Anulare act. Decizia nr. 334/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 334/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 22060/3/2011
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 334 A
Ședința publică de la 23.09.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
GREFIER – S. V.
………………..
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanții reclamanți V. (fostă H.) A. C. și V. R. D., ambii domiciliați în București, .. 34 B, sector 1 și de apelantul pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul ales la SCPAv. T. D. din București, .. 31, ., împotriva sentinței civile nr. 1564/17.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect „expropriere”.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 16.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 23.09.2014, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 25.03.2011, reclamanții V. A. C. și V. R.-D., a chemat in judecata pe S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. solicitând anularea Hotărârilor nr. 707 si 708 din data de 28.04.2010 date de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, județul Ilfov, Consiliul Local Moara Vlasiei, in ceea ce privește valoarea despăgubirilor acordate pentru imobilele expropriate, teren si construcții, proprietatea reclamantilor, situate in Moara Vlasiei ., jud. Ilfov si stabilirea unei despăgubiri adecvate, conform art. 21-17 din Lg. 33/1994
Prin sentința civilă nr. 1564/17.09.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis contestația formulată de reclamanți în contradictoriu cu S. R. reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – C.N.A.D.N.R., a anulat în totalitate Hotărârea nr. 707/28 aprilie 2010 adoptată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al Comunei Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, a anulat în parte Hotărârea nr. 708/28 aprilie 2010 respectiv art. 1 și 2 din hotărâre și a constatat că sunt supuse exproprierii efective pentru construirea obiectivului de utilitate publică: terenul de 92 mp, gardurile și un stâlp de transformare electrică, situate pe terenul menționat, identificate prin expertiza tehnică efectuată de către expertul topometrist B. D. (fila nr. 276 din dosar). Totodată, a stabilit despăgubirile: pentru terenul de 92 mp, la suma de 11.655 lei, pentru construcții, la suma de 53.962 lei, iar pentru manopera de reconstruire a gardului și a instalației de irigare, pe noul amplasament, la suma de 5.000 lei și a obligat Statul Român prin CNADNR să le plătească reclamanților despăgubirile de 70.617 lei, reprezentând contravaloarea terenului și construcțiilor expropriate. A menținut restul dispozițiilor Hotărârii nr. 708/2010 și a obligat Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local al Comunei Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, la 5.252 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul reține in esenta urmatoarele:
Conform Legii nr. 198/2004 și în vederea construirii autostrăzii București – B., tronsonul București-Ploiești, Comisia special constituită la nivelul Primăriei . Hotărârile nr. 707 și 708/28.04.2010 a dispus exproprierea unor suprafețe de teren și a unor construcții ce aparțin reclamanților V., stabilind despăgubirile, conform art. 6 din Legea nr. 198/2004, pentru fiecare parcelă de teren.
La stabilirea valorii despăgubirilor pentru măsura exproprierii pentru utilitate publică, instanța trebuie să aibă în vedere că această despăgubire trebuie să fie cuprinsă între limitele solicitate de către expropriați, ca limită maximă și limitele despăgubirii oferite de către expropriator, ca limită minimă.
Între aceste repere și ținând cont de prețurile de circulație în zonă la data efectuării expertizelor, Tribunalul constată că contestația reclamanților este întemeiată, propunerile Comisiei de experți, cu corectura de rigoare din partea instanței privind valoarea manoperei de mutare a gardului și a instalației de irigat subterană menționată mai sus, fiind mai apropiate de valoarea reală de circulație a terenurilor și construcțiilor în zonă, dar și de valorile orientative expuse în ghidul orientativ pus la dispoziția Camerei notarilor publici.
În cazul în speță, cererea expropriaților a fost de 31.550 Euro, echivalent 135.665 lei, oferta expropriatorului a fost de 12.390 lei, iar valorile stabilite de Comisia formată din cei 3 experți, au fost: pentru terenul de 92 m.p., suma de 11.655 lei, pentru construcții, suma de 53.962 lei, iar pentru manopera de reconstruire a gardului și a instalației de irigare, pe noul amplasament, a fost apreciată de Tribunal la suma de 5.000 lei.
Tribunalul motiveaza ca, dacă valorile terenului și ale construcțiilor sunt stabilite într-o manieră rezonabilă, este eronat stabilită manopera de reconstruire a gardului și a instalației de irigare, pe noul amplasament, la valoarea de 70.092 lei. Astfel, în funcție de distanțele relativ mici pa care trebuie deplasate și reamplasate aceste bunuri, tribunalul apreciază că suma de 5.000 lei reprezintă o valoare rezonabilă a manoperei pentru aceste lucrări, urmând să se oprească la această sumă.
