Anulare act. Decizia nr. 1064/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1064/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 572/1748/2013
Dosar nr._
(1046/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1064
Ședința publică de la 23 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant D. I. N., împotriva deciziei civile nr. 80 A din 03.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. ANIȘOARA și I. D..
Cauza are ca obiect – anulare act, nulitate contract vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat S. M., în calitate de reprezentant al recurentului-reclamant D. I. N., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 23.06.2014, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar și intimata-pârâtă G. Anișoara, personal și asistată de avocat L. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 19.05.2014, emisă de Baroul București, aflată la fila 18 din dosar, lipsind intimatul-pârât I. D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar chitanța CEC în sumă de 4 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin încheierea de reexaminare din 19.05.2014 și timbrul judiciar în valoare de 0,30 lei.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacat în sensul admiterii apelului promovat de reclamant și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond .
Apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea greșită a legii, având în vedere că lipsa calității de proprietar a intimatei-pârâte G. Anișoara este o cauză de nulitate absolută, nu de nulitate relativă, deoarece pârâta nu este proprietar ca efect al constatării nulității absolute prin decizia pronunțată de Tribunalul București, a titlului de proprietate în baza căruia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, ci nulitatea absolută constatată în anul 2010 printr-o hotărâre irevocabilă retroactivează și produce efecte până în anul 2004, afectând și actele încheiate în baza actului anulat. Întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2007 este un act care vizează transmiterea valabilă a dreptului de proprietate și este înscris în cartea funciară, nulitatea care ar afecta vreunul dintre elementele sale este nulitatea absolută.
Apreciază că lipsa calității de proprietar a pârâtei G. Anișoara, ca efect al retroactivității nulității absolute a titlului de proprietate prin care se constată că aceasta are calitate de proprietar, este o nulitate absolută, deoarece privește transmiterea valabilă a dreptului de proprietate pe viitor. Faptul că Tribunalul București prin decizia pronunțată, constată în mod irevocabil că pârâta G. Anioșoara nu trebuie să figureze pe titlul de proprietate deoarece nu a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate echivalează cu o cauză de nulitate absolută și, în această situație actul subsecvent este încheiat prin fraudă la lege. Și în situația în care lipsa calității de proprietar a pârâtei ar putea fi apreciată ca o cauză de nulitate relativă, instanțele anterioare au făcut o greșită aplicare a legii, având în vedere că textul de lege aplicabil art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958 prevede în mod alternativ, două momente care marchează începutul prescripției extinctive, însă acestea momente nu pot fi aplicate cumulativ, urmând ca instanțele de judecată să considere că este aplicabil unul dintre acesta. Interpretarea textului de lege de către instanțele anterioare este lipsit de logică, este părtinitoare, contravine spiritului legii și este în vădită contradicție cu instituția nulității și cu alte principii de drept.
Consideră că soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală, în sensul în care nu putea fi respinsă ca prescrisă întreaga acțiune care are două capete de cerere, câtă vreme excepția dreptului la acțiune viza doar un capăt de cere și nu s-a pus în discuția părților vreo excepție sau apărare legată de celălalt capăt de cerere; instanța s-a pronunțat asupra celui de-al doilea capăt de cerere considerând că și acesta este prescris.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-pârâte G. Anișoara solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și a se constata că motivele de recurs nu se circumscriu nici unei critici de nelegalitate în măsura în care s-a indicat dispozițiile art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește fondul recursului, arată că a învederat prin întâmpinarea depusă la dosar faptul că, reclamantul nu a indicat temeiul juridic pe care își susține capetele de cerere pentru a se putea face apărările.
În ceea ce privește nulitatea arată că a fost indicată de parte ca fiind o nulitate relativă și există încheierea de ședință prin care se specifică acest lucru, motiv pentru care instanța învestită cu soluționarea acestei nulități relative s-a pronunțat cu privire la această nulitate.
Referitor la prescripție, arată instanța de apel în mod corect a apreciat că s-a împlinit termenul de prescripție, întrucât legea arată că nu există nici o condiție alternativă, termenul curge de la data la care partea a cunoscut despre existențele acestei cauze de nulitate, dar nu înainte de 18 luni de la data încheierii actului, deoarece s-a avut în vedere faptul că circuitul civil nu s-a putut perturba în nici un mod.
