.01.2010 a Curții de Apel București și respingerea recursului prin decizia nr. 5851/05.11.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva sentinței sus amintite a formulat cerere de revizuire reclamantul revizuient N. M. în contradictoriu cu pârâta P. M. București prin primar General, prin care a solicitat instanței de revizuire ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie admisă cererea de revizuire și să fie modificată în parte sentința civilă nr. 180/11.02.2009, în sensul modificării în dispozitiv a suprafeței de teren la care reclamantul este îndreptățit de la 2.823,39 m.p. la 3.968 m.p., care reprezintă suprafața reala de teren deținuta de autorii săi (4.077 m.p. suprafața din actele de proprietate și 3.850 m.p. suprafața din cartea funciara), cu precizarea suprafeței construcțiilor de 1.393 m.p., ce existau pe acest teren la data preluării abuzive.
Analizând înscrisurile probatorii, prin prisma dispozițiilor legale incidente, asupra admisibilității cererii de revizuire, tribunalul a reținut cele ce urmează:
Potrivit art. 322 C.pr.civ., pot face obiectul unei cereri de revizuire, fie o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, fie o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pct. 5 reglementând motivul de revizuire referitor la „înscrisuri noi”.
Astfel, se poate cere revizuirea unei hotărâri din cele indicate de art. 322 alin. 1 ipoteză cod procedură civilă, dacă după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori daca s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Cu referire la noțiunea de „înscrisuri noi, doveditoare”, s-a subliniat constant în doctrina de specialitate și în jurisprudența instanțelor judecătorești, că aceste înscrisuri, pentru a fi privite ca noi și doveditoare trebuie să îndeplinească, cumulativ, unele cerințe, astfel: înscrisul probator de care se folosește partea să fie nou adică să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; înscrisul nou trebuie prezentat de partea ce exercită revizuirea și nu se poate pretinde instanței să-l administreze din oficiu.
Având în vedere aceste caractere ale înscrisului nou, tribunalul a apreciat că înscrisul invocat de revizuientul în cauza de față nu se încadrează în noțiunea de „înscrisuri noi și doveditoare” avută în vedere de art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
Astfel, înscrisul invocat de revizuient este: adresa Arhivelor Naționale nr. C2824/07.01.2013 și nr. C3483/07.01.2013 eliberată reclamantului revizuient în urma cererii acestuia înregistrată la Arhivele Naționale sub nr. 4473BC/03.09.2012 redirecționată și Serviciului M. București al Arhivelor Naționale și înregistrată la nr. C2824 conexată cu C3483. Adresa a fost însoțită de copia procesului verbal nr._/1940/01.10.1941 a Comisiunii pentru înființarea Cărților Funciare în București și tablou anexat și copia unei cărți funciare cu partea I a și a II a pentru imobilul din .. 206. A mai făcut referire reclamantul revizuient la contractul de vânzare cumpărare nr. 2706/27.01.1940 încheiat de autorul său I. P. Pache pentru o suprafață de teren de 2.000 mp în ..
Așadar, aceste înscrisuri, respectiv adresa Arhivelor Naționale nr. C2824 - C3483/07.01.2013, procesul verbal nr._/1940/01.10.1941 al Comisiunii pentru înființarea Cărților Funciare în București cu tablou anexat, copia cărții funciare cu partea I a și a II a imobilului din .. 206 și contractul de vânzare cumpărare nr. 2706/27.01.1940, au fost analizate de către tribunal dacă îndeplinesc cerințele impuse de noțiunea „înscrisuri noi și doveditoare” avută în vedere de art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
În privința acestor înscrisuri, tribunalul a reținut că acestea nu îndeplinesc, unele cerința anteriorității în raport de sentința civilă atacată cu revizuire nr. 180/11.02.2009, irevocabilă la data de 05.11.2010, iar altele deși sunt anterioare sentinței a cărei revizuire s-a solicitat, totuși nu îndeplinesc cerința imposibilității de folosire în procesul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, imposibilitate determinată fie de reținerea lui de către partea potrivnică, fie de o împrejurare mai presus de voința părții.
