Anulare act. Decizia nr. 1007/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1007/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 7822/2/2013
Dosar nr._
(2336/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1007
Ședința publică de la 12.06.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta-reclamantă S.C. R. S.A. împotriva deciziei civile nr. 85 A din 17.06.2013, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. E. I. S.R.L. G., I. F., I. G. N.,R. G. F., R. M. G., R. F., S. M. A., Ș. P. P., I. R., I. O. M., I. D. N., A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și P. M. G..
P. are ca obiect – anulare act.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 22.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 29.05.2014, la data de 05.06.2014, apoi la data de 12.06.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.711/A/30.11.2006, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă . (fostă . sentinței civile nr.583/15.11.2005, pronunțată de Tribunalul G., în contradictoriu cu intimații - pârâți ., I. M. - P., A. pentru Valorificarea Activelor Statului, I. F., I. G.-N., P. M. G., R. G.-F., R. M. G., R. F., S. M.-A., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ș. P.-P. și a respins excepția lipsei calității procesuale active.
Prin decizia civilă nr.1520/2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantă, a casat hotărârile decizia civilă nr.711 A/30.11.2006 și sentința civilă nr.583/15.11.2005 a Tribunalului G. și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță Judecătoriei G..
Reclamanta și-a completat acțiunea solicitând și anularea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr.2145/2004 și nr.2106/2006, actelor de vânzare - cumpărare încheiate cu pârâții chemați R. M. G. și R. F..
Prin sentința civilă nr.6325/2009 Judecătoria G. a respins acțiunea reclamantei reținând că imobilul în litigiu, fostă proprietate a lui I. A., I. P. și I. I., a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 și transmis în administrare Întreprinderii de Gospodărie Orășenească G..
În anexele la certificatul de atestare . nr._/1996 este menționat generic „depozit în . se reține o suprapunere exactă a imobilului restituit în condițiile Legii nr.10/2001.
Reclamanta nu a făcut opozabil dreptul dobândit prin efectuarea publicității imobiliare.
Dispoziția cu nr.88/2001 este emisă în condițiile prevederilor art.21-23 din Legea nr.10/2001, cu deplină îndreptățire la restituire către moștenitorii foștilor proprietari.
Contractele încheiate de beneficiarii dispoziției de restituire sunt valide conform art.1294 și următoarele Cod civil.
Contractul de vânzare - cumpărare acțiunii cu nr.6/2003 a fost rezoluționat, iar prin contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr.19/27.11.2003 A. a vândut pachetul de acțiuni către o altă societate comercială.
Prin decizia civilă nr.53/11.04.2011, Tribunalul G. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta . București, împotriva sentinței civile nr.6325 din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimații pârâți . G., I. M. P., I. F., I. G. - N., R. G.-F., R. M. G. și R. F., S. M.-A., I. R.,I. O. M. și I. D. N., A. pentru Valorificarea Activelor Statului București, P. M. G. și a obligat apelanta să plătească intimatei . G. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată și intimaților I. O.-M., I. R., I. D.-N., Ș. P. și I. Gh. N., suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că pretenția de nulitate a deciziei de restituire a imobilului între moștenitorii fostului proprietar și a actelor ulterioare ale înstrăinării este esențial întemeiată pe afirmația unui titlu valabil și opozabil în litigiu, afirmația calității de deținător al imobilului și legat de acesta, de nerespectare a procedurii reglementate de Legea nr.10/2001.
Or, din înscrisuri reiese că în conformitate cu dispozițiile art.20 și 26 din Legea nr.10/2001, în forma reglementată la acea dată, succesorii fostului proprietar au formulat notificare pentru restituirea imobilului preluat în proprietatea statului prin naționalizare.
Mai reiese că apelantei i s-a emis un certificat conform HG nr.834/1991 pentru terenul în suprafață de 577 mp aferent depozitului amplasat în . nr.273/1990 emisă în temeiul Legii nr.15/1990 privind înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni prin reorganizarea fostelor întreprinderi de stat IGMI, ICSAA și IJPIPS G..
Potrivit OUG nr.88/1997, acțiunile gestionate de FPS se vând persoanelor fizice sau juridice, în modalitățile legale și potrivit art.35, societățile care dețin terenuri a căror situație juridică nu este clarificată, se privatizează fără includerea valorii acestora în structura capitalului social.
Din analiza contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiat la 27.11.2003 reiese că . fost supusă procedurii de privatizare prin vânzarea acțiunilor către o persoană juridică cu sediul în Cipru, iar potrivit cu întâmpinarea formulată de A. București, nu au făcut obiectul vânzării acțiunilor parte din capitalul social în includerea valorii imobilului în litigiu.
Simpla emitere a unui certificat de atestare neurmată de dovada evidențierii imobilului în patrimoniu cu respectarea dispozițiilor art.1 din HG nr.834/1991 și a dispozițiilor OUG nr.88/1997 și simpla evocare a calității de deținător, nu întemeiază acțiunea reclamantei potrivit și cu prevederile art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 care reglementează imperativul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv în proprietatea statului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta ., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv în mod greșit instanța a reținut faptul că au fost respectate în mod strict cerințele Legii nr.10/2001, deoarece este proprietara terenului în litigiu din 05.03.1996, la momentul emiterii Deciziei nr.88/2002 P. M. G. știa situația reală a imobilului și, fraudând legea, a dispus de bunul altuia.
Prin întâmpinarea depusă la 30.12.2011 intimata S.C. E. I. SRL G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece instanțele de fond și de apel au aplicat legea corect, contractele de vânzare – cumpărare încheiate sunt valide, fiind respectată condiția încheierii în formă autentică impusă în cazul imobilului.