În ceea ce privește nemotivarea hotărârii instanței de fond, arată că, instanța de fond a motivat suficient, deoarece, în opinia sa nu există nici o normă care să stabilească un anumit număr de pagini în care instanța ar fi trebuit să motiveze; instanța trebuie să motiveze în asemenea măsură în care partea să înțeleagă motivul pentru care instanța a decis în consecință.
În ceea ce privește cele două capete de cerere, solicită să se constate că deși nu este indicat temeiul juridic, prescripția se referă numai la primul capăt de cerere; acțiunea fiind respinsă în totalitate, apare ca și capăt de cerere subsecvent celui principal, în sensul că se solicită plata unei sume de bani, ca urmare a constatării nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare.
Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5113 din data de 26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de reclamantul D. I. N. ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 25.01.2013 sub nr._ reclamantul D. I. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. Anișoara și I. D. ca prin hotărârea ce se va pronunța i) să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 952/2593 din data de 26 martie 2007 de către BNP C. Ariadna Rossana și ii) pârâta G. Anișoara să fie obligată să restituie reclamantului suma de 48.500 euro în echivalent lei la data plății efective, luând în considerare cursul oficial al BNR. Se solicită și cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că între reclamant și pârâta G. Anișoara, în calitate de vânzători și al doilea pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare amintit în petitul acțiunii. La momentul încheierii contractului atât reclamantul cât și prima pârâtă figurau drept proprietari ai terenului ce a făcut obiectul aceluiași contract, conform titlului de proprietate nr._/06.04.2004. Prețul contractului a fost astfel împărțit egal între cei doi vânzători, respectiv 48.500 euro fiecare. Ulterior însă, în urma unui litigiu s-a stabilit că pârâta G. Anișoara nu avea dreptul la reconstituirea proprietății. Litigiul s-a soluționat irevocabil la data de 16.02.2010, iar titlul de proprietate a fost modificat prin Hotărârea nr. 83/29.02.2011, emisă de Comisia Județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Având în vedere nulitatea parțială a titlului de proprietate, reiese că toate actele subsecvente acestuia sunt lovite de nulitate parțială. Așadar și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 952/2593 din data de 26 martie 2007 de către BNP C. Ariadna Rossana este lovit de nulitate parțială pentru lipsa calității de proprietar a lui G. Anișoara.
Apoi, se mai arată că nu se solicită repunerea părților în situația anterioară, deoarece cumpărătorul este de bună-credință, dar în ceea ce o privește pe prima pârâtă, aceasta trebuie să restituie suma primită cu titlu de preț, altfel producându-se o îmbogățire fără justă cauză în dauna reclamantului.
În drept se invocă prevederile art. 953 C. civ., 954 alin. 2 C. civ. și art. 1020 C. civ.
Cererea este legal timbrată, conform celor stabilite prin încheierea de reexaminare taxă de timbru.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Pârâtul I. D. a formulat întâmpinare prin care a arătat că a fost de bună-credință la momentul încheierii contractului și că nu trebuie să sufere de pe urma acestui proces.
În drept s-au invocat prevederile art. 115-118 C. proc. civ.
S-a solicitat și judecata în lipsă, cf. art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Pârâta G. Anișoara a depus și ea întâmpinare, prin care a solicitat ca reclamantul să indice temeiurile juridice ale cererii, având în vedere că în motivare face referire la dreptul succesoral. S-a mai solicitat și respingerea pe fond a acțiunii, cu motivarea că la momentul încheierii contractului nu se putea prevedea situația ulterioară a anulării parțiale a titlului de proprietate. Iar nulitatea nu exista la data încheierii contractului, ci a survenit ulterior.
Se solicită și cheltuieli de judecată.
La termenul din data de 19.06.2013 aceeași pârâtă a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, motivând că în temeiul art. 9 din Decretul nr. 167/1958 prescripția a început să curgă cel mai târziu la 18 luni de la momentul încheierii contractului de vânzare, iar termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 26.09.2011. Or cererea introductivă a fost formulată la data de 25.01.2013.
Reclamantul a arătat în apărare că în realitate termenul a început să curgă de la momentul pronunțării deciziei civile nr. 330/R/16.02.2010 a Tribunalului București, având în vedere că din acel moment s-a putut acționa.
Instanța a rămas în pronunțare asupra excepției, având în vedere că potrivit art. 137 alin. 1 C. proc. civ. este obligată a se pronunța prioritar asupra acesteia.
