Cereri. Decizia nr. 1572/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1572/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 736/300/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1572R
Ședința publică de la 24 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - PAVEL FILIP
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul G. împotriva deciziei civile nr.1330A/ 20.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. T., T. C.-I., T. M. și intimații-pârâți D. V. A., B. M. și C. G. al Municipiului București, cauza având ca obiect „partaj judiciar, ieșire din indiviziune, alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant M. T. personal și asistat de avocat F. P., cu împuternicire avocațială la dosar, intimații-reclamanți T. C.-I. și T. M., reprezentați de același avocat, intimatul-pârât D. V. A. reprezentat de avocat Furtunescu F., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul-pârât M. București prin Primarul G. și intimații-pârâți B. M. și C. G. al Municipiului București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că recurentul-pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei. Intimații-reclamanți au depus întâmpinare, a cărei copie a fost comunicată părților adverse.
Apărătorul intimaților-reclamanți invederează că nu are cereri prelabile judecății.
Apărătorul intimatului-pârât D. V. A. invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimaților-reclamanți invocă excepția lipsei de interes în formularea recursului de către recurentul-pârât M. București prin Primarul G.. Arată că prin hotărârea atacată nu i-au fost încălcate în nici un mod drepturile acestuia.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, conform motivelor invocate prin întâmpinarea aflată la dosar, pe care le susține oral și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât D. V. A. solicită admiterea excepției lipsei de interes invocată de intimații-reclamanți și respingerea recursului formulat de recurentul-pârât M. București prin primarul G., ca lipsit de interes.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.8861 din 05.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București s-a luat act de renunțarea reclamantului la cererea de chemare în judecată a altor persoane a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul în persoana intervenienților B. M. și B. E.; s-a
respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta B. M., ca fiind neîntemeiată; s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta B. M.; s-a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanții M. T., cu domiciliul în București, . nr. 123, ., . și reclamanta T. S., continuată de T. C.-I. și T. M., ambii cu domiciliul în București, .. 20, sectorul 1 în contradictoriu cu pârâții B. A., cu domiciliul în București, ., sectorul 2, B. M., cu domiciliul în București, ., sectorul 2 B. M., B. E., ambii cu domiciliul în Moldoveni, ., C. G. al Municipiului București, cu sediul în București, .. 291-293, sectorul 6 și M. București prin Primar G., cu sediul în București, .. 291-293, sectorul 6, ca fiind inadmisibilă; a obligat reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Față de cererea reclamantului de renunțare la soluționarea cererii de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul în persoana intervenienților B. M. și B. E., în raport de disp. art. 246 alin. 1 Cod pr. civ., instanța urmează a lua act în mod corespunzător de cererea de renunțare formulată.
Văzând disp. art. 137 alin. 1 Cod pr. civ., potrivit cărora instanța va soluționa mai întâi excepțiile de procedură și pe cele de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța urmează a analiza cu prioritate excepțiile nulității și inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocate de pârâta B. M., soluționarea acesteia fiind prioritară în raport cu alte aspecte ce țin de soluționarea fondului cauzei.
Statuând cu prioritate asupra excepției nulității cererii de chemare în judecată, excepție de procedură, absolută și peremptorie instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, apreciind că nu se poate reține nesocotirea de către reclamanți a obligației prevăzute în disp. art. 673 ind. 2 Cod pr. civ., aceștia indicând, din punct de vedere formal, în cuprinsul cererii de chemare în judecată elementele cerute prin dispozițiile legale menționate în precedent. Aspectul învederat referitor la existența unor coindivizari care nu au fost atrași în procedura judiciară de față nu atrage sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată, ci inadmisibilitatea cererii, urmând a face obiectul analizei acestei din urmă excepții.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța a reținut următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 797 cod civil din 1864, este nulă împărțeala în care nu au fost cuprinși toți moștenitorii existenți la data deschiderii succesiunii. potrivit art. 673 ind. 2 Cod pr. civ., reclamantul este obligat să arate în cererea de partaj persoanele între care urmează a avea loc împărțeala. Din dispozițiile legale precitate rezultă că cererea de ieșire din indiviziune este un caz de coparticipare procesuală obligatorie, nesocotirea cerinței menționate fiind sancționată cu inadmisibilitatea cererii.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1834 mp situat în București, ., sector 2, chemând în judecată pe pârâții B. A., C. G. al Mun. București și pe pârâta B. M..
În ceea ce o privește pe pârâta B. M., s-a arătat că aceasta a fost chemată în judecată în calitatea sa de succesor al defunctei R. Chiriachița, reclamanții înșiși arătând prin cererea introductivă că aceasta este unul dintre copiii defuncților V. și M. R..