Prin întâmpinarea depusă la 09.01.2011 intimații I. R., I. O. M., I. D. N., Ș. P. P. și I. G. N. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că atât timp cât imobilul se află în patrimoniul unei entități de stat la momentul formulării notificării conform Legii nr.10/2001 în patrimoniul primăriei sau al unei societăți comerciale cu capital de stat, oricare dintre aceste entități aveau obligația de restituire a imobilului în natură către persoanele îndreptățite, Decizia nr.88/2002 fiind corect emisă și corect a fost soluționată cererea de chemare în garanție, deoarece recurenta ar putea emite pretenții doar în legătură cu bunurile pe care societatea le-a deținut în patrimoniu la momentul privatizării și pentru care acționarii au plătit prețul către stat.
Prin decizia civilă nr. 443/12.03.2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie s-a admis recursul formulat de recurenta - reclamantă . împotriva deciziei civile nr.53/11.04.2011, pronunțată de Tribunalul G. - Secția civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți I. R., I. O. M., I. D. N., S.C. E. I. SRL G., A. P. Valorificarea Activelor Statului, I. F., I. G. N., P. M. G., R. G. F., R. F., R. M. G., S. M. A., S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, și Ș. P. P..
S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul G..
S-a reținut că recurenta a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că tribunalul a făcut simple afirmații în sensul că sunt întrunite condițiile Legii nr.10/2001, fără a face o judecată efectivă, raportându-se exclusiv la prezumția simplă care rezultă din lege.
Instanța era obligată în calea devolutivă a apelului să procedeze la o a doua judecată asupra fondului cauzei. codul de procedură civilă în art.282 - 298 a reglementat instituția apelului, fixând în dispozițiile art.294 alin.1 teza 1 regula efectului devolutiv al acestei căi de atac. Astfel, potrivit acestui text, instanța avea obligația să facă analiza fondului cauzei. Deși s-au acordat nenumărate termene și instanța a fost investită la 29.04.2010 și soluția a fost pronunțată la 11.04.2011, de fapt instanța s-a pronunțat asupra probelor administrate în fața instanței fondului în dosarul nr.333/2004, respectiv asupra interogatoriilor administrate de părți și a două rapoarte de expertiză tehnică de câte două file. Răspunsul la obiecțiunile formulate de părți la raportul expertului constructor aflat la fila 171 este o filă scrisă olograf.
Ori, prezenta cauză are un caracter complex, instanța având a se pronunța asupra a două titluri de proprietate cu suprafețe mari și ocupate și de clădiri. Instanța nu a ținut cont de mențiunile expertului topometrist care în expertiza efectuată pentru termenul din 15.09.2005 arăta că suprafețele se suprapun.
Instanța avea de lămurit aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.10 din Legea nr.10/2001, dacă terenul obiect al Dispoziției nr.88/22.01.2002 era liber la momentul restituirii, regimul juridic al imobilelor în litigiu și nu a răspuns motivului de apel privitor la individualizarea suprafețelor de teren și suprapunerea lor atât în schițele cadastrale aferente certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cât și în concluziile expertizei topografice.
Tribunalul avea obligația motivării deciziei în privința aspectelor relevante pentru cauză - amplasamentul precis al terenurilor în litigiu pe planul de situație, cu limite și vecinătăți, parcelele cadastrale să fie descrise prin totalitatea elementelor topografice, amplasarea tuturor construcțiilor edificate pe teren, denumirile și destinațiile fiecărui corp de construcție, existența sau nu a rețelelor de utilități urbane în zona amplasamentului (trasee, dimensiuni, etc.), configurarea planului de situație, evidențierea oricăror alte informații ce vizează situația imobilelor învecinate și care ar putea avea relevanță în privința solicitărilor părților, cu toate consecințele ce derivă din acestea sub aspectul soluționării cauzei, stabilirea dreptului pretins. Lipsa motivării sau insuficiența sa a fost privită în doctrina și jurisprudența instanțelor naționale ca fiind echivalentă necercetării fondului cauzei, situație care atrage după sine, sancțiunea casării hotărârii, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Soluția de casare a hotărârii pronunțate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță s-a impus, așadar, din necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, conform căruia o pricină trebuie să fie judecată în fond, din perspectiva legalității, a normelor de drept aplicabile, dar și a temeiniciei, a aprecierii probelor administrate în cauză, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel. Instanța de apel trebuia să răspundă motivelor de apel formulate.
În procesul de elaborare a unei hotărârii judecătorești, ca act final al oricărei judecăți, instanța trebuie să pună de acord, prin motivare, faptele alegate, probele administrate în cauză, respectiv consecințele desprinse din operațiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de drept invocate de părți sau identificate ca fiind aplicabile raportului juridic litigios - în cauza de față, s-au invocat dispozițiile art.10, dar și art.29 din Legea nr.10/2001, respectiv dispozițiile art.21 din același act normativ.
Instanța de trimitere a îndeplinit această obligație de completare și valorificare a probatoriului, nu numai prin operațiunea de încuviințare si administrare a probelor considerate pertinente si concludente cauzei de față (înscrisuri, dar și expertize tehnice de specialitate, sub aspectul identificării precise a imobilelor în litigiu), ci și prin operațiunea de apreciere a acestora pe baza intimei convingeri a judecătorilor și în condițiile prevăzute de lege, operațiune care presupune și trebuie să se materializeze în redarea considerentelor de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.
Este nevoie, așadar, de o preocupare reală din partea instanței de judecată de a pune de acord, prin motivare, datele care rezulta din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, coroborate cu concluziile unor noi rapoarte de expertiză (cu obiective precise care să valorifice toate datele furnizate de înscrisurile aflate la dosarul cauzei), cu susținerile părților.
