Conflict de competenţă. Sentința nr. 100/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 100/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 17234/300/2014
Dosar nr._
(2120/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 100 F
Ședința din camera de consiliu de la 21.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - CRISTINA GUȚĂ
GREFIER - N. - C. I.
*********
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Cornetu, în cauza privind pe petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. A. E., creditorul Biroul Executorului Judecătoresc T. G. și debitoarea S.C. B. Post S.A.
Cauza se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin adresa înregistrată la data de 08.07.2014 pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._, Biroul Executorului Judecătoresc M. A. E. a înaintat spre încuviințarea executării silite titlurile executorii reprezentate de procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor din data de 30.06.2012 și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare din data de 27.03.2014, la solicitarea creditorului Biroul Executorului Judecătoresc T. G. împotriva debitoarei S.C. B. S.A.
La termenul de judecată din 24.07.2014, instanța a invocat din oficiu, în temeiul art. 529 Cod procedură civilă, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu.
Prin încheierea din 24.07.2014, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reținut că potrivit art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”; or, prin raportare la acest text legal Judecătoria Cornetu ar fi competentă să soluționeze cererea dedusă judecății.
De la data înregistrării cererii însă și până la data pronunțării încheierii, a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 529 din 16 iulie 2014 decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, decizie prin care dispozițiile art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă au fost declarate neconstituționale.
De asemenea, instanța a reținut că, chiar dacă decizia Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial ulterior înregistrării acțiunii pe rolul Judecătoriei Cornetu, aceasta este obligatorie în soluționarea cauzei.
În raport de art. 147 alin. 1 și 4 din Constituție și art. 31 din Legea nr. 47/1991, s-a pus problema dacă declararea neconstituționalității unui text de lege prin decizie a Curții Constituționale, care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și acțiunilor în curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.
Această problemă de drept a fost dezlegată, în altă cauză, prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a stabilit că decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotărâre definitivă.
Prin similitudine, instanța a apreciat că decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 este obligatorie și în soluționarea cauzelor aflate pe rol la data publicării deciziei, judecătorul cauzei neputând face aplicarea unor norme suspendate prin efectul legii, în virtutea constatării acestora ca fiind neconforme cu ordinea constituțională.
În acest context, instanța a constatat că, în lipsa unei norme de competență incidente în materia executării silite, în vederea stabilirii competenței teritoriale, prin raportare la caracterul necontencios al cererii de referință, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 528 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora „în celelalte cazuri, competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase”, iar potrivit art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă regula generală constă în introducerea cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.
În prezenta cauză, sediul debitorului se află în București, sectorul 2, iar din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că în cauză ar putea fi incidente dispozițiile art. 818 (inaplicabil de altfel, decât în condiții excepționale, prin raportare la art. 812 Cod procedură civilă și cuantumul debitului datorat) sau ale art. 781 alin. 1 teza finala Cod procedură civilă, dispoziții care ar atrage competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Cauza a fost reînregistrată la data de 22.08.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2014.
Prin sentința civilă nr. 9174/09.09.2014, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că se aplică regula de drept comun consacrată de art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă doar în ce privește cererile de încuviințare a executării silite înregistrate după data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 348/17.06.2014, în speță 16.07.2014.
Cauza a fost înregistrată la data de 09.10.2014 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Examinând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, asupra modalității în care se produc efectele deciziilor Curții Constituționale în situația proceselor aflate în curs de desfășurare s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 12 din 19 septembrie 2011 (publicată în Monitorul Oficial din 07.11.2011), obligatorie conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, stabilind că: „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial”.
Chiar dacă decizia în interesul legii nu este direct incidentă în cauză, deoarece acțiunea cu care a fost învestită instanța în cauză are un obiect diferit, se aplică argumentul de analogie: ubi eadem este ratio, eadem lex esse debet. În ambele cazuri se pune aceeași problemă de drept, și anume modalitatea în care se produc efectele deciziilor Curții Constituționale în situația proceselor aflate în curs de desfășurare. În aceste condiții, instanțele trebuie să aibă în vedere și în alte situații de fapt care implică interpretarea acelorași prevederi legale rezolvarea primită de problema de drept în discuție prin hotărârea instanței supreme, a cărei forță juridică nu poate fi ignorată nici cel puțin sub aspectul argumentării: în cazul situațiilor juridice legale, la momentul la care instanța este chemată să se pronunțe asupra pretențiilor formulate, norma juridică nu mai există și nici nu poate fi considerată ca ultraactivând, în absența unei dispoziții legale exprese.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă, Curtea urmează să pronunțe un regulator de competență prin care să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, care trebuia să țină seama că dispozițiile art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă nu mai există în ordinea juridică ca normă atributivă de competență după publicarea deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, în Monitorul Oficial din 16.07.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. A. E., creditorul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC T. G. și debitoarea S.C. B. POST S.A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. G. N. C. I.
Red. C.G.
Tenored. C.S.
Ex. 2/21.11.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 409/2014. Curtea... → |
|---|
