Cereri. Decizia nr. 1557/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1557/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 1224/202/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1557 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 OCTOMBRIE 2014
CURTEA COMPUSĂ DIN :
PREȘEDINTE: ANTONELA CĂTĂLINA BRĂTUIANU
JUDECATOR - G. S.
JUDECĂTOR - D. M. G.
GREFIER - G. C. A.
**********
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți M. N. și M. L. împotriva deciziei civile nr.357 A din 04.06.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă și a încheierii din 19.02.2014 a aceleiași instanțe în contradictoriu cu intimații reclamanți B. N. și B. L..
Cererea de chemare în judecată are ca obiect:„revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: recurenții pârâți M. N., M. L., personal și asistați de apărător, avocat N. A.( cu împuternicirea avocațială la fila 18 dosar), intimații reclamanți B. N., personal și asistat de apărător, avocat Captaliu F.( cu împuternicirea avocațială la fila 74 dosar), B. L., prin același apărător.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la fila 5 din prezentul dosar se regăsește chitanța prin care recurenții pârâți fac dovada timbrării cererii de recurs, cu suma de 60 lei (nr._ (20)/11.07.2014). De asemenea se învederează că, prin serviciul registratură, la 06.10.2014, numita T. A., mandatara recurenților pârâți M. N. și M. L., a depus o petiție prin care arată că părțile s-au împăcat, la care a atașat motive de recurs, olografe, aceleași motive de recurs fiind înaintate, în data de 06.10.2014, de Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a mai depus în data de 08.10.2014, tot de către mandatara recurenților pârâți, o nouă cerere privind împăcarea părților,precum și în data de 21.10.2014. Se mai învederează instanței că intimații reclamanți B. N. și B. L. au depus în data de 14.10.2014 întâmpinare care a fost comunicată.
Apărătorul recurenților pârâți M. N., M. L. depune timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea, pune în discuția părților dacă este de actualitate cerința de împăcare formulată de numita T. A.,procuratorul recurenților.
Apărătorul recurenților pârâți M. N. și M. L. arată că părțile pe care le asistă nu își însușesc cererea mandatarului acestora privind împăcarea părților, acestea sunt prezente personal și pot fi interogate de instanță pe acest aspect.
Curtea, pune în discuția părților motivele de recurs depuse în completare, la Înalta Curte de Casație și Justiție, în data de 17.08.2014 în condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată recurenților pârâți la 11.07.2014.
Apărătorul recurenților pârâți M. N. și M. L. arată că nu își însușește motivele suplimentare de recurs formulate de mandatara părților pe care le asistă și nici o altă cerere formulată de aceasta. Arată că părțile înțeleg să revoce procura acordată numitei T. A..
Curtea, pune în vedere recurenților pârâți M. N. și M. L., prezenți personal, să-și exprime punctul de vedere în legătură cu susținerea apărătorului acestora în sensul că înțeleg să revoce procura acordată numitei T. A. și autentificată în data de 17.06.2014 sub nr.1791 de Biroul Individual Notarial Țițuianu D. C..
La solicitarea instanței recurenta pârâtă M. N. prezintă copia actului de identitate . nr,_ eliberat la 12,08,2004 de Poliția L. Gară, precizând că nu are originalul asupra sa, că nu a avut niciodată intenția de a se împăca cu intimații reclamanți și declară că revocă procura acordată numitei T. A..
Se prezintă numitul M. L. care prezintă CI . nr,_ eliberată la 11.02.2014 de SPCLEP L. Gară și declară că nu s-a pus problema împăcării cu intimații reclamanți și că revocă procura acordată numitei T. A..
Apărătorul intimaților reclamanți B. L. și B. N., precum și acesta personal, la solicitarea instanței, precizează că nu contestă că persoana care se prezintă astăzi în fața instanței este M. N..
La solicitarea instanței recurenții pârâți M. N. și M. L. precizează că își însușesc declarația de recurs formulată de mandatara acestora, numita T. A. și că nu își însușesc motivele suplimentare de recurs, formulate de asemenea de mandatară.