Instanțele de fond, de principiu, atunci când pronunță soluția finală trebuie să beneficieze de o probațiune adecvată complexității raporturilor juridice litigioase, singura în măsură să evidențieze realitatea situațiilor de fapt, în funcție de care să aprecieze în cunoștință de cauză asupra chestiunilor de procedură - cererea de chemare în garanție, dar și a tuturor celorlalte chestiuni de învestire legală (punerea de acord a solicitărilor reclamanților cu dispozițiile instanței, conservarea situațiilor necontestate în cauză, pentru a da coerență actului final, cu atât mai mult cu cât, în raport de soluția pronunțată, s-ar putea pune problema executării/realizării efective a dreptului), dar și a chestiunilor de substanță a raportului juridic dedus judecății.
Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza excepțiile și criticile formulate prin recurs, sub formă de apărări.
În rejudecarea după casare au fost efectuate două expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie - expert S. Stelică G. și construcții - expert S. I..
Concluziile expertului topografice au fost:
1. A considerat că documentele legale existente la nivelul anului 1996 prin care apelanta reclamanta . (F. Elmec) pretinde un drept de proprietate asupra imobilului din G., . de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor .. nr._/05.03.1996,dar acest certificat nu specifica .concret la ce imobil se refera Anexa, fără număr si fără sa fie identificata ca anexa se refera la Depozit-. găsit la dosar ,1a nivelul anului 1996 .alte documente care sa indice poziționarea imobilului la adresa: G., ..
2. Nu a constat că documentele ce însoțesc Certificatul de atestare . nr._/1996 sunt înregistrate.
3. Suprafața de 577 mp a rezultat dintr-un tabel aflat la dosar care are înscris la rubrica suprafața totala 577 mp din care 421 mp exclusiv si 156 mp cota indiviză. Acest tabel neavând nici un înscris nu sunt sigur ca este anexa la Certificatul de atestare .,nr._/1996.
Din documentele studiate la dosar nu a reieșit cum s-a stabilit că o parte din teren aparține în exclusivitate și o parte în indiviziune din întreaga suprafață de 1.690 mp, cu cine se află în indiviziune.
Din informații primite, la cererea sa de la OCPI G. nu a reieșit faptul că ar fi fost deschisă carte funciară pentru aceste imobile. A fost informat că nu există un dosar cu documente pentru înscriere în CF. Nu există nici un element topografic, care să indice din care puncte al întregii suprafețe de 1.690 mp se pleacă cu suprafața de 577 mp. în afara planurilor de amplasament și delimitare pentru numerele cadastrale 3349 și 3350,dar care au fost întocmite în anul 2006 și nu în anul 1996, an la care se referea pârâta ..
4. Conform informațiilor primite de la OCPI G. nu s-a deschis carte funciară pentru numerele cadastrale 3349 și 3350 UAT G.. S-au alocat numai numere cadastrale pentru cele două imobile. Se pot aloca numere cadastrale fără să se deschidă carte funciară.
Concluziile expertului evaluator au fost:
1. Bunurile imobile supuse expertizei, sunt situate în Municipiul G., ., județ G., în zona A, a localității, așa cum se poate observa și din ANEXA NR. 1 la raport - Plan de amplasament.
2. Forma și dimensiunile terenului în cauză, cu suprafața totală de 577 m.p., este cea redată prin raportul de expertiză topografică, iar valoarea acestuia, a fost estimată la 214 600 lei.
3. S-au identificat construcțiile existente pe terenul imobilului - CI și C2, din care supusă expertizei este numai clădirea C2 - Magazie metalică, a cărei valoarea a fost estimată la 75 700 lei.
4. S-au identificat rețelele de utilități urbane din zona amplasamentului imobilului expertizat: rețea de apă, rețea de energie electrică, rețea de gaze naturale, rețea de telefonie, rețea de cablu tv. internet-date și rețea de canalizare - din care o parte este amplasată pe terenul în litigiu, proprietatea S.C. E. I. S.R.L. și deservește clădirea CI.
Expertul parte, propus de apelanta reclamantă . a arătat că la evaluarea construcțiilor-barăci metalice d-nul expert a luat în calcul numai suprafața construită existentă la data expertizei, (consemnată în raportul de expertiză topografică), respectiv 241 mp, fără să țină seama că . București deține în proprietate construcții-barăci metalice cu suprafață totală de 263 mp conform înscrisurilor depuse la dosar. Fișa corpului de proprietate a imobilului din . atestă existența a 2 magazii metalice suprafață 202,79 mp și 60,62 mp, total 263 mp.
Dosarul nu conține înscrisuri care să ateste acordul proprietarului pentru demolare parțială sau totala magaziilor. In Anexa 1 sunt arătate construcțiile magazii metalice existente și demolate .
Se impune evaluarea suplimentară a diferenței de 22 mp.
2. Prețul terenului curți construcții, suprafață 577 mp, deși este calculat prin metodă autorizată, nu reprezenta prețul real din piața imobiliară locală, motivat de faptul că terenul comparabila 1, suprafață 500 mp, se află pe aceiași stradă la nr.86 în continuarea imobilului expertizat, beneficiază de aceleași utilități suprafețele fiind comparabile.
Prețul corect în acest caz considera fi 100 Euro/ mp ,conform bazei de date a Agenției Imobiliare,(fila 147 dosar), nu 84 Euro/mp cum a calculat d - nul expert S. I. .
