Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 482/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 4522/269/2012
Dosar nr._
(620/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.482 A
Ședința publică de la 6.11.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MIHAI-ANDREI NEGOESCU–GÂNDAC JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află rejudecarea cauzei, în urma casării cu reținere a sentinței civile nr. 33 din 16.01.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, dispusă prin decizia civilă nr. 164 A din 20.06.2013, privind pe apelanta reclamantă S.C. O. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții I. F. și I. M..
P. are ca obiect – hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 30.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 06.11.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oltenița la data de 8.10.2012 sub nr._ reclamanta . i-a chemat în judecată pe pârâții I. F. și I. M., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare a terenului individualizat în petitul cererii, în suprafață totală de 52,0225 ha.
În motivarea acțiunii a arătat că în fapt, la data de 07.09.2012, a încheiat cu pârâții un antecontract de vânzare-cumpărare atestat de avocat I. V., urmat de un act adițional, având ca obiect suprafața de 52,0225 ha teren extravilan arabil situat în . a achitat suma de_ lei.
Pârâții sunt proprietarii suprafeței menționate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare autentificate de notarul public.
La data perfectării antecontractului vânzătorii s-au obligat ca, în luna septembrie 2012, imediat ce condițiile legale pentru vânzare-cumpărare vor fi îndeplinite, să se prezinte la notariat în vederea autentificării actului, însă aceștia, sub diverse motive, au refuzat să se prezinte.
În drept, reclamanta a invocat art.1669 din noul C.civ., art.111 și 274 C.pr.civ.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, dar au fost reprezentați în fața instanței de mandatar.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.2301/01.11.2012, Judecătoria Oltenița a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oltenița, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, reținând că potrivit dispozițiilor art.2 al.1 lit.b C.pr.civ., Tribunalul judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Or, în prezenta cauză, valoarea obiectului acțiunii depășește pragul de 500.000 de lei. Conform înscrisurilor existente la dosar, prețul terenului, în raport de care a fost calculată și taxa de timbru conform art.31 din Legea 146/1997 este de 624.270 lei. Instanța a reținut, de asemenea, că obiectul cererii de chemare în judecată nu se încadrează în vreuna din excepțiile arătate la art.2 anterior citat, care să atragă competența exclusivă a judecătoriei, indiferent de valoare. De asemenea, din perspectiva competenței materiale, nu prezintă importanță împrejurarea că terenurile se află în raza de competență a Judecătoriei Oltenița.
După declinare dosarul a fost înregistrat sub nr._ la Tribunalul Călărași.
La termenul din 16.01.2013, a fost depus la dosar certificatul de atestare fiscală nr.100/15.01.2012 emis de Primăria comunei Gălbinași din care rezultă că pârâții figurează în evidențele fiscale, la rol 29, cu suprafața totală de 52,0225 ha, pentru care are impozitele plătite.
Prin sentința civilă nr.33/16.01.2013, Tribunalul Călărași a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâți a fost încheiată promisiunea de vânzare-cumpărare atestată sub nr.9/23.05.2012 de Cabinet Individual de Avocat I. V. prin care pârâții au vândut societății reclamante suprafața totală de 52,0225 ha teren extravilan cu prețul de 624.270 lei, din care a fost achitat la data respectivă un avans de 80.000 lei, restul de 544.270 lei fiind achitat la 07.092.012 când a fost încheiat și actul adițional nr.1 la antecontract prin care a fost convenită, printre altele, și prelungirea termenului stabilit pentru încheierea actului în formă autentică de la 01.09.2012 la 20.09.2012.
Avansul a fost achitat prin ordinul de plată nr.55/23.09.2012, iar restul de preț prin ordinul de plată nr.98/07.09.2012 de către reclamantă, însă după data de 20.09.2012 stabilită ca termen de perfectare a actului autentic acesta nu a fost încheiat pretinzându-se de reclamantă că pârâții au refuzat acest lucru, fără un motiv bine justificat.
La termenul soluționării prezentei cauze administratorul reclamantei și mandatara pârâților au precizat că în realitate nu a existat un refuz nejustificat al pârâților de a perfecta actul autentic și că motivul real a fost imposibilitatea întocmirii documentației cadastrale pentru terenurile înstrăinate prin antecontract în condițiile în care pârâții le-au dobândit prin acte autentice întocmite în anul 2009, fără ca acestea să fi fost anterior înscrise în Cartea Funciară în baza excepției reglementate de art.6 din Legea nr.247/2005 și ca urmare a lipsei planurilor parcelare ce ar fi trebuit întocmite de Primăria comunei Gălbinași.
