Legea 10/2001. Decizia nr. 34/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 18404/3/2008*
Dosar nr._
(179/2012)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 34 A
Ședința publică de la 03.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află pronunțarea asupra rejudecării apelului declarat de apelanta - reclamantă R. D. (moștenitoare a lui R. M.) împotriva sentinței civile nr. 216 din data de 19.02.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Cauza are ca obiect - Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 20.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 27.01.2014 și apoi la 03.02.2014, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.216 din 19.02.2010, Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul R. M. ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IV-a Civilă, sub nr._, la data de 15.05.2008, reclamantul R. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primar General, prin care a solicitat sa-i emită decizia/dispoziția motivata de retrocedare in natura a terenului in suprafața de 310,50 mp situat in București, ..n., sector 2 (fosta . pendinte de M. București); in cazul in care restituirea in natura nu este posibila, emiterea dispoziție/deciziei motivate de acordare a masurilor reparatorii, sub forma despăgubirilor bănești, la valoarea actuala de circulație a imobilului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din data de 18.10.1945 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat, tatăl meu, R. I. (cunoscut si sub numele de R. I.), a cumpărat de la numita E. M. un teren, in suprafața de 310,50 mp. situat în ., ..n., pendinte de M. București.
În prezent reclamantul este singurul moștenitor al autorului său, prin renunțarea la moștenire a surorii sale, R. M. M., conform Certificatului de moștenitor nr.962/26.11.1971 eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 3 București.
Ulterior, acest imobil a trecut în proprietatea Statului, fără nici un titlu si fără sa se plătească autorului reclamantului nici un fel de despăgubiri.
La data de 08.11.2001 a notificat Primăria Municipiului București, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, notificare la care nici pana in prezent nu a primit vreun răspuns.
Arată că la notificarea trimisa a atașat actele doveditoare cu privire la dreptul de proprietate al autorului reclamantului, la calitatea sa de unic moștenitor, etc.
Timp de aproape 7 ani de zile paratul nici măcar nu i-a adus la cunoștința daca a considerat ca se impune a mai depune la dosar si alte acte, in vederea completării acestuia.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr.10/2001 si prevederile Art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele ți lucrările aflate la dosarul cauzei, tribunalul a respings acțiunea ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă la instanță, reclamantul R. M. a solicitat obligarea pârâtului să emită o dispoziție de restituire în natură pentru imobilul teren în suprafață de 310,50mp situat în București, ..n., sector 2, fost proprietatea lui R. I. (cunoscut și sub numele de R. I.), tatăl reclamantului.
Pentru restituirea acestui imobil, reclamantul a formulat în baza Legii nr. 10/2001 notificarea emisă prin B. „B., R., B.” sub nr. 4700 la 06.11.2001 (fila 10), notificarea nefiind soluționată până la data sesizării instanței, astfel că tribunalul, potrivit îndrumării obligatorii date de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XX/2007, va proceda la soluționarea cererii de restituire pe fond.
Pentru a fi persoană îndreptățită la restituire în sensul dispozițiilor Legii 10/2001, reclamantul trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: - imobilul să facă parte dintre „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite” (art. 1 alin. (1) din lege); - persoana care solicită restituirea să fie persoană fizică, proprietar a imobilului la data preluării în mod abuziv a acestora ( art. 3 alin. 1 lit. (a) din lege) sau moștenitor legal sau testamentar al persoanelor fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
În ceea ce privește imobilul, tribunalul reține:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/18.10.1945 la Tribunalul Ilfov – Secția Notariat, I. R. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 310,50mp situat ., ..n. pendinte de MC. București, stradă ce duce în ., București (fila 3).
Pentru identificarea imobilului teren, fost proprietatea lui I. R., tribunalul a făcut numeroase diligențe, însă astfel cum rezultă din adresa emisă de către dl expert tehnic I. I., desemnat să efectueze expertiza tehnică (fila 78), terenul a fost identificat doar cu concursul unor documente istorice și cu rezerva de a fi eronată identificarea(fila 141), însuși reclamantul susținând că nu poate indica în spațiu unde era amplasat terenul (fila 132).
Prin adresa nr._/5649/28.04.2009 emisă de Primăria Municipiului București – Serviciul Nomenclatură urbană se comunică relații privind . s-au solicitat relații privind . că nu se poate trage concluzia că între cele două adrese există identitate, ipoteză confirmată și de evidența din „Nomenclatura străzilor din București, inclusiv comune suburbane” la nivelul anului 1959, fiind consemnate . ar putea fi eventual . actul de vânzare-cumpărare, . indicată distinct de aceasta (fila 154).
Ori, expertiza a fost efectuată în zona fostei străzi M. P., adresă la care se face referire și în materialul istoric întocmit de dl. Prof. Oliver V., fără însă a se putea stabili cu certitudine că cele două adrese sunt identice. (fila 95).
. este identificată în niciuna dintre schițele și hărțile vechi depuse la dosar.
Nu s-a putut reține așadar că între imobilul dobândit de către R. I. și cel indicat de către reclamant există identitate, însuși reclamantul indicând ca ipotetică .>
Ori, așa cum s-a reținut deja, . a figurat niciodată în evidențe ca fiind . două străzi coexistând simultan (fila 126 și fila 152).
