Actiunea in anularea hotărîrii arbitrale. Sentința nr. 79/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 79/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 4020/2/2015
Dosar nr._/3/2013
(805/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.79 F
Ședința publică de la 01.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanta D. F., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE CĂLĂRAȘI.
P. are ca obiect – acțiune în anularea hotărârii arbitrale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta D. F., personal și asistată de avocat V. D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, emisă de Baroul București – Cabinet Individual, pe care o depune la dosar și consilier juridic A. C., în calitate de reprezentant al pârâtei C. DE A. DE SĂNĂTATE CĂLĂRAȘI, în baza delegației nr._/29.05.2014, aflată la fila 6 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură la data de 28.08.2014, dosarul Comisiei Centrale de Arbitraj nr.26/2012, în care a fost pronunțată Hotărârea arbitrală nr.9/09.05.2013, în original.
Se mai învederează și faptul că reclamantul a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 17.06.2014, precizări, în sensul că renunță la orice pretenție civilă (materială și morală), în cadrul prezentei spețe deduse judecății, solicitând totodată instanței continuarea judecării cauzei doar referitor la obiectul principal și anume anularea unei hotărâri arbitrale.
Avocatul reclamantei, având cuvântul, învederează instanței că, stăruie în judecarea prezentei pricini având ca obiect anularea unei hotărâri arbitrale, ținând cont de toate înscrisurile aflate la dosarul de arbitraj și că își însușește în totul cele dezvoltate în acțiunea introductivă. Totodată, solicită instanței repunerea sa în situația de drept și de fapt anterioară momentului rezilierii unilaterale a contractului său de către pârâta CAS Călărași.
Reprezentantul pârâtei, depune la dosar o . înscrisuri, constând în contracte în derulare, adresa prin care se solicită transferul unor pacienți în lipsa reclamantei.
Curtea reiterează excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei de față și pune în vedere reclamantei să precizeze obiectul cererii de arbitraj, respectiv valoarea acesteia pentru a se determina competența instanței.
Avocatul reclamantei, având cuvântul, arată că nu există o valoare pecuniară a obiectului cererii și solicită anularea actelor administrative nelegale, dar și în situația în care ar fi evaluată în bani, valoarea ar fi sub 500.000 lei.
Curtea constată că în raport de data introducerii cererii de arbitrare – 20.08.2012 – sunt incidente dispozițiile codului de procedură civilă de la 1865 – respectiv art.365 raportat la art.342 Cod procedură civilă – care stabilesc competența în favoarea instanței judecătorești imediat următoare celei care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, sens în care reiterează cererea de la termenul anterior de declinare a competenței în favoarea Tribunalului București, urmând a fi sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu pronunțarea regulatorului de competență și acordă cuvântul părților pe acest aspect.
Avocatul reclamantei, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția care va fi pronunțată.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul,față de împrejurarea că nu mai există o valoare a cererii apreciază că Tribunalul București este instanța competentă în soluționarea acestei pricini.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă la data de 01.10.2013, sub nr._/3/2013, reclamanta D. F., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Călărași a formulat cerere in anulare a Hotărârii Arbitrale nr.9/09.05.2013 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă C. Națională de A. de Sănătate în dosarul arbitral nr.26/2012, cu consecința admiterii cererii principale și acordarea cu titlu de despăgubiri, ca măsură de reparație prin echivalent, a veniturilor medii pentru ultimele 8 luni ale anului 2012, respectiv perioada mai – decembrie 2012, reprezentând contravaloarea veniturilor pe care le-ar fi putut realiza in lipsa manoperelor frauduloase si abuzurilor cocontractantului său.
Prin sentința civilă nr.172 din 07.02.2014 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București - Secția a III a Civilă și, pe cale de consecință a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D. F., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Călărași, în favoarea Curții de Apel București.
În motivarea sentinței se reține că, potrivit dispozițiilor art.610 din Noul Cod de procedură civilă competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.
Tribunalul a reținut că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.27 din Noul Cod de procedură civilă prin raportare la art.364 lit.a din codul de procedură civilă de la 1865, întrucât aceste dispoziții legale se referă la hotărârile judecătorești care rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul, fără să conțină norme care să reglementeze competența.
Mai reține tribunalul că, dispozițiile art.24 din Noul Cod de procedură civilă stabilesc că legea nouă de procedură se aplică numai proceselor începute după ., noțiunea de proces referindu-se la o procedură jurisdicțională desfășurată în fața unei instanțe de judecată nu și la cele soluționate de alte organe cu atribuții jurisdicționale.
Întrucât acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale a fost introdusă după . Noului Cod de procedură civilă, tribunalul a apreciat că instanța competentă se determină potrivit art.610 din Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care, în baza art.129 alin.1 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
După declinarea competenței, cauza a fost înregistrată la data de 02.04.2014 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Curtea a dispus atașarea dosarului de fond în care a fost pronunțată hotărârea arbitrală, dosarul fiind înaintat de către Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de A. de Sănătate la data de 28.08.2014.
În ședința publică din 01.09.2014, Curtea a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel în soluționarea cauzei, în raport de dispozițiile art.365 raportat la art.342 Cod procedură civilă de la 1865.