Astfel, se observă că situația de fapt descrisă de reclamant nu este contestată. Pe de altă parte nulitatea invocată se bazează pe erorea asupra calității esențiale de proprietar a co-vânzătoarei G. Anișoara (error in personam). Or sancțiunea care intervine într-o asemenea situație este nulitatea relativă, iar nu cea absolută, pe care o pretinte reclamantul, având în vedere că în speță este vorba despre interese private, iar nu publice. Ca atare, fiind vorba despre o nulitate relativă, acțiunea corelativă este supusă prescripției în termen de 3 ani (art. 3 din Decretul nr. 167/1958).
Însă instanța trebuie să stabilească și care este momentul de la care acest termen începe să curgă, iar aici este deplin aplicabil art. 9 alin. 2 din același decret, care ne învață cum în caz de eroare prescripția începe sa curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul sau legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
Așadar data de la care a început să curgă prescripția este cel mai târziu 26 septembrie 2008 (la 18 luni de la momentul încheierii contractului).
Instanța de fond a apreciat că nu se poate reține apărarea reclamantului, care spune că termenul trebuie calculat de la momentul pronunțării deciziei civile nr. 330/R/16.02.2010. Aceasta deoarece legea este clară: termenul de 18 luni nu poate fi depășit, iar judecătorul trebuie să tragă concluzia că regula se aplică în oricare situație în lipsa unei derogări exprese (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus). Astfel, reclamantul nu avea niciun motiv pentru a aștepta pronunțarea unei hotărâri într-un litigiu pe care nici măcar nu l-a declanșat el, ci dreptul obiectiv i-a stabilit termenul de 18 luni în care putea să ia la cunoștință că prima pârâtă nu avea în realitate calitatea de proprietar și să pornească o acțiune identică acesteia de față, solicitând însă și anularea parțială a titlului înaintea celorlalte cereri.
Având în vedere că s-a determinat termenul de la care începe să curgă prescripția se poate stabili și momentul împlinirii, respectiv 26 septembrie 2012.
Or, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost formulată la data de 24.01.2013 (data poștei), reiese că termenul prescris de lege a fost depășit.
Pentru aceasta instanța de fond a admis excepția prescripției, iar cererea a fost respinsă ca prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul D. I. N. solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat in sensul respingerii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune invocat de intimata-parata G. A., anularea hotararii instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii, se arată că in fata instantei de fond a arătat că printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila s-a constatat nulitatea partiala a Titlului de proprietate nr._/06.04.2004, nulitate care produce efecte retroactive, ceea ce inseamna ca toate actele subsecvente care au avut la baza acest Titlu de proprietate sunt lovite de nulitate partiala.
In aceste conditii, ca efect al nulitatii partiale a Titlului de proprietate nr._/06.04.2004 va fi lovit de nulitate partiala si Contractul de vanzare -cumparare autentificat sub nr.952/2593/26.03.2007 de BNP C. Ariaina Rossana care a fost incheiat in baza Titlului de proprietate mai sus indicat.
Motivul de nulitate partiala este lipsa calitatii de vanzator a paratei G. A. care nu trebuia sa figureze pe Titlul de proprietate nr._/06.04.2 j04 si prin urmare nici nu putea sa instraineze valabil vreunul din terenurile cuprinse in acest titlu.
Astfel cum rezulta din dispozitiile Deciziei civile nr.330&:16.02.2010 pronuntate de Tribunalul Bucuresti, precum si ale Hotararii nr.83/29.04.201 1, arată că singurul titular al dreptului de proprietate asupra terenurilor cuprinse in Titlul de proprietate nr._/06.04.2004 a fost D. I. N..
Prin urmare, Contractul de vanzare-cumparare nr. 952/2593/26.03.2007 este lovit de nulitate partiala, iar partea din pretul achitat de cumparatorul I. D. catre parata G. A. este detinuta de aceasta fara sa existe un temei juridic, producandu-se astfel o imbogatire fara justa cauza a paratei in detrimentul apelantului.
F. de aceste sustineri, intimata-parata G. A. a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, motivand-o prin prisma dispozițiilor art.9 din Decretul nr.167/1958. Contractul de vanzare-cumparare fiind incheiat pe data de 26.03.2007, termenul de prescriptie s-ar fi implinit pe data de 26.09.2011.
