Anulare act. Decizia nr. 1727/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1727/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 8309/302/2012

Dosar nr._

(1184/2014)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1727

Ședința publică de la 17.11.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ

JUDECĂTOR - I. B.

JUDECĂTOR - DOINIȚA M.

GREFIER - LUCREȚIA C.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant S. T., împotriva încheierii din 17.10.2013, precum și a deciziei civile nr.1228 A din 05.12.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. A. A., S. C. F., S. G. V., P. G., D. E., D. G. A., D. M. C., I. M., M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL GENERAL, . B. M., T. D. D., S. M. și V. (fostă I. ) L..

Cauza are ca obiect – anulare act, nulitate absolută contract vânzare –cumpărare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant S. T., personal, avocat S. O. M., în calitate de reprezentant al intimaților pârâți S. C. F., S. G. V., P. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 03.09.2014, emisă de Baroul București, aflată la fila 39 din dosar, avocat Talhouk L., în calitate de reprezentant al intimaților pârâți D. E., D. G. A., D. M. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 13.09.2014, emisă de Baroul București, aflată la fila 83 din dosar și a delegației de substituire pe care o depune la dosar, consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatului pârât M. București prin Primarul General, în baza delegației aflată la fila 84 din dosar, lipsind intimații pârâți S. A. A., I. M., . B. M., T. D. D., S. M. și V. (fostă I. ) L..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că prin adresa nr._ din 24.10.2014, Oficiul Național al Registrului Comerțului a comunicat sediul intimatei pârâte .>

Se mai învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unor întâmpinări formulate de intimații pârâți S. G. V., P. G. și S. C. F. care au fost comunicate recurentului reclamant S. T. .

La solicitarea instanței, recurentul reclamant S. T. se legitimează cu CI . nr._ eliberat de DEPAED la_.

Recurentul reclamant S. T. depune la dosar răspuns la întâmpinare și apreciază că procedura de citare cu intimata pârâtă . este îndeplinită, întrucât din relațiile comunicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului prin adresa nr._ din 24.10.2014 aflată la fila 98 din dosar, rezultă că mandatul lichidatorului Evalcont Dualex SPRL a expirat la data de 01.11.2014.

Curtea acordă cuvântul părților asupra acestui aspect invocat de recurentul reclamant.

Apărătorul intimaților pârâți S. C. F., S. G. V., P. G., lasă la aprecierea instanței soluționarea aspectului invocat de partea adversă.

Apărătorul intimaților pârâți D. E., D. G. A., D. M. C., lasă la aprecierea instanței.

Reprezentantul intimatului pârât M. București prin Primarul General, lasă instanța să aprecieze asupra acestui aspect.

Curtea, după deliberare, având în vedere că din relațiile comunicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că societatea Evalcont Dualex SPRL a fost lichidată, apreciază că pentru termenul de azi procedura este legal îndeplinită cu intimata pârâtă .>

Recurentul reclamant invocă o excepție de ordine publică, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. G. V., S. F. C. și P. T. S. G., având în vedere că nu au calitate procesuală în prezenta cauză.

Curtea aduce la cunoștință împrejurarea că excepția invocată face parte din motivele de recurs, astfel încât va dezlega această excepție cu ocazia soluționării recursului și față de toate motivele invocate atât împotriva încheierii din 17.10.2013 cât și a deciziei civile recurată.

Recurentul reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precizând că nu are înscrisuri noi de depus în recurs.

Curtea apreciază că nu este o cerere referitoare la înscrisuri noi care să se înscrie în dispozițiile art.305 din Codul de procedură civilă.

Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au înscrisuri noi pe care să le depună la dosarul cauzei.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.

Recurentul reclamant arată că hotărârea a fost pronunțată de instanța de apel cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, întrucât la data de 17.10.2013, instanța a dispus, în mod greșit, introducerea în cauză a pârâților S. G. V., S. F. C. și P. T. S. G., deși a declarat în ședința publică din 26.09.2013 că nu înțelege să se judece cu acești pârâți. Mai mult, reclamantul nu i-a chemat în judecată în calitate de intimați pârâți în cei 11 ani de la momentul la care se judecă acest proces; instanța de apel a schimbat, din oficiu, calitatea acestora, încălcând astfel prevederile imperative ale art.294 alin.1 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data introducerii acțiunii. Precizează că reclamantul, nu a formulat niciodată, în prezenta cauză, cerere de chemare în judecată a pârâților S. G. V., S. F. C. și P. T. S. G. și a renunțat la judecată cu acești pârâți, solicitând a se lua act de această declarație.

Pentru motivele invocate, solicită să se constate lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva deciziei civile recurate, consideră că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că, nu a avut în vedere prevederile art.294 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data introducerii acțiunii.

Apreciază că au fost încălcate dispozițiile art.21 și art.44 din Constituția României și art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și libertăților fundamentale, în ceea ce privește echitatea producerii și accesul liber la justiție și, faptul că, în temeiul art.295 alin.1 din Codul de procedură civilă, în vigoare în anul 2002, instanța de apel este ținută să judece strict în limitele cererii de apel.

Față de aceste considerente, apreciază că se impune admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Mai arată că hotărârea instanței de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 din Codul de procedură civilă, respectiv, la data de 28.11.2013, la momentul la care părțile au avut cuvântul pe fondul cauzei, exista lipsa de procedură cu pârâta ICRAL C..

La interpelarea instanței, de a preciza dacă se află în prezența unei nulități absolute ori a unei nulități relative, recurentul reclamant apreciază că este o nulitate relativă deoarece nu este prevăzută expres de lege, urmând a se aprecia de către instanță.

În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, având în vedere că instanța nu prezintă motivele de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. G. V., S. F. C. și P. T. S. G. și, mai mult, nu a luat în considerare declarația de renunțare a reclamantului față de acești pârâți motivând că atâta timp cât nu i-a chemat în judecată, nu poate renunța la judecată față de aceștia.

De asemenea, arată că, instanța de apel, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit îndoielnic al acestuia, întrucât deși a invocat permanent autoritatea de lucru judecat și dispozițiile art.315 pct.1 din Codul de procedură civilă, instanța a afirmat, în mod eronat, faptul că reclamantul nu are calitate procesuală activă deoarece nu a depus actul de proprietate al autorului său, fiind încălcate prevederile Legii nr.10/2001, modificată și completată.

Solicită a se avea în vedere că înscrisurile depuse la dosarul cauzei fac dovada calității de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, instanța încălcând astfel prevederile art. 294 din codul de procedură civilă .

Apărătorul intimaților pârâți S. C. F., S. G. V., P. G., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Menționează că instanțele de fond și de apel au reținut, în mod corect, faptul că, recurentul reclamant nu a făcut dovada calității procesuale active și nici interesul în promovarea prezentei cereri, întrucât înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate în interesul Legii nr.10/2001 pe care recurentul le-a depus, nu fac dovada existenței unui drept de proprietate în patrimoniul său.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, arată că instanțele anterioare nu au procedat la introducerea în cauză a vreunei părți noi, ci au menținut un cadru procesual existent încă de la instanța de fond, aspect față de care solicită respingerea excepției invocate de partea adversă .

Apărătorul intimaților pârâți D. E., D. G. A., D. M. C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, apreciind că, atât instanța de fond cât și instanța de apel, în mod corect, au reținut că, reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate și nici dovada dreptului de proprietate a autorilor săi; prin urmare, nu justifică calitatea procesuală activă.

Totodată, arată că, reclamantul nu a făcut dovada depunerii în termen a notificării potrivit Legii nr.10/2001, și astfel a fost decăzut din dreptul de a mai solicita restituirea bunului.

Întrebat de instanță, de a preciza dacă în afara înscrisurilor depuse la dosar după pronunțarea hotărârii a mai depus o altă notificare, recurentul reclamant învederează că nu a mai formulat o altă notificare, însă a formulat o acțiune prin care a solicitat să se constate nulitatea actelor în temeiul prevăzut de Legea nr.10/2001 reprezentând simultan și o notificare către primărie în temeiul aceleiași legi.