Valoarea trebuie stabilită la data expertizării, respectiv 100 Euro/mp și nu la data unei posibile înstrăinări .cunoscând fiind faptul că terenul se evaluează la valoarea pieței imobiliare la valoarea actuală de piață a terenurilor intravilane situate în zona centrală a municipiului G. atingând minimul istoric .
Prin decizia civilă nr. 85 A din 17.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr. 8846/2011, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă . sentinței civile nr. 6325/13.11.2009 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimații pârâți . G., I. F., I. G. N., R. G. F., R. M. G., R. F., S. M. A., Ș. P. P., I. R., I. O. M., I. D. N., A. P. Valorificarea Activelor Statului, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și P. M. G..
S-a reținut că, așa cum a rezultat din probele administrate în cauză, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului . nr._/5.03.1996 eliberat de Consiliul Județean G. pe numele apelantei reclamante nu a fost intabulat în timp ce intimații pârâți au dovedit atât calitatea de persoane îndreptățite la restituire cât și deținerea imobilului în calitate de proprietari până la preluarea lui de către stat prin Decretul de naționalizare nr. 92/1950.
Prin dispoziția nr. 88/22.01.2012 a Primarului M. G. s-a dispus restituirea în natură a către intimații - pârâți a imobilului situat în municipiul G., ., compus din teren în suprafață de 1.685 m.p. din această suprafață făcând parte și suprafața de 577 m.p. revendicată de către apelanta reclamantă.
Tribunalul a constatat că dreptul de proprietate al intimaților pârâți I. Gh. N., I. M. P., Ș. P. P., I. F. și R. G. F. a fost înscris în cartea funciară sub nr. 2008/N, cu număr cadastral 2082, în timp ce al apelantei reclamante nu a fost înscris, prin urmare, acțiunea acesteia este nefondată atât ca urmare a aplicării principiului „primor tempore, potior jure”, cât și a dispozițiilor obligatorii ale Legii 10/2001 care, conform art. 9, alin. 1, Cap II prevede că se restituie în natură imobilele preluate abuziv indiferent în posesia cui se află în prezent, deci intimații pârâți ar fi avut dreptul ei să revendice terenul ce li s-a restituit de la apelanta - reclamantă, nu invers.
În consecință, deoarece apelanta reclamantă nu a făcut dovada existenței vreunui drept asupra terenului în suprafață de 577 m.p. este evident că toate pretențiile sale întemeiate pe acest drept de proprietate inexistent sunt nefondate, pentru aceste considerente, în baza art. 296 C.pr.civ. tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă .>
Împotriva acestei decizii, la data de 11.11.2013, reclamanta . a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 29.11.2013.
Prin motivele de recurs recurenta-reclamantă arată că decizia recurate este nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel, iar in rejudecarea fondului cauzei; în principal, admiterea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, în situația în care se va respinge cererea de chemare în judecată, admiterea cererii de chemare în garanție pentru evicțiune a Statului R. și a A. în temeiul dispozițiilor art.1337 și urm., coroborat cu art.1503 Vechiul Cod Civil, cu obligarea acestora la plata de despăgubiri către reclamantă, în cuantum de 214.600 lei, pentru terenul în suprafață de 577 m.p. și 75.700 lei pentru construcția C2 în suprafață construită de 241 m.p.. identificată conform Anexei 3 și 5 din raportul de expertiza tehnică în construcții efectuat în apel.
Invocă recurenta motivul prev. de art. 304 pct.9 C.proc.civ. - Hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Deși Curtea de Apel București, când a admis recursul împotriva deciziei nr.53/11.04.2011 a Tribunalului G., a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța, tocmai pentru completarea probatoriului (cu înscrisuri, expertize tehnice de specialitate pentru identificarea precisa a imobilelor în litigiul si valorificarea acestuia, totuși instanța de apel nu a realizat o apreciere a acestor probe si nu a cercetat fondul cauzei, ignorând faptul ca din raportul de expertiza topografica rezulta foarte clar că cele doua terenuri se suprapun, așa cum rezulta din Planșa Suprapunere nr.cadastrale 3349 si 3350, iar din procesul-verbal de vecinătate efectuat la data transferării terenului in patrimoniul . clar aceeași vecini care au fost identificați .si de expertul topo:Vecinătăți: Est: M. E., P. Constanta, Sud: V. P. si R..
Chiar daca expertul topograf Spânii Sielica G. a reținut ca in certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr._ deținut de S.C. ELMEC S.A. nu se indica adresa terenului, instanța de apel ar fi trebuit sa coroboreze probele administrate, in sensul de a concluziona că cele doua terenuri se suprapun parțial.
Potrivit dispozițiilor instanței de recurs, pag.9 din decizia nr.443/12.03.2012 a Curții de Apel București, după casarea cu trimitere, instanța de apel ar fi trebuit sa facă o analiza complexa a fondului cauzei, lămurind aplicabilitatea in cauza a dispozițiilor art.10 din legea 10/2001, a aspectului dacă terenul ce a făcut obiectul Dispoziției de restituire nr.88/22.01.2001 era liber de construcții la momentul restituirii; totuși, instanța de apel nu a lămurit aceste aspecte si a ignorat dispozițiile art. 10 alin.2 din Legea 10/2001 care prevăd ca, în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libera".
Instanța de apel a respins in mod neîntemeiat cererea de suplimentare a raportului de expertiza in construcții cu obiectivul ca expertul sa stabilească daca terenul ce face obiectul dispoziției de restituire nr.88/2002 era liber la momentul restituirii, fără a motiva aceasta respingere.Aceasta lipsa a motivării soluției echivalează practica cu o neanalizare a fondului cauzei.