Așadar, pe de o parte imobilul nu a putut fi identificat ca fiind cel ce a aparținut lui I. R., iar pe de altă parte, tribunalul a reținut că reclamantul nu a indicat modul de trecere a bunului în proprietatea statului, ori anul și nu a depus nicio probă din care să rezulte că acest teren a fost naționalizat ori expropriat, astfel cum a susținut reclamantul.
Potrivit art.129 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art. 1169 cod civil acestuia îi revenea sarcina probei.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, tribunalul a reținut că din certificatul de naștere . nr._ eliberat de București – Raionul Stalin, rezultă că reclamantul R. M. este fiul lui R. I. și R. Z. (fila 6).
Potrivit certificatului de deces ..3 nr._, R. I. a decedat la data de 21.08.1968 (fila 8).
Din certificatul de deces nr.962/971 din 26.11.1971 emis de Notariatul de Stat sector 3, rezultă că de pe urma defunctului R. I. (R.) decedat la data de 21.08.1968 a rămas ca unic moștenitor R. M., fiu, care culege întreaga masă succesorală, renunțător fiind R. M. - M. potrivit declarației înregistrată sub nr.387/1971 )fila 11), însă la data de 25.04.1996 BNP „M. D.” emite certificatul de calitate de moștenitor nr.8 de pe urma defuncților R. I. decedat la 21.08.1968 și R. S. decedată la data de 12.12.1962, constatând că R. M. este unicul moștenitor în calitate de fiu (fila 12).
În legătură cu aceste certificate de moștenitor, tribunalul reține că de pe urma defunctului R. I. au fost încheiate 2 certificate de moștenitor, între care sunt și diferențe, atât în ceea ce privește numele defunctului, care în certificatul de deces nr. 962/971 din 26.11.1971 emis de Notariatul de Stat sector 3 figurează cu numele de R. I. (R.) iar în certificatul de calitate de moștenitor nr.8/25.04.1996 emis BNP „M. D.” defunctul figurează numai cu numele R. I., precum și în ceea ce privește persoanele străine de succesiune, întrucât în certificatul de deces nr.962/971 din 26.11.1971 emis de Notariatul de Stat sector 3figurează ca renunțător R. M. – M., în timp ce în certificatul de calitate de moștenitor nr.8/25.04.1996 emis BNP „M. D.” rubrica privind persoanele care renunță la succesiune este barată, nefiind făcută nicio mențiune.
Ori, potrivit art.86 alin.1 din Legea nr.36/1995 „După emiterea certificatului de moștenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situațiile prevăzute de lege.”
Prin declarația de notorietate autentificată sub nr.142/22.01.2001 dată pe proprie răspundere în fața notarului public M. A. C., declarantul N. G. a susținut că l-a cunoscut personal pe defunctul R. I., care a decedat la data de 21.08.1968 și știe că este una și aceiași persoană cu R. I. și I. D. R. (fila 5).
Concluzionând, tribunalul a reținut că susținerile reclamantului că între R. I. și R. I., autorul său, există identitate de persoană nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar.
În ceea ce privește declarația de notorietate aceasta singură nu poate înlătura probele numeroase și expuse pe larg, care susțin contrariul.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel R. M..
Prin decizia civilă nr.589A din 25.10.2010 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelantul – reclamant R. M., ca nefondat.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs R. M., iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.7502 din 25.10.2011 a admis recursul formulat de recurentul – reclamant R. M., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Ca urmare a casării cu trimitere s-a dispus identificarea terenului menționat în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 18.10.1945 de Tribunalul Ilfov – Secția Notariat pentru a se soluționa fondul cererii de măsuri reparatorii, indicând efectuarea unei expertize topografice și a altor probe.
Rejudecând cauza după casare, cu trimitere, se reține:
S-a efectuat proba cu expertiză tehnică judiciară (topo) și a fost identificat terenul (filele 56 – 57) dosar curte, față de care nu s-au formulat obiecțiuni.
Concluziile expertizei au fost că terenul nu mai poate fi retrocedat în natură (fila 57 dosar curte).
Cum în cauză a apărut legea nr.165/2013, de imediată aplicare care a modificat Legea nr.10/2001, Curtea urmează a face aplicarea dispozițiilor noii legi.
Deoarece terenul nu mai poate fi restituit în natură, conform art.10 și următoarele din Legea nr.10/2001, coroborat cu Legea nr.165/2013, reținând că motivele de apel sunt neîntemeiate, urmează ca potrivit art.296 Cod procedură civilă să se admită apelul, așa cum a fost formulat în lumina noilor dispoziții ale Legii nr.165/2013.
Ca atare, se va schimba în tot sentința apelată și va fi obligată Primăria Municipiului București să emită dispoziție cu măsuri reparatorii prin puncte conform legii nr.165/2013.
Conform art.274 Cod procedură civilă va fi obligat intimatul la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelant, conform actelor de la dosar.
Văzând și dispozițiile art.298 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta – reclamantă R. D. (moștenitoarea lui R. M.) cu domiciliul ales la S.C.P.Av. „F., N. și Asociații” cu sediul în București, ., .. C, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.216 din 19 februarie 2010, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. București prin Primarul General cu sediul în București, .. 291 – 293, sector 6,
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Obligă Primăria Municipiului București să emită o dispoziție de măsuri reparatorii prin puncte cf. Legii nr. 165/2013.
Obligă pe intimat la 1.000 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. M. T. D. A. I. A. G.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
Ex.4/08.05.2014
T.B.Secția a IV-a Civilă – E.R.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 409/2014. Curtea... | Pretenţii. Decizia nr. 198/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