Apărătorul intimaților pârâți D. E., D. G. A., D. M. C., cu privire la critica recurentului reclamant potrivit căreia s-au încălcat prevederile art.294 din Codul de procedură civilă, apreciază că este neîntemeiată, întrucât instanța de apel a respectat cadrul procesual, pârâții fiind introduși în cauză ca urmare a conexării dosarului nr.7133/2002 la data de 21.03.2003 la prezentul dosar.

Față de celelalte critici formulate de recurent solicită a fi respinse ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Reprezentantul intimatului pârât M. București prin Primarul General, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate sub toate aspectele, apreciind că nu există nici o critică de nelegalitate a deciziei în ceea ce privește art.304 pct.4,5,7 și 8 din Codul de procedură civilă, iar referitor la pct.9, consideră că hotărârea instanței de apel nu a fost lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Menționează că instanța de apel, a arătat în mod corect, motivul pentru care instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantului: faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate a imobilului litigios și nu s-a justificat o legitimare procesuală activă în cauză a reclamantului .

În ceea ce privește recursul promovat împotriva încheierii din 17.10.2013, solicită a fi respins ca nefondat, având în vedere că acest cadru procesual a fost stabilit de la momentul anului 2002, iar deciziile de casare care s-au pronunțat succesiv nu au adus o modificare sub acest aspect.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

P. cererea formulata și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 14.08.2002, sub nr. 7112/2002, reclamantul S. T. a chemat în judecata pe parații D. A. și S. A., solicitând sa se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995 pentru apartamentele situate la parter, etajul 1, etajul 2, precum și pentru subsolul, pivniță și garajul imobilului situat în București, ..12A, sector 5.

Ulterior, în ședința publică din data de 18.10.2002, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare a cadrului procesual pasiv, arătând că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâți, pe D. G. A., D. E., D. M. C., S. A. A., . M. București prin Primarul General.

În conținutul cererii precizatoare, reclamantul a arătat că imobilul a fost preluat de stat de la autorul său, T. T., conform Decretului nr.92/1950, deși la poziția 4729 din amintitul decret, figurează ca proprietară M. E., care la momentul naționalizării nu mai avea în proprietate și corpul A al imobilului. De asemenea, a mai susținut că autorul său, avea la data naționalizării, calitatea de ofițer de carieră, fiind exceptat de la naționalizare, conform art.l pct.1-5 din decretul menționat, în consecință naționalizarea imobilului din . nr.12 corp A, sector 5 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. Vânzarea de către stat a apartamentelor situate la adresa de mai sus s-a făcut fără ca acesta să fi avut un titlu valabil care să-1 îndreptățească la acte de dispoziție.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.948, art. 949, art. 950 și 966 C.civ.

Pârâtul D. G. A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în conținutul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, arătând că acesta nu a depus la dosar actele de filiație și titlul de proprietate al autorilor săi, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii. A mai precizat că a deținut împreună cu familia sa în proprietate un imobil care a fost demolat, repartizându-i-se apartamentul din prezenta cauză, pe care l-a cumpărat deoarece la momentul cumpărării acestea nu fusese solicitat de vreun proprietar.

Pârâta . depus la dosarul cauzei întâmpinare (fila 40) în conținutul căreia a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. A precizat că, chiar în situația în care se va constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, apartamentele se vor întoarce în proprietatea Municipiului București în virtutea principiului repunerii părților în situația anterioară, astfel încât pentru ca reclamantul să poată obține retrocedarea apartamentelor, este necesar să dețină o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care Primăria Municipiului București să fie obligată să-i restituie apartamentul în discuție sau să fi depus notificarea în baza Lg. 10/2001 la Primăria Municipiului București pentru restituirea apartamentului în natură. Cum reclamantul nu se află în posesia nici unuia dintre aceste documente, acesta nu justifică folosul practic pe care-1 urmărește prin introducerea prezentei cereri.

Pe fondul cauzei a precizat că sancțiunea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, motivată de faptul că Primăria Municipiului București ar fi vândut lucrul altuia, intervine atunci când este fondată pe o cauză ilicită, adică ambele părți cunosc faptul că vând, respectiv cumpără lucrul altuia. În acest sens, a mai precizat că nu poate fi răsturnat sub nici o formă principiul bunei credințe recunoscut în dreptul civil român și reglementat de art.486 și art.487 C.civ. în ce îl privește pe vânzător și art. 1898 și art. 1899 alin. 2 C.civ. în ce îl privește pe cumpărător. De altfel, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 prevede că nu sunt supuse regimului nulității absolute contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu bună credință de părțile contractante.

S-a mai arătat că la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare, competența în aprecierea și stabilirea valabilității titlului statului a revenit legiuitorului (art. 1 din Legea nr.112/1995), astfel încât . Primăria Municipiului București nu puteau cenzura titlul în baza căruia intrase imobilul în proprietatea statului, exercitând atributul posesiei și proprietatea aparentă cu bună credință.

P. încheierea de ședință din data de 21.03.2003, instanța de fond a dispus conexarea dosarului nr.7133/2002 la dosarul nr.7112/2002, față de strânsa legătură dintre obiectul, cauza și părțile acestora.

În cadrul cererii conexe formulată la data de 15.08.2002 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr.7133/2002, reclamanții S. G. V. și T. S. G. au chemat în judecată pe pârâții . G. A., D. M. C., S. A. A., T. N. și I. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze contractele de vânzare cumpărare încheiate de pârâta . pârâții persoane fizice și să se dispună restituirea în natură a apartamentelor, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții din cererea conexă au arătat că sunt moștenitorii testamentari ai defunctei M. E. E., căreia i s-au preluat în mod abuziv corpurile A, B și C din imobilul situat în București, ..29, sector 5. În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 și art. 2 lit. g din Legea nr.10/2001, au solicitat Consiliului Local al Municipiului București restituirea în natură a imobilului în litigiu, însă li s-a răspuns că apartamentele au fost vândute de către . pârâților - persoane fizice din prezenta cauză. Reclamanții au mai susținut că vânzarea acestor apartamente a fost nelegală din moment ce acestea au fost revendicate de către proprietarii lor, iar vânzătorul . era proprietarul legal al imobilelor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.953, art.954 și art.961 C.civ., precum și Legea nr. 10/2001.

În ședința publică din data de 20.09.2002, reclamantul-parat S. G. V. a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare, solicitând introducerea în cauză în calitate de reclamant și a numitului S. Eugeniu M. (de la care deține procură în acest sens), iar în calitate de pârât și a Municipiului București prin Primarul General. Referitor la obiectul acțiunii, a arătat că solicită restituirea în natură a corpurilor A, B, C ale imobilului situat în București, ..29, sectorul 5, compus din teren în suprafață de 1078,84 mp și construcție: corp A - subsol, parter, etaj și mansardă; corp B din spate - subsol, parter, etaj și mansardă; corp C din stânga - subsol, parter și etaj, precum și anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate de . pârâții persoane fizice.

P. sentința civila nr.352/23.01.2004, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr.7112/2002, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. T. în ceea ce privește cererea principală și s-a respins cererea principală, astfel cum a fost precizata, introdusa de reclamantul S. T. împotriva pârâților M. București prin Primarul General, . G. A., D. E., D. M. C. și S. A. A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; s-a respins excepția prematurității capătului de cerere privind revendicarea din cadrul cererii conexe, ca neîntemeiată; s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților S. G. V. T. S. G. și S. Eugeniu M. din cadrul cererii conexe, ca neîntemeiată.

Totodată, s-a dispus disjungerea cererii conexe formulate de reclamanții S. G. V., T. S. G., S. Eugeniu M. împotriva pârâților M. București prin Primarul General, . G. A., D. M. C., S. A. A., I. M., T. D. D., și T. B. M., și formarea unui nou dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S. T. și pârâții S. A., I. M., T. D., D. E., D. G. și D. M., iar prin decizia civila nr. 1104 A din 30.09.2004, Curtea de Apel București - Secția a VII a Civila și Litigii de munca a respins apelurile.

