Anulare act. Decizia nr. 291/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 666/302/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 291 R
Ședința publică de la 12.02.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: - P. F.
JUDECĂTOR:- A. C. B.
JUDECĂTOR: - M. STELUȚA C.
GREFIER: - F. J.
………………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant S. I. și recurenții-intervenienți S. N. și S. N., împotriva Deciziei civile nr. 372 A/11.04.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. D. și S. STELUȚA, având ca obiect, anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant S. I. prin mandatar S. N. și recurenții-intervenienți S. N. prin mandatar S. N. și S. N. personal, intimatul-pârât S. D. prin apărător, avocat T. Anișoara, cu împuternicire avocațială nr._ – fila 30 dosar și intimata-pârâtă S. Steluța prin apărător,avocat O. I., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 29 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul intimatei-pârâte S. STELUȚA arată că a invocat prin întâmpinare excepția nulității recursului, motivat de faptul că motivele de recurs astfel cum au fost formulate, nu vizează critici de nelegalitate ci doar aspecte și chestiuni de fapt.
Solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât S. D. prin apărător, solicită admiterea excepției nulității recursului, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul-intervenient S. N. personal și în calitate de mandatar pentru recurentul-reclamant S. I. și recurentul-intervenient S. N., solicită respingerea excepției nulității recursului, motivat de faptul că motivele de recurs astfel cum au fost invocate se pot încadra în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, iar intimații-pârâți nu au acceptat succesiunea și nu au calitate procesuală pasivă.
Depune la dosar concluzii scrise la care a atașat două înscrisuri, respectiv xerocopia certificatului de moștenitor nr. 579/22.03.1995 și o declarație dată de S. Steluța.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 372 A/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant S. I., împotriva sentinței civile nr. 6459/18.08.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. Steluța și S. D., intimații intervenienți în interesul apelantului-reclamant S. N. și S. N., s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenție accesorie în interesul apelantului-reclamant formulate de intervenienții S. N. și S. N. și a fost obligat apelantul-reclamant la plata către intimatul S. D. a sumei de 2500 lei, cheltuieli judecată în apel.
Pentru a decide astfel, analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei din perspectiva motivelor de apel formulate, tribunalul a apreciat că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reținut că la data de 24.10.1988 a decedat tatăl apelantului, S. A., iar apelantul are calitatea de succesibil al defunctului fiind fiul acestuia, respectiv rudă de gradul I, având vocație succesorală generală și concretă la moștenirea defuncților.
În urma decesului defunctului, a fost emis certificatul de moștenitor nr. 837/1989 (fila 3 dosar fond) din care rezultă că moștenitorii defunctului au fost S. N., S. M. și S. N..
Tribunalul a apreciat că cererea formulată de către reclamant a fost în mod corect respinsă ca lipsită de interes, ca efect al faptului că s-a prescris dreptul de opțiune succesorală pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 700 cod civil dreptul de accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
În sistemul de drept românesc, acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită, iar conform art. 689 Cod civil acceptarea este tacită când moștenitorul îndeplinește un act pe care nu ar fi putut să-l facă decât în calitate de moștenitor și care lasă se supună neapărat intenția de acceptare.
Întrucât textul nu enumeră actele care pot fi considerate ca fiind expresia unei acceptări tacite, rămâne la aprecierea instanțelor să decidă care dintre actele efectuate de moștenitor constituie sau nu o acceptare tacită a succesiunii.
Tribunalul a apreciat că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă în nici un fel preluarea unor bunuri din masa succesorală și deci intenția de acceptare tacită către apelant.
În consecință, în raport de această situație de fapt, tribunalul a apreciat că apelantul nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii prin preluarea unor bunuri ale moștenirii, astfel încât nu poate avea calitatea de succesor al defunctului.
