Legea 10/2001. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 40233/3/2008
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 23 A
Ședința publică de la 21.01.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
……………….
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți D. I., domiciliată în București, ., ..1, ., sector 2 și I. M., domiciliată în București, ., ., ., sector 2, ambele cu domiciliul ales la CAv. M. A. în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 763/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, având ca obiect „Legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin încheierea de ședință din data de 13.04.2010 judecarea cauzei a fost suspendată conform dispozițiilor art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, iar în baza rezoluției din data de 22.10.2013 s-a dispus, din oficiu repunerea pe rol a cauzei pentru a se verifica dacă mai subzistă măsura suspendării.
Curtea invocă excepția perimării cererii de apel și reține cauza în pronunțare pe acest aspect.
CURTEA
Soluționând apelul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.10.2008, pe rolul Tribunalul București – Secția a V-a Civilă sub nr._, reclamantele D. I. și I. M. au chemat în judecată pârâtul M. București prin Primarul General, pentru ca, în baza probelor ce vor fi administrate să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună restituirea către reclamante a imobilului teren în suprafața de 360 m.p., situat în București, ., sector 2.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, prin „chitanța de mană” încheiata la data de 20.07.1965, T. D. și Lucreția D. vând către I. G. și I. I., autorii reclamantei, imobilul situat în București, ., Raion 1 Mai (actual sector 2) compus din teren în suprafața de 360 mp, după care, în anul 1975, Statul Român îi obliga pe numiții I. G. și I. I. sa doneze imobilul mai sus menționat. Astfel că, prin oferta de donație autentificata sub nr. 3509 din 28.05.1975, autorii lor au fost obligați sa doneze către Statul Român imobilul situat în București, ., sector 2.
În ceea ce privește dovedirea calității lor procesuale active, arată că, în conformitate cu certificatului de moștenitor nr.849 din 20.04.1995, de pe urma defunctului I. G., decedat la data de 22.04.1984, au rămas ca moștenitori I. I., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cota de 5/8 din masa succesorala și I. M., în calitate de fiica, cu o cota de 3/8 din masa succesorala.
Conform certificatului de moștenitor nr.128 din 20.11.2007, de pe urma defunctei I. I., decedata la data de 08.07.2007, au rămas ca moștenitori D. I., în calitate de fiica, cu o cota de 1/2 din masa succesorala și I. M., în calitate de fiica, cu o cota de 1/2 din masa succesorala.
Așa fiind, arată că la momentul introducerii prezentei cereri, cotele cuvenite moștenitorilor sunt următoarele: D. I. cu o cota de 5/16 și I. M. cu o cota de 11/16.
Menționează faptul ca la momentul naționalizării toți vecinii au fost obligați sa încheie oferte de donație deoarece s-a dorit eliberarea zonei în vederea edificării de blocuri. Datorita faptului ca imobilul este în apropierea unei pânze freatice nu s-au putut edifica blocuri la momentul respectiv astfel încât, și la momentul introducerii prezentei cereri, terenul este liber de construcții, putând fi retrocedat în natura.
In conformitate cu prevederile Legii 10/2001, a depus la Primăria Municipiului București notificarea nr.2147/27.07.2001 privind restituirea în natură a imobilului, formându-se astfel dosarul nr._ din 10.08.2001.
Au arătat că, în conformitate cu art. 25 alin l din Legea 10/2001 republicata „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligata sa se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură”. Nici până la aceasta dată, Primăria Municipiului București nu a dat un răspuns subsemnatelor la notificarea depusă în anul 2001 .
Consideră că dreptul lor de proprietate a fost grav prejudiciat prin nerespectarea de către Primăria Municipiului București a obligației și a termenului prevăzute în art. 25 alin. l din Legea 10/2001.
Așa fiind, având în vedere ca s-a depășit de foarte multa vreme termenul legal de 60 de zile stabilit de art. 25 alin. l din Legea 10/2001, în care Primăria avea obligația sa emită dispoziția și având în vedere ca, în tot acest timp, a depus numeroase cererii și memorii prin care solicita sa i se comunice stadiul soluționării notificării, respectiv sa li se emită dispoziția motivata de restituire cereri și memorii la care nu a primit nici un răspuns - apreciază refuzul Primăriei Municipiului București de a emite dispoziția motivata de restituire ca fiind nejustificat și abuziv.
Potrivit Deciziei XX din 19.03.2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție: „în aplicarea dispozițiilor art.26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, stabilesc:
Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”.