Împotriva acestei decizii au declarat apel S. A., I. M. și T. D., iar prin decizia nr. 4746/15.05.2006, I.C.C.J. Secția Civila și de Proprietate Intelectuală a trimis spre soluționare recursul către Curtea de Apel București.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul S. T., iar prin decizia nr 1476/16.02.2007, I.C.C.J Secția Civila și de Proprietate Intelectuală a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul S. T. împotriva încheierii din 3.10.2006 a Curții de Apel București.

P. decizia civila nr.1713/23.10.2007, pronunțata de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civila și pentru Cauze cu Minori și Familie, s-au admis recursurile formulate de S. T., S. A., I. A. și T. D., precum și de D. G., D. E. și D. M., împotriva deciziei civile nr.1104 din 30.09.2004, s-au casat această decizie și sentința civilă nr. 352/23.01.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 București și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 5 București, reținându-se de către instanța de recurs că s-au încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, prin soluționarea excepțiilor cu privire la cererea incidentală concomitent cu soluționarea cererii principale și apoi disjungându-se cererea incidentală.

P. sentința civila nr.519/10.01.2009, pronunțată în dosarul nr._/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

P. sentința civila nr.392/18.03.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civila a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului București și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, constatând ivit conflictul negativ de competenta și înaintând cauza spre soluționare la Curtea de Apel București.

P. decizia civila nr.1386/26.10.2009, Curtea de Apel București Secția a III-a Civila și pentru Cauze cu Minori și Familie a admis excepția tardivității declarării recursului și a respins recursul declarat de S. A. împotriva acestei sentințe.

P. sentința civila nr.25 F/23.03.2010, Curtea de Apel - Secția a IV a Civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Împotriva acestei sentințe, data în regulatorul de competență, a formulat recurs paratul S. A., iar prin decizia nr.12/11.01.2011. Î.C.C.J a respins ca nefondat recursul.

Paratul S. A. a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, care a fost respinsa ca nefondata prin decizia nr. 6691/3.10.2011 de către Î.C.C.J.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._, ca urmare a stabilirii competenței materiale prin regulator de competență.

La termenul de judecata din 03.05.2012, reclamantul S. T. a depus la dosarul cauzei cerere pentru întregirea acțiunii introductive, solicitând restituirea în natura a imobilului teren și construcții, situat în București, . nr.12 A, sector 5 format din: 1) apartament nr.1 situat la parter, compus din 3 camere, vestibul, hol, dependințe, camera la subsol și pivnița, în suprafață totala de 96,90 mp, reprezentând cota indiviza de 23,76 % din imobilul situat în București, sector 5, ..12, corp A, precum și 32,22 mp teren situat sub construcție; 2) apartamentul nr.2 situat la etajul 1, compus din 3 camere, vestibul, dependințe, boxe la subsol și garaj, în suprafața totala de 105,67 mp, reprezentând o cota indiviza de 25,91% din imobilul situat în București, sector 5, . nr.12, corp A, precum și 51,15 mp teren situat sub construcție, și 3) apartamentul nr.3 situat la mansarda, compus din 2 camere, vestibul, hol, dependințe, boxa la subsol, în suprafața utila de 73,30 mp, reprezentând o cota indiviza de 17,97% din imobilul situat în București, sector 5, . nr.12, corp A, precum și 23,27 mp teren situat sub construcție.

P. încheierea din 03.05.2012, instanța de fond a respins excepția tardivității cererii modificatoare depuse de reclamantul S. T., invocata de pârâții D., ca neîntemeiată. Totodată, prima instanță a prorogat discutarea excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantului S. T., invocata de paratul D. G. A., a excepției lipsei de interes a reclamantului S. T., invocata de parata . excepției inadmisibilității cererii de restituire în natura a imobilului, formulata la acest termen de reclamantul S. T., invocata de reclamanții S. și P., precum și a excepției inadmisibilității (prematuritatii) acțiunii conexe în revendicare, invocata de pârâții S. A., I. și T. D., a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților S. și P., invocata de aceeași pârâți, a excepției lipsei de interes a reclamanților S. și P., invocata de reclamantul S. T. și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților S. și P., invocata de pârâții D., excepții ce au fost puse în discuție la termenul de judecata din 04.10.2012.

La data de 07.05.2012, pârâții-reclamanți S. G., P. G. și S. C. au depus cerere completatoare a acțiunii introductive și modificate, prin care doresc introducerea în cauză a pârâților S. M. și I. L..

La termenul de judecata din 04.10.2012, instanța de fond a respins ca neîntemeiata excepția inadmisibilității completării cererii inițiale de către reclamantul S. T. și a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamantului pe cererea sa.

P. sentința civilă nr.7729/04.10.2012, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. T. pentru cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii 112/1995 și restituirea în natura a imobilului situat în București, . 12A, sector 5, astfel cum a fost precizată împotriva pârâților M. București prin Primarul General, .), D. G. A., D. E., D. M. C., S. A. A., în cauza civila privind pe reclamanții S. T., S. C. F., S. G. V. și P. G. și pe pârâții S. A. A., D. Enerstina, D. G. A., D. M. C., I. M., M. B. prin Primar General, . B. M., T. D. D., S. M. și V. (fosta I.) L. și, în consecință, a respins ca fiind formulata de o persoana fără calitate procesuala activa aceasta cerere; a disjuns cererea conexa formulata de reclamanții S. G. V., T. S. G., S. Eugeniu M., continuata de reclamanții: S. C. F., P. G. și S. G. V. impotriva pârâților D. G. A., D. E., D. M. C., S. A. A., T. N., I. M., S. Eugeniu M., .), M. B. prin Primarul General, și continuata impotriva pârâților: .), M. B. prin Primarul General, D. G. A., D. E., D. M. C., S. A. A., I. M., T. B. M., T. D. D., S. M. și V. (fosta I.) L., dispunând formarea unui nou dosar cu termen de judecata la 29.11.2012, ora 12,00, pentru când a dispus citarea parților.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, că obiectul analizei excepției lipsei calității procesuale active și lipsei de interes al reclamantului îl reprezintă cererea acestuia având ca obiect: constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 pentru apartamentele situate la parter, etajul 1, etajul 2, precum și pentru subsolul, pivnița și garajul imobilului situat în ..12A, sectorul 5; restituirea în natura a imobilului teren și construcții situat în . nr.12 A, sector 5 format din: 1) apartament nr.1 situat la parter, compus din 3 camere, vestibul, hol, dependințe, camera la subsol și pivnița, în suprafață totala de 96,90 p, reprezentând cota indiviza de 23,76% din imobilul situat în București, ..12, corp A, sectorul 5, precum și 32,22 mp teren situat sub construcție; 2. apartamentul nr.2 situat la etajul 1, compus din 3 camere, vestibul, dependințe, boxe la subsol și garaj, în suprafața totala de 105,67 mp, reprezentând o cota indiviza de 25,91% din imobilul situat în București, . nr.12, corp A, precum și 51,15 mp teren situat sub construcție, și 3. apartamentul nr. 3 situat la mansarda, compus din 2 camere, vestibul, hol, dependințe, boxa la subsol, în suprafața utila de 73,30 mp, reprezentând o cota indiviza de 17,97% din imobilul situat în București, sector 5, . nr.12, corp A, precum și 23,27 mp teren situat sub construcție.

Se observa ca reclamantul a formulat o acțiune în constatarea inexistentei drepturilor de proprietate intrate în patrimoniul pârâților-reclamanți prin vânzare-cumpărare, prin contracte față de care reclamantul este străin, precum și cu o acțiune în realizare, constând în restituirea de către pârâți către el a apartamentelor ce fac obiectul acelorași contracte.

Instanța de fond a avut în vedere obligația procesuala a reclamantului de a justifica, în temeiul art.112 și art. 109 C.proc.civ., atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuala pasivă a celor chemați în judecată ca pârâți, înțelegând prin aceasta identitatea între persoanele chemate în judecata și cei cărora li se pretinde, prin formularea acțiunii, sa recunoască și sa respecte dreptul ori interesul dedus judecații.

Clasic, doctrina definește calitatea procesuala activa ca fiind identitatea dintre persoana care cheamă în judecata o alta persoana, și cel care poate opune un drept sau interes celui chemat în judecată.

Analizând calitatea procesuala activă a reclamantului, instanța de fond a analizat implicit și interesul acestuia în formularea și completarea cererii sale.

