Conflict de competenţă. Sentința nr. 59/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 59/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 3852/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.59F
Ședința din Camera de Consiliu de la 13 iunie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - PAVEL FILIP
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 5 București și Tribunalul București, în cauza civilă privind pe reclamantul D. V. R., domiciliat în București, ., ..2, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanțe Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2011 din 15.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului; s-a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamantul D. V. R., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă sub nr._/3/2010 reclamantul D. V. R. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ( ca reprezentant al Statului R.) să se constate că părinții săi D. P. și D. Clementine – Gabrielle și reclamantul au suferit ca urmare a urmăririi sistematice, între anii 1953-1979 și daune morale în cuantum de 100.000 euro.
În motivarea acțiunii a arătat că în perioada 1953- 1979 părinții săi au fost supravegheați permanent de serviciile de securitate fiindu-le încălcat secretul corespondenței, dreptul la liberă exprimare, dreptul la informație, datorită acestei supravegheri reclamantul și părinții săi au trăit cu teamă pentru libertatea lor.
Prin cererea precizatoare reclamantul a indicat ca temei juridic al acțiunii disp. art. 998 C.civil.
Asupra excepției de necompetență materială invocată din oficiu, tribunalul reține că în conformitate cu art.3 din Legea nr. 221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă obligatorie, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe din următoarele acte normative: Decretul 6/1950, Decretul nr. 60/1950, Decretul nr. 257/1952, Decretul nr. 258/1952, Decretul nr.77/1954 și Decretul nr. 89/1958; HCM 2/1950, 1159/1950, 344/1951, 326/1951, 1554/1952, 337/1954, 237/1957; 282/1958 și 1108/196, Ordinul 100/1950 al DGSP, deciziile nr. 200/1951, 239/1952 și 744/1952 ale M.A.I. și Ordinele M.A.I. cu nr. 5 și_/1948, 490/1952 și_ ; Ordinul 838/1951 al Ministerului Securității Statului.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3 pot de asemenea solicita instanței să se constate caracterul politic al acestora.
Prevederile art.1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Având în vedere că în motivarea acțiunii sale reclamantul nu a indicat nici una dintre măsurile administrative enumerate la art.3 sau la art.4 alin.2 din legea 221/2009, tribunalul constată că cererea este de competența judecătoriei, valoarea pretențiilor fiind și ea mai mică de 500.000 lei.
Prin sentința civilă nr._ din 16.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 București s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată de reclamant;s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D. V. R., și pe pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanțe Publice, în favoarea Tribunalului București;s-a constatat ivit conflictul negativ de competență;a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a dispune în acest sens analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 5 București, instanța o va admite, în considerarea următoarelor:
Chiar dacă prezenta cerere de chemare în judecată are natura juridică a unei cereri în pretenții, iar potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, numai pentru acțiunile în constatarea caracterului politic al condamnării sau măsurii administrative, în alte cazuri decât cele din art. 1 și 3 din lege, competența de soluționare aparține tribunalului - secția civilă,în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată,instanța tot apreciază că nu este competentă să soluționeze cauza.
Astfel, art.5 din Legea nr. 221/2009 reglementează posibilitatea persoanelor care au suferit o condamnare sau o măsură administrativă cu caracter politic (indiferent de faptul că aceasta are acest caracter de drept în condițiile art. 1 și 3 din lege, sau că acest caracter a fost constatat în cadrul acțiunii de la art.4), de a solicita statului despăgubiri.
Deși art. 5 din legea amintită anterior nu cuprinde dispoziții speciale cu privire la competența instanțelor în judecarea acțiunii în despăgubiri, așa cum era prevăzută la art. 4 competența specială a tribunalului-secție civilă, pentru acțiunile având ca obiect constatare caracter politic al condamnării sau al măsurii administrative, totuși, nu se aplică regulile de stabilire a competenței din dreptul comun, respectiv criteriul valoric impus de art. 1 și 2 din codul de procedură civilă pentru cererile evaluabile în bani. Și aceasta deoarece, pentru a se putea pronunța pe cererea privind acordarea despăgubirilor, instanța de judecată trebuie să analizeze, cu titlu preliminar, dacă reclamantul a suferit o condamnare politică sau a fost suspus unei măsuri administrative cu caracter politic. Or, după cum s-a arătat anterior, instanța competentă să se pronunțe pe caracterul politic al condamnării este tribunalul în circumscripția căruia își are reclamantul domiciliul.
De altfel, chiar reclamantul, prin apărător a arătat la acest termen de judecată că înțelege să își întemeieze cererea pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 în ce privește constatarea faptului că a fost supus unor măsuri administrative cu caracter politic și pe dispozițiile art. 998-999 cod civil vechi pentru repararea prejudiciului moral cauzat de aceste măsuri.
În legătură cu argumentul invocat de Tribunalul București pentru declinarea competenței sale în favoarea judecătoriei, respectiv faptul că reclamantul nu a indicat niciuna din măsurile administrative indicate la art. 3 sau la art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, astfel încât competența se stabilește în funcție de criteriul valoric, acesta nu poate fi reținut.
Astfel, dacă în urma analizării cererii s-ar constata că reclamantul nu a indicat niciuna din măsurile administrative indicate la art. 3 sau la art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, cererea ar urma să fie respinsă de către instanța competentă potrivit acestui act normativ special, iar nu declinată, întrucât instanța nu poate schimba temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, cu ignorarea voinței reclamantului, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil.
În aceste condiții, Judecătoria sector 5 București nu reprezintă instanța competentă, ci Tribunalul București, și, pe cale de consecință, va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 5 București și va declina competența în favoarea Tribunalul București.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București Secția a IV a Civilă sub nr._ .
Curtea examinând cererea de chemare în judecată dar și susținerile formulate de reclamanți la 16.12.2013, reține că reclamanții au solicitat obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri în sumă de 100.000 ari pentru daune morale suferite de părinții reclamantului și de reclamant în perioada 1913 – 1979 și pe temeiul Legii nr.221/2009.
Potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.221/2009, soluționarea cererii este de competența tribunalului – secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. Cum reclamantul are domiciliul în București, în temeiul acestei dispoziții și a dispozițiilor art.22 din Codul de procedură civilă va stabili competența în favoarea Tribunalului București – Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D. V. R., domiciliat în București, ., ..2, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanțe Publice, cu sediul în București, ., sector 5 în favoarea Tribunalului București.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
P. F. G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 4 ex.
19.06.2014
| ← Validare poprire. Decizia nr. 603/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 528/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