Deși expertul parte. dl. S. D. a învederat instanței de apel prin obiecțiuni ca la evaluarea construcțiilor-barăci metalice trebuia sa se aibă in vedere nu doar suprafața construita de 241 m.p. la data efectuării expertizei, ci suprafața rezultata din fisa corpului de proprietate, de 263 m.p. depusa de recurentă, din care rezulta existenta a doua barăci metalice. CI si C2. neexistând insa la dosar dovada acordului de demolare a construcției CI.
Totuși instanța de apel nu a considerat necesara si evaluarea suplimentara a diferenței de 22 m.p., nerespectând astfel dispoziția instanței de recurs - Curtea de Apel București, din decizia 443/12.03.2012, de a-si motiva decizia si cu privire la amplasarea tuturor construcțiilor edificate pe teren si situația juridica a acestora.
Astfel, in condițiile in care construcția C2, așa cum a fost identificata de expertul tehnic in construcții Stânga loan, in Anexa 3 si 5 la raportul de expertiza, in suprafața de 241 m.p. construiți, aparține . ., având o vechime de circa 43 ani, construita in anii 1968-1970, rezulta in mod evident ca la data restituirii in natura a terenului in suprafața de 1685 m.p. către parați, o parte din acest teren nu era liber de construcții, astfel ca parații erau indreptatiți doar la restituirea in natura pentru suprafața de teren libera, iar pentru restul se impunea restituirea prin echivalent bănesc - despăgubiri, situație in care Dispoziția de restituire in natura a întregului teren si Procesul-verbal de punere in posesie sunt lovite de nulitate absoluta parțiala, cel puțin pentru partea de teren ocupata de construcția metalica C2. proprietatea reclamantei.
In acest context, instanța de apel trebuia sa admită apelul, iar pe fond sa admită acțiunea prin constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției de restituire in natura a întregului teren si a Procesului-verbal de punere in posesie, tocmai pentru nerespectarea dispozițiilor imperative ale art.10 din legea 10/2001.
Deși expertul topografic Spânii Stelica G. menționează ca identificarea terenului de 577 m.p. a ce face obiectul certificatului nostru de atestare a dreptului de proprietate s-a făcut in baza planurilor de amplasament si delimitarea corpului de proprietate intravilan întocmite la scara 1:500 cu nr.cadastrale 3349 si 3350 si ca potrivit planșei suprapunere nr.cadastral 3349 si 3350 Apel peste terenul intravilan din ., terenurile se suprapun, indicând aceleași vecinătăți ca cele din procesul-verbal de vecinătate efectuat la data transferării terenului in patrimoniul . de apel a reținut in mod greșit ca nu a dovedit nici un drept de proprietate asupra terenului in suprafața de 577 m.p. situat in G., ..
Insa, instanța de apel avea obligația, ca in virtutea rolului sau activ, sa coroboreze înscrisurile doveditoare cu concluziile raportului de expertiza tehnica topografica întocmit de expertul tehnic topografic, pentru lămurirea situației de fapt si aflarea adevărului.
In mod neîntemeiat instanța de apel a respins obiecțiunile la raportul de expertiza in construcții, considerând ca expertul in construcții a indicat o valoare corecta a construcției C2 si a terenului de 577 m.p., deși a învederat că se impunea stabilirea valorii de piața a construcțiilor raportat in principal la suprafața construita de 276 m.p. conform anexa la certificatul de atestare) si in subsidiar la suprafața de 263.01 m.p. indicate in fisa corpului de proprietate si nici nu motivează in vreun fel soluția de respingere a obiecțiunilor.
De asemenea, deși expertul parte a învederat instanței ca pentru evaluarea terenului de 577 m.p. trebuia avuta in vedere o valoare de 100 euro/m.p., conform bazei de date a agențiilor imobiliare, pentru un teren similar din aceeași zona, totuși instanța de apel a omologat valoarea de 84 euro/m.p. stabilita de expertul in construcții Stânga I., fără a-si motiva punctul de vedere.
Instanța de apel in mod greșit a apreciat ca acțiunea recurentei este nefondata atât ca urmare a principiului „prior tempore, potior jure", cat si a dispozițiilor obligatorii ale art.9 alin.1 din Legea 10/2001, care prevăd restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, ignorând ca in speța restituirea era posibila nu in natura, ci doar in echivalent, prin masuri reparatorii, in cazul terenurilor ocupate de construcții edificate de altcineva, după preluarea abuziva de către stat, fiind aplicabile dispozițiile art.10 alin.l si 2 din legea 10/2001 .
Faptul ca recurenta nu a solicitat înscrierea dreptului sau de proprietate in cartea funciara nu prezintă nicio relevanta fata de motivele de constatare a nulității absolute a Dispoziției de restituire nr.88/2002. In primul rând, trebuie observat ca dreptul de proprietate asupra terenului a fost recunoscut antecesoarei recurentei, S.C. ELMEC S.A. prin certificatul de atestare a dreptului, de proprietate, anterior apariției Legii 7/1996 privind procedura de publicitate imobiliara, iar pe de alta parte înscrierile in cartea funciara nu sunt constitutive de drepturi.
Insa, P. avea cunoștința de existenta certificatului de atestare înainte ca acesta sa fie înscris in cartea funciara, caz in care respectivul act trebuia respectat de la momentul la care a luat cunoștința de situația juridica existenta.