Astfel, în privința acțiunii în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de terți, interesul reclamantului trebuie raportat la folosul practic urmărit prin înlăturarea efectelor contractelor și corelat în mod imperativ cu cea de-a doua cerere, care reprezintă consecința ideală a admiterii acțiunii în constatare și are ca finalitate . reclamantului. Din acest punct de vedere-al efectelor primei acțiuni asupra celei de-a doua, reclamantul justifica un interes în formularea acțiunii în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare. Cu alte cuvinte, în principiu, ar exista o interdependenta intre anularea contractelor de vânzare-cumpărare a unor apartamente și lăsarea acestora în proprietate reclamantului, de către cei care nu ar mai avea calitatea de proprietari. Aceasta însă nu se poate realiza decât sub condiția recunoașterii calității de proprietar a reclamantului asupra acelor imobile, adică sub condiția dovedirii calității sale procesuale active.

În speța, reclamantul S. T. a afirmat ca este moștenitorul familiei T. T. și T. A., cărora le-a fost preluat în mod abuziv de către fostul regim comunist corpul A al imobilului situat în București, . 12, sector 5. A susținut ca în aceasta calitate – de moștenitor - poate pretinde dreptul de proprietate asupra întregului corp A, ce cuprinde toate apartamentele pentru care a invocat nulitatea vânzărilor. În dovedirea acestei calități reclamantul a depus certificatul de moștenitor autentificat sub numărul 542/19.03.1993 de către fostul notariat de Stat al sectorului 6 București, de unde rezulta ca acesta este moștenitorul autoarei T. A., înscris care însa nu îi conferă reclamantului niciun titlu de proprietate asupra imobilului în discuție (certificatul de moștenitor nu reprezintă titlu de proprietate, el dovedește numai transmisiunea unor drepturi pe cale succesorala). În cauza, reclamantul nu a depus la dosar niciun act de proprietate al său ori al autorilor săi (T. T. și A.) asupra corpului A de proprietate, dimpotrivă, în ședința de judecata din data de 23.01.2004 (fila 3 dosar 7112/2002), a precizat ca nu deține un titlu de proprietate pentru imobilul în discuție.

Instanța de fond a înlăturat ca lipsite de fundament juridic alegațiile reclamantului referitoare la recunoașterea calității sale de proprietar de instanța de recurs care a desființat prima sentința pronunțata în cauza (nr 352/23.01.2004), întrucât considerentele pe care instanța de control le-a expus în motivarea deciziei se refera la chestiuni de ordin procedural, tehnic, de soluționare a excepțiilor, fără a avea vreo tangenta cu fondul dreptului de proprietate afirmat de reclamant, ori cu „recunoașterea” calității de proprietar clamate de reclamant.

În lipsa titlului de proprietate, reclamantul nu își justifica activ calitatea de a pretinde restituirea în natura a imobilelor de către pârâți. De asemenea, nu își justifica nici cererea privind constatarea nulității contractelor, cerere care, în plan secund, este lipsita de orice interes personal și juridic.

P. urmare, în lipsa identității dintre persoana reclamanta și titularul dreptului dedus judecații, reținând ca reclamantul nu este titularul dreptului de proprietate și nu justifica dreptul nici pentru constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea, astfel cum a fost completata, ca fiind formulata de o persoana fără calitate procesuala activa.

Întrucât cererea conexa nu se găsea în același stadiu de judecata, în temeiul art.165 C.proc.civ., instanța de fond a dispus disjungerea și judecarea ei separata.

P. încheierea din 17.10.2013, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive în apel a intimaților-pârâți S. C. F., S. G. V. și P. G..

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, având în vedere că prin dispozitivul sentinței apelate, cererea de chemare în judecată, precizată și completată, formulată de reclamantul S. T., a fost respinsă în contradictoriu cu toate celelalte părți din proces, inclusiv în contradictoriu cu reclamanții din cererea conexă, S. C. F., S. G. V. și P. G., care pretind dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil ca și apelantul-reclamant, tribunalul a apreciat că reclamanții din cererea conexă au calitate procesuală pasivă în apelul declarat de reclamantul din cererea principală, reclamanții din cele două cereri de chemare în judecată, cea principală și cea conexă, având interese contrare în litigiu.

P. faptul că au fost părți la judecata în primă instanță a cererii principale, conform dispozitivului sentinței apelate, măsura disjungerii cererii conexe formulate de aceștia fiind dispusă ulterior soluționării cererii principale, reclamanții din cererea conexă, S. C. F., S. G. V. și P. G., au calitatea de parte și în apelul declarat de reclamantul S. T. cu privire la soluția dată de instanța de fond cererii principale, potrivit dispozițiilor art.294 alin.1 C.proc.civ. .

Pe de altă parte, împrejurarea dacă reclamanții din cererea conexă, S. C. F., S. G. V. și P. G., au calitate procesuală în cadrul cererii principale formulate de reclamantul S. T., este o chestiune care ține de fondul apelului, având în vedere motivele de apel formulate de apelantul-reclamant, astfel încât va fi analizată pe fondul apelului.

P. încheierea din 28.11.2013, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea apelantului-reclamant S. T. de renunțare la judecată în contradictoriu cu intimații-pârâți S. C. F., S. G. V. și P. G..

Având în vedere că apelantul-reclamant a recunoscut că nu a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu intimații-pârâți S. C., S. G. și P. G., tribunalul a apreciat că o asemenea renunțare la judecată este inadmisibilă. Intimații S. și P. sunt reclamanți în cererea conexă formulată în fața primei instanțe, cererea care având același obiect cu cererea principală formulată de apelantul-reclamant S. T. și fiind conexată de prima instanță cu cererea de chemare în judecată formulată de S. T.. Ca urmare a acestei conexări, reclamanții din cererea conexă au dobândit calitatea de părți în prezentul proces, aceștia având un interes contrar față de cel al reclamantului S. T., întrucât reclamanții din cele două cereri de chemare în judecată pretind un drept de proprietate asupra aceluiași imobil, tinzând reciproc la înlăturarea dreptului invocat de cealaltă parte.

P. încheierea din 17.10.2013, pronunțată de Tribunal, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, în apel, a intimaților-pârâți S. C., S. G. și P. G.. Aceștia au devenit părți în apel, întrucât au fost părți și la judecata în primă instanță, judecata cererii principale formulate de apelantul-reclamant din prezenta cauză realizându-se în contradictoriu și cu intimații-pârâți S. C., S. G. și P. G..

Soluționarea pe cale de excepție a cererii principale de chemare în judecată, formulată de către reclamantul S. T., s-a realizat și în contradictoriu cu reclamanții S. C., S. G. și P. G. din cererea conexă, disjungerea cererii conexe realizându-se ulterior respingerii cererii principale, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului S. T.. În consecință, în raport de dispozițiile art. 294 alin. 1 C.pr.civ, reclamanții din cererea conexă au dobândit calitatea de parte în apel, ca urmare a faptului că au fost părți la judecata în primă instanță a cererii principale.

În prezentul apel, controlul judiciar se exercită în limitele cererii de apel formulate de către reclamantul S. T., cu privire la soluția dată cererii principale formulate de către acesta, în conformitate cu dispozițiile art.295 și art.297 alin.1 C.proc.civ. . Ca atare, principiul disponibilității părților, ce guvernează procesul civil, nu are un caracter absolut. Atât timp cât, așa cum susține apelantul-reclamant, acesta nu i-a chemat în judecată pe intimații-reclamanți din cererea conexă, acesta nu poate renunța la judecată în contradictoriu cu aceștia.

Apelantul-reclamant, în temeiul art. 149 C.pr.civ., învederează că nu a invocat lipsa calității procesuale pasive a intimaților-pârâți S. C., S. G. și P. G., ci lipsa calității procesuale active a reclamanților din cererea conexă, S. C., S. G. și P. G.. De asemenea, depune practică judiciară, în acest sens.