Pentru a se considera că a acceptat tacit moștenirea, apelanta trebuia să facă dovada actelor juridice în sensul celor care se referă art. 691 Cod civil și care sunt în genere acte de dispoziție, cum ar fi vânzarea, cesionarea sau donarea bunurilor succesorale, dovadă care nu s-a făcut în speța dedusă judecății.
Mai mult decât atât, succesibilul poate fi repus într-adevăr în termenul de prescripție dacă se constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, cu condiția ca moștenitorul să fi cerut repunerea în termen în decurs de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție (art.19 din Decretul nr. 167/1958).
Or, în speța dedusă judecății, reclamantul nu a formulat cerere de repunere în termenul de o lună prevăzut de lege, repunerea în termen este de competența exclusivă a instanței judecătorești și nu a notarului public, iar prezenta acțiune nu echivalează cu o cerere de repunere în termen, întrucât nu s-a solicitat acest lucru prin acțiune.
Așadar, vocația succesorală a apelantului nu este suficientă pentru a deveni moștenitorul unui defunct fiind necesar ca în termenul de opțiune succesorală acesta să își manifeste dreptul de opțiune într-una din formele prevăzute de lege, în caz contrar urmând a se considera că apelantul este străină de moștenire.
În aplicarea dispozițiilor legale sus menționate, nu prezintă importanță nici faptul că succesibilul locuiește în altă localitate, din țară sau străinătate, decât locul deschiderii moștenirii, nu interesează nici cunoașterea de către succesibili a componenței patrimoniului succesoral și, cu atât mai puțin faptul că moștenitorii au avut o înțelegere.
În cazul în care un certificat de moștenitor este nelegal emis, în sensul că anumite persoane au fost excluse în calitate de beneficiari ai succesiunii, aceste persoane pot solicita evident constatarea nulității certificatului de moștenitor dar numai dacă acestea fac dovada acceptării succesiunii defunctului menționat în certificatul de moștenitor.
Dincolo de acest aspect, constatat și de instanța de fond, tribunalul a reținut că prin declarația autentificată sub nr._/4.11.1988 (fila 4 din dosarul notarial nr. 978/1989) actualul apelant-reclamant a renunțat în mod expres la succesiunea defunctului său tată S. Alescandru și a solicitat ca declarația să fie înregistrată în registrul de renunțări la succesiuni.
În consecință, cu atât mai mult acțiunea este lipsită de interes având în vedere dispozițiile art. 696 Cod civil, conform cărora eredele care renunță este considerat că nu a fost niciodată erede, devenind o persoană străină de moștenirea fostului proprietar.
În cazul renunțătorului nu este vorba de neacceptarea moștenirii, ori de lipsa unor dovezi în acest sens, ci dimpotrivă, se dovedește cu certitudine prin declarație notarială că nu este moștenitor pentru că a renunțat.
Pe de altă parte renunțarea privește atât bunurile existente în succesiune, la data decesului autorului, cât și cele ce eventual ar intra ulterior în succesiunea respectivă.
În fine, un al treilea argument în sensul respingerii apelului și a menținerii soluției instanței de fond este acela că prin sentința civilă nr. 4518/2001 a Judecătoriei Sectorului 5 București, rămasă irevocabilă (file 67-75 dosar apel) s-a respins acțiunea aceluiași reclamant prin care solicita anularea aceluiași certificat de moștenitor ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă (cu motivarea că reclamantul a renunțat la moștenire)
Așadar, atâta timp cât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că reclamantul este străin de succesiunea lui S. A., aceste decizii se bucură de autoritate de lucru judecat în raport de apelant care nu poate ignora efectele acestor decizii privite ca realitate juridică, iar apelantului îi incumbă obligația generală a oricărei subiect de drept de a respecta raporturile juridice pe care aceste hotărâri judecătorești le consacră.
Deciziile civile susmenționate sunt opozabile apelantului, atât în sensul restrâns, apelantul fiind parte în respectivele dosare dar sunt opozabile și în sensul general al noțiunii de opozabilitate, care presupune respectarea situației juridice consacrate printr-o hotărâre judecătorească, cu atât mai mult cu cât sentința este irevocabilă.