Instanța in mod greșit a reținut faptul ca „au fost respectate in mod strict dispozițiile art.21 - 23 din Legea nr.10/2001", insa nu a ținut cont de faptul ca notificarea trebuia adresata persoanei juridice deținătoare, adică S.C. ELMEC S.A. Mai mult, conform art.26 din Legea nr.10/2001, în cazul in care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil, notificarea se va trimite primăriei in raza căreia se afla imobilul, aceasta având obligația ca in termen de 30 de zile de la primirea notificării, sa "identifice unitatea deținătoare si sa comunici persoanei îndreptățite elementele de identificare ale acesteia."
Prin unitatea deținătoare se înțelege fie o unitate cu personalitate juridica ce exercita in numele statului dreptul de proprietate publica sau privata cu privire la un bun ce face obiecții legii, fie unitatea cu personalitate juridica care are înregistrat in patrimoniul sau acel bun (regii autonome, societăți, companii naționale si societăți comerciale cu capital de stat organizați cooperatiste).
Or, la data la care parații au depus cererea de retrocedare a imobilului in cauza, . cărei succesoare in drepturi si obligații a devenit ulterior prin fuziune apelanta reclamant ., era proprietara suprafeței de teren de 577 m.p., situat in G., . cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr._ eliberat la data de 05.03.1996 Consiliul Județean G..
In cauza, P. M. G. avea cunoștința de faptul ca, terenul este deținut de antecesoarea noastră S.C. ELMEC S.A., așa cum rezulta in mod clar din adresa nr.6799/2QOJ emisa de către Consiliul Local al M. G., Direcția Impozite si Taxe Locale, in sensul ca „. toate debitele aferente". Astfel, nu numai ca primăria nu si-a îndeplinit obligația de a face demersurile necesare, ci dimpotrivă, deși avea la cunoștința a terenul era deținut de către S.C. ELMEC SA.A., nu a comunicat acest lucru către parați si a procedat la emiterea dispoziției atacata in prezentul litigiu.
Instanța de apel nu a analizat întregul material probator si a analizat doar calitatea de persoane indreptatite a paraților fără a dezbate si analiza cine avea obligația de a dispune retrocedarea, cine era unitatea deținătoare in cauza. Astfel, daca ar fi fost notificată, recurenta ar fi avut posibilitatea să facă oferta de restituire prin echivalent, către persoanele îndreptățite, potrivit art.24 Legea 10/2001, in condițiile in care pe terenul solicitat se aflau construcțiile aparținând .>
Nu exista in considerentele instanței de apel vreo analiza asupra elementelor invocate de către recurentă cu privire la situația juridica a terenului si a faptului ca P. G. avea cunoștința ca . unitate deținătoare si ca a procedat cu rea credința la emiterea dispoziției.
In consecința, primăria a dispus de un bun care nu-i aparținea, . proprietara asupra terenului in litigiu, astfel incat, dispoziția este lovita de nulitate absolută pentru nevalabilitatea obiectului actului juridic civil.
In ceea ce privește actele subsecvente de înstrăinare acestea sunt nule, ca efect al admiterii nulității actului inițial de restituire in natura, pentru ca nimeni nu poate înstrăina ceea ce nu ii aparține. Mai mult, Ia momentul emiterii deciziei de reconstituire a dreptului de proprietate a existat rea credința cu privire la situația juridica a imobilului ceea ce determina o cauza imediata ilicita, fapt ce atrage nulitatea absoluta atât a deciziei 88/22.01.2002 cat si a actelor subsecvente.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, se arată că instanța de apel a respins ca nefondat apelul, doar cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a dispoziției de restituire nr.88/2002. a procesului-verbal de punere in posesie a paraților si a actelor de vânzare-cumpărare subsecvente, fără insa a se pronunța asupra motivului de apel privind greșita respingere de către instanța de fond a cererii subscrisei de chemare in garanție a Statului R. si a A.. Instanța de recurs, in considerentele deciziei nr.443/12.03.2012 retine ca este necesara aprecierea asupra tuturor chestiunilor de procedura, inclusiv asupra cererii de chemare in garanție.
Urmează să se rețină faptul că cererea de chemare in garanție pentru evicțiune se întemeiază pe dispozițiile an. 1503 coroborate cu ari. 1337 C. Civil Vechi, care prevăd că: „Daca s-a promis un obiect determinat de care societatea s-a evins, asociatul ce l-a pus in comun e răspunzător către societate in felul precum vânzătorul este către cumpărător.
Astfel, in urma reorganizării unității economice de stat ICS Mărfuri Industriale G., s-a înființat . baza legii 15/1990. In temeiul acestei legi, statul a cedat proprietatea asupra bunurilor proprietate de stat, inclusiv asupra terenului in litigiu asupra căruia, ulterior . obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate. Cererea formulata de apelanta se întemeiază pe dispozițiile art.1503 C.civ., care reglementează un caz atipic de garanție pentru evicțiune, a persoanei care aduce un aport ., patrimoniul autoarei apelantei a fost constituit prin aport al Statului R. conform dispozițiilor Legii 15/1990.
In consecința, in temeiul dispoziției art.1503 C.civil, S. R. este ținut răspunzător pentru evicțiune, pentru acea parte din aport. In situația data, apelanta este in situația de a cădea in pretenții si de a pierde imobilul situat în G., . in suprafața de 577 mp si investițiile aferente.
Astfel, instanța de apel, ar fi trebuit sa retina ca sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru a interveni obligația de garanție pentru evicțiune, respectiv: existente unei tulburări de drept; cauza tulburării sa fie anterioara încheierii contractului de vânzare-cumpărare; cauza tulburării sa nu fi fost cunoscuta de cumpărător.
In situația de față, sunt îndeplinite toate cele trei condiții: exista o tulburare de drept, apelanta S.C. ELMEC S.A. fiind in situația de a pierde dreptul de proprietate asupra imobilului, cauza acestei tulburări este anterioara aportului Statului R. si datează de la momentul preluării abuzive de către S. R. si a fost necunoscuta apelantei.