Potrivit art.1669 NCC în momentul în care una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de valabilitate sunt îndeplinite.
În cauză, reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a prețului intrând în posesia terenului înstrăinat încă de la achitarea avansului, însă neîncheierea contractului în formă autentică s-a datorat nu refuzului nejustificat al pârâților, ci neintabulării terenurilor în cartea funciară, ei devenind anterior proprietari ai terenurilor, fără să fi fost deschisă la acea dată carte funciară, posibilitatea legală de a înstrăina terenurile în aceleași condiții nemaiexistând după momentul intrării în vigoare a Legii de punere în aplicare a Noului Cod civil, respectiv 01.10.2011.
Cum una dintre condițiile pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, respectiv refuzul nejustificat al pârâților de a perfecta actul autentic nu este îndeplinită întrucât aceștia sunt de acord și în prezent cu înstrăinarea terenului, însă au dificultăți în întocmirea documentației cadastrale pentru terenurile extravilane respective, rezultă că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pe acest considerent.
Împotriva acestei decizii a formulat apel reclamanta S.C. O. A. S.R.L., solicitând anularea hotărârii apelate și, rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelanta reclamantă a susținut că sentința instanței de fond este lovită de nulitate, având în vedere nerespectarea de către instanță a dispozițiilor imperative prevăzute de art.258 alin.1 C.proc.civ., care prevăd că minuta (dispozitivul) se semnează sub sancțiunea nulității de judecător.
Conform minutei aflata la fila 15 (dosarul Tribunalul Călărași), aceasta nu este semnată de judecător, aspect care atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate de Tribunalul Călărași în acest dosar.
Instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca neîntemeiată, atâta
timp cât aceasta a fost întemeiată, atât în fapt cât și în drept, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Instanța a reținut în mod greșit în considerentele hotărârii poziția administratorului reclamantei și a mandatarei paraților (pag.3) în sensul că aceștia au precizat că: „în realitate nu a existat un refuz nejustificat al pârâților de a perfecta actul autentic și că motivul real a fost imposibilitatea întocmirii documentației cadastrale pentru terenurile înstrăinate prin antecontract", respectiv nu este îndeplinită condiția de a exista un refuz de perfectare a actelor de vânzare cumpărare.
Așa cum rezultă din practicaua hotărârii (pag.2) alin.1 cu privire la refuzul pârâților de a se prezenta la notariat (precizare făcuta de administratorul apelantei-reclamante) acesta a arătat că: „din lipsa documentației cadastrale și intabulării în cartea funciara nu s-au prezentat pârâții la notariat, motivul refuzului fiind că nu au carte funciar, dar nici nu au făcut nici un demers pentru obținerea acesteia".
La data perfectării antecontractului de vânzare cumpărare, s-a convenit ca reclamanta să achite un avans în suma de 80.000 lei, pentru ca pârâții să demareze operațiunile de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii terenurilor în cartea funciară, pentru ca ulterior la termenul stabilit în antecontract reclamanta să achite diferența de preț și să se perfecteze actul de vânzare cumpărare în forma autentica.
Însă, așa cum a precizat administratorul apelantei-reclamante, intimații-pârâți nu au făcut nici un demers în vederea întocmirii documentației cadastrale, după ce au primit întreg prețul aceștia au o poziție pasivă, refuzând prezentarea la notariat, motivând că nu au întocmit documentația cadastrală în vederea înscrierii în cartea funciară, aspect pe care îl poate invoca mereu.
Pârâții, prin procurator, confirmă susținerile reclamantei privind refuzul, în sensul că aceștia nu s-au prezentat la notariat respectiv că după efectuarea planurilor parcelare ar fi trebuit făcută cartea funciară, dar niciun Birou de cadastru nu a fost de acord să efectueze această lucrare, iar la notariat nu puteau merge fără carte funciară. Însă nici nu a făcut dovadă ca s-a adresat la un expert în specialitatea cadastru în vederea începerii lucrării privind măsurătorile cadastrale.
Instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea probei cu interogatoriul pârâților, considerând proba neconcludentă.