Prin Jurnalul nr. 6296/05.04.1930 al Tribunalului Ilfov, s-a admis în principiu acțiunea de ieșire din indiviziune formulată de M. Dr. A. V., fostă M. C. Ș., cu autorizația soțului său Dr. A. V. în contradictoriu cu pârâții V. R., M. R. personal, ca soț dotal și ca soț pentru autorizare, M. G. Rimassa și Giovanni Rimassa ca soț dotal și ca soț pentru autorizare; s-a ordonat ieșirea din indiviziune în două părți egale între reclamanta M. Dr. A. V. (…) și pârâta V. R. asupra imobilului din ., cu excepțiunea porțiunilor prevăzute în actul de donațiune din 14 noiembrie 1921, autentificat de Tribunalul Ilfov-secția notariat la nr. 3478/1921 și transcris la nr._/921 și în Jurnalul nr._ din 09 iulie 1921 a Tribunalului Ilfov, Secția a II-a, care urmau a se stăpâni în modul următor: terenul prevăzut în actul autentificat la nr._/921 de Tribunalul Ilfov – Secția Notariat, de către M. și Giovanni Rimassa iar terenul prevăzut în actul autentificat la nr. 7189/1895 urma a fi împărțit între soții M. și Giovanni Rimassa, pe de o parte, pentru o cotă de 3/4 și reclamanta M. Dr. A. V. pe de altă parte, pentru o cotă de 1/4.
Prin Decizia Civilă nr. 65/06.02.1936 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a, s-a admis apelul declarat de soții V. M. R. și M. R. în contra Jurnalului nr. 6296 din 5 aprilie 1930 a Tribunalului Ilfov – Secția a I-a, s-a admis în principiu acțiunea de ieșire din indiviziune formulată de M. Dr. A. V., fostă M. Chr. Ș. în contradictoriu cu pârâții V. R., M. R., M. Gh. Rimasa și Geovanni Rimassa, ca soț dotal și ca soț pentru autorizare; s-a constatat că de pe urma defuncților soți I. și Șt. I. au rămas ca succesori fiicele lor: pârâta V. M. R. și reclamanta M. Dr. A. V.; s-a stabilit masa succesorală ca fiind formată din: 1) întregul teren ce a fost donat fiicei lor Chiriachița cu actul de donațiune autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Notariat sub nr. 7189 din 28 iulie 1895 cu întinderea și marginele ce au fost stabilite în el; 2) tot restul terenului situat în ., mai puțin porțiunea în lățime de cinci metri donată soților V. și M. R. și arătate în actul de donațiune autentificat de Tribunalul Ilfov Notariat sub nr._ din 14.11.1921 și transcris sub nr._/921. Prin decizia civilă menționată s-a dispus obligarea Voicăi R. și a reclamantei M. Dr. A. V. să raporteze, prim a terenul ce i s-a constituit dotă cu actul dotal autentificat de Tribunalul Ilfov Notariat sub nr. 6510 din 3 iulie 1895, iar a doua terenul ce i s-a donat cu actul de donațiune autentificat de Tribunalul Ilfov Notariat sub nr. 3047/922 și s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilelor prevăzute la pct. 1 și 2. S-a dispus ca imobilul de la pct. 1 să se împartă astfel cum a decis Tribunalul prin jurnalul apelat („terenul prevăzut în actul autentificat la nr. 7189/1895 se va împărți între soții M. și Giovanni Rimassa, pe de o parte, care vor stăpâni 3/4 și reclamanta M. Dr. A. V. pe de altă parte care va stăpâni ¼”), iar imobilul de la pct. 2 să se împartă în două părți egale între reclamanta M. Dr. A. V. și pârâta V. R..
Rezultă așadar că dreptul de proprietate asupra terenului situat în . obiect al actului autentificat sub nr. 7189/1985 aparținea în stare de indiviziune soților M. și Giovanni Rimassa și M. A. V., iar tot restul terenului situat în ., mai puțin porțiunea în lățime de cinci metri donată soților V. și M. R. și arătate în actul de donațiune autentificat de Tribunalul Ilfov Notariat sub nr._ din 14.11.1921 și transcris sub nr._/921 aparținea numiților M. Dr. A. V. și V. R..
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/9.03.1945 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, încheiat între S. Ș. și A. A. V., în calitate de vânzători, pe de o parte și I. I. M., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, s-a transmis în favoarea acestuia din urmă dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 745,34 mp din totalitatea terenului situat în București, ., imobil dobândit de la defuncta M. Dr. A. V., născută Ș., cu titlu de moștenire.
Ulterior,prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/02.08.1945 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, I. M. R. în calitate vânzător a transmis în favoarea numitului I. I. M., în calitate de cumpărător partea sa indiviză de teren și construcție în suprafață de aproximativ 140 mp din imobilul din București, ., care formează averea succesorală de pe urma defuncților I. și Ș. I. și stabilită prin Decizia Civilă nr. 65 din 6 februarie 1936 a Curții de Apel București, Secția a II-a.
De pe urma defunctului M. I. au rămas în calitate de moștenitori M. M., în calitate de soție supraviețuitoare, pentru o cotă de 2/8 din masa succesorală și M. T., T. S., în calitate de fiu, respectiv fiică pentru o cotă de câte 3/8 din masa succesorală, astfel cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr. 2370/10.11.1992 emis de Notariatul de Stat sector 3 București în dosