Pretenţii. Decizia nr. 387/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 4964/2/2013
Dosar nr._
(1408/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.387
Ședința publică de la 10.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - Doinița M.
JUDECĂTOR - D. – A. B.
GREFIER - N. - C. I.
**********
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant B. C. împotriva sentinței civile nr.1239 din 13.06.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a III a Civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți M. Administrației și Internelor, D. G., C. D. și T. F..
P. are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar a adresei nr._/24.02.2014 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul Ploiești, prin care este înaintată declarația recurentului B. C., dată în fața agentului procedural, prin care arată că înțelege să își retragă cererea ce formează obiectul dosarului de față.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. C. și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 11.02.2009, acesta a solicitat obligarea pârâților M. Public – P. General al României, prin Procuror General și P. de pe lângă Curtea de Apel București prin procuror C. V., la plata daunelor interese, în cuantum de 15.000.000 euro, cu privire la care a arătat că reprezintă despăgubiri ce i se cuvin ca urmare a drepturilor ce i-au fost încălcate și care constituie daune materiale, daune morale și daune de imagine publică.
Prin încheierea de ședință din data de 13.03.2009, pronunțată în dosarul nr._, de către Curtea de Apel București, Secția I Penală, instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia, în vederea repartizării aleatorii la una dintre secțiile civile ale Curții de Apel București.
Prin Sentința civilă nr. 26/05.05.2009, pronunțată în dosarul nr._, de Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă, instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București
La data de 28.07.2009, pe rolul Secției a III-a Civilă a Tribunalului București a fost înregistrată sub nr._/3/2009, cererea reclamantului B. C., ca urmare a declinării acesteia de la Curtea de Apel București.
Prin încheierea de ședință din data de 22.03.2012, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 1551 C.pr.civ., având în vedere că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală pusă în sarcina sa de către instanță, respectiv nu au indicat domiciliul actual al pârâtului T. F..
Împotriva acestei încheieri de ședință a formulat recurs reclamantul, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și familie, la data de 23.04.2012, sub nr._/3/2009 și constatat nul, prin decizia civilă nr. 1185/21.06.2012.
Instanța a acordat termen pentru constatarea perimării la termenul de judecată din data de 13.06.2013, când, din oficiu, a invocat excepția perimării cererii de chemare în judecată, având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina reclamantului din data 22.03.2012, mai mult de un an.
Reclamantul, prezent personal la acest termen de judecată, a formulat concluzii de respingere a excepției perimării și de continuare a judecății, susținând că nu a fost vina sa că pricina a fost suspendată în temeiul art.1551 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.1239/13.06.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a constatat perimată cererea de chemare în judecată
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art.248 alin.1 C.proc.civ. potrivit cărora, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art.252 C.pr.civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
În speță s-a constatat că pricina a rămas în nelucrare din 22.03.2012, când a fost suspendată, conform art. 1551 C.pr.civ., astfel că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei reclamantului.
Cum în cauza de față nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, de mai mult de un an, din vina reclamantului, tribunalul a constatat perimată cererea de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.pr.civ. și art. 252 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. C., fără a motiva calea de atac exercitată.
Curtea constată că la dosar s-a depus adresa nr._/24.02.2014 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul Ploiești, prin care a fost înaintată declarația recurentului B. C., dată în fața agentului procedural, prin care arată că înțelege să își retragă cererea ce formează obiectul dosarului de față.
Având în vedere principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil și poziția recurentului care a înțeles să renunțe la judecarea căii de atac, Curtea, în temeiul art.246 C.proc.civ., va lua act de renunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea recurentului reclamant B. C. la judecarea cererii de recurs formulată împotriva sentinței civile nr.1239/13.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, D. G., C. D. și T. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
N. C. I.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/19.03.2014
-------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – Ș.Ț.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1354/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 45/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