Apelantul arată că nu se poate aprecia ca dreptul său de a solicita constatarea nulitatii Contractului de vanzare nr. 952/2593/26.03.2007 s-ar fi putut naste mai devreme de constatarea prin hotarare irevocabila a nulitatii partiale a actului care a stat la baza incheierii acestui contract, respectiv Titlul de proprietate nr._/06.04.2004, intrucat s-ar incalca principiul de drept" resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis" si institutia nulitatii actului juridic civil.
Referitor lipsa calitatii de proprietar a intimatei-parate G. A., cauza de nulitate absoluta sau relativa, apreciază că instanta de fond in mod gresit a apreciat ca este vorba de o nulitate relativa, in realitate fiind vorba despre o nulitate absoluta.
Menționează totodata faptul ca titlul de proprietate anulat partial, dar si titlul de proprietate ce i s-a eliberat ulterior, sunt acte juridice care afecteaza transmiterea valabila a dreptului de proprietate si care se inscriu in cartea funciara. Nulitatea care ar afecta astfel de acte dar si actele incheiate in baza lor nu poate fi decat una absoluta, intrucat este ocrotit un interes general, titlurile de proprietate si inscrierile in cartea funciara fiind elemente de baza ale circuitului juridic al imobilelor atat in vechiul cat si in Noul Cod Civil.
Daca s-ar considera altfel, ar insemna ca acte care sunt emise de autoritati (respectiv Decizia civila nr.330Rl16.02.201O si Hotararea Comisiei Judetene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor nr.83 din 29.04.2011 prin care S-a dispus modificarea pozitiei 35 din anexa 3 . Titlului de proprietate nr._/06.04.2004, in sensul radierii de la rubrica mostenitori a lui G. A. nu produc niciun efect juridic.
Apelantul consideră că instanta de fond a gresit in calificarea acestei nulitati ca fiind una relativa. Este vorba de lipsa calitatii de proprietar si vanzator a intimatei-parate G. A. dar ea nu se datoreaza unei erori ca viciu de consimtamant sanctionat cu nulitatea relativa, ci aplicarii principiului general de drept "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis " si a principiilor care guverneaza institutia nulitatii.
Se arată că instanta de fond a respins intreaga actiune ca prescrisa desi exceptia prescriptiei dreptului material la actiune vizeaza doar primul capat de cerere.
În drept, art.282 - 298 Cod procedura civila.
La data de 17.02.2014 intimata – pârâtă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelul ca neintemeiat si obligarea apelantul la plata cheltuielilor de judecata.
Arată că prin intampinarea formulata, a solicitat instantei sa ii puna in vedere reclamantului sa isi precizeze cererea in sensul de a indica felul nulitatii si temeiurile juridice atat pe primul cat si pe cel de al doilea capat de cerere, pentru a putea face aparari, in consecinta, intrucat, conform noului C.civ., deja intrat in vigoare, aceste texte se refereau la mostenire, deschiderea mostenirii si revocarea donatiei, iar pe vechiul cod la consimtamant, eroare si conditie rezalutorie, astfel incat nu aveau nicio legatura cu capetele de cerere invocate.
Se mai arată că reclamatul, prin avocat, a sustinut ca nu intelege sa invoce alte temeiuri juridice ia solicitarea instantei de a preciza ce fel de nulitate intelege sa invoce, relativa absoluta, reclamantul a aratat ca intelege sa invoce nulitatea relativa a contractului, fapt consemnat in încheierea de sedinta de la acel termen judecata.
Apreciază că în mod corect, instanta a admis excepția prescriptiei extinctive si a respins ca prescrisa actiunea recIamantului.
Învederează faptul că, contractul de vanzare-cumparare fiind incheiat la 26.03.2007, termenul de prescriptie s-a implinit la 26.09.2011, cu mult inainte de depunerea actiunii.
Prin decizia civilă nr.80/A/3.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, s-a respins apelul ca nefondat și a fost obligat apelantul reclamant să plătească intimatei pârâte G. Anișoara cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat redus în condițiile art.274 alin.3 C.proc.civ.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, apelantul reclamant, prin cererea de chemare în judecată a solicitat în contradictoriu cu intimații pârâții G. Anișoara și I. D. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 952/2593 din data de 26 martie 2007 de către BNP C. Ariadna Rossana și intimata pârâta G. Anișoara să fie obligată să restituie apelantului reclamant suma de 48.500 euro în echivalent lei la data plății efective, luând în considerare cursul oficial al BNR.