Astfel, adresa Arhivelor Naționale nr. C2824 - C3483/07.01.2013 a fost emisă de o autoritate publică după pronunțarea sentinței a cărei revizuire s-a solicitat în cauza de față, în urma unui demers al reclamantului ulterior rămânerii irevocabile a sentinței. Adresa în sine nu prezintă însă nici un conținut probator (fiind o adresă de eliberare a unor documente), ci acest conținut este cuprins în actele care au fost eliberate o dată cu această adresă, respectiv Procesul verbal nr._/1940/01.10.1941 al Comisiunii pentru înființarea Cărților Funciare în București cu tablou anexat, copia cărții funciare cu partea I a și a II a imobilului din .. 206. Aceste din urmă înscrisuri, deși sunt anterioare sentinței a cărei revizuire s-a solicitat, totuși nu îndeplinesc, alături de contractul de vânzare cumpărare nr. 2706/27.01.1940, cerința imposibilității de folosire în procesul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, imposibilitate determinată fie de reținerea lui de către partea potrivnică, fie de o împrejurare mai presus de voința părții.
A apreciat tribunalul că reclamantul (inclusiv autoarea sa Brabețeanu R.) putea și trebuia să întreprindă demersurile necesare pentru obținerea actelor de proprietate ale autorului său I. P. Pache încă din faza procedurii administrative demarată în temeiul Legii 10/2001 prin notificarea antecesoarei sale Brabețeanu R..
De altfel a observat tribunalul din copia dosarului administrativ aflată la dosarul de fond că unul din contractele de vânzare cumpărare ale autorului I. P. Pache, cel cu nr. 2707/1940, a fost obținut tot în urma unor demersuri la Arhivele Naționale, actul purtând ștampila acestei instituții. De altfel, art. 23 din Legea 10/2001 – forma actuală instituie în sarcina notificatorului obligația de a depune actele de proprietate considerate relevante în susținerea notificării, până la soluționarea acesteia. Or, reclamantul (și autoarea acestuia Brabețeanu R.) au avut timp suficient la dispoziție pentru aflarea, identificarea și procurarea acestor acte de proprietate, mai mult că notificarea acestora a fost soluționată la 4 ani după formularea notificării, prin Dispoziția nr. 4715/17.10.2005 a Primarului General.
Iar, afirmațiile reclamantului din prezenta procedură în sensul că doar ulterior sentinței a cărei revizuire solicită ar fi aflat de contractul de vânzare cumpărare nr. 2706/1940 al autorului I. P. Pache comunicat de arhivele naționale în urma cererii sale din data de 17.01.2012, nu au fost primite de tribunal cu valoare probatorie în sensul imposibilității de procurare dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Așa cum Arhivele Naționale i-a comunicat prin adresa nr. 782/23.03.2012 copia acestui contract de vânzare cumpărare, tribunalul a apreciat că acest înscris putea fi procurat în baza unor demersuri similare ale reclamantului (sau autoarei sale) din faza procedurii administrative a Legii 10/2001, actul aflându-se evident în arhiva acestei instituții publice.
Or, față de cele mai sus arătate, tribunalul a apreciat că aceste înscrisuri puteau fi folosite de reclamant (autoarea sa Brabețeanu R.) în procesul finalizat prin sentința civilă nr. 180/11.02.2009 și în căile de atac a acesteia, căci reclamantul nu a probat, astfel cum anterior s-a expus, nici o împrejurare mai presus de voința sa (a autoarei sale Brabețeanu R.) în procurarea acestor înscrisuri vechi, aflate în arhiva instituției publice, Arhivele Naționale. Nici afirmația revizuientului reclamant că nu ar avut cunoștință de acest contract de vânzare cumpărare nr. 2706/1940 la momentul acelui proces finalizat prin sentința atacată nu face din această necunoștință o împrejurare mai presus de voința părții, în sensul legii procesul civile.