P. decizia civilă nr.1228A/05.12.2013 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul de declarat de apelantul-reclamant S. T., împotriva sentinței civile nr.7729/04.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Astfel cum în mod corect a apreciat prima instanță, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului din cererea principală, S. T., se analizează prin raportare la cele două capete de cerere ale acțiunii completate, formulată de acesta, și anume, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții din cererea principală în temeiul Legii nr.112/1995 și obligarea pârâților să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul revendicat, situat în București, ..12 A, sectorul 5.

În privința acțiunii în nulitate absolută a unui act juridic, are calitate procesuală activă orice persoană interesată, astfel încât, deși calitatea procesuală activă și interesul sunt în genere două condiții distincte de exercițiu ale acțiunii civile, într-o asemenea acțiune ele se întrepătrund, fiind interdependente.

În ceea ce îl privește pe apelantul-reclamant, pentru a justifica legitimare procesuală activă pe capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995, acesta trebuie să justifice un interes legitim, personal, direct, născut și actual, dar existența interesului său se circumscrie admiterii capătului de cerere având ca obiect revendicarea imobilului înstrăinat în temeiul Legii nr.112/1995, întrucât numai în ipoteza admiterii acțiunii în revendicare pe care a promovat-o, apelantul-reclamant poate obține un folos practic din constatarea nulității actelor de înstrăinare a imobilului revendicat, încheiate în temeiul Legii nr.112/1995.

În consecință, potrivit raționamentului primei instanțe, pe care tribunalul l-a apreciat a fi corect, pentru a justifica legitimarea procesuală activă în cadrul acțiunii completate, în întregul său, apelantul-reclamant trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat, întrucât numai în această ipoteză există identitate între persoana reclamantului din cererea principală și titularul dreptului dedus judecății, respectiv titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Deși apelantul-reclamant a depus mai multe rânduri de motive de apel, precum și numeroase și laborioase note scrise, criticile împotriva sentinței primei instanțe sunt aceleași în toate memoriile formulate de parte și vor fi analizate în mod unitar.

Critica apelantului-reclamant cu privire la omisiunea primei instanțe de a uni cu fondul excepția lipsei calității sale procesuale active este neîntemeiată în raport de dispozițiile art.137 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea fondului pricinii.

Așa fiind, întrucât excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care prin admiterea ei face de prisos cercetarea pricinii în fond, în mod corect prima instanță a soluționat această excepție cu prioritate față de fondul cauzei, alin.2 al art.137 C.proc.civ. prevăzând excepția de la regula instituită de alin.1 din același text, evocată anterior, în sensul că excepția poate fi unită cu fondul numai dacă pentru judecarea ei este necesară administrarea de dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, ceea ce nu este cazul în speță. P. unirea excepției cu fondul s-ar fi tergiversat soluționarea cauzei, prin administrarea inutilă de dovezi privind fondul cauzei și care nu erau necesare soluționării excepției.

Critica privind încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art.315 C.proc.civ. și a autorității de lucru judecat a deciziei civile nr.1104A/30.09.2004, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Litigii de Muncă și a deciziei civile nr. 1713/23.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, este vădit nefondată.

P. decizia civilă nr.1104A/30.09.2004, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Litigii de Muncă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant și de apelanții-pârâți împotriva sentinței civile nr.352/23.01.2004, pronunțată în cauză de Judecătoria Sectorului 5 București, reținându-se în considerentele deciziei că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. T. și a respins cererea principală de chemare în judecată pe temeiul excepției.

P. decizia civilă nr.1713/23.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, au fost admise recursurile declarate de recurentul-reclamant S. T. și de recurenții-pârâți D. E., D. G. A., D. M. C., împotriva deciziei civile nr.1104A/30.09.2004, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Litigii de Muncă, au fost casate decizia civilă nr. 1104A/30.09.2004 și sentința civilă nr.352/23.01.2004, pronunțată în cauză de Judecătoria Sectorului 5 București și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 5 București.

De aici rezultă, pe de o parte, că decizia civilă nr. 1104A/30.09.2004, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Litigii de Muncă, a cărei autoritate de lucru judecat a fost invocată de apelantul-reclamant, a fost pronunțată chiar în prezenta cauză în ciclul procesual anterior și a fost casată de instanța de recurs, astfel că, potrivit art.311 alin.1 C.proc.civ., așa cum era în vigoare la data pronunțării deciziei, hotărârea casată nu are nicio putere, prin urmare nu are nici putere de lucru judecat.

Este de observat că în cauză nu poate fi vorba de autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în cauza pendinte în primul ciclu procesual, ci, de puterea de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile pronunțate în cauză în ciclul procesual anterior, deoarece, potrivit art.1201 C.civ. din 1864, autoritatea de lucru judecat poate fi invocată într-un al doilea litigiu în care există tripla identitate de părți, obiect și cauză față de un litigiu anterior. Dar, așa cum s-a arătat mai sus, decizia instanței de apel a fost casată în recurs și nu are putere de lucru judecat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului din cererea principală, iar oricum, soluția din apel i-a fost defavorabilă apelantului-reclamant, întrucât apelul său cu privire la modul de soluționare a excepției a fost respins ca nefondat.

Pe de altă parte, prin sentința apelată în prezent, instanța de fond nu a încălcat limitele rejudecării stabilite prin decizia de casare, respectiv prin decizia civilă nr.1713/23.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, intrată în puterea lucrului judecat.

Potrivit dispozițiilor art.315 alin.1 C.proc.civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului .

P. decizia de casare susmenționată, nu s-a statuat nici în dispozitiv și nici în considerente că reclamantul din cererea principală, S. T., are calitate procesuală activă pe cererea principală, ci s-au casat decizia din apel și sentința primei instanțe pentru nereguli procedurale în soluționarea cererii principale formulate de reclamantul S. T. și a cererii conexe formulate de reclamanții S. C. F., S. G. V. și P. G..

Astfel, instanța de recurs a reținut că prima instanță a procedat greșit soluționând prin sentința atacată excepțiile invocate cu privire la cererea conexă, pe care apoi, prin aceeași sentință, a disjuns-o de cererea principală, ajungându-se la situația ca după soluționarea excepțiilor și disjungere, judecata cererii conexe să fie suspendată până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a cererii principale, ceea ce conduce la tergiversarea soluționării cererii conexe. De asemenea, se ajunge în situația ca în cadrul căilor de atac declarate împotriva sentinței primei instanțe prin care a fost soluționată cererea principală, să fie atacate soluțiile date de instanță prin aceeași sentință excepțiilor invocate cu privire la cererea conexă, cerere ce face obiectul altei judecăți.

În consecință, având în vedere că prin decizia de casare nu s-a reținut că reclamantul S. T. ar avea calitate procesuală activă pentru a formula cererea principală de chemare în judecată, ci, dimpotrivă, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare determină reluarea judecății asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, rezultă că sub acest aspect prima instanță nu a încălcat limitele rejudecării stabilite potrivit art.315 C.proc.civ. și nici puterea de lucru judecat a deciziei de casare.

De asemenea, susținerea apelantului-reclamant în sensul că prima instanță a admis excepția lipsei calității sale procesuale active, deși a fost formulată de reclamanții din cererea conexă, care nu erau părți în cererea principală, este nefondată.

În primul rând, așa cum s-a arătat în considerentele ce expun istoricul cauzei, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. T. pe cererea principală a fost invocată de pârâții din cererea principală, prin întâmpinare și trebuia să fie soluționată chiar dacă nu era invocată și de reclamanții din cererea incidentală.

Reclamanții din cererea conexă au invocat la rândul lor această excepție, întemeiată pe aceleași argumente, având în vedere că cererea lor de chemare în judecată, introdusă la data de 12.08.2002 (data poștei) și înregistrată la data de 15.08.2002, a fost conexată cu cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. T., având în vedere că aceștia solicitau constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Primăria Municipiului București cu chiriașii imobilului în temeiul Legii nr.112/1995, printre care se aflau și contractele a căror nulitate se invoca în cererea principală și, totodată, reclamanții din cererea conexă revendicau același imobil ca și reclamantul din cererea principală, opunând dreptul lor de proprietate reclamantului S. T..