Este anulata in totalitate Hotărârea nr. 707/28 aprilie 2010, constatându-se că bunurile prevăzute în aceasta nu au fost efectiv expropriate si este anulată în parte Hotărârea nr. 708/28 aprilie 2010, respectiv art. 1 și 2 din hotărâre, dispunandu-se asupra despagubirilor, conform celor mentionate mai sus.
Totodată, având în vedere dispozițiile art.10 alin. 3 din Legea nr. 198/2004, raportat la art. 38 din Legea nr. 33/1994, care constituie dreptul comun în materie de expropriere, tribunalul constată că “toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator”, astfel că expropriatorul va fi obligat la suma de 5.252 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând onorarii pentru avocați.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat, in termen legal, prezentele apeluri reclamanții V. (fostă H.) A. C. și V. R. D. și pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În motivarea apelului declarat de apelantul pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România se arată urmatoarele:
1. Un prim motiv de apel constă în faptul că instanța de fond, în mod greșit a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de teren expropriată la valoarea de 11.655 lei, aceasta înlăturând răspunsul la obiecțiuni întocmit de comisia de trei experți.
Astfel, prin răspunsul la obiecțiunile, comisia de experți a avut in vedere contracte de vânzare - cumpărare, ajungând la concluzia că valoarea despăgubirilor pentru suprafața de teren de 92 mp este de 2.438 euro ( echivalentul a 10.295 lei).
2. în al doilea rând, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 26 (1) din Legea nr. 33 / 1994, conform căruia " despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite."
Astfel, judecătorul fondului a stabilit de două ori valoarea prejudiciului, o dată a cuantum de 53.962 lei pentru desființarea gardului și a stâlpului de transformare electrică și încă dată în cuantum de 5000 lei pentru manopera de reconstruire a gardului și a instalației de irigare pe noul amplasament, creându-se altfel premizele unei îmbogățiri fără justa cauză.
3. Oferta Statului R. pentru suprafața de teren expropriată este de 30 euro / mp, mai mare decât cea stabilită de comisia de experți prin raportul de expertiză, respectiv de 26,5 euro / mp.
In motivarea apelului declarat de reclamanții V. (fostă H.) A. C. și V. R. D. se sustin urmatoarele critici:
Se face o expunere a situatiei de fapt si a probelor administrate in cauza si se arata ca instanța a acceptat valorile stabilite de comisia de experți in completarea din 05.03.2013, însă a considerat ca prejudiciul ar fi de doar 5000 lei pentru manopera de reconstruire a gardului si instalației pe noul amplasament.
Nemulțumirea apelantilor reclamanti vizează stabilirea despăgubirilor care, in conformitate cu art. 26 alin 1 si 2 din Lg. 33/1994 privind exproprierea, trebuie sa fie compusa atât din valoarea reala a bunurilor supuse exproprierii cat si prejudiciul adus proprietarului.
In loc sa fie despăgubiți conform celor prevăzute de lege, instanța le-a vătămat drepturile, acordându-le doar in parte valoarea reala a bunurilor supuse exproprierii, iar in ceea ce privește prejudiciul adus, acesta a fost diminuat nejustificat pana la o valoare derizorie.
Valoarea manoperei consta de fapt în construirea unui nou gard, așa cum rezulta si din constatările experților, si nu doar din mutarea celui vechi care a fost distrus cu ocazia construirii autostrăzii, iar mutarea la care se refera experții are in vedere exclusiv sistemul subteran de irigație.
În acest condiții, edificarea unui nou gard, care este si supraînălțat pentru a proteja de zgomot si de praf (din cauza faptului ca autoritățile nu au făcut nimic in acest sens), precum si mutarea instalației de irigare, nu poate fi acceptat ca fiind de 5000 lei, cat nejustificat a considerat instanța ca li s-ar cuveni, ci este de 70.092 lei, deoarece reclamanții, - în calitate de proprietari diligenți, nu au stat cu mâinile in sân sa aștepte plata despăgubirilor si finalizarea procesului, ci au edificat, din banii lor, noul gard, mutând si instalația de irigare pe noul amplasament.