In consecința, în conformitate cu art. 25 alin. l și art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, precum și cu Decizia XX din 19.03.2007 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție în Recursul în interesul legii privind aplicarea unitara a dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, solicită pronunțarea unei hotărâri prin care instanța sa dispună restituirea către reclamante, în baza dispozițiilor Legii 10/2001, a imobilului teren în suprafața de 360 m.p. situat în București, ., sector 2.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 25 alin. l și art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, art. 112 și urm. Cod procedura civila și Decizia XX din 19.03.2007 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție în Recursul în interesul legii privind aplicarea unitara a dispozițiilor art. 26 alin 3 din Legea 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 764 din 02.06.2009, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, reținând că, în cauză, reclamantele nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului solicitat în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001 republicată și nici dovada calității de persoane îndreptățite la restituire în natură în sensul art. 3 alin. 1 lit. a) din aceeași lege, nefiind proprietare sau moștenitoare ale persoanelor fizice îndreptățite, „chitanța” de la fila 32 din dosar nereprezentând un titlu de proprietate valabil pentru terenul situat în București, ., sector 2.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantele nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului solicitat și nici dovada calității de persoane îndreptățite la restituire în natură în sensul art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001, nefiind proprietare sau moștenitoare ale persoanelor îndreptățite, „chitanța” de la fila 32 din dosar nereprezentând un titlu de proprietate valabil pentru terenul în litigiu.
În termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.284 Cod procedură civilă, împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele D. I. și I. M..
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că, în materia Legii nr. 10/2001, dat fiind specificul acestor litigii, proba dreptului de proprietate cu privire la bunurile preluate în mod abuziv de stat se poate realiza și prin alte mijloace de probă decât cele admise în litigiile de drept comun. (Î.C.C.J., Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, decizia nr. 8007 din 11 octombrie 2006).
În raport de cele expuse mai sus, apreciază că, deși înscrisul pe care îl dețin ca și act de proprietate este reprezentat de o "chitanța de mână", faptul că Statul Român a naționalizat imobilul ce aparținea autorilor lor echivalează cu o recunoaștere a calității de proprietar și, implicit, cu o recunoaștere a efectului translativ de proprietate al înscrisului pe care îl dețin.
Instanța de fond, arată apelantele-reclamante, a apreciat în mod eronat asupra faptului că ele nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului.
Așa cum au precizat în acțiunea principală, în anul 1975, autorii lor, I. G. și I. I., au fost obligați să doneze imobilul ce face obiectul prezentei cauze către Statul Român. Prin oferta de donație autentificată sub nr. 3509/28.05.1975, ofertă de donație ce nu a fost urmată de o acceptare așa cum prevede art. 814 Cod Civil, imobilul situat în București, ., sector 2, a intrat în patrimoniul Statului Român.
Este de notorietate faptul că, în perioada comunistă, autoritățile publice locale au făcut presiuni asupra proprietarilor în vederea semnării unor înscrisuri prin care își cedau imobilele. De altfel, așa cum au arătat, în situația autorilor lor s-au aflat toți proprietarii învecinați cu imobilul lor, proprietari, care la rândul lor au fost obligați să semneze acte de donație către Statul Român.
Alături de naționalizare și expropriere, oferta de donație a fost o altă modalitate abuzivă de încălcare a dreptului de proprietate prin care Statul Român a preluat imobilele.
Conform celor expuse, apelantele-reclamante apreciază că Statul Român a preluat în mod abuziv imobilul de la autorii lor, așa-zisa ofertă de donație nefiind decât o modalitate de a ascunde o naționalizare.
Prin încheierea din 13.04.2010, Curtea a dispus suspendarea judecării apelului, conform dispozițiilor art.244 pct.1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București.
La data de 30.10.2013, din oficiu, Curtea a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepției de perimare, părțile fiind legal citate.
La termenul din 21.01.2014, Curtea a pus în discuție excepția de perimare a apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.248 alin.1 C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
În speță, se constată că judecata apelului s-a suspendat la data de_ în baza dispozițiilor art.244 pct.1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București.
Or, astfel cum rezultă din fișa acestui dosar extrasă din sistemul ECRIS (fila 32), litigiul care a determinat suspendarea cauzei a fost soluționat în mod irevocabil la data de 28.06.2012, de către Judecătoria Sectorului 2 București, ca urmare a neatacării cu recurs a hotărârii prin care s-a constatat perimată cererea.
În această situație, apelantele aveau obligația ca, în cazul în care ar fi urmărit soluționarea procesului civil ce a fost suspendat la data de 13.04.2010, să fi solicitat repunerea cauzei pe rol și să stăruie în continuarea judecății.
Însă, apelantele nu au formulat o astfel de cerere, iar apelul a rămas în nelucrare o perioadă mai mare de un an de la data soluționării irevocabile a dosarului care a determinat suspendarea cauzei, sancțiunea ce intervine în acest caz fiind perimarea.
Prin urmare, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor 248 alin.1 și art.253 C.proc.civ. să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul formulat de apelanții-reclamanți D. I., domiciliată în București, ., .. 1, ., sector 2 și I. M., domiciliată în București, ., ., ., sector 2, ambele cu domiciliul ales la CAv. M. A. în București, ., .. 11, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 763/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. F. G.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 5 ex.
24.01.2014
| ← Expropriere. Decizia nr. 335/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 100/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
