Pretenţii. Decizia nr. 1862/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1862/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 24436/3/2012
Dosar nr._
(1149/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1862
Ședința publică de la 09.12.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - MARIANA HORTOLOMEI
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Ministerul public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror I. E..
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții – reclamanți I. J., I. M., S. K., J. – EXTRAK H., E. H., împotriva sentinței civile nr.1117 din data de 05.06.2013, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. PRIN FINANȚELOR PUBLICE.
Obiectul pricinii – pretenții – despăgubiri în temeiul dispozițiilor Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat H. – T. C., în calitate de reprezentant al recurenților – reclamanți I. J. (prezent personal), I. M., S. K., J. – EXTRAK H., E. H. (prezent personal), în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise de Baroul M. (pe care o depune), lipsind reprezentantul intimatul – pârât S. R. PRIN FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ce învederează că prin serviciul registratură s-a depus la data de 04.12.2014, un set de înscrisuri din partea recurenților, constând în note de ședință și ratificarea mandatului judecătoresc și procura judiciară în limba germană și tradusă în limba română.
Curtea procedează la legitimarea recurenților – reclamanți prezenți:
- I. J. prezintă pașaport eliberat de organele competente germane, înregistrat sub nr._;
- Extrak H. prezintă pașaport eliberat de organele competente din Austria, înregistrat sub nr. P_ DVR_.
La solicitarea instanței, recurentul – reclamant I. J., personal, având cuvântul, învederează că știe limba română și îi va traduce dezbaterile ședinței publice de astăzi, recurentului reclamant Estrack H..
Recurentul reclamant Estrack H. precizează că este de acord.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că nu se opune ca traducerea dezbaterilor ședinței de judecată de astăzi să fie realizată pentru reclamantul E. H. de către reclamantul I. J..
Avocatul recurenților – reclamanți și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenții – reclamanți, I. J., I. M., S. K., J. – EXTRAK H., E. H., prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului București, având în vedere următoarele argumente:
În esență, arată că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.312 alin. 3 teza a III-a din Codul de procedură civilă, întrucât cauza s-a judecat fără a intra în cercetarea fondului.
În speță, existau toate elementele pentru a se socoti că, chiar dacă nu a existat o procură a persoanei care a promovat acțiunea, instanța putea să dispună cel puțin cu privire la cota de moștenire a titularului moștenirii I. J., dar și în raport de materialul probator administrat în cauză.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, anularea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în temeiul dispozițiilor art.297 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, având în vedere că părțile au solicitat în mod expres trimiterea cauzei, iar la fond, instanța a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului.
Apreciază că la momentul respectiv, instanța s-a pronunțat doar asupra lipsei calității de reprezentant, însă trebuia să se pronunțe cel puțin asupra cererii formulate de reclamantul I. J. în nume propriu.
Având în vedere că în faza procesuală a recursului au depus înscrisul care ratifică demersul procesual al reclamantului I. J., se impune trimiterea cauzei la Tribunalul București pentru a se pronunța asupra fondului.
Recurentul – reclamant I. J. personal procedează la traducerea dezbaterilor reclamantului E. H. ce învederează că este de acord cu concluziile domnului avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de sub nr._ , reclamantul J. I., în calitate de moștenitor și reprezentant al fraților săi, potrivit procurii colective, moștenitori în parte de 20% pentru fiecare, asupra moștenirii expropriate în mod abuziv, la data de 28 martie 1945, conform Decretului-Lege nr. 187/1945, de către organele Statului R., în temeiul Legii nr. 221/2009, a solicitat revendicarea imobilelor și terenurilor cu suprafața de 22,902 ha, expropriate prin măsura menționată de la titularii moștenirii sau acordarea de despăgubiri echivalente, în valoarea de 254.000 euro. Prin cererea înregistrată în 26.03.2012, despăgubirile au fost evaluate la suma de 305.000 euro.
În motivare, reclamantul a arătat că referitor la cererea de despăgubire/restituire a proprietății expropriate de la titulari, conform Legii nr. 187/1945, menționează că în data de 21.11.2005, a depus cererea de restituire conform Legii nr. 247/2005, la Primăria Bunești, județ B., la care s-au adăugat toate dovezile necesare, cuprinse în dosarele nr. 5095/28.11.2005, 5096/28.11.2005 și 5125/30 28 11 2005, prin care a solicitat, în calitate de moștenitor legal/testamentar, restituirea terenurilor și imobilelor expropriate ale titularilor de moștenire.
Prin sentința civila nr. 368, pronunțată de Judecătoria R. la data de 28.07.2008, în dosarul nr._, respectiv Decizia civila nr. 80/R pronunțată de Tribunalul B. la data de 02.02.2009, în dosarul nr. 284/_/2008, s-a respins restituirea din motivul ‘‘că solicitantul nu este cetățean român”.
În data de 10.09.2009, reclamantul a formulat o plângere împotriva sentințelor citate, la CEDO, însă până acum nu a fost emisă o decizie din partea Curții Europene.
Prin cererea înregistrată în 26.03.2012, reclamantul a arătat că măsura exproprierii încălca dreptul de proprietate, ca drept fundamental, drepturile garantate minorităților în România. Exproprierea s-a realizat și cu încălcarea art. 3 lit. h din Decretul-Lege nr. 187/1945 care prevedea numai exproprierea terenurilor care depășea o suprafața de 50 de hectare.
Prin sentința civilă nr.1117/05.06.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii și a anulat pentru acest motiv cererea formulată de reclamantul I. J. în nume propriu și în numele lui I. M., S. K., J.-E. H., E. H. Pezinok, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Asupra dovezii calității de reprezentant a lui J. I. pentru M. I., K. S., H. J.- E. și H. E., Tribunalul a reținut următoarele: procura din 8.11.2005 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 67 Cod Procedură Civilă. Mandatul reclamanților care nu au semnat cererea de chemare în judecată poate fi fie unul general, deoarece aceștia se află în străinătate, fie unul special – cu indicarea acțiunii pentru promovarea căreia reclamanții ar înțelege sa împuternicească o altă persoană. În cauză nu poate fi vorba despre o procură specială, deoarece procura este semnată înaintea intrării în vigoare a legii care constituie temeiul de drept al acțiunii. Procura nu este nici una generală, deoarece se referă strict la revendicarea proprietăților expropriate de la mama mandanților și a mandatarului, K. E..
Având în vedere ca acțiunea a fost formulată ca o acțiune având drept cauză un pretins drept comun, Tribunalul a anulat acțiunea în tot, urmând ca reclamantul semnatar al cererii să aibă posibilitatea formulării unei acțiuni pentru dreptul său propriu sau împreună cu celelalte persoane, cu depunerea unei procuri valabile sau cu semnarea cererii de către toți reclamanții.
Împotriva sentinței primei instanțe au formulat recurs reclamanții I. J., I. M., S. K., H. J.-E. și H. E., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Tribunalul București a constatat că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată de I. J., atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentat al fraților săi, prin procura colectivă din 08.11.2005 care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.67 Cod de procedură civilă.
Recurenții – reclamanți apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 teza III Cod de procedură civilă 1865, întrucât este incident cazul în care „instanța o cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului".
Cu toate că s-a acordat un termen de judecată pentru a se complini procura de reprezentare a titularului acțiunii fondate pe dispozițiile Legii nr.221/2009 și s-a constatat că procura exhibată de acesta nu are obiectul identic cu cel care constituie obiectul cererii de chemare în judecată, recurenții consideră ca instanța nu trebuia să dispună anularea în totalitate a cererii de chemare în judecată câtă vreme aceasta s-a promovat și în nume propriu de semnatarul cererii și anume I. Jonann.