Motivarea din sentința pentru diminuarea valorii prejudiciului: „fata de distantele relativ mici pe care trebuie deplasate si reamplasate aceste bunuri" este fără justificare, deoarece instanța nu se poate substitui nici constructorilor, care au încasat efectiv aceasta suma si au edificat construcțiile, si nici experților, care au confirmat ca aceasta reprezintă într-adevăr valoarea efectiva necesara pentru ridicarea construcțiilor si reamplasarea instalației subterane de irigație.
Reclamanții au fost obligați de împrejurări sa efectueze aceste lucrarăți pentru a isi securiza curtea, ceea ce înseamnă ca au fost cheltuieli utile si nu voluptorii, ceea ce înseamnă ca trebuie restituite de cel care le-a provocat.
Oricum, valoarea propusa de instanța la 5000 lei, este infima fata de valoarea de piața a lucrării, producând-le o paguba de 65.000 lei, ceea nu poate fi acceptat in procedura exproprierii deoarece textul de lege prevede expres ca expropriatorul trebuie sa despăgubească la justa valoare, care valoarea nu este in cazul lor una ipotetica, ci este reala, efectiva si deja efectuata de ei.
Solutionand apelurile declarate, in raport de criticile formulate, Curtea constata urmatoarele:
1.Legat de critica Statului conform careia valoarea despagubirilor s-a stabilit gresit pentru terenul de 92 mp. la suma de 11.655 lei, intrucat in raspunsul la obiectiuni acestea au fost calculate la suma de 10.295 lei, Curtea constata urmatoarele:
Prin raportul de evaluare intocmit in fata tribunalului pentru situatia finala a exproprierii numai a 92 mp. ( vol. 2 fila 5 si urm. dosar fond ) valoarea terenului expropriat de 92 mp. a fost data la suma de 11.655 lei. Aceasta valoare totala pentru 92 mp. teren a fost stabilita insa plecand de la valoarea pe mp. stabilita raportul de evaluare initial efectuat pentru termenul din 04.10.2011 ( f. 200 si urm. vol. 1 fond ), evaluare care insa nu fusese facuta pe baza de tranzactii efective, ci pe baza de oferte preluate din anunturile imobiliare ( in aceasta prima evaluare fusese evaluata suprafata de 631 mp. Initial expropriata la suma de 30 euro/mp ).
In raspunsul la obiectiuni intocmit de experti ( vol. 2 dosar fond filele 58 si urm. ) expertii recalculeaza valoarea terenului de 92 mp. la suma de 10.295 lei, respectiv 2.438 euro, corespunzand unei valori pe mp. de 26,50 euro. Aceasta ultima evaluare facuta prin raspunsul la obiectiuni respecta dispozitiile art. 26 din Legea nr. 33/ 1994, anume a fost facuta prin raportare la preturile rezultate din tranzactii efectiv incheiate avand ca obiect terenuri similare, si prin luarea in considerare a situatie de fapt finale, respectiv a faptului ca s-a expropriat doar suprafata de 92 mp..
Asadar, prin raportare la disp. art. 26 din Legea nr. 33/ 1994, Curtea constata ca este corecta aceasta evaluare finala facuta prin raportare la preturile rezultate din tranzactii avand ca obiect terenuri similare.
Pe de alta parte, aceasta evaluare a fost facuta la valoarea de 26,50 euro/ mp., rezultand pentru suprafata de 92 mp. suma de 10.295 lei, respectiv 2.438 euro.
Or, oferta expropriatorului a fost de 30 euro/mp. ( conform rapoartelor de evaluare depuse la filele 141 si 149 vol. 1 dosar fond ), rezultand un total de 2.760 euro pentru 92 mp., deci mai mult decat 2.438 euro cat au evaluat expertii in raportul intocmit in conditii legale. Daca se calculeaza in lei aceasta suma de 2.760 euro, rezulta un total de 11.812 lei daca se are in vedere cursul de 4,28 lei valabil la momentul evaluarilor facute de expropriator ( curs mentionat in rapoartele de evaluare intocmite de expropriator ) sau suma de 10.295 lei cat au calculate expertii in prezenta cauza prin raspunsul la obiectiuni.
Asadar, ambele sume, atat in euro, cat si in lei, rezultate din raspunsul la obiectiuni intocmit de experti sunt inferioare valorii date de insusi expropriator ( 2.438 euro, respectiv 10.295 lei evaluari facute de experti, fata de 2.760 euro, respectiv 11.812 lei evaluari facute de expropriator ).