Motivul de nulitate a contractului de vânzare cumpărare invocat de apelantul reclamant este lipsa calității de proprietar a intimatei pârâte G. Anișoara, eroarea cu privire la calitatea acesteia de a fi menționată ca vânzător în contractul de vânzare cumpărare mai sus menționat.
Sunt cauze de nulitate absolută ale actului juridic civil încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor, lipsa totală a consimțământului, nevalabilitatea obiectului actului juridic, lipsa cauzei sau cauza ilicită ori imorală, nerespectarea formei cerute ad validitatem, încălcarea ordinii publice, frauda legii.
Este absolută acea nulitate care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes general.
Sunt cauze de nulitate relativă ale actului juridic civil viciile de consimțământ respectiv eroarea, dolul, violența și leziunea, lipsa discernământului, nerespectarea dreptului de preemțiune, etc.
Este relativă acea nulitate care sancționează nerespectarea la încheierea actului juridic civil, a unei norme care ocrotește un interes particular, individual ori personal.
După cum se observă cazul de nulitate invocat de apelantul reclamant și care se referă la eroarea cu privire la calitatea de proprietar a intimatei – pârâte G. Anișoara, este un caz de nulitate relativă, fiind un viciu de consimțământ și care ocrotește un interes particular.
Așa fiind termenul de prescripție al dreptului la acțiune pentru anularea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 952/2593 din data de 26 martie 2007 de către BNP C. Ariadna Rossana se calculează conform disp. art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai tîrziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
În cauză termenul general de prescripție de 3 ani în care trebuia introdusă cererea de chemare în judecată pentru a se solicita anularea contractului de vânzare cumpărare a început să curgă după 18 luni de la data încheierii actului, respectiv din data de 28.11.2008 și s-a împlinit la data de 28.11.2011.
Având în vedere că apelantul reclamant a formulat cererea de chemare în judecată la data de 25.01.2013 soluția instanței de fond de a respinge cererea ca fiind prescrisă este legală și temeinică.
Sunt nefondate susținerile apelantului reclamant în sensul că disp. art.9 alin.2 din Decretul 167/1958 prevăd două termene alternative de prescripție, iar în cauză prescripția curge de la data la care a cunoscut cauza de nulitate.
Apelantul reclamant a cunoscut motivele de nulitate ale titlului de proprietate la data de 16.02.2010 atunci când s-a pronunțat decizia civilă nr.230/R/2010 a Tribunalului București iar termenul de prescripție al prezentei acțiuni s-a împlinit la data de 28.11.2011, apelantul reclamant fiind în pasivitate de la data pronunțării deciziei de anulare a titlului de proprietate.
Sunt nefondate și motivele de apel prin care se susține că instanța a respins ca prescris numai primul capăt de cerere și nu s-a pronunțat și pe capătul de cerere privind restituirea sumei de bani solicitate de la intimata – pârâtă G. Anișoara.
După cum se observă instanța de fond a respins cererea ca fiind prescrisă în totalitate, nu numai primul capăt al acțiunii.
Dreptul la acțiune pentru a solicita suma de bani de la intimata – pârâtă a început să curgă de la data la care aceasta a încasat efectiv banii și care corespunde cu data încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv 26 martie 2007 și s-a prescris în 3 ani de la această dată.
Având în vedere că s-a prescris dreptul la acțiune pentru constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare, nu se mai pune problema, curgerii termenului de prescripție pentru restituirea sumei de bani, de către intimata pârâtă, de la o altă dată decât cea a încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Sunt nefondate și susținerile apelantului reclamant în legătură cu aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial. Acest principiu privește efectele nulității numai față de terți.
În cauză, acest principiu nu își găsește aplicarea deoarece pe de o parte dobânditorul bunului imobil din contractul de vânzare cumpărare a fost de bună credință la încheierea actului.
Pe de altă parte, chiar dacă s-a anulat în parte titlul de proprietate ,actul subsecvent, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 952/2593 din data de 26 martie 2007 de către BNP C. Ariadna Rossana, nu se modifica în privința obiectului și nu producea efecte în ceea ce privește pe cumpărător chiar dacă ar fi fost admisibilă cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept în temeiul disp. art.296 Cod pr.civ apelul a fost respins ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 și 3 Cod pr.civ tribunalul a admis cererea formulată de intimata – pârâtă G. Anișoara și a obligat pe apelantul reclamant la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat redus, în cuantum de 1000 lei având, în vedere munca redusă depusă de avocatul intimatei și faptul că apelul s-a soluționat la al doilea termen de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul D. I. N..