În consecință, dată fiind legătura strânsă dintre cele două cereri de chemare în judecată ce au fost conexate, în cadrul cărora reclamanții își opuneau reciproc dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil, având, deci, interese contrare chiar dacă niciunul dintre aceștia nu figurau ca pârât în cererea celuilalt, în mod evident, reclamanții din cererea conexă puteau invoca excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului din cererea principală, din moment ce această cerere se judeca în contradictoriu și cu ei, iar hotărârea pronunțată în cauză cu privire la cererea principală le era opozabilă. Dreptul de proprietate comună al reclamantului din cererea principală și al reclamanților din cererea conexă asupra imobilului fiind exclus prin chiar pretențiile și apărările formulate de aceștia, instanța de judecată trebuie să stabilească cine este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat de reclamanții din cele două cereri.

Cu privire la calitatea reclamanților din cererea conexă, de părți în apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva sentinței prin care s-a admis excepția lipsei calității sale procesuale active, tribunalul s-a pronunțat prin încheierea din 17.10.2013.

Criticile privind greșita apreciere a probelor și greșita aplicare a legii de către prima instanță cu ocazia soluționării excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului S. T., sunt nefondate.

Pe tot parcursul judecății, de la data introducerii acțiunii, 14.08.2002 și până în prezent, apelantul-reclamant nu a exhibat nici un titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu, susținând că imobilul a aparținut autorilor săi T. T. și T. A., fără a depune la dosar și fără a invoca măcar un înscris doveditor al dreptului de proprietate al acestora asupra imobilului.

Cu certificatul de moștenitor nr.542/19.03.1993, eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 6 București (fila 3 din dosarul nr.7112/2002), apelantul-reclamant a făcut doar dovada calității de moștenitor al defunctei T. A..

Or, certificatul de moștenitor face doar dovada transmiterii succesiunii de la de quius către moștenitor, respectiv dovada calității de moștenitor și a cotelor succesorale, neavând aptitudinea de a proba dreptul de proprietate al celui ce lasă moștenirea. Pentru ca succesorul să facă dovada dreptului de proprietate asupra unui bun succesoral, certificatul de moștenitor trebuie să fie unit cu titlul de proprietate al defunctului asupra bunului respectiv.

În speță, câtă vreme apelantul-reclamant nu a depus titlul de proprietate al autoarei sale asupra imobilului revendicat, în mod corect a reținut prima instanță că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului și nu și-a justificat calitatea procesuală activă în cauză.

Aserțiunile apelantului-reclamant cu privire la dovedirea dreptului de proprietate al lui T. T. asupra imobilului prin notele Securității din dosarul C.N.S.A.S. I 694, sunt lipsite de suport juridic.

Apelantul-reclamant nu a făcut dovada că a depus în termen legal notificare în temeiul Legii nr.10/2001 prin care să solicite restituirea în natură a imobilului, ori măsuri reparatorii în echivalent.

Potrivit dispozițiilor art.22 alin.5 din Legea nr.10/2001, nedepunerea notificării în termenul prevăzut de art.22 din lege, atrage decăderea din dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent.

În consecință, apelantul-reclamant fiind decăzut din dreptul de a solicita în justiție, în temeiul Legii nr.10/2001, măsuri reparatorii în natură sau în echivalent pentru imobilul revendicat, acesta nu poate invoca în beneficiul său dispozițiile legii speciale de reparație, ci doar normele dreptului comun în materia revendicării.

Or, proba dreptului de proprietate în cadrul unei acțiuni în revendicare imobiliară întemeiate pe art.480 C.civ. din 1864, se face cu acte juridice constitutive, translative sau cel puțin declarative de proprietate și nu cu notele Securității din dosarul C.N.S.A.S., care nu atestă decât aprecieri subiective ale autorilor notelor cu privire la persoana urmărită.

Pe de altă parte, apelantul-reclamant nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi nici din perspectiva Legii nr.10/2001.

Noțiunea de acte doveditoare ale dreptului de proprietate la care face referire art.23 din Legea nr.10/2001, este explicitată de 23.1. lit.a din Norma metodologică din 07.03.2007 de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobată prin H.G. nr.250/2007, în sensul că prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr.221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea).

Actele enumerate la art.23.1 lit.b-h din Norma metodologică, vizează proba calității de moștenitor, a preluării abuzive a imobilului, a deținerii imobilului de către persoana îndreptățită la data preluării abuzive, descrierea construcției demolate, evaluarea pretențiilor de restituire decurgând din Legea nr.10/2001.

De asemenea, apelantul-reclamant nu se poate prevala nici de dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001, care instituie o prezumție de proprietate cu privire la existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, în favoarea persoanei recunoscute în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, întrucât persoana menționată la poziția 4729 din Decretul nr.92/1950, în baza căruia a fost naționalizat imobilul, este M. E., autoarea reclamanților din cererea conexă și nu T. T. sau T. A. (f.6 din dosarul nr.7133/2002).

În consecință, nici prin raportare la dispozițiile Legii nr.10/2001, apelantul-reclamant nu a făcut dovada dreptului de proprietate al său ori al autorilor săi asupra imobilului în litigiu.

Dispozițiile deciziei de recurs în interesul legii nr.XX/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, nu sunt incidente în cauză, deoarece obiectul cauzei nu este contestație în baza art.26 din Legea nr.10/2001, pentru ca instanța să soluționeze pe fond notificarea formulată de persoana îndreptățită, nesoluționată de entitatea învestită cu soluționarea ei, ci acțiune în nulitate întemeiată pe dispozițiile art.45 din Legea nr.10/2001 și revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul comun. Așa cum s-a reținut mai sus, apelantul-reclamant nu a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001, fiind decăzut din dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în temeiul acestei legi cu privire la imobilul revendicat.

S-a reținut totodată că, în ipoteza încheierii unui contract de vânzare-cumpărare între M. E. și T. T. cu privire la imobilul în litigiu, care nu ar fi putut fi conservat de cumpărător, așa cum a susținut apelantul-reclamant, acest act translativ de proprietate s-ar fi regăsit înscris în cartea funciară, deoarece conform dispozițiilor art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938, înscrierea în cartea funciară avea efect constitutiv de drepturi. De asemenea, apelantul-reclamant l-ar fi putut procura în copie de la Arhivele Naționale.

Dar apelantul-reclamant nu a făcut dovada niciunui demers pentru a obține titlul de proprietate al autorului său, nu a indicat care este acest titlu, mai mult chiar, în ședința publică din 23.01.2004 apelantul-reclamant a declarat că nu deține titlu de proprietate pentru corpul A din imobil, revendicat în prezenta cauză.

De asemenea, decizia civilă nr.506/22.03.1996, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă și decizia civilă nr.291A/21.04.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin care s-a recunoscut calitatea apelantului-reclamant de moștenitor al defunctului T. T. și s-a dispus restituirea către apelant a altor bunuri mobile și imobile, nu au relevanță în prezenta cauză, deoarece nu calitatea de moștenitor a apelantului a fost negată în cauză, ci dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului revendicat, pretins a fi fost dobândit de apelant pe cale succesorală, întrucât nu s-a indicat și nu s-a depus la dosar titlul de proprietate al autorilor apelantului-reclamant asupra imobilului revendicat prin cererea pendinte.

Față de cele reținute mai sus, tribunalul a apreciat că prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile speței și a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză.

P. soluția dată de instanța de fond nu a fost încălcat dreptul de proprietate al apelantului-reclamant asupra imobilului în litigiu, așa cum a susținut acesta, deoarece apelantul nu deține un bun în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994. Aceasta întrucât apelantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, nedepunând la dosar nici un act de proprietate, iar pe de altă parte, apelantul nu se poate prevala de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să i se fi recunoscut dreptul de proprietate asupra bunului pretins în prezenta cauză, așa încât apelantul nu are nici măcar o speranță legitimă de restituire a imobilului.

Totodată, durata mare a procedurii, din anul 2002 până în prezent, durată la care a contribuit și apelantul-reclamant prin conduita sa procesuală, nu reprezintă un temei pentru admiterea cererii de chemare în judecată formulată de acesta, astfel încât dreptul la un proces echitabil al apelantului, protejat de art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nefiind un drept absolut, nu poate conduce la încălcarea drepturilor legitime ale celorlalte părți în proces, drepturi protejate, de asemenea, de Convenție.