Prin interogatoriile solicitate și aflate deja la dosar, prin răspunsurile de la întrebarea nr.4 urma ca reclamanta să facă dovada refuzului pârâților de a se prezenta la notariat pentru întocmirea actului autentic.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, intimații au susținut că în repetate rânduri au fost somați de către reprezentatul apelantei reclamante . să se prezinte la notariat în vederea perfectării actelor de vânzare-cumpărare în formă autentică, dar au refuzat să se prezinte întrucât nu au reușit să întocmească documentațiile cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciara a acestor terenuri.
Intimații au arătat că au o vârstă destul de înaintată și nenumărate probleme de sănătate și nu au reușit să găsească în tot acest timp nici un specialist cadastral interesat să realizeze aceste lucrări. Mai mult, au precizat că nu pot face dovada demersurilor pentru întocmirea documentațiilor cadastrale și a cărților funciare.
Intimații au arătat că sunt de acord cu admiterea apelului, cu acțiunea formulată de aceasta în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic (contract) de înstrăinare a terenului extravilan în suprafața de 52,0225 ha situat în extravilanul comunei Gălbinași, Județul Călărași vândut de intimați, cu excepția obligării la plata cheltuielilor de judecată.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate probe noi.
Prin decizia civilă nr.164/A/20.06.2013, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. O. A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr.33/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimații pârâți I. F. și I. M., a anulat sentința civilă apelată și a reținut cauza pentru soluționare în fond, acordând termen la 26.09.2013.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.
Nesemnarea minutei se constituie într-o nulitate absolută ce rezultă din încălcarea dispoziției imperative înscrisă în textul de lege sus-citat și duce la anularea hotărârii, deoarece lipsa semnăturii face imposibilă exercitarea controlului judiciar în ceea ce privește judecarea cauzei de către magistrații care au pronunțat hotărârea și care trebuiau să soluționeze cauza în acord cu principiul continuității completului de judecată și repartizării cauzei de către completul în a cărei compunere au intrat. Cu alte cuvinte, cerința semnării minutei este menită să garanteze autenticitatea hotărârii pronunțate și să dea posibilitatea de a verifica legalitatea alcătuirii instanței.
Fiind vorba de o nulitate expresă, vătămarea se presupune, neimpunându-se dovedirea de către partea care o invocă a unui prejudiciu înregistrat.
În cauza de față, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, la fila 15 din dosarul nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași, se află întocmită minuta - care reprezintă, de altfel, și dispozitivul hotărârii apelate - aceasta nefiind semnată de către judecătorul care a pronunțat soluția.
Prin raportare la dispoziția legală invocată și cum din examinarea lucrărilor dosarului s-a constatat nesemnarea minutei de către judecătorul care a pronunțat soluția în cauza dedusă judecății, respectiv care a semnat hotărârea atacată cu apel, sentința pronunțată de către tribunal este supusă anulării.
În consecință, în temeiul art. 297 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul, a anulat sentința civilă apelată și a reținut cauza pentru soluționare în fond, acordând termen la 26.09.2013.
În fond în rejudecare, instanța a administrat proba cu acte. Totodată a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea topografie.
Curtea, analizând în rejudecare cererea reclamantei constată următoarele:
Preliminar, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Curtea reține că în raport de data sesizării cu acțiunea introductivă la Tribunalul București – 08.10.2012 - prezenta acțiune este supusă normelor înscrise în codul de procedură civilă de la 1865, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Curtea reține că instanța de fond a fost sesizată cu o cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare a terenului individualizat în petitul cererii în suprafață de 52,0225 ha situat pe raza comunei Gălbinași, județul Călărași.
Părțile au încheiat la data de 07.09.2012, un antecontract de vânzare-cumpărare, atestat de avocat I. V., urmat de un act adițional, prin care pârâții s-au obligat să vândă reclamantei această suprafață de teren cu prețul de 624.270 lei, din care a fost plătit cu titlu de avans suma de 80.000 lei la data încheierii acestei convenții. Părțile au stabilit de comun acord prin antecontractul de vânzare cumpărare ca încheierea în formă autentică a actului de vânzare cumpărare să se facă la data de 01.09.2012, ocazie cu care se va achita și diferența de preț. Prin actul adițional la acest antecontract, părțile au convenit asupra prelungirii termenului stabilit inițial în antecontract pentru încheierea în formă autentică a actului de vânzare cumpărare, până la data de 20.09.2012.