În motivele de recurs s-au invocat dispoz.art.304 pct.9 C.proc.civ., în sensul că lipsa calității de proprietar a intimatei pârâte G. Anișoara este o cauză de nulitate absolută și nu de nulitate relativă.
G. Anișoara nu este proprietar al imobilului vândut, ca efect al constatării nulității absolute prin decizia civilă nr.330/16.02.2010 a Tribunalului București, a titlului de proprietate nr._/6.04.2004 în baza căruia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.952/2593/26.03.1997.
Nulitatea absolută constatată în anul 2010 printr-o hotărâre irevocabilă retroactivează și produce efecte până în anul 2004, afectând și actele încheiate în baza actului încheiat.
În prezent, atât titlul de proprietate anulat parțial, în care figurează recurentul și intimata, ca proprietari, cât și cel eliberat ulterior în baza deciziei irevocabile a Tribunalului București, în care figurează doar recurentul ca proprietar, sunt înscrise la cartea funciară.
Lipsa calității de proprietar a intimatei G. Anișoara, ca efect al retroactivității nulității absolute a titlului de proprietate, care constată această calitate, este o nulitate absolută, deoarece privește transmiterea valabilă a dreptului de proprietate pe viitor.
Chiar și în situația în care s-ar aprecia că în cauză ne aflăm în prezența unei nulități relative, instanțele de fond și apel au făcut o greșită apreciere a legii, deoarece textul aplicabil, art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958 prevede în mod alternativ, două momente: un moment obiect – respectiv 18 luni de la data încheierii actului și altul subiectiv – respectiv data când cel îndreptățit a cunoscut cauza anulării.
Astfel este firesc să existe două momente de la care curge prescripția extinctivă, deoarece este posibil ca o persoană să cunoască o cauză de nulitate mult după expirarea termenului de 18 luni de la data încheierii actului juridic.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit s-a respins ca prescrisă întreaga acțiune, deoarece prescripția dreptului material la acțiune viza doar primul capăt de cerere.
Cererea formulată de reclamant a avut două capete de cerere, iar excepția prescripției dreptului material la acțiune viza doar un capăt de cerere, nefiind puse în discuția părților niciodată această excepție legată de cel de-al doilea capăt de cerere.
De asemenea, se mai invocă și motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ., apreciind că hotărârea este nemotivată și că nu s-a răspuns tuturor argumentelor prezentate de apelant.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite cu opinie majoritară, în limitele care vor urma:
Criticile referitoare la greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.952/2593/26.03.2007 de B.N.P. C. Ariadna Rossana, contract încheiat între reclamantul D. I. N. și G. Anișoara, în calitate de vânzători și I. D. în calitate de cumpărător, pentru lipsa calității de vânzător a pârâtei G. Anișoara, nu sunt fondate.
Atât instanța de fond, cât și tribunalul au considerat corect că motivul nulității invocat de către reclamant este o cauză de nulitate relativă, deoarece atât în doctrină, cât și în jurisprudență, în mod constant s-a decis că vânzarea lucrului altuia este o cauză de nulitate relativă (vânzarea fiind anulabilă pentru eroare asupra calității esențiale a vânzătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietar al lucrului).
Din situația de fapt ce rezultă din dosar, rezultă fără echivoc că la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate parțială se solicită, titlul de proprietate nr._/6.04.2004 recunoștea calitatea de proprietar asupra terenurilor menționate în cuprinsul său a ambilor vânzători, respectiv D. I. N. și G. Anișoara.
Ulterior, acest titlu de proprietate a fost anulat parțial, prin decizia civilă nr.330/2010 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, în sensul că titular al dreptului de proprietate este doar D. I. N..
Prin urmare, singura cauză de nulitate care se poate reține față de situația de fapt existentă în cauză este eroarea asupra calității de vânzător a lui G. Anișoara, calitatea acesteia de proprietar al bunului vândut fiind înlăturată ulterior încheierii actului de vânzare-cumpărare prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În aceste condiții, nu se poate susține că părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, știind că lucrul vândut este al altei persoane și că operațiunea a avut un scop speculativ, astfel încât să fie incidentă o cauză de nulitate absolută întemeiată pe cauză ilicită, conform art.984 C.civ.
Argumentele recurentului referitoare la caracterul irevocabil al deciziei civile nr.330/R/16.02.2010, precum și faptul că în prezent există două titluri de proprietate înscrise în cartea funciară, pot fi valorificate în cadrul unei acțiuni în revendicare ori a unei acțiuni specifice cărții funciare, nicidecum în cadrul obiectului prezentei acțiuni.
În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art.9 din decretul nr.167/1958, atât instanța de fond, cât și tribunalul au făcut o corectă aplicare și interpretare a acestor dispoziții.
Potrivit art.9 din Decretul nr.167/1958, prescripția dreptului material la acțiune în anularea unui act juridic pentru ….eroare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
Prin urmare, acest text prevede un moment obiectiv până la care se poate exercita acțiunea în nulitate relativă, iar acesta este reprezentat de perioada de 18 luni de la data încheierii actului.
Recursul este fondat, în ceea ce privește soluția prescripției dreptului material la acțiune, dată și celui de-al doilea capăt de cerere al acțiunii.
Cel de-al doilea capăt de cerere a avut ca obiect obligarea pârâtei G. Anișoara de a restitui suma de 48.500 euro, sumă reprezentând jumătate din prețul vânzării ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare sus menționat.
Această cerere a fost întemeiată în drept, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, pe instituția îmbogățirii fără justă cauză.
Îmbogățirea fără justă cauză este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui în limita măririi către cel care și-a diminuat patrimoniul.
Această acțiune este și ea prescriptibilă în termenul general de 3 ani, însă momentul în care începe să curgă termenul de prescripție este cel în care, cel căruia i s-a micșorat patrimoniul, în speță recurentul reclamant, a cunoscut sau trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât și pe cel care a beneficiat de această mărire.
Curtea constată și faptul că în prezent, reclamantul nu mai are nici o acțiune specifică pentru recuperarea părții din preț încasată de pârâta G. Anișoara, care a pierdut irevocabil dreptul de proprietate asupra terenului vândut.
Sub acest aspect, Curtea constată că momentul de la care începe să curgă prescripția îl reprezintă data de 16.02.2010, când s-a pronunțat decizia civilă nr.330/R a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, hotărâre definitivă și irevocabilă.
Prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată de către reclamant la 24.01.2013, fiind astfel în interiorul termenului de prescripție menționat anterior, ca atare, acest capăt de cerere trebuia soluționat în primă instanță pe fondul său și nu în temeiul excepției.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, cu opinie majoritară, va admite recursul, va modifica decizia recurată, în sensul că va admite apelul, va anula în parte sentința instanței de fond și va trimite cauza la instanța de fond pentru rejudecarea capătului 2 de cerere din acțiune, având ca obiect restituirea sumei de 48.500 euro, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, și va menține restul dispozițiilor sentinței referitoare la primul capăt de cerere.
..//..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant D. I. N., împotriva deciziei civile nr. 80 A din 03.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. ANIȘOARA și I. D..
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr.5113/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Anulează în parte sentința instanței de fond.
Trimite cauza la instanța de fond pentru rejudecarea capătului 2 de cerere din acțiune.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2014.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I.
2 ex/9.07.2014
---------------------------------------
T.Ilfov – L.G.A.
- G.N.
Jud.Cornetu – D.H.
Cu opinia separată a doamnei judecător Doinița M. în sensul că:
Respinge, ca nefondat, recursul.
Astfel, pornind de la modul de interpretare a dispozițiilor art.9 din Decretul nr.157/1958, precum și de la dispozițiile art.181 din Codul de procedură civilă, se apreciază că în mod corect instanța de apel a statuat că termenul de prescripție general de 3 ani a început să curgă din data de 28.11.2008 și s-a împlinit cel mai târziu la împlinirea celor 18 luni de la data încheierii actului, respectiv pe data de 26.09.2011, astfel că în mod corect s-a constatat că acțiunea este prescrisă în totalitate. Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând jumătate din prețul vânzării ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.952/2593/26.03.2007 fiind accesoriu primului capăt de cerere se opinează că soluția de respingere a acțiunii, în întregul ei, prin prisma prescripției care s-a impus asupra capătului de cerere principal este corectă față de dispozițiile legale la care am făcut referire.
Judecător
DOINIȚA M.
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 1218/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1112/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