Apărătorul recurenților pârâți M. N., M. L. arată că nu are cereri prealabile.
Apărătorul intimaților reclamanți B. N., B. L. arată că, de asemenea, nu are cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul recurenților pârâți M. N., M. L. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea deciziei civile nr.357 A din 04.06.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, prin incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct. 1 c.pr.civ., raportat la greșita calificare a căii de atac, prin încheierea de ședință din data de 19.02.2014 și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul menținerii sentinței civile nr. 2737 din 04.10.2013 pronunțată în fond după casare, ca fiind legală și temeinică. In ceea ce privește calificarea căii de atac, arată că intimații au investit Judecătoria Călărași cu o acțiune ce are ca obiect revendicare, respectiv au solicitat o suprafață de teren de 40 mp,astfel cum rezultă din precizarea formulată în ședința publică din 27.03.2012, în primul ciclu procesual la instanța de fond, încheiere aflată la fila 35. Totodată s-a solicitat și stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți. Apreciază că, chiar dacă în petitul acțiunii intimații solicită grănițuirea, din modalitatea în care este formulată cererea de chemare în judecată rezultă că aceștia de fapt revendică o suprafață de teren de 40 mp. Arată că din modalitatea în care instanța de apel a înțeles să recalifice calea de atac, raportat la dispozițiile art. 584 c.civ., la dispozițiile în materie, ce reglementează acțiunea în grănițuire și acțiunea în revendicare, stabilind efectiv modalitatea în care acțiunea se judecă și în raport de care dintre aceasta are preferință, ca fiind acțiune principală, având în vedere și modul în care intimații și-au motivat acțiunea principală, precizând o suprafață determinată de teren, apreciază că acțiunea principală este o acțiune în revendicare și în raport de valoarea obiectului calea de atac incidentă este recursul. De asemenea arată că a criticat hotărârea instanței de apel și în sensul că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că nu a avut în vedere planul de situație, în care părțile au stabilit, și recunoscut, limita dintre cele două imobile, acord de voință ce atrage și incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct. 8 c.pr.civ. . Limita de hotar dintre cele două proprietăți este clar menționată în cuprinsul înscrisului semnat de primărie, în prezența ambelor părți. De altfel, în apel, OCPI a înaintat instanței înscrisul semnat de primărie, făcând mențiunea că acesta a stat la baza intabulării dreptului de proprietate. Față de cele menționate de părți în cuprinsul acestui înscris apreciază ca fiind inadmisibilă o acțiune de grănițuire, atâta timp cât părțile în mod convențional au stabilit limita de hotar. Excepția inadmisibilității nu a fost invocată în mod expres, dar prin apărările formulate se tine tocmai să se facă dovada în acest sens, respectiv că acest înscris trebuie să producă efecte juridice, acțiunea în grănițuire, dacă se va menține calificarea cererii principale, apare ca inadmisibilă. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
Apărătorul intimaților reclamanți B. N., B. L. arată că prin întâmpinare s-a invocat excepția nulității cererii de recurs, referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 584 C.civ. . Solicită să se constate că instanța le-a spus în vedere, întrucât a constatat, în urma grănițuirii, că lipsește o suprafață de teren, să precizeze care este această suprafață de teren, în vederea timbrării și pentru clarificarea obiectului acțiunii. Apreciază că instanța în mod corect a calificat ca fiind apel calea de atac, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, acela de grănițuire, în cadrul căreia se revendică o suprafață de teren ocupată de partea adversă. Solicită astfel respingerea primului motiv de recurs, apreciind că în mod corect instanța anterioară a calificat apel calea de atac. Solicită să se constate că, în urma verificării titlurilor de proprietate, instanța a constatat suprafețele de teren ce revin fiecărei părți, verificare ce se impunea a fi făcută pentru a se stabili dacă grănițuirea încalcă vreun drept de proprietate. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză instanța nu a făcut decât să recunoască titlul lor de proprietate. Solicită să se constate că primăria, care a recunoscut linia de hotar, este terță persoană față actele de proprietate ale părților, proprietatea fiind reglementată de legea civilă. Dacă ar fi existat o suprafață de teren care să fi fost dată părții adverse spre folosință, întrucât și-a ridicat un garaj, acest lucru nu ar conduce însă la concluzia s-a cedat proprietatea. Solicită să se constate că nu există nici un act între părți, prin care se cedează posesia, folosința, sau o parte din proprietate și în consecință nu poate fi considerat că suprafața de teren în discuție a ajuns în proprietatea recurenților. De fapt prin acest ultim motiv de recurs se dorește reevaluarea probelor, deja examinate de instanța de apel, pentru care însă nu există temei legal. Solicită respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată și a onorariului de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Călărași la data de 02.03.2012 și înregistrată sub nr._ reclamanții B. N. și B. L. au chemat în judecată pe pârâta M. N. solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile lor, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâta să fie obligată să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea sa, plata chiriei terenului ocupat cu garaj din anul 2007, respectiv obligarea la plata daunelor morale. Solicită totodată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului teren situat în loc. D., jud. Călărași, având ca vecinătăți: la N – Ș. I. și B. M., la E – B. E. I. și Post Poliție D., la S – P.P. D. și V – drum; că între terenul său și terenul pârâtei nu există linie de hotar fixată prin semne externe și vizibile, motiv care generează neînțelegeri.
Precizează reclamanții că în momentul în care pârâta a început lucrarea de construire a garajului, a avertizat-o că este pe proprietatea lor și de aceea solicită să se stabilească linia de hotar reală care separă proprietățile acestora, obligând-o pe pârâtă să le respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren acaparată.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă la data de 12.04.2012, aceasta a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamanți ca neîntemeiată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 4453/11.12.2012, Judecătoria Călărași a admis în parte cererea formulată de reclamanții B. N. și B. L., în contradictoriu cu pârâții M. N. și M. L., a respins capătul de cerere din cererea principală privind obligarea pârâților la plata chiriei pentru terenul ocupat cu garaj, respectiv la plata daunelor morale, a dispus trasarea liniei de hotar dintre proprietățile părților, astfel că aceasta va trece prin punctele 87, 107, 95 și 96, conform planșei 1 din raportul de expertiză întocmit de exp. M. C., ce face parte integrantă din sentință și a obligat pârâții către reclamanții la plata sumei de 1673,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții M. N. și M. L..
În baza art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis recursul declarat de recurenții pârâți M. N. și M. L. împotriva sentinței civile 4453/11.11.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr. 2737/04.10.2013 Judecătoria Călărași a admis în parte cererea formulată de reclamanții B. N. și B. L., în contradictoriu cu pârâții M. N. și M. L., a omologat varianta nr. 3 de grănițuire propusă de expertul C. V., a dispus trasarea liniei de hotar dintre proprietățile părților, astfel că aceasta va trece prin punctele J, K, K1, S, M și D, conform planșei 4 din raportul de expertiză întocmit de exp. C. V., ce face parte integrantă din prezenta sentință, a admis cererea expertului C. V. și dispune mărirea onorariului acestuia cu suma de 430 lei și a respins cererea de revendicare ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a constatat.
Declarațiile martorilor audiați în cauză, atașate la filele 26-29 ale dosarului, vor fi înlăturate, fiind contradictorii cu privire la existența gardului și conținând în esență doar atestarea aspectului că neînțelegerile dintre părți sunt mai vechi.
Instanța a reținut că varianta 3 a raportului de expertiză a fost agreată de ambele părți, aceasta fiind varianta propusă de expert pentru grănițuirea loturilor, conform actelor de proprietate ale părților.
În această variantă, nu se impune demolarea garajului sau ca reclamanții să preia o parte din terenul pârâților.
