Rezoluţiune contract. Decizia nr. 351/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 3320/2/2012
Dosar nr._
(976/2012)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 351 A
Ședința publică de la 11.09.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți I. C. și I. M., împotriva sentinței civile nr. 67 din 16.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. OREȘTI.
P. are ca obiect – rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta reclamantă I. M. personal, lipsind apelantul reclamant I. C. și intimatul pârât M. Orești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că termenul a fost acordat pentru a se pune în discuție incidentul procedural al perimării.
A fost legitimată apelanta reclamantă I. M., care prezintă C.I., . nr._, eliberată de SPCLEP Jilava la data de 01.02.2012.
La interpelarea instanței, apelanta reclamantă I. M. arată că de la data suspendării cauzei, respectiv 22.11.2012, nu a mai efectuat nici un act de procedură.
Curtea pune în discuție incidentul procedural al perimării cererii de apel, motivat de faptul că la data de 22.11.2012 s-a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților. La data de 22.06.2014, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției perimării și s-a acordat termen de judecată la data de 11.09.2014, C 10, cu citarea părților.
Apelanta reclamantă arată că lasă la aprecierea instanței aspectul pus în disucție.
Curtea reține cauza în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării, având în vedere faptul că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de zile din vina părților, fiind astfel incidente dispozițiile art. 248 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 14.05.2008, sub nr._ și ulterior pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă, la data de 09.02.2011, sub nr._, după casarea cu reținere pentru rejudecare ca instanță de fond, reclamanții I. C. și I. M. au chemat în judecată pe pârâtul M. Oresti și au solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3841/24.10.2007 și, de asemenea, să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 30.000 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând daune interese și a sumei de 476 lei, cheltuieli efectuate pentru autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare. Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamanții au arătat că la data de 24.10.2007, între ei, în calitate de promitenți-cumpărători și pârât, în calitate de promitent-vânzător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3841/24.10.2007, prin care pârâtul s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în intravilanul comunei Balotești, județul Ilfov, în suprafață de 950 mp, situat în tarlaua 39, . construcției aflate pe acesta. Prețul acestei vânzări a fost de 25.000 euro, din care pârâtul a primit la data încheierii antecontractului un avans în sumă de 15.000 euro, diferența de preț urmând să fie achitată la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Termenul limită pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică a fost stabilit pentru data de 30.03.2008, însă dintr-o eroare a fost stabilit într-o zi de duminică, astfel încât s-a prelungit pentru data de 31.03.2008. Reclamanții au mai arătat că s-a prevăzut o clauză potrivit în cazul în care vânzarea nu se va realiza din culpa promitentului-vânzător, acesta va fi obligat să restituie promitentului-cumpărător dublul sumei primite cu titlu de avans. Reclamantul s-a prezentat la notariat la data de 31.03.2008 pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, dar pârâtul nu s-a prezentat, acesta fiind pus în întârziere de către reclamanți prin notificarea nr. 259/03.04.2008, prin care i s-a pus în vedere să se prezinte la notariat pentru încheierea contractului la data de 08.04.2008.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de art. 969, art. 1298 din C.civ..
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată. A susținut că nu este culpa sa pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare, ci această culpă aparține reclamanților.
Prin sentința civilă nr.351/A/11.09.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins cererea formulată de reclamanții I. C. și I. M., în contradictoriu cu pârâtul M. Oresti, ca neîntemeiată și a obligat reclamanții la plata către pârât a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 24.10.2007, între reclamanți, în calitate de promitenți-cumpărători și pârât, în calitate de promitent-vânzător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3841/24.10.2007, prin care pârâtul s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în intravilanul comunei Balotești, județul Ilfov, în suprafață de 950 mp, situat în tarlaua 39, . construcției aflate pe acesta. Prețul acestei vânzări a fost de 25.000 euro, din care pârâtul a primit la data încheierii antecontractului un avans în sumă de 15.000 euro, diferența de preț urmând să fie achitată la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Termenul limită pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică a fost stabilit pentru data de 30.03.2008, dată până la care promitentul-vânzător se obliga să efectueze toate formalitățile și să obțină toate documentele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv intabularea terenului cu construcție, cadastru, radierea dreptului de uzufruct viager, extrasul de carte funciară, certificatul fiscal, iar reclamanții achitau la aceeași dată diferența de 235.000 euro. Părțile au convenit ca în cazul în care vânzarea nu se va realiza din culpa promitentului-vânzător, acesta va fi obligat să restituie promitentului-cumpărător dublul sumei primite cu titlu de avans. De asemenea, s-a convenit ca în cazul în care, la termenul stabilit, nu s-au obținut toate documentele necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, fără culpa părților, se poate prelungi termenul printr-un act adițional.
Contractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat în formă autentică, însă tribunalul a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul este vinovat pentru neîndeplinirea obligației asumate prin antecontract, iar reclamanții și-au îndeplinit în totalitate obligația contractuală.
Conform încheierii nr._/27.03.2008 a OPCI Ilfov, pârâtul și-a îndeplinit obligația de intabulare a dreptului de proprietate pe numele său anterior datei de 31.03.2007, iar conform susținerilor sale, nu s-a prezentat la notariat, ci la sediul Societății civile de avocați O. și Asociații, unde a semnat și antecontractul, întrucât nu era în posesia certificatului fiscal și caietului de sarcini. Notificările primite de la reclamanți nu au fost trimise acestuia într-un termen util care să-i permită deplasarea la notariat pentru încheierea contractului, întrucât notificarea a fost expediată la data de 07.04.2008 pentru data de 08.04.2008 și a fost comunicată pârâtului în aceeași zi, la data de 08.04.2008.
Pe de altă parte, reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii de către aceștia a obligației pe care și-au asumat-o prin antecontractul încheiat cu pârâtul. Aceștia nu au făcut dovada că s-au prezentat la notariat la datele stabilite pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare și nici dovada îndeplinirii obligației de plată a sumei de 235.000 euro, ce reprezenta diferența de preț. Prin urmare, tribunalul a reținut că atât timp cât reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii în totalitate a obligațiilor lor asumate prin antecontractul încheiat cu pârâtul, respectiv nu s-au prezentat în mod culpabil pentru încheierea contractului și nici nu au prelungit acest termen stipulat în favoarea ambelor părți și, de asemenea nu au achitat diferența de preț stabilită, aceștia nu se pot prevala de propria incorectitudine pentru a obține protecția juridică a unui drept subiectiv, respectiv nu pot invoca acest aspect pentru a solicita instanței să constate că pârâtul este cel vinovat de neîncheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.
În consecință, având în vedere că în cauză nu s-a dovedit existența culpei pârâtului pentru neexecutarea contractului, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare din culpa pârâtului, iar cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții I. C. și I. M. este neîntemeiată și o va respinge.
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 274 alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul a obligat reclamanții la plata către pârât a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru avocat.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții I. C. și I. M., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelanții reclamanți consideră că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 969, 970, 1082 C.civ.
Au susținut că potrivit antecontractului a cărei rezoluțiune se solicită, prelungirea termenului pentru executarea obligațiilor asumate se poate face doar prin încheierea unui act adițional prin voința ambelor părți. Față de faptul că la data de 31.03.2008, dată la care au stabilit să se prezinte la notariat în vederea perfectării contractului, pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație, consideră că există culpa acestuia pentru neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare și astfel solicită instanței să constate rezoluțiunea antecontractului și să oblige pârâtul la plata daunelor interese în cuantum de 30 000 euro, astfel cum s-a stabilit de către părți prin antecontract.
Prin termenul stabilit de părți - respectiv 31.03.2008 - ca moment al perfectării contractului de vânzare-cumpărare s-a amânat începutul exercițiului drepturilor ce decurg din antecontract și al obligațiilor corelative și nu nașterea acestor drepturi și obligații cum greșit a reținut instanța de fond - nu se amână nașterea dreptului, ci exercițiul acestuia astfel ca dreptul subiectiv și obligația corelativă au o existență certă, ele există. Termenul suspensiv amână doar executarea contractului fără a afecta existența lui - ca urmare prin împlinirea termenului și neprezentarea vânzătorului promitent la notariat cu actele pe care s-a obligat sa le procure executarea contractului amânată până la 31.03.2008 nu mai poate fi prelungită în lipsa unui act adițional.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; nu s-a prezentat la termenul stipulat pentru perfectarea contractului; nu a procurat actele necesare autentificării, este în culpă contractuală, iar față de aceste aspecte se impune obligarea acestuia la plata prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării obligațiilor contractuale.
Apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond și interpretarea dată actului juridic dintre părți contravine principiilor ce guvernează raporturile juridice; instanța a procedat la reținerea unor aspecte străine de raportul juridic contractual intervenit între părți, a înfrânt prin hotărâre voința părților.