În realitate, în raport de hotărârile judecătorești sus menționate, intrate în puterea lucrului judecat, apelantul este străin de succesiunea defunctului, nu are nici un drept la succesiunea acestuia și, prin urmare, în mod corect s-a apreciat că nu are nici un interes de anulare a certificatului de moștenitor.
De fapt, în speța dedusă judecății există o autoritate de lucru judecat a sentinței civile nr. 4518/2001, însă, tribunalul nu a invocat-o și nu a admis-o ca excepție, ci ca apărare de fond în contra apelului, pentru că deja hotărârea este soluționată la fond tot printr-o excepție, iar admiterea excepției autorității de lucru judecat în apelul reclamantului ar însemna admiterea apelului propriu iar reclamantului să i se creeze o situație mai grea decât cea din sentința civilă apelată, fapt ce nu este posibil.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins apelul, ca nefondat, pe cale de consecință a respins cererile de intervenție accesorie, ca neîntemeiate și a obligat apelantul la plata către intimatul S. D. a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei au formulat recurs întemeiat pe art.304 pct.6,7 și 9 Cod procedură civilă reclamantul S. I., intervenienții S. N. și S. N..
În sinteză s-au susținut următoarele: recurenții au formulat o cerere pentru anularea parțială a C.M.837/1999 eliberat după decesul lui S. A.;pârâții nu au depus actul de proprietate pentru terenurile enumerate în Certificatul de moștenitor și deci nu au calitatea procesuală pentru a apăra un drept nedovedit; pârâții au depus la dosar decizia nr.3270 A/16.11.2001 al Tribunalului București din care rezultă că nu s-au depus acte pentru a se dovedi dreptul de proprietate al petiționarilor pentru terenurile înscrise în C.M. nr.837/1989; tot pârâții au depus decizia nr.2161/2002 a Curții de Apel București din care rezultă că este vorba de o tranzacție pentru care însă nu s-au depus acte de proprietate pentru terenurile din C.M.nr.837/1989; nu s-a depus în instanță cererea originală sau o cerere certificată pentru a se vedea obiectul, persoanele, poziția procesuală a părților, interesele beligeranților; S. Steluța în dosar nr.5545/2001 al Tribunalului București a solicitat admiterea apelului; S. N. are calitatea de intervenient în interes propriu în dosarul nr.5545/2001; în dosarul nr._ S. Steluța revendică parte din moștenirea rămasă după decesul fratelui S. A. iar S. N. a formulat cerere de intervenție în interesul lui S. I. și a precizat că renunță la orice drept după decesul lui S. A.; din actele depuse nu se poate stabili motivele pentru care au participat părțile în instanță iar din hotărârile pronunțate nu se pot stabili corect dorințele participanților; S. Steluța a renunțat la 12.11.1999, prin declarație la orice drept după decesul fratelui S. A. iar toate drepturile revin lui S. I. și mamei sale S. N. ; S. Steluța nu are calitate procesuală pentru că a renunțat la orice drept iar pârâtul S. D. nu s-a pronunțat în legătură cu cererile de intervenție;Tribunalul București a respins cererea de intervenție formulată de S. N. și S. N. în interesul lui S. I. dar nu s-a pronunțat în legătură cu cererea de intervenție în interes propriu formulată de S. N.; Tribunalul București menționează că cererile de intervenție sunt formulate într-un limbaj nejuridic și dificile de înțeles, dar instanța avea posibilitatea să oblige petiționarul să reformuleze plângerea; toate bunurile enumerate în CM 837/1989 au fost valorificate de S. I. și de mama sa, efectuând acte de administrare și de dispoziție, valorificând imobilul din București . au sesizat corect că S. I. a solicitat numai anularea în parte a CM 837/1989, respectiv punctul 2 de la capitalul moștenitori, privind pe S. M. și deci acțiunea lui S. I. este dovedită; S. I. și S. Nezahet au primit toate drepturile rezultate din valorificarea bunurilor menționate pe CM 837/1989; Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 5 București au