Ca atare, se putea purcede la soluționarea în fond a pricinii cel puțin în ceea ce privește cota de moștenire a titularului moștenirii, cotă precizată de altfel, de instanța de fond, ca fiind de 20% din drepturile patrimoniale cuvenite după mama acestuia, K. E..
Pe de altă parte, în virtutea dispozițiilor art. 305 Cod de procedură civilă, până la încheierea dezbaterilor în recurs, recurenții – reclamanți susțin că vor depune înscrisuri din care rezultă că ceilalți moștenitori confirmă acțiunea introdusă de fratele lor, I. J., fondată pe dispozițiile art. 5 din Legea nr.221/2009 și nu numai pe dispozițiile Legii nr.247/2005, așa cum apare în înscrisul intitulat procură colectivă depus la instanța de fond.
Recurenții – reclamanți arată că își întemeiază argumentarea celor de mai sus pe dispozițiile art. 1546 alin. 2 cod civil 1864 potrivit cărora există posibilitatea ratificării atât exprese, cât și tacite a actelor îndeplinite de mandatar peste limitele puterilor conferite inițial prin mandat.
În consecință, recurenții - reclamanți apreciază că se impune admitere recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării fondului pricinii în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare, deși avea această obligație potrivit art. 308 al.2 Cod Procedură Civilă.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 305 Cod Procedură Civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3, art. 299 Cod de procedură civilă.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
1. Potrivit art.67 al.1 Cod procedură civilă, „Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar”.
Mandatul “ad litem” desemnează împuternicirea dată unei persoane (mandatar) de către o altă persoană (mandant) pentru ca primul să îndeplinească în numele și pe seama celui de-al doilea, acte de procedură necesare desfășurării procesului.
Puterea de a acționa în justiție, în numele și pe seama altora, poate avea ca fundament legea (reprezentarea legală), o hotărâre judecătorească (fundament judiciar) sau o convenție (reprezentare convențională).
Potrivit art. 68 al.1 Cod Procedură Civilă, „Procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată (…)”.
2. Caracterul absolut și peremptoriu al excepției procesuale de fond a lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantului pentru exercițiul dreptului procesual de a introduce cererea de chemare în judecată nu exclude ratificarea ulterioară a actului procesual exercitat fără mandat sau fără mandat prealabil sub semnătură legalizată sau certificată, după regulile de drept substanțial care guvernează contractul de mandat în general (art. 1546 al.2 „Nu este îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale, afară numai când a ratificat expres sau tacit” raportat la art. 1533 Cod Civil „Mandatul poate fi expres sau tacit”), în lipsa unor prevederi procesuale derogatorii sub acest aspect în cazul mandatului judiciar.
Or, reclamanții recurenți au ratificat în scris, în mod expres, ulterior, în faza procesuală a recursului, prin procura notarială autentificată sub nr. 3456/12.11.2014 M la notarul public vienez Dr. Alexander Michalek (filele 39-44 dosar recurs), actul procesual al introducerii cererii de chemare în judecată prezente, formulat de către moștenitorul mandatar I. Jonann, în temeiul unui mandat care nu îi conferea decât drepturi limitate. Astfel, dumnealor și-au însușit în mod expres acțiunea prezentă, actele procesuale întreprinse de împuternicit, inclusiv recursul prezent.
Pe cale de consecință, în temeiul principiului conform căruia ratificarea valorează mandat (ratihabitio mandato aequiparatur), Curtea apreciază că soluția de anulare a cererii de chemare în judecată pentru lipsa calității de reprezentant a mandatarului, se impune a fi reformată.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 al. 3 și 5 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurenții – reclamanți împotriva sentinței civile pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând faptul că admițând excepția lipsei calității de reprezentant, tribunalul nu a mai procedat la soluționarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții – reclamanți I. J., I. M., S. K., H. J.-E. și H. E., împotriva sentinței civile nr.1117/05.06.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. G. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red.M.H.
Tehdact.R.L./M.H.
2 ex./TB-S.5 – L.P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 334/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 59/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