De aceea, Curtea are in vedere disp. art. 27 din Legea nr. 33/ 1994, conform carora despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de către expropriat sau de altă persoană interesată.
Prin sentinta apelata instanta a acordat suma de 11.655 lei, deci mai mult decat rezultase din raportul de expertiza valabil incheiat ( raspunsul la obiectiuni intocmit pe baza de contracte efective ), insa mai putin decat oferta expropriatorului ( care era de 11.812 lei pentru 92 mp. ).
De aceea, Curtea, desi constata corecta sustinerea ca tribunalul in mod gresit s-a raportat nu la raspunsul la obiectiuni, ci la raportul initial de evaluare intocmit de experti in cauza, totusi nu poate primi aceasta critica pentru a modifica solutia tribunalului si a acorda suma de 10.295 lei, intrucat aceasta suma este mai mica decat oferta expropriatorului, ceea ce ar semnifica incalcarea art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/ 1994.
2.De altfel, Curtea constata ca insusi apelantul S. R. invoca drept motiv de apel ca suma retinuta de experti de 26,5 euro/mp. este mai mica decat cea oferita de expropriator, ceea ce vine in evidenta contradictie cu prima critica formulata, analizata mai sus.
. de tribunal de 11.655 lei este usor mai mica decat cea oferita de expropriator de 11.812 lei, insa avand in vedere ca reclamantii nu au atacat sub acest aspect, precum si principiul neagravarii situatiei partii in propria cale de atac, Curtea constata ca aceasta critica nu poate fi primita in sensul modificarii sentintei si acordarii sumei mai mari oferita de expropriator, pentru ca s-ar incalca principiul consacrat de art. 296 C.pr.civ. ( marirea despagubirilor de la suma acordata prin sentinta apelata la suma oferita de expropriator s-ar face in apelul paratului ).
3.In ce priveste criticile commune ale partilor referitoare la valoarea despagubirilor stabilite pentru celelalte prejudicii suferite de reclamanti, Curtea constata urmatoarele:
Conform raportului de expertiza topografica intocmit in fata tribunalului de expert B. D. ( f. 273 vol. 1 dosar fond ), coroborat cu raportul de expertiza constructii ( f. 288 vol. 1 dosar fond ) si inscrisurile administrate, exproprierea celor 92 mp. teren a mai prilejuit urmatoarele prejudicii: gardul la drumul judetean pe o lungime de 46,51 m si gardul la est pe o lungime de 2,39 m au fost daramate, un stalp cu transformator electric a fost mutat; instalatia subterana de udat gazonul si aspersoare aflata pe terenul curtii reclamantilor au trebuit sa fie repozitionate, fata de mutarea gardului si modificarea limitelor proprietatii.
Prin sentinta apelata tribunalul a acordat despagubiri de 53.962 lei pentru desfiintarea gardului si stalpului electric si inca 5.000 lei considerate de tribunal cheltuieli de manopera cu reamplasarea gardului si instalatiei de irigare.
Curtea constata ca potrivit art. 26 din Legea nr. 33/ 1994 ”(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. (2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
In cauza prezenta prejudiciul incercat de reclamanti rezida in daramarea gardului existent inspre vecinatatea cu autostrada, in ridicarea stalpului de tensiune si in afectarea instalatiei de irigatii. Toate aceste prejudicii sunt in legatura directa cu exproprierea, asa cum a rezultat din probele administrate si cum este, de altfel, necontestat de parti.
Problema in discutie este de fapt a evaluarii acestui prejudiciu.
Curtea constata ca expertiza efectuata in fata tribunalului a evaluat vechiul gard, daramat, la suma de 53.962 lei ( suma acordata in final de tribunal ), prin raportul de expertiza depus la fila 200 vol. 1 dosar fond si raportul depus la fila 5 vol. 2 dosar fond ( in primul raport evaluarea gardului facuta la fila 206 viza situtia exproprierii initiale a unei suprafete mai mari de teren si care afecta in mod corespunzator gard pe o lungime mai mare, de 55 m, in vreme ce al doilea raport de expertiza a recalculat valoarea gardului daramat in raport de situatia finala in care a fost expropriata doar suprafata de 92 mp., ceea ce a implicat daramarea gardului pe o suprafata mai mica ). Aceasta evaluare a tinut cont de o uzura a gardului vechi apreciata de experti la 30 %. Asadar, aceasta era valoarea gardului vechi la momentul daramarii, raportat la lungimea de gard efectiv afectata de exproprierea celor 92 mp. teren, gard considerat a fi uzat . 30 %.