acordat pârâților drepturi nesolicitate și nedovedite de aceștia cu acte de proprietate; pârâții nu și-au manifestat dorința de a accepta o moștenire pentru care nu sunt acte de proprietate și a căror situație juridică nu este clară; referitor la cheltuieli pârâții dispun de posibilități financiare fapt care le-a permis să angajeze doi avocați; în condiții legale suprafața de teren prevăzută în CM 837/1989 ar fi de circa 1100 mp pentru ambii iar pentru pârâtul S. D. circa 453 mp; pârâții pot angaja mai mulți avocați pe care să-i plătească cu sume mari, instanța poate aprecia acordarea cheltuielilor de judecată în raport de valoarea bunurilor;acordarea cheltuielilor de judecată de 2500 lei pentru un bun care valora câteva sute de lei apare exagerat; pârâții sunt deținătorii unor fonduri enorme, pot investi fără limite, pentru a crea teama recurenților că vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare intimatul S. D. a invocat nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate și pentru că recursul formulat vizează chestiuni de fapt, nesistematizate, care sunt și străine față de sentința nr.4518/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București și decizia nr.372/11.04.2013 a Tribunalului București .
Pe fond s-a susținut că recursul este nefondat pentru că în mod corect s-a reținut prescripția dreptului de opțiune succesorală și corect s-a admis excepția lipsei de interes.
Recursul este nul pentru următoarele argumente: Potrivit art.302 alin.1 lit.c Cod procedură civilă recursul trebuie să cuprindă motive de nelegalitate și dezvoltarea acestora.
În cauză acțiunea reclamantului S. I. având ca obiect anularea pct.2 din C.M.nr.837/1989 a fost respinsă pentru că s-a constatat prescris dreptul de opțiune succesorală a reclamantului la succesiunea defunctului S. A. și pentru că s-a admis excepția lipsei de interes, soluție menținută prin decizia civilă nr.372 din 11.04.2013.
Din conținutul recursului formulat se constată că nu exista nici o critică privind nelegalitatea soluției pronunțate, recurenții referindu-se la aspect de fapt dar și la aspecte care au făcut obiectul altor procese.
Pe de altă parte deși se invocă formal ca motiv de recurs dispozițiile art.304 pct.6,7 și 9 Cod procedură civilă; nu se arată ce au acordat instanțele mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut; nu se arată care sunt argumentele contradictorii sau străine ale deciziei recurate, recurenții omițând a avea în vedere și încheierea de ședință din 04.04.2013 în care s-au analizat cererile de intervenție; de asemenea nu se arată ce texte de lege au fost încălcate sau aplicate greșit de instanțele de fond.
În concluzie pentru lipsa motivelor de nelegalitate recursul va fi constatat nul .
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimat se vor avea în vedere dispozițiile art.274(3) Cod procedură civilă față de valoarea pricinii și de munca avocatului care a constat în formularea întâmpinării și în prezenta doar la daune termene de judecată, astfel că recurenții vor fi obligați doar la plata sumei de 2000 lei, câte 1000 lei pentru fiecare intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant S. I. și recurenții-intervenienți S. N. și S. N., împotriva deciziei civile nr. 372 A/11.04.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. D. și S. Steluța.
Obligă recurenții la plata sumei de 2000 de lei cheltuieli de judecată în recurs, reduse, conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, respectiv câte 1000 lei către fiecare pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02. 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. F. A. C. M. Steluța
B. C.
GREFIER,
F. J.
Red. PF
Tehnored. PS/MȘ/ 2 ex.
13.03.2014
Jud. apel: Târțău I.
F. L. E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 59/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Întoarcere executare. Decizia nr. 647/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