Precizează că pârâtul a fost pus în întârziere prin împlinirea termenului până la care acesta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate. Totodată, apelanții au efectuat demersurile necesare care le reveneau în vederea efectuării transferului proprietarii, au contactat pârâtul pentru a definitiva contractul de vânzare cumpărare privind imobilul.
Interesul reclamanților de a încheia contractul de vânzare cumpărare referitor la acest imobil este cu atât mai mare cu cât pentru achitarea diferenței de preț, au încheiat un contract de împrumut, ce a stabilit ca, termen, de restituire, data de 08.04.2008, iar în funcție de perfectarea contractului se proceda la instituirea unei ipoteci asupra imobilului sau plata unor penalități de 1% în caz de nerestituire la termen a sumei împrumutate.
Consideră că hotărârea atacată este nemotivată; astfel, pe de o parte instanța de fond le respinge proba cu martori solicitată, pentru ca apoi, să respingă acțiunea cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile. Apreciază că instanța de fond a procedat greșit la respingerea probei cu martori solicitată, reținând ulterior că reclamanții nu și-au dovedit acțiunea. Prin această măsură, instanța a îngrădit accesul reclamanților la un proces echitabil.
Totodată instanța reține greșit în motivare că intimatul nu ar fi fost în posesia caietului de sarcini, în cauza pendinte fiind vorba despre un antecontract de vânzare-cumpărare și nu de o licitație care să aibă la bază un eventual caiet de sarcini.
Pe de altă parte, în mod contradictoriu instanța reține că intimatul-pârât nu era în posesia certificatului fiscal - act la care se obligase prin antecontractul încheiat între părți și totodată instanța reține că inclusiv pârâtul a recunoscut și susținut acest aspect. Cu toate acestea instanța omite să observe că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a scoate certificatul fiscal, precum și faptul că pârâtul s-a obligat în acest sens, respingând acțiunea cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor de către intimatul-pârât.
La data de 22.11.2012, instanța de apel a dispus, în baza art.243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, suspendarea cauzei.
La data de 22.06.2014, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 11.09.2014, cu citarea părților, cu această mențiune.
Curtea reține în ceea ce privește normele de procedură incidente cauzei, că potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
În temeiul acestei norme tranzitorii, câtă vreme, acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 09.02.2011, dispozițiile procesuale incidente în cauză sunt cele înscrise în codul de procedură civilă de la 1865 ( Codul de procedură civilă) iar nu cele cuprinse în Legea nr. 134/2010.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 298 din Codul de procedură civilă asupra excepției de perimare a apelului, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă: ,,orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs... se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.
Totodată, în conformitate cu art. 250 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de trei luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă șase luni ale termenului de perimare.
Or, fapta care a justificat suspendarea s-a petrecut la data de 22.05.2012, nefiind incident acest caz de suspendare.
Din interpretarea dispozițiilor art. 250 Cod Proc.Civ., rezultă că atunci când suspendarea judecării se datorează lipsei de stăruință a părților în judecată, cursul perimării nu este suspendat. Or, în cauză, după adoptarea măsurii suspendării, pricina a rămas în nelucrare din culpa părților, care deși aveau obligația de a formula cerere de reluare a judecății, cu indicarea moștenitorilor părții decedate, în condițiile stabilite de art. 245 pct. 2 din Codul de procedură civilă, nu au înțeles să îndeplinească în cauză acte de procedură, în vederea continuării procesului, astfel încât în cauza de față termenul de perimare a început să curgă la data de 22.11.2012.
Prin urmare, fiind aplicabile dispozițiile art. 248 alin. 1 și 2 Cod Proc.Civ., cum între data de 22.11.2012 și până la data redeschiderii din oficiu a judecății, părțile nu au îndeplinit nici un act de procedură care să întrerupă cursul perimării, se constată că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 1 an .
Întrucât perimarea este o sancțiune procedurală pentru lipsa de stăruință a părților în judecată, care operează de drept la împlinirea termenului de un an de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, sancțiune care nu poate fi înlăturată prin nici un alt act de procedură îndeplinit după împlinirea termenului perimării și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a apelului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art.248 și următoarele Cod procedură civilă, va constata perimat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N. LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul declarat de apelanții reclamanți I. C. și I. M., domiciliați în comuna Berceni, ..9A, județ Ilfov împotriva sentinței civile nr.67 nr.16.01.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. OREȘTI (decedat) –citat pe numele moștenirii – cu ultim domiciliu în localitatea Balotești, ., județ Ilfov.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. I. M. A.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
5 ex/26.09.2014
T.B.- Secția a III-a – A.D.B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1200/2014. Curtea... | Pretenţii. Decizia nr. 82/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