Asupra excepției necompetenței materiale a curții de apel, instanța reține următoarele:
Prin cererea de arbitrare formulată de reclamanta CMI D.D. F. în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. de Sănătate Călărași și înregistrată la data de 20.08.2012 pe rolul Comisiei de Arbitraj de pe lângă C. Națională de A. de Sănătate s-a solicitat constatarea nulității absolute a actului adițional nr.2/31.01.2012 la contractul nr.50/24.06.2011 încheiat între Casa de Asigurări de Sănătate Călărași și CMI Dr.D. F. în calitate de furnizor de servicii medicale în asistența medicală primara, ca fiind încheiat în frauda legii; - constatarea nulității absolute a actelor subsecvente încheierii actului adițional nr.2/31.01.2012 la contractul nr.50/2011; - repunerea dr.D. F. în situația anterioara încheierii actului adițional nr.2/2012 la contractul nr. 50/2011, prin încheierea unui nou contract de furnizare de servicii medicale în asistenta medicală primara pentru perioada 01.01._13, ori, în măsura în care aceasta situație nu poate avea loc, acordarea cu titlu de despăgubiri, ca măsură de reparație prin echivalent, a veniturilor medii pentru ultimele 8 luni ale anului 2012, respectiv pentru perioada mai - decembrie 2012, reprezentând contravaloarea veniturilor pe care CMI Dr. D. F. le-ar fi putut realiza în lipsa manoperelor frauduloase și a abuzurilor contractului nr.50/2012 și obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, în cazul admiterii cererii de arbitrare.
Prin hotărâre arbitrală nr.9/09.05.2013 Comisia Centrală de Arbitraj a admis, în parte, cererea de arbitrare formulată de reclamanta CMI Dr. D. F., a respins capătul de cerere cu privire la constatarea nulității absolute a Actului adițional nr.2/31.01.2012 la Contractul nr.50/24.06.2011 încheiat între Casa de Asigurări de Sănătate Călărași și CMI Dr.D. F., în calitate de furnizor de servicii medicale în asistenta medicală primară; a admis capătul de cerere cu privire la încetarea Contractului nr.50/24.06.2011 încheiat între Casa de Asigurări de Sănătate Călărași și CMI Dr. D. F. ca urmare a nerespectării prevederilor art.2 din Actul adițional nr.2/31.01.2012, a respins capătul de cerere cu privire la constatarea nulității absolute a actelor subsecvente încheierii Actului adițional nr.2/31.01.2012, capătul de cerere cu privire la repunerea reclamantei CMI Dr. D. F. în situația anterioară încheierii Actului adițional nr.2/31.01.2012 la Contractul nr.50/24.06.2011, prin încheierea unui nou contract de furnizare de servicii medicale în asistenta medicală primară pentru perioada 01.01._1 și capătul de cerere cu privire la acordarea cu titlu de despăgubiri, ca măsură de reparație prin echivalent, a veniturilor medii pentru ultimele 6 luni ale anului 2012, respectiv pentru perioada mai - decembrie 2012.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat acțiune în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului București care, prin sentința civilă nr.172 din 07.02.2014 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Asupra naturii juridice a acțiunii în anulare hotărâre arbitrală, Curtea reține că o astfel de acțiune este considerată cale de atac, iar nu o acțiune propriu – zisă, această calificare fiind dată de Curtea Supremă de Justiție în recursul în interesul legii – decizia nr.5/2001.
În raport de natura sa juridică, de cale de atac, Curtea apreciază că, în speță sunt incidente dispozițiile art.365 raportat la art.342 Cod procedură civilă de la 1865.
Aceasta întrucât, aplicarea în timp a legii de procedură civilă este supusă regulii instituite prin art.24 din Noul Cod de procedură civilă, în sensul că legea nouă de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Momentul începerii procesului este determinat cu precizie de către legiuitor, în sensul că, data începerii procesului este data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe.
Este adevărat că, în cazul arbitrajului nu există o astfel de reglementare însă, având în vedere natura juridică a acțiunii în anulare hotărârea arbitrală astfel cum a fost stabilită de Curtea Supremă de Justiție, instanța apreciază că și în cazul arbitrajului, procesul începe la data înregistrării cererii de arbitrare, în speță – 20.08.2012.
Reținând, așadar, că în speță sunt incidente dispozițiile art.365 și art.342 Cod procedură civilă, în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, Curtea apreciază că instanța competentă să soluționeze acțiunea în anulare formulată împotriva hotărârii arbitrale este instanța judecătorească imediat superioară celei care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond.
În raport de obiectul acțiunii – constatarea nulității contractului adițional la contractul de furnizare servicii medicale în asistență medicală primară, precum și a actelor subsecvente încheierii actului adițional, a căror valoare nu depășește suma de 500.000 lei conform precizării reclamantei – în lipsa convenției arbitrale, competența în primă instanță ar fi aparținut judecătoriei, potrivit art.2 pct.1 lit.b raportat la art.1 pct.1 Cod procedură civilă de la 1865.
Prin urmare, Curtea apreciază că, acțiunea în anulare hotărâre arbitrală este de competența tribunalului, instanța imediat superioară judecătoriei, astfel că, în baza art.158 Cod procedură civilă de la 1865 – urmează că dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Constatând ivit conflict negativ de competență, în baza art.22 alin.3 Cod procedură civilă de la 1865 urmează a fi sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu pronunțarea regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei civile formulate de reclamanta D. F., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE CĂLĂRAȘI, în favoarea Tribunalului București.
Constată ivit conflictul negativ de competență în baza art.22 alin.3 Cod procedură civilă de la 1865, sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție cu pronunțarea regulatorului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 01.09.2014.
PREȘEDINTE,
M. C.
GREFIER
Ș. P.
Red. M.C.
Tehnored.C.S.
Ex.2/09.09.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 524/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 974/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