În temeiul dispozițiilor art. 304 pct.4, 5,7,8 și 9 și ale art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 17.10.2013 și împotriva deciziei civile mai sus menționată.

În dezvoltarea motivelor de recurs care vizează încheierea de ședință, reclamantul a susținut că, prin această hotărâre, instanța de apel a dispus, în mod greșit, introducerea în cauză, în apel, în calitate de pârâți, a numiților S. G., S. F. C. și P. T. S. G. față de care, la data de 26.09.2013, reclamantul a arătat că nu a formulat cerere de chemare în judecată.

În modalitatea arătată, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 294-296 din Codul de procedură civilă și a creat reclamantului o situație mai grea în propria cale de atac; în plus, reclamantul a fost discriminat prin încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil întrucât, prin soluția criticată, instanța de apel a acordat posibilitatea pârâților menționați să exercite un recurs efectiv împotriva soluție de disjungere, deși aceștia au avut o atitudine pasivă față de proces. În opinia sa, au fost ignorate astfel, prevederile art. 13 și 14 din Convenție, Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și jurisprudența instanței europene.

P. recursul declarat împotriva deciziei, reclamantul a susținut că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin încălcarea dispozițiilor art. 294 din Codul de procedură civilă schimbând calitatea părților în apel. Schimbarea calității numiților S. G. V., S. F. C. și P. T. S. G. din intimați reclamanți în intimați pârâți contrar dispozițiilor art. 294 din Codul de procedură civilă, încalcă dreptul la un proces echitabil, respectiv, dreptul reclamantului la o instanță imparțială reglementat prin art. 6 din Convenție. Instanța a încălcat dreptul la apărare, principiul disponibilității procesului civil, al contradictorialității și al publicității dezbaterilor în condițiile în care, deși acesta a arătat că nu înțelege să se judece cu pârâții menționați în cele ce preced, în ciuda opoziției sale, exprimată prin declarația de renunțare la judecată, aceștia au figurat ca părți în apel.

În opinia sa, având în vedere dispozițiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare consecință a anulării actelor de procedură care au fost pronunțate cu nesocotirea dispozițiilor legale.

În cauză, reclamantul critică hotărârea instanței de apel și din perspectiva nerespectării dispozițiilor art. 315 din Codul de procedură civilă. Se susține în acest sens că, deși la dosarul cauzei se afla decizia civilă nr. 1713/2007 a Curții de Apel București Secția a III a Civilă, care se impune reluării judecății cu autoritate de lucru judecat, instanța de judecată a repus în discuție dreptul său; astfel, nu este, în mod manifest, neîntemeiată, susținerea sa potrivit căreia hotărârea supusă controlului judiciar nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii. Singurul motiv pentru care instanța de recurs a desființat prima hotărâre pronunțată de instanța de fond a fost excepția lipsei calității procesuale active astfel că, în mod greșit, instanța de apel a stabilit că, în lipsa titlului de proprietate, reclamantul nu își justifică calitatea de a pretinde restituirea unui imobil care face obiectul Legii nr. 10/2001.

Instanța a mai afirmat că acțiunea de față este o acțiune de drept comun, schimbând natura juridică a actului dedus judecății, deși este evident caracterul cererii de constatare a nulității actelor de vânzare cumpărare încheiate pentru un imobil care face obiectul Legii nr. 10/2001. Reclamantul a respectat termenul pentru introducerea acțiunii-14.08.2002, în caz contrar nemaiputând beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001; în același mod a fost interpretată și sintagma acte doveditoare ale dreptului de proprietate la care se face referire în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, dispoziții care prevăd admisibilitatea oricăror mijloace de probă. În cauză, chestiunea prejudicială esențială era constatarea nulității absolute a actelor de vânzare cumpărare prin care statul a vândut în baza Legii nr. 112/1995 imobilul din ., corp A iar aceasta era supusă termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001.

P. urmare, în condițiile în care instanța nu a ținut seama de îndrumările exclusive, incontestabile și obligatorii ale deciziei de casare, recurentul opinează că soluția recurată este greșită arătând că a dovedit existența cumulativă a condițiilor interesului său în formularea prezentei acțiuni:interesul este legitim pentru că urmărește realizarea unui drept subiectiv recunoscut de art. 23 din Legea nr. 10/2001; personal, pentru că folosul practic urmărit îl vizează pe reclamant; actual, pentru că dacă nu ar recurge la această acțiune, în acest moment, nu ar mai avea dreptul de a introduce acțiune pentru constarea nulității absolute a actelor de vânzare cumpărare. P. raționamentele juridice expuse recurentul susține că a dovedit capacitatea procesuală și calitatea de a introduce acțiunea, astfel că invocând Decizia nr. XX/2007 și dispozițiile dreptului comunitar, solicită casarea decizie recurată.

P. întâmpinarea formulată în recurs la data de 18.09.2014, intimații D. G., D. A., D. E. și D. M. C. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere faptul că, față de cererile formulate părți, instanța a dispus conexarea cauzei prezente cu cea care formează obiectul dosarului cu nr. 7133/2002 iar soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a avut în vedere lipsa titlului de proprietate al reclamantului.

P. întâmpinarea formulată la dat de 30.10.2014, intimații S. G. V., P. G. și S. C. F. au susținut că soluția instanței este legală și temeinică deoarece probele administrate în cauză nu sunt în măsură să demonstreze calitatea procesuală a reclamantului. Legea nr. 10/2001, deși nu condiționează expres, stabilește un regim juridic neechivoc și concret din care rezultă că notificarea trebuie depusă în termen pentru a nu fi supus unor decăderi. Niciuna dintre instanțe nu a procedat la introducerea în cauză a unor părți noi ci a avut loc o judecată unitară a cauzei datorată conexării cererilor de chemare în judecată.

Examinând cauza din perspectiva motivelor de recurs evocate, având în vedere înscrisurile administrate în cauză, Curtea a apreciat că recursul este fondat pentru considerentele are urmează:

P. cererea formulată la 14.08.2002 și înregistrată sub nr.7112/2002, pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, reclamantul recurent S. T. a chemat în judecată pe pârâții D. A. și S. A., cerere care a fost precizată sub aspectul cadrului procesual pasiv la data de 18.10.2002, când reclamantul a chemat în judecată pe pârâții D. G. A., D. E., D. M. C., S. A. A., S.C. C. S.A. și M. BUCUREȘTI.

La 15.08.2002, reclamanții S. G. V. și T. S. G. au chemat în judecată pe pârâții S.C. C. S.A., D. G. A., D. M. C., S. A. A., T. N. și I. M..

La 20.09.2002, reclamantul S. G. V. a depus la dosar o cerere precizatoare, solicitând introducerea în cauză în calitate de reclamant și a numitului S. Eugeniu M., iar în calitate de pârât M. București prin Primarul General.

Acțiunea a fost completată pe introducerea în cauză în calitate de pârâți și a lui S. M. și I. L..

În ambele cereri de chemare în judecată, s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995 și restituirea în natură a imobilului situat în ..12 A, sector 5.

Reclamantul recurent S. A. a invocat calitatea de moștenitor a familiei T. T. și T. A., iar reclamanții S. au invocat calitatea de moștenitori testamentari ai defunctei M. E. E..

În ambele cereri de chemare în judecată, reclamanții au susținut că imobilul a fost abuziv naționalizat și că face obiectul Legii nr.10/2001.

Cele două cauze au fost conexate la data de 20.03.2003.

P. sentința civilă nr.7729/4.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. T. pentru cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul legii nr.112/1995 și restituirea în natură a imobilului situat în București, ..12A, sector 5, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții S. A. A., D. E., D. G. A., D. M. C., I. M., M. București prin Primarul General, S.C. C. SA, T. B. M., T. D. D., S. M. și V. (fostă I.) L.; s-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și s-a disjuns cererea conexă formulată de reclamanții S. G. V., T. S. G. și S. Eugeniu M. și continuată de reclamanții S. C. F., P. G. și S. G. V. împotriva pârâților S.C. C. S.A., M. București prin Primarul General, D. G. A., D. E., D. M. C., S. A. A., I. M., T. B. M., T. D. D., S. M. și V. (fostă I.) L., dispunând formarea unui nou dosar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. T., criticând sentința sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în cauză.