Potrivit variantei numărul 3 a raportului de expertiză, reclamanții B. N. si B. L. vor deține suprafața totala de 1215 mp, situata in ., ., delimitata de poligonul J-K-K1-S-M-D-E-F-G-H-I, având vecinătățile:
- nord-M. L., M. N.-7.99 m + 1.00 m + 15.08 m +
1.27 m-Ș. I.-29.12 m
- est - B. E. si I.-13.53 m + 1.15 m
- sud - Postul de Politie D.-18.60 m + 16.59 m
- vest - . m, - M. L., M. N.-1.72 m, pe care se află următoarele construcții: C1-locuința, C2-sopron, C3-garaj, C4-anexa, C5-anexa, iar pârâții M. L. si M. N. vor deține suprafața totala de 689 mp, situata în ., ., delimitată de poligonul J-K-K1-S-M-D-C-B-A-O, având vecinătățile:
- nord - Habadan V.-20.05 m + 20.60 m
- est - S. I.-16.87 m, - B. N., B. L.-1.72 m
- sud - B. N.,B. L.-7.99 m + 1.00 m + 15.08 m +
1.27 m
- vest - . m + 23.90 m,
pe care se află următoarele construcții: C1- locuința, C2- magazin alimentar, C3-garaj, C4- anexa, C5- anexa, C6 - anexa
Prin cererea formulată în dosarul nr._ ⃰ la data de 02.12.2012 reclamanții, B. N. și B. L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, M. N. și M. L., îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 2737/04.10.2013 pronunțată în prezentul dosar, întrucât instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 281 și urm. C.proc.civ.
Examinând cererea reclamanților instanța o apreciază ca fiind cerere de completare a dispozitivului.
Prin sentința nr. 3641/13.12.2013, Judecătoria Călărași a admis cererea formulată de reclamanții B. N. și B. L., în contradictoriu cu pârâții M. N. și M. L., și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. nr. 2737/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ ⃰ cu privire la cheltuielile de judecată, în sensul că în dispozitivul acesteia, după alineatul 5, va fi inserat un nou alineat, cu următorul conținut: ”Compensează cheltuielile de judecată și obligă pârâții către reclamanți la plata sumei de 1352,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată”.
În termen legal împotriva acestor sentințe au declarat apel reclamanții B. N. și B. L. criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 357/04.06.2014 Tribunalul Călărași – Secția Civilă a admis apelul declarat de apelanții B. N. și B. L. atât împotriva sentinței civile nr.3641/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care o schimbă în tot, cât și împotriva sentinței civile nr.2737/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care o schimbă în parte, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii principale și a cheltuielilor de judecată și rejudecând, a admis cererea astfel cum a fost restrânsă, a omologat varianta nr.1 de grănițuire propusă de expert C. V. și în consecință, a dispus trasarea liniei de hotar dintre proprietățile părților conform acestei variante, respectiv planșa 2 din raportul de expertiză, care face parte integrantă din prezenta, a obligat intimații pârâți M. N. și M. L. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren pe care o dețin și care intră în lotul apelanților reclamanți urmare a trasării liniei de hotar conform variantei nr.1 de grănițuire, a obligat intimații la plata către apelanți a sumei de 3169 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a menținut dispoziția din sentința civilă nr.2737/04.10.2013 cu privire la mărirea onorariului expertului C. V..
Analizând și actul de proprietate al reclamanților, tribunalul a constatat că vânzătorii din acest act au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului vândut prin dispoziția de restituire nr.1380/17.07.2003 a Primăriei D., iar din cartea funciară din 2003 a imobilului vândut rezultă că dimensiunile laturilor acestora corespund dimensiunilor laturilor proprietății reclamanților propuse de expert în varianta I de trasare a liniei de hotar din raportul de expertiză efectuat în cauză.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că pârâții au făcut dovada că au obținut doar suprafața de 600 mp teren prin actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2172/11.07.2006, întrucât vânzătorii din acest act nu erau proprietari decât asupra acestei suprafețe de teren iar suprafața de teren de 95,77 mp le-a fost înstrăinată deși vânzătorii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestuia.
