Pretenţii. Decizia nr. 126/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 7144/2/2013
Dosar nr._
(2045/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.126
Ședința publică de la 28.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. G.
JUDECĂTOR - S. I.
JUDECĂTOR - G. C.
GREFIER - I. N. - C.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror I. E..
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentele reclamante T. E. și F. H. împotriva sentinței civile nr. 1041/22.05.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a civilă în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice T. și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, motivele cererii de recurs au fost comunicate intimaților, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Totodată, se arată lipsa părților, precum și împrejurarea că recurentele reclamante au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă cu privire la judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii de recurs, pentru următoarele considerente: cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului Tribunalului București Secția a V-a Civilă a fost suspendată, pentru lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 pct. 1 Cod procdedură civilă la data de 08.12.2011. Recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a fost admis de Curtea de Apel București la data de 19.11.2012, iar potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă cursul perimării se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură exercitat în vederea judecării cauzei, de către partea care avea interes să formuleze un astfel de act.
Consideră că recursul formulat împotriva încheierii de suspendare a judecății pentru lipsa părților reprezintă un act de procedură efectuat în vederea judecării cauzei, de către reclamante, care aveau interes să formuleze o astfel de cerere. Deși nu se poate reține împrejurarea invocată de acestea că au cerut în mod distinct reluarea judecății cauzei, ci doar ca o consecință a admiterii recursului, apreciază că acest recurs întrerupea termenul de perimare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.09.2010 pe rolul Tribunalului T. - Secția Civilă sub nr._, reclamantele T. E. și Fintes H. au chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice T., solicitând instanței obligarea pârâtului la plata de daune morale, în cuantum de 108.000 euro pentru fiecare autor, conform Legii nr. 221/2009, pentru prejudiciul cauzat prin măsura administrativă cu caracter politic constând în stabilirea domiciliului obligatoriu timp de 4 ani și 6 luni în loc. Bordușanii Noi-Fetești, din Câmpia Bărăganului, luată față de autorii lor Dipold E. (E.), Sonn P. (P.) senior, Sonn Sophie (S.) și Sonn P. (P.).
Prin sentința civilă nr. 2054/06.04.2011 pronunțată de Tribunalul T. - Secția Civilă, a fost admisă excepția de necompetență teritorială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată la data de 12.05.2011 pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a civilă sub nr._/3/2011.
Prin încheierea de ședință din data de 08.12.2011, Tribunalul a suspendat judecata, în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Împotriva acestei încheieri, la data de 05.06.2012 au declarat recurs reclamantele, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 12.09.2012.
Prin decizia nr. 2047/19.11.2012, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins recursul ca nefondat.
În baza referatului din 26.03.2013, cauza a fost repusă pe rol, pentru termenul de judecată din 22.05.2013, în vederea discutării excepției de perimare.
Prin sentința civilă nr. 1041/22.05.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția de perimare și a constatat perimată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția de perimare, dispozițiile art. 248 și art. 252 Cod procedură civilă.
Verificând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că de la data la care a fost suspendată judecata, 08.12.2011, a trecut mai mult de un an, fără ca părțile să fi făcut vreun act de procedură în vederea judecării procesului, pricina rămânând în nelucrare din vina părților.
Împotriva acestei sentințe, la data de 27.05.2013 au declarat recurs reclamantele T. E. și Fintes H., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 30.10.2013.
În motivarea cererii lor, recurentele reclamante au arătat că pricina a fost suspendată la 08.12.2011 pe temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, incheierea fiind atacată cu recurs, solutionat de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 19.11.2012.
Dupa respingerea recursului au formulat cerere de repunere pe rol, mai înainte de 08.12.2012, cerere ce are valoare de act întrerupător al perimării, astfel că „cererea nu a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an".
Rezultă că termenul de perimare stabilit de art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă nu s-a împlinit, iar sentința civilă recurată este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 248 alin.1 și 2, art. 253 alin. 2 Cod procedură civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Perimarea este acea sancțiune procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește.
Una din condițiile prevăzute de art. 248 Cod procedură civilă pentru a opera perimarea este ca pricina să fi rămas în nelucrare timp de un an.
Potrivit art. 249 Cod procedură civilă, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
În ipoteza în care măsura suspendării judecării cauzei a fost corect dispusă, faptul că partea respectivă formulează o cerere de recurs împotriva încheierii prin care a fost adoptată are drept consecință respingerea căii de atac și menținerea măsurii suspendării dispuse anterior, însă aceasta nu îi înlătură caracterul de act care întrerupe perimarea, deoarece actul efectuat (recursul) constituie tocmai manifestarea sa de voință în vederea judecării procesului, necesară și suficientă potrivit art. 249 Cod procedură civilă pentru a împiedica intervenirea sancțiunii legale pentru lăsarea pricinii în nelucrare, fiind totodată înlăturată prezumția de desistare pe care este fundamentată această instituție. Cu alte cuvinte, folosirea locuțiunii prepoziționale „în vederea” (în scopul) conduce, pe baza interpretării literal gramaticale, la concluzia că este suficient ca actul de procedură să releve intenția părții interesate de a continua procesul, textul de lege neimpunând condiția suplimentară ca actul să fie apt să conducă la reluarea judecății (pentru neîndeplinirea acestei cerințe aplicându-se o sancțiune distinctă).
În speță, termenul de perimare a început să curgă la data de 08.12.2011, când instanța a dispus suspendarea soluționării cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, însă s-a întrerupt la data de 05.06.2012, când reclamantele au formulat cererea de recurs, astfel că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii admițând excepția invocată din oficiu.
Față de aceste considerente, reținând că în mod greșit prima instanță nu a făcut aplicarea art. 249 Cod procedură civilă și a constatat perimată cererea, Curtea urmează să admită recursul, să modifice sentința atacată în sensul că va respinge excepția de perimare ca nefondată și să trimită dosarul aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele reclamante T. E. și F. H. împotriva sentinței civile nr. 1041/22.05.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a civilă în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații - pârâți S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice T. și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de perimare ca nefondată.
Trimite dosarul aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. I. S. C. G.
GREFIER
C. N. I.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./C.G.
Ex.2/28.02.2014
T.B.Secția a V-a Civilă – C.D.C.
| ← Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 157/2014. Curtea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1006/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