Obligația Statului R. de garanție pentru evicțiune in asemenea situație a fost recunoscuta deja in jurisprudența care a considerat ca APAFS (actuala A.) "ca reprezentant al statului care a preluat imobilele tara titlu valabil, si in calitate de instituție implicata in procesul de privatizare, trebuie sa acopere prejudiciul creat unității privatizate, ca urmare a micșorării patrimoniului sau, corespunzător cu valoarea acestor imobile."
.-a privatizat, conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. SM/19/27.11.2003. iar la acea data la transferul acțiunilor deținute de stat s-a avut in vedere si terenul in suprafața de 577 m.p. situat in .. G., care era inclus in capitalul social al . pentru acțiunile cumpărate de la stat aferente valorii acestui teren, cumpărătorul acțiunilor. . a plătit un preț corespunzător, in prezent acest cumpărător fiind acționarul majoritar al apelantei reclamante ..
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. SM/19/27.11.2003, la pag.5 din contract, art.7.6.1 prevede ca terenul specificat in certificatul de atestare a dreptului de proprietate este inclus in capitalul social al . se privatizează.
P. aceste considerente, solicită: admiterea recursului si casarea hotărârii instanței de apel, iar in rejudecare; în principal, admiterea cererii de chemare in judecata, iar in subsidiar, in situația in care veți respinge cererea de chemare in judecata, să se admită cererea de chemare in garanție pentru evicțiune a Statului R. și a A., in temeiul dispozițiilor art.1337 si urm, coroborat cu art.1503 Vechiul Cod Civil, cu obligarea acestora la plata despăgubirilor către reclamantă, in cuantum de 214.600 lei, pentru terenul in suprafața de 577 m.p. și 75.700 lei pentru construcția C2. în suprafața construita de 241 m.p.. identificată conform Anexei 3 si 5 din raportul de expertiza tehnica in construcții efectuat in apel.
Intimata . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se arată in esență, pe această cale, că instanța de apel a dezbătut fondul cauzei,, iar faptul că soluția dată o nemulțumește pe recurentă nu este de natură să ducă la concluzia că soluția este greșită.
Recurenta nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu și că există construcții autorizate edificate pe acesta, având înregistrate numai 4 barăci metalice.
Motivul de recurs referitor la respingerea nejustificată a obiecțiunilor la raportul de expertiză nu poate fi încadrat în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C.proc.civ.
Se mai apreciază că instanța de apel a respins cererea recurentei sub toate aspectele, inclusiv cererea de chemare în garanție, cerere care, în opinia intimatei, este nefondată.
Intimații Ș. P. P., I. G. N., I. R., I. O. M. și I. D. N. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că faptul că persoanele în favoarea cărora a fost emisă dispoziția erau îndreptățite la restituirea în natură a imobilului din ., preluat abuziv de stat, este de necontestat. Reclamanta nu poate redobândi imobilul, întrucât în patrimoniul său se află și obligația de restituire către pârâți – persoane îndreptățite la restituire.
In plus, repunerea în situația anterioară nu mai este posibilă, pentru că recurenta este o societate privată.
Se mai arata că recurenta nu și-a probat pretențiile, în condițiile în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu localizează terenul.
Intimații S. M. A. și R. G. F. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că instanța de apel a respectat aspectele reținute de instanța de control judiciar în decizia de casare și că recurenta nu și-a dovedit pretențiile asupra terenului, intimații fiind cei care au achitat impozitele și au îndeplinit toate formalitățile pentru publicitatea dreptului lor.
P. M. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se susține, în esență, ca instanța de apel a analizat întregul material probator și a întreprins o analiză complexă a cauzei, susținerile recurentei în sens contra neputând fi primite.
Intimat face, de asemenea, propria analiză a probelor administrate în dosar, apreciind că în speță se regăsește situația arătată de art. 10 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Examinând decizia recurată în raport de criticile de recurs formulate de recurenta-reclamantă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Fără obligativitatea îndrumărilor date de instanța de control judiciar nu s-ar putea realiza finalitatea respectivului control, de asigurare a soluționării temeinice și legale a cauzelor.
Astfel, dacă în rejudecare judecătorii nu ar fi obligați să se supună acestor îndrumări, conform art. 315 C.proc.civ., putând reitera erorile comise prin hotărârea desființată anterior, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac și, ca atare, la prelungirea judecării cauzelor în mod nepermis, încălcându-se și exigențele soluționării proceselor într-un termen rezonabil, nefiind deci respectat art. 6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, prin decizia de casare – decizia civilă nr. 443/12.03.2012 a Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie – s-a arătat că, în faza devolutivă a apelului, tribunalul trebuia să procedeze la o a doua judecată asupra fondului cauzei, ceea ce presupune, în speță, o analiză a celor două titluri de proprietate cu suprafețe mari și ocupate și de clădiri, ținând cont și de mențiunile expertului topometrist care printr-o expertiză efectuată în anul 2005 arăta că suprafețele se suprapun, stabilirea aplicabilității în cauză a dispozițiilor art.10 din Legea nr.10/2001, dacă terenul obiect al Dispoziției nr.88/22.01.2002 era liber la momentul restituirii, regimul juridic al imobilelor în litigiu .
S-a mai reținut că nu s-a răspuns motivului de apel privitor la individualizarea suprafețelor de teren și suprapunerea lor atât în schițele cadastrale aferente certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cât și în concluziile expertizei topografice, deși Tribunalul avea obligația motivării deciziei în privința aspectelor relevante pentru cauză - amplasamentul precis al terenurilor în litigiu pe planul de situație, cu limite și vecinătăți, parcelele cadastrale să fie descrise prin totalitatea elementelor topografice, amplasarea tuturor construcțiilor edificate pe teren, denumirile și destinațiile fiecărui corp de construcție, existența sau nu a rețelelor de utilități urbane în zona amplasamentului (trasee, dimensiuni, etc.), configurarea planului de situație, evidențierea oricăror alte informații ce vizează situația imobilelor învecinate și care ar putea avea relevanță în privința solicitărilor părților, cu toate consecințele ce derivă din acestea sub aspectul soluționării cauzei, stabilirea dreptului pretins.
Totodată, instanța de recurs remarca faptul că în decizia recurată nu s-au apreciat probele din perspectiva a normelor de drept aplicabile, în condițiile în care s-au invocat dispozițiile art.10, dar și art.29 din Legea nr.10/2001, respectiv dispozițiile art.21 din același act normativ.
Pe de altă parte, tribunalul trebuia să pună de acord, prin motivare, datele care rezultau din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, coroborate cu concluziile unor noi rapoarte de expertiză (cu obiective precise care să valorifice toate datele furnizate de înscrisurile aflate la dosarul cauzei) și cu susținerile părților, precum și să aprecieze asupra chestiunilor de procedură – cererea de chemare în garanție, dar și a tuturor celorlalte chestiuni de învestire. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel trebuia să analizeze și excepțiile și criticile formulate prin recurs, sub formă de apărări.
Față de cele reținute anterior, Curtea constată că sunt întemeiate criticile de nelegalitate formulate de recurentă vizând nemotivarea soluției pronunțate de instanța de apel și implicit, nerespectarea îndrumărilor date de instanța de control judiciar, în recurs.
Curtea constată că prin decizia recurată, tribunalul, respingând apelul reclamantei exercitat în cauză, a reținut în cuprinsul deciziei pronunțate (după ce a prezentat concluziile expertizelor, fără a le analiza și valorifica în cadrul stabilirii situației de fapt) că „din probele administrate” rezultă că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului . nr._/5.03.1996 eliberat de Consiliul Județean G. pe numele apelantei reclamante nu a fost intabulat, în timp ce intimații pârâți au dovedit atât calitatea de persoane îndreptățite la restituire cât și deținerea imobilului în calitate de proprietari până la preluarea lui de către stat prin Decretul de naționalizare nr. 92/1950, iar, în plus, s-a arătat că dreptul de proprietate al intimaților pârâți I. Gh. N., I. M. P., Ș. P. P., I. F. și R. G. F. a fost înscris în cartea funciară sub nr. 2008/N, cu număr cadastral 2082.
S-a mai arătat că prin dispoziția nr. 88/22.01.2012 a Primarului M. G. s-a dispus restituirea în natură a către intimații - pârâți a imobilului situat în municipiul G., ., compus din teren în suprafață de 1.685 m.p., reținându-se fără vreo analiză concisă a probatoriului că din această suprafață face parte și suprafața de 577 m.p. revendicată de către apelanta reclamantă.
Făcându-se trimitere la prioritatea înscrierii dreptului în cartea funciară și la dispozițiile de principiu referitoare la restituirea în natură cuprinse în art. 9 alin.1 din Legea nr. 10/2001, s-a ajuns la concluzia că pretențiile reclamantei sunt nefondate, respectiv că „intimații pârâți ar fi avut dreptul ei să revendice terenul ce li s-a restituit”.
Or, prin această motivare succintă, în care nu se regăsește o analiză a probelor administrate, fără a se stabili situația de fapt prin individualizarea terenului revendicat și construcțiilor edificate pe acesta, conform îndrumărilor date de instanța de casare, în care nu s-au avut în vedere textele legale invocate în susținerea pretențiilor deduse judecății, nu s-au analizat excepțiile și celelalte apărări ale părților (inclusiv cele din recurs) și nu s-a făcut nicio mențiune referitoare la chemarea în garanție formulată de reclamantă, fundamentată pe obligația de a garanta pentru evicțiune, tribunalul nu a respectat prevederile art. 315 C.proc.civ.
Chiar și în lipsa acestor îndrumări obligatorii, tribunalul nu putea ignora împrejurarea că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art.261 alin.1 Cod procedura civilă are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Prin urmare, acest text legal a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, rolul acestuia fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției, precum și posibilitatea exercitării controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României, cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.
Având în vedere cele reținute mai sus, Curtea constată că aspectele prezentate echivalează cu o necercetare a fondului cauzei – situație ce face necesară casarea în tot a deciziei recurate, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.5 Cod procedura civilă rap. la art. 304 pct.7 Cod procedura civilă.
In consecință, în temeiul art. 312 alin.1 și 5 Cod procedura civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă și va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, instanță care va analiza și celelalte susțineri ale părții referitoare la alte aspecte de nelegalitate invocate în cauză, susțineri formulate în recurs și care nu pot fi examinate direct în această fază procesuală, având în vedere soluția de casare adoptată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. R. S.A., împotriva deciziei civile nr. 85 A din 17.06.2013, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. E. I. S.R.L. G., I. F., I. G. N.,R. G. F., R. M. G., R. F., S. M. A., Ș. P. P., I. R., I. O. M., I. D. N., A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și P. M. G..
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță - Tribunalul G..
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. D. M. I. M.-A. N.-G.
GREFIER,
M. C.
Red. M.
Tehnored. M./GIA
2 ex./
Tribunalul G. - M. Z. U., G. U.
| ← Strămutare. Sentința nr. 52/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 844/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