Față de această situație, tribunalul a constatat că varianta I din raportul de expertiză efectuat de expertul C. V. în cauză cu privire la trasarea liniei de hotar dintre proprietățile părților respectă atât suprafața de teren dobândită de reclamanți prin actul lor de proprietate cât și dimensiunile laturilor acestei proprietăți evidențiate în cartea funciară întocmită pentru proprietatea reclamanților în anul 2003, cât și suprafeței de teren de 600 mp ce a fost dobândită de pârâții M. N. și M. L. prin actul lor de vânzare - cumpărare.
Împotriva deciziei civile nr. 357 A/04.06.2014, precum și a încheierii din 19.02.2014 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă au declarat recurs pârâții M. N. și M. L..
În motivarea recursului, în primul motiv ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă se critică ca fiind greșită calificarea căii de atac făcută prin încheierea din data de 19.02.2014, arătându-se că soluția pronunțată este una vădit eronată și se impune casarea încheierii atacate, aspect ce conduce la incidența motivului de recurs prevăzut de către 304 pct. 1 Cod de procedură Civilă fată de decizia civilă nr. 357/04.06.2014 pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă.
Se mai arată că intimații au învestit Judecătoria Călărași cu o acțiune ce a avut ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren de 40,00 mp (astfel cum rezultă din precizarea formulată în ședința publică din data de 27.03.2012 - fond primul ciclu procesual, fila 35) și stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietăți învecinate.
Se precizează că descrierea obiectului acțiunii, expusă de reclamanți într-o modalitate „firească" raportat la motivarea acesteia și mai ales a scopului real urmărit prin promovarea acțiunii - reîntregirea proprietății lor în limitele rezultate din actele deținute, iar nu stabilirea liniei le hotar (stabilirea semnelor exterioare) corespunzătoare posesiei părților - conduce la concluzia indubitabilă că cererea principală este revendicare, iar grănițuirea este o cerere accesorie.
Recurenții pârâți au mai precizat că, chiar dacă petitul de stabilire a granițelor este privit în mod singular, neevaluabil în bani și având caracter de sine-stătător, soluția ce urmează să fie dată în cauză depinde obligatoriu, de rezolvarea adusă celuilalt capăt de cerere, în revendicare, în care se compară titlurile de proprietate invocate.
Se apreciază că față de acțiunea formulată, este prioritar să se clarifice cine este titularul dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren revendicate, iar, accesoriu acestei chestiuni, să se determine semnele exterioare ale liniei de hotar dintre imobile.
În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, recurenții pârâți menționează că din perspectiva acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 584 cod civil este irelevant dacă suprafețele efectiv deținute de recurenții pârâți, respectă sau nu, întinderea titlurilor.
În opinia recurenților pârâți, acțiunea fondată pe dispozițiile art. 584 Cod Civil nu permite instanței să treacă peste probele care atestă voința inițială a părților sau situația primordială a liniei demarcare dintre proprietăți și de stabilire a noii situații juridice, în sensul fixării unui It hotar decât acela avut în vedere de părți, cel existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate.
Se precizează că acțiunea în grănițuire promovată separat și independent de vreun drept clamat al pretinsului proprietar neposesor nu are alt scop procesual decât cel de a decide asupra liniei de demarcare dintre proprietăți.
Recurenții pârâți au mai susținut că în anul 2006, pentru înscrierea în cartea funciară a imobilului proprietatea lor, a intervenit o convenție încheiată cu intimații, respectiv "Planul de situație" avizat și de reprezentantul Primăriei D.. Astfel, OCPI Călărași prin Adresa nr. 682/09.05.2014, precizează că, "La întocmirea documentației tehnice nr. 871/21.02.2006 limita dintre cele două proprietăți (n.n. proprietățile părților) nu era materializată la teren, situație în care proprietarii acestor imobile împreună cu executantul lucrării (.) au întocmit un plan de situație(n.n. fila 59 dosar rejudecare, apel) în care au stabilit și recunoscut limita dintre cele două imobile; plan de situație confirmat și de reprezentantul Comunei D.. Planul de amplasament întocmit pentru imobilul individualizat cu numărul cadastral 1214 (imobilul recurenților pârâți) respectă întocmai planul de situație menționat anterior".