La aceiași dată a încheierii actului adițional la antecontractul de vânzare cumpărare, reclamanta a achitat restul de preț pentru terenul cumpărat.
Curtea reține că pârâții sunt proprietarii suprafeței menționate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare autentificate de notarul public, terenul nefiind înscris în cartea funciară având în vedere că documentațiile cadastrale nu puteau fi efectuate la momentul încheierii acestor contracte întrucât nu erau finalizate planurile parcelare, astfel cum rezulta din adeverința nr.2233/22.09.2009 emisă de Primăria Comunei Gălbinași, iar părțile și prin aceasta, și pârâții din prezenta cauză, au înțeles să încheie contractele de vânzare-cumpărare în aceste condiții, în baza art.6 din Legea nr.247/2005.
Curtea apreciază că în mod greșit au susținut reclamanții că prezentei cauze nu îi sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. Tot astfel, în mod greșit, reclamanta se raportează la data introducerii acțiunii, în stabilirea incidenței dispozițiilor de drept substanțial ale Codului civil, de vreme ce în stabilirea normei substanțiale trebuie avut drept criteriu momentul încheierii actelor, respectiv faptelor juridice ori al săvârșirii și producerii de efecte de către acestea și nu data sesizării instanței.
Această concluzie se desprinde din textele de drept ce urmează a fi redate mai jos.
Astfel, potrivit art.3 din Legea nr.71/2011: „Actele și faptele juridice săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.
De asemenea, art.5 din Legea nr.71/2011 dispune în sensul că: „Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
În cazul de față, reclamanta a sesizat instanța de fond cu o cerere prin care a solicitat să se constate transmiterea unui drept de proprietate în patrimoniul său, urmare a convenției încheiate cu pârâții, convenție încheiată la data de 23.05.2012, ulterior, deci, intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Mai mult, instanța are în vedere că această convenție cuprinde doar obligații de a face în sarcina ambelor părți, respectiv de a vinde și de a cumpăra imobilul supus tranzacției, instanța fiind învestită tocmai cu validarea transmiterii unui drept de proprietate în patrimoniul reclamantei, ca urmare a neîndeplinirii obligației de către pârâți.
Or, acest act juridic, ce urmează a fi constatat de către instanța de judecată, constând în transmiterea dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei, nu poate fi supus decât noilor dispoziții din Codul civil, astfel cum reglementează art.5 din Legea nr.71/2011.
Curtea reține, totodată, dispozițiile art.1674 din Noul Cod Civil, intitulat transmiterea proprietății, dispune în sensul: „Cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă”.
În cazul de față, însă, atât bunul supus tranzacției a fost predat reclamantei, aceasta având la momentul de față posesia terenului, iar prețul a fost plătit parțial la momentul perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare și restul ulterior, o dată cu încheierea actului adițional la convenție.
Potrivit art.1676 din Noul Cod civil, intitulat strămutarea proprietății imobilelor: „În materie de vânzare de imobile, strămutarea proprietății de la vânzător la cumpărător este supusă dispozițiilor de carte funciară”.
De asemenea, potrivit art.76 din Legea nr.71/2011: „Dispozițiile art.876 – 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil”.
Așa fiind, aceste dispoziții legale sunt incidente și cauzei de față, de vreme ce antecontractul s-a încheiat ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, iar transmiterea proprietății este cerută a se constata la acest moment, când acest Nou cod civil își produce efectele.
Cât privește dispozițiile de carte funciară incidente prezentei cauze, Curtea reține dispoz.art.885 C.civ., potrivit cu care: „Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea”.
Noul Cod civil prevede și excepții cuprinse în art.887 C.civ., potrivit cu care „Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară, când provin prin moștenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege”.
Or, imobilul supus tranzacției părților nu se înscrie în situațiile de excepție arătate mai sus, astfel încât dovada înscrierii acestuia în cuprinsul cărții funciare este necesară pentru a putea opera dobândirea dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei.
În baza rolului activ, prevăzut de art.129 C.proc.civ. de la 1864, instanța a încuviințat pentru părți proba cu acte și o expertiză tehnică în specialitatea topografie, având ca obiective identificarea imobilului ce face obiectul convenției de înstrăinare încheiată între părți, urmând ca după identificarea terenului, raportul de expertiză să fie prezentat spre avizare Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară din raza teritorială în care se află imobilul, astfel cum dispune art.3^2, alin.3 din Legea nr.146/1997, dispoziții în vigoare la momentul încuviințării acestei probe.