Urmare a daramarii gardului si lasarii curtii imobilului fara imprejmuire pe vecinatatea cu autostrada, reclamantii au fost nevoiti sa isi reconstruiasca gardul, cheltuielile dovedite de acestia ca facute cu aceasta reconstructie fiind cele rezultate din devizul de lucrari emis de constructor ( filele 291-295 dosar fond vol. 1 ).
Anume, din aceste acte rezulta costuri cu edificarea gardului nou de 49.255,46, la care se adauga TVA, rezultand valoarea totala de 61.076,77 lei.
Conform acelorasi acte, reclamantii au mai suportat costul unei imprejmuiri provizorii, necesara pana la edificarea finala a gardului definitiv, in valoare de 8.399,81 lei, iar costul reamplasarii instalatiei de irigatii suportat de reclamanti a fost de 615,18 lei. Totalul acestor costuri a fost 70.091,76 lei. Toate aceste sume se regasesc in contractul incheiat de reclamanti cu societatea constructoare, in devizul de lucrari intocmit de aceasta societate si in factura emisa de aceasta societate catre reclamanti.
Gardul nou a fost edificat . decat gardul vechi, anume a fost edificat cu o inaltime de 3 m din placi de beton, similar cu cel vechi, insa cu o suprainaltare metalica.
Prin suplimentul la raportul de expertiza intocmit in fata instantei de apel ( f. 57 dosar apel ), expertii au aratat Curtii ca aceasta suprainaltarea a fost necesara in urma constructiei autostrazii si a podului care supratraverseaza autostrada, intrucat acest pod este situat fix in dreptul terenului reclamantilor si are inaltimea egala cu inaltimea casei, deci tot zgomotul produs de circulatia rutiera se propaga asupra proprietatii reclamantilor. Nu mai putin, constata Curtea, o asemenea vecinatate ii pune pe reclamanti in necesitatea de a isi proteja proprietatea si sub aspectul intimitatii, caci imediata vecinatate a podului care ar fi amplasat la o inaltime egala cu cea a casei face ca interiorul curtii sa fie practic expus, nu numai zgomotului, dar si vizibilitatii directe, ca si factorilor poluanti aferenti traficului pe o artera de circulatie de o asa dimensiune.
Expertii au aratat ca in raport de disp. art. 5 din Legea nr. 10/ 1995 referitoare la calitatea in constructii, o locuinta corespunzatoare presupune indeplinirea anumitor conditii privind protectia impotriva zgomotului, iar la aceasta Curtea adauga si faptul ca o asemenea locuinta corespunzatoare trebuie sa asigure in mod cert si o anumita intimitate ocupantilor sai, intimitate care in mod evident este viciata daca este expusa nestingherit vizibilitatii – asa cum s-ar intampla daca gardul ar fi mai jos decat podul construit in imediata vecinatate.
In concluzie, Curtea constata ca edificarea gardului in sine a fost necesara in conditiile in care gardul vechi a fost daramat si, mai departe, suprainaltarea lui a fost necesara si determinata de constructia infrastructurii aferenta autostrazii.
Curtea apreciaza ca modalitatea corecta de cuantificare a prejudiciului incercat de reclamanti o constituie luarea in considerare a ”iesirilor” din patrimoniul reclamantilor si, separat, a ”intrarilor” in acest patrimoniu, diferenta rezultata intre aceste doua elemente reprezentand practic valoarea prejudiciului incercat.
Curtea considera ca aceasta modalitate de calcul a valorii prejudiciului respecta dispozitiile art. 26 din Legea nr. 33/ 1994, care au in vedere acoperirea de catre expropriator a oricarui prejudiciu incercat de persoana supusa exproprierii, dispozitii care au drept ratiune a nu pune persoana supusa exproprierii sa suporte in patrimoniul lor vreo consecinta a masurii exproprierii.
Asadar, ratiunea acestor dispozitii ale legii o constituie punerea persoanei supusa exproprierii in situatia de a nu avea in patrimoniu vreo pierdere valorica.