Prin urmare, a conchis tribunalul că nu este permisă revizuirea unei hotărâri atunci când înscrisurile invocate de revizuient sunt procurate ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat. Or, partea din cauza de față reclamantul N. M. (și autoarea sa Brabețeanu R.) era în situația de a putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate înscrisurile sus indicate, în măsura în care le considera relevante pentru obținerea de consecințe juridice. Altminteri, prezentând un mijloc de probă nou - în sensul de înscris procurat ulterior judecății - și pretinzând ca pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, părțile tind, de fapt, la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate irevocabil.
Or, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural. În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă - fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia sa se bucure hotărârile, ar rămâne fără nici un fel de eficiență (decizia Î.C.C.J. nr. 2167/2012).
Pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul a respins prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă.
Prin încheierea de dezbateri din 17.03.2014, Curtea a constatat că în cauză calea de atac este apelul și nu recursul și a dat o nouă calificare căii de atac, aceasta fiind apelul.
Referitor la motivele de apel invocate de N. M., se reține că acesta se referă în esență la faptul că pe parcursul cercetării judecătorești la fond, deși solicitase documente de la Arhivele Naționale, nu i-au fost date la timp (schița cadastrală și planul de amplasament) și apar și alte documente doveditoare noi, care schimbă soluția litigiului în favoarea sa, iar soluția dată în revizuire este nelegală și netemeinică (ultimele acte fiind obținute în 7.01.2013) și a cerut casarea cu trimitere a cauzei (motive de apel filele 2 - 5 dosar).
Apelul este nefondat.
Așa cum se desprinde din motivarea laborioasă a apelului, apelantul a motivat că a intrat în posesia unor înscrisuri noi care, avute în vedere ar schimba soluția dată.
În cauză, este vorba de căile extraordinare de atac: recursul (de reformare) și contestația în anulare și revizuire (de retractare), revizuirea având temei art. 322 pct. 5 C.pr.civ. (descoperirea de înscrisuri noi doveditoare, reținute e partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere).
Referitor la termenul formulării revizuirii (art. 324 C.pr.civ.), Curtea reține că a fost formulată în termen.
Pe fondul cererii de apel.
În cauză trebuiesc îndeplinite cinci condiții. Prima revizuientul invocă un înscris, este avut în vedere în sensul „instrumentum”, ca mijloc de probă, iar nu „negatium”. A doua condiție, înscrisul este doveditor (probat prin el însuși). A treia, înscrisul este descoperit după darea hotărârii, deci este nou.
Or, în cauză prin înscris nou se înțelege că acesta exista la data pronunțării hotărârii, nu a putu fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții (prin împrejurare se înțelege forța majoră, care trebuie dovedită); înscrisul este determinant și trebuie prezentat de revizuient, iar nu procurat la solicitarea instanței.
În cauză, apelantul nu a dovedit „forța majoră” care l-a împiedicat să procure înscrisul.
Faptul că s-a adresat unor autorități care au eliberat târziu înscrisul nu poate fi reținut că este cazul de forță majoră în sensul legii (la data pornirii procesului trebuia prin demersuri proprii să-și procure acest înscris și nu ulterior). Numai o calamitate (incendiul, inundația etc.) constituie cazuri de forță majoră, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Ca atare, nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 5 C.pr.civ. și cererea de revizuire corect a fost respinsă ca inadmisibilă.
Așa fiind conform art. 296 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 298 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul - reclamant N. M., cu domiciliul ales la avocat A.-M. Plaveti, în București, ., ., citat și în București, .. 40, ., împotriva sentinței civile nr. 1361 din 27.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 31.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER,
C. M. T. D. A. I. A. G.
Red. TCM
Tehored. GIA
5 ex./04.06.2014
T.B. - S.a V-a civ. - L. I. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 198/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 382/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