Instanța a urmărit sprijinirea părților în demersul lor judiciar pentru obținerea înscrierii imobilului ce face obiectul convenției în cartea funciară, reținând deopotrivă că acesta a reprezentat un impediment atât la momentul dobândirii proprietății de către pârâți, cât și la momentul perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit adresei nr.5750/27.02.2014 pentru tarlalele 2/1, 2/2, 2/3, 2/4 U.A.T. Gălbinași, nu sunt întocmite planuri parcelare, fiind furnizate doar planuri de încadrare, respectiv planuri parcelare analoge – la ruletă.
Primăria Comunei Gălbinași – Județul Călărași a comunicat expertului tehnic judiciar, urmare solicitării acestuia, că nu se pot întocmi proiecte parcelare pentru tarlalele din care face parte imobilul în litigiu, din cauza lipsei de suprafață.
A justificat această primărie că există deficit de suprafață, urmare a faptului că în momentul punerii în posesie, în conformitate cu legile fondului funciar, Comisia locală care a aplicat legile proprietății s-a bazat pe informațiile, respectiv suprafețele deținute conform organizării agricole de dinainte de 1989, fără a se ține seama de limita administrativă dintre U.A.T.Vasilați (actual U.A.T. Gălbinași) și U.A.T. Sohatu, la momentul respectiv neexistând măsurători cadastrale corelate cu limitele administrativ teritoriale (filele 96 și 97 dosar apel).
Expertul tehnic desemnat în cauză a comunicat instanței faptul că - în urma informațiilor primite de la O.C.P.I. Călărași cu privire la proprietarii de teren unde sunt amplasate tarlalele ce compun imobilul ce face obiectul prezentei expertize, precum și a adresei primite de la Primăria Gălbinași, Județul Călărași - expertiza tehnică judiciară nu poate fi efectuată, întrucât nu se pot întocmi proiecte parcelare ce pot fi avizate de O.C.P.I. Călărași, conform Regulamentului de recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară aprobat prin Ordin al directorului general al A.N.C.P.I. nr.700/09.07.2014, tarlalele suprapunându-se cu alte imobile înscrise în titluri de proprietate emise unor terțe persoane.
Pentru partea de imobil ce se suprapune altor titluri de proprietate, expertul a conchis că se poate executa o altă expertiză tehnică la o dată ulterioară, după schimbarea amplasamentelor prin hotărâre a comisiei locale, respectiv județene de fond funciar.
În schimb, pentru partea de imobil pentru care nu există suprapunere, expertul a concluzionat că se poate efectua expertiza tehnică și poate fi avizat O.C.P.I. cu mențiunea „imobil înregistrat în planul cadastral, fără localizare certă, datorită lipsei planului parcelar”.
Or, instanța nu poate proceda la admiterea pretențiilor reclamantei, în condițiile arătate mai sus, de vreme ce la acest moment există o imposibilitate concretă de a se efectua o expertiză tehnică judiciară, care să poată fi avizată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, nefiind permisă înregistrarea în evidențele O.C.P.I. a unui imobil fără localizare certă.
Ca urmare, constatând că la acest moment neîncheierea contractului în forma autentică nu s-a datorat refuzului nejustificat al pârâților, reclamanta adresându-se instanței de judecată, doar pentru facilitarea formalităților de înscriere în cartea funciară, reținând, totodată, imposibilitatea concretă de înscriere în cartea funciară a imobilului ce face obiectul litigiului, dat fiind că nu se poate face o localizare certă a acestuia, ținând seama că la momentul soluționării cauzei, înstrăinarea terenurilor nu se poate face fără înscrierea în cartea funciară, având în vedere dispozițiile legale aplicabile cauzei reținute mai sus, Curtea, în rejudecare, raportat la art. 1669 din Noul Cod civil, va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. A. S.R.L., cu sediul în București, ..1918, nr.51, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtele I. F. și I. M., domiciliate în București, ., ..3, ., sector 2, ca nefondată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M.-A. N.-G. I. D.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I
5 ex/4.12.2014
------------------------------------------
T.Călărași – N.P.C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 257/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 17/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