Aplicand aceasta modalitate de calcul a valorii prejudiciului, Curtea constata ca au reprezentat ”iesiri” din patrimoniul reclamantilor suma de 53.962 lei ( valoarea gardului vechi, daramat ), precum si suma totala de 70.091,76 lei cheltuita de reclamanti cu edificarea noului gard si reamplasarea instalatiei de irigatii.
Rezulta asadar un total al acestor pierderi in patrimoniul reclamantilor de 124.053,76 lei.
In ce priveste ”intrarile” in patrimoniul reclamantilor, acestea sunt reprezentate de valoarea gardului nou, de 61.076,77 lei.
Rezulta o diferenta intre aceste ”iesiri” si ”intrari” de 62.976,99 lei (rotund 62.977 lei ), care este considerata de catre Curte valoarea prejudiciului incercat de reclamanti.
In ce priveste faptul ca in raportul de expertiza depus in apel expertii au omis TVA la calcularea valorii noului gard, Curtea are in vedere valorile rezultate in mod direct din devizul si factura emisa de constructorul care a realizat pentru reclamanti noul gard si reamplasarea sistemului de irigatii.
In ce priveste sustinerea apelantului parat ca nu ar trebui acordat TVA decat in masura in care s-ar face proba efectiva a platii TVA, Curtea o inlatura, faptul ca sumele facturate de constructor au fost purtatoare de TVA rezultand din actele emise de acest constructor, inclusiv factura care reprezinta document fiscal, nepunandu-se problema savarsirii vreunui fals cu prilejul emiterii acestei facturi in sensul ca societatea constructoare nu ar fi platitoare de TVA.
Curtea constata ca nu este intemeiata critica reclamantilor ca ar fi trebuit acordata si valoarea noului gard si valoarea costurilor facute cu noul gard, in felul acesta ajungandu-se . dubla despagubire, caci totusi reclamantii au in patrimoniu noul gard.
Nu este corecta nici sustinerea apelantului parat ca prin acordarea de catre tribunal a unei sume suplimentare peste valoarea gardului daramat s-ar fi produs o dubla despagubire a aceluiasi prejudiciu, in conditiile in care, asa cum demonstreaza calculul facut de catre Curte mai sus, prejudiciul reclamantilor nu s-a limitat doar la valoarea vechiului gard, daramat, ci si la o diferenta dintre valoarea acestuia si alte sume cheltuite de reclamanti pentru a fi ”repusi” in situatia anterioara exproprierii.
In concluzia celor expuse, in baza art. 296 C.pr.civ. va fi respins apelul formulat de parat, niciuna dintre criticile acestei parti neputand conduce la schimbarea solutiei tribunalului, in vreme ce apelul declarat de reclamanti va fi admis, cu consecinta schimbarii in parte a sentintei, in sensul acordarii acestora a unor despagubiri in suma totala de 74.632 lei, compusa din 11.655 lei valoarea terenului expropriat de 92 mp. si 62.977 lei valoarea prejudiciului incercat prin expropriere, urmand sa fie obligat paratul sa plateasca aceasta suma reclamantilor.
Vor fi pastrate celelate dispozitii ale sentintei, care nu au facut obiectul criticilor in apel.
Totodata, avand in vedere si disp. art. 38 din Legea nr. 33/ 1994, va fi obligat paratul la cheltuieli de judecata in apel catre reclamanti in suma de 2.774,44 onorariu de avocat ( fila 12 si 13 dosar apel ), la care se adauga si 750 lei onorariu expert, in total suma de 3.524,44 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul ales la SCPAv. T. D. din București, .. 31, ., împotriva sentinței civile nr. 1564/17.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._ /201, în contradictoriu cu apelanții reclamanți V. (fostă H.) A. C. și V. R. D..
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți V. (fostă H.) A. C. și V. R. D., ambii domiciliați în București, .. 34 B, sector 1 împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu apelantul pârât S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Stabilește despăgubirile cuvenite reclamanților la suma totală de 74.632 lei, compusă din 11.655 lei valoarea terenului expropriat de 92 m.p și 62.977 lei prejudiciu cauzat prin expropriere.
Obligă pe pârâtul Statul Român prin CNADNR să plătească reclamanților aceste despăgubiri de 74.632 lei.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților cheltuielile de judecată efectuate în apel de 3.524,4 lei (onorariu de avocat și onorariu expert).
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. F. G. D. L. M.
GREFIER
S. V.
Red. DFG
Tehnored. DFG/PS/GC 5 ex.
02.10.2014
Jud. fond: V. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 17/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1862/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