Se precizează că acțiunea în grănițuire își justifică rațiunea în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți sau a unei delimitări materiale nerecunoscute, aspecte contradictorii situației în speță față de înscrisul încheiat și invocat în apărare de către recurenții pârâți.
În final, recurenții pârâți au precizat că în raport de situația de fapt, instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 584 cod Civil sens în care, se impune modificarea în tot a deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii.
Recurenta, prin procurator T. A., a depus la dosar ulterior motive suplimentare de recurs, atașate la filele 39-56 din dosarul C.A.B, cu privire la care însă în ședința publică din data de 23.10.2014 apărătorul recurenților pârâți a arătat că părțile nu și le însușesc.
La data de 08.10.2014, procuratoarea numitei M. N. a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act de împăcarea părților care au înțeles să renunțe la pretențiile ridicate.
De asemenea, și cu privire la această cerere, apărătorul recurenților pârâți a arătat în ședința publică de la 23.10.2014, că recurenții pârâți nu își însușesc cererea mandatarului acestora privind împăcarea părților, recurentele fiind prezente personal.
Intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate, Curtea de Apel constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 357/2014, cât și a încheierii din 19.02.2014 (de calificare a căii de atac) este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor urma.
În legătură cu susținerea din primul motiv de recurs vizând o anume greșită calificare a căii de atac, se consideră că această critică este neîntemeiată.
În mod corect s-a constatat că acțiunea dedusă judecății are ca și capăt de cerere grănițuirea, așa cum însăși reclamanții au apreciat la data formulării și înregistrării cererii, și așa cum și instanța a apreciat.
Trebuie să se țină cont de faptul că acțiunea în grănițuire este o acțiune complexă care presupune uneori, ca pe lângă trasare liniei de hotar să se încuviințeze și revendicarea unei suprafețe de teren ocupate fără drept, ca o consecință a trasării grănițuirii, drept urmare a nerespectării întinderii suprafeței de teren în conformitate cu titlurile de proprietate.
În mod corect s-a reținut că litigiul dedus judecății nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 2821 Cod procedură civilă care exclude apelul ca și cale de atac.
Așadar calea de atac promovată împotriva sentinței civile nr. 2737/2013 a Judecătoriei Călărași și a sentinței 3641/2013 dată în completarea primei sentințe, era apelul, și nu recursul.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, și acesta este considerat a fi neîntemeiat.
Recurenții menționează că s-a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 584 Cod procedură civilă, însă nu explicitează în ce constă greșeala în aplicarea acestui text de lege.
Din probele administrate, analizate de către tribunal, a reieșit că între proprietățile părților nu a existat gard și că pe terenul revendicat se află o construcție a pârâților M..
Din actele de proprietate depuse la dosar, reiese că autorii pârâților au deținut în proprietate doar suprafața de 600 mp, înstrăinând cu 95,77 mp mai mult decât aveau dreptul potrivit actelor de proprietate.
Ținând cont de înscrisurile probatorii menționate, cât și de raportul de expertiză întocmit, instanța a pronunțat decizia recurată în mod legal, raportat la probatorii care nu mai pot fi repuse în discuție pe calea recursului declarat, întrucât dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă nu permit.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat .
Recurenții vor fi obligați la plata către intimatul reclamant B. N. a sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocat, chitanța fiind atașată, alăturat împuternicirii avocațiale, depuse la fila 74 din dosarul C.A.B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți M. N. și M. L. împotriva deciziei civile nr.357 A din 04.06.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă și a încheierii din 19.02.2014 a aceleiași instanțe în contradictoriu cu intimații reclamanți B. N. și B. L..
Obligă recurenții la plata către intimatul reclamant B. N. a sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. B. G. S. D. M. G.
GREFIER
G.-C. A.
Red. GS
Tehnored. GC – 2 ex
05.11.2014
Jud. apel N. C. C.
M. A. C.
| ← Cereri. Decizia nr. 45/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 463/2014. Curtea de... → |
|---|