De asemenea, s-a mai invocat excepția puterii de lucru judecat, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, faptul că sentința cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, s-a schimbat natura ori înțelesul vădit al actului juridic dedus judecății și că hotărârea este pronunțată fără temei legal, fiind greșit interpretat probatoriul administrat în cauză.

Apelul nu a privit sub nicio formă soluția de disjungere a cererii conexe.

Tribunalul a preluat în citativul încheierilor, în calitate de intimați reclamanți, pe S. C. F., S. G. V. și P. G. – titularii cererii conexe, ce a făcut obiectul dosarului nr.7133/2002, precum și pe pârâții S. A. A., D. E., D. G. A., D. M. C., I. M., M. București prin Primarul General, S.C. C. SA, T. B. M., T. D. D., S. M. și V. (fostă I.) L..

Recurentul reclamant S. T. a învederat instanței de apel la 8.10.2013 că S. G. V., S. F. C. și T. S. G. nu sunt părți în prezenta cauză, invocând excepția lipsei calității procesuale active și/sau pasive, precum și a lipsei de interes a acestora.

În ședința publică de la 26.09.2013, tribunalul a dispus rectificarea citativului, inclusiv în sistemul Ecris, în sensul că intimații S. G. V., S. F. C. și T. S. G. au calitate de intimați pârâți în prezenta cauză și nu de intimați reclamanți, cum din eroare fuseseră preluați din sentința instanței de fond.

Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin încheierea de la 17.10.2013, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive în apel a intimaților pârâți S. F., S. G. și P. G..

Pentru pronunțarea acestei soluții, s-a apreciat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. T. a fost respinsă în contradictoriu cu toate celelalte părți din proces, inclusiv în contradictoriu cu reclamanții din cererea conexă, S. G. V., S. F. C. și T. S. G., care pretind dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil, ca și apelantul reclamant, având astfel interese contrare în litigiu.

S-a apreciat, de asemenea, că disjungerea cererii conexe a fost dispusă ulterior soluționării cererii principale, astfel încât aceștia au calitate de parte și în apelul declarat de reclamantul S. T., cu privire la soluția dată în fond cererii principale.

De asemenea, s-a mai apreciat că reclamanții din cererea conexă au calitate procesuală în cadrul cererii principale formulată de reclamantul S. T., fiind o chestiune care ține de fondul apelului, având în vedere motivele de apel formulate de reclamant, astfel încât va fi analizată pe fondul apelului.

În ședința publică de la 28.11.2013, apelantul reclamant S. T. a declarat că renunță la judecată față de intimații pârâți S. G. V., S. F. C. și T. S. G., având în vedere dispoz.art.246 C.proc.civ., formulând și în scris această cerere.

După deliberare, tribunalul în temeiul aceluiași art.246 C.proc.civ., a respins cererea de renunțare la judecată în contradictoriu cu acești intimați pârâți, ca neîntemeiată, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele textului sus menționat.

Motivarea ce a stat la baza acestei pronunțări este aceea că apelantul reclamant a recunoscut că nu a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu intimații pârâți S. G. V., S. F. C. și T. S. G., tribunalul apreciind că o asemenea renunțare la judecată este inadmisibilă.

De asemenea, tribunalul a reluat motivarea din ședința din 17.10.2013, apreciind că disjungerea cererii conexe a fost ulterioară soluționării cererii principale.

Din această perspectivă, susținerile recurentului referitoare la lipsa calității procesuale a reclamanților S. G. V., S. F. C. și T. S. G. sunt fondate, întrucât, astfel cum s-a arătat în cererea principală, singurul reclamant a fost recurentul, iar reclamanții din cererea conexă nu au calitatea de parte în această cerere.

Potrivit dispoz.art.164 C.proc.civ., părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură.

Această operațiune juridică este ceea ce se cheamă conexarea dosarelor, iar disjungerea se realizează potrivit dispoz.art.165 C.proc.civ., care arată că în orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de judecată.

În mod asemănător, dacă în cursul procesului se formulează cerere reconvențională, cerere de chemare în garanție ori cerere de intervenție în interes propriu, instanța poate dispune disjungerea acestora, dacă numai cererea principală este în stare de judecată.

În prezenta cauză, ne aflăm în situația de conexitate, apreciindu-se că numai dosarul nr.7112/2002, în care reclamant era S. T., este în stare de judecată.

Față de dispozițiile legale suscitate, disjungerea dosarului nr.7133/2002 nu se putea realiza ulterior pronunțării soluției lipsei calității procesuale active a reclamantului S. T. în dosarul nr.7112/2002, întrucât anterior instanța era obligată să aprecieze care dintre cele două dosare conexate se află în stare de judecată.

În această logică juridică, dacă numai dosarul nr.7112/2002 se afla în stare de judecată, iar dosarul conexat nr.7133/2002 necesita administrarea unui probatoriu suplimentar, soluția prevăzută de lege era aceea ca mai întâi să se dispună disjungerea în temeiul art.165 C.proc.civ. și apoi soluționarea dosarului aflat în stare de judecată.

Față de situația de fapt menționată mai sus și de textele legale aplicabile cauzei, Curtea constată că S. G. V., S. F. C. și T. S. G. nu au calitate procesuală pasivă, respectiv de pârâți și nici calitate de reclamanți în cererea formulată de reclamantul recurent și înregistrată sub nr.7112/2002.

Referitor la celelalte motive de recurs, care privesc modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, calitate procesuală care într-o acțiune în revendicare se confundă cu fondul dreptului, întrucât ceea ce se discută în cadrul acestei excepții este calitatea de titular al dreptului de proprietate, Curtea constată că după pronunțarea deciziei în apel, reclamantul a depus un înscris nou, ce necesită reanalizarea situației de fapt, funcție și de acest înscris.

Tribunalul, ca și instanța de fond, a avut în vedere referitor la această împrejurare faptul că reclamantul nu a depus nici un titlu de proprietate prin care să dovedească că autorii săi, T. T. și T. A., au avut în proprietate imobilul în litigiu.

Astfel, se constată că decizia a fost pronunțată în apel la data de 5.12.2013, iar recurentul a depus la data de 30.04.2014 înscrisul de la Arhivele Naționale, intitulat „copie din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din București întocmit conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948”.

Curtea, față de această împrejurare, apreciază că se impune casarea deciziei pentru ca în cadrul apelului, cale de atac devolutivă, să se reanalizeze existența ori inexistența unui titlu de proprietate al autorului reclamantului și în consecință, calitatea procesuală, în raport cu noua situație de fapt, avându-se totodată în vedere și temeiurile de drept ale cererii de chemare în judecată, respectiv dispozițiile Legii nr.10/2001, prin raportare și la înscrisul depus de reclamant după pronunțarea deciziei și prin coroborarea acestuia cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv dosarul informativ al autorului T. T., urmând să se facă și probe referitoare la demararea procedurii administrative prin formularea notificării în temeiul Legii nr.10/2001 de către recurent.

Soluția de casare se impune față de dispoz.art.6 din C.E.D.O. pentru a se asigura realizarea unei judecăți unitare și în raport de toate dovezile pe care partea le-a depus în cauză și pentru a nu se aduce atingere principiului ierarhiei căilor de atac, asigurarea dublului grad de jurisdicție, precum și a unui drept efectiv la apărare.

Astfel fiind, în temeiul art.312 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul reclamant S. T., împotriva încheierii din 17.10.2013, precum și a deciziei civile nr.1228 A din 05.12.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. A. A., S. C. F., S. G. V., P. G., D. E., D. G. A., D. M. C., I. M., M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL GENERAL, . B. M., T. D. D., S. M. și V. (fostă I.) L..

Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. A. B. I. B. DOINIȚA M.

GREFIER

LUCREȚIA C.

Red.D.M.

Tehnored.D.M./B.I

Ex.2/17.12.2014

T.B.Secția a IV-a Civilă - D.I.T.

- M.I.L.

Jud.sector 5 București - I.C.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 528/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI  Partaj judiciar. Decizia nr. 1840/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 1727/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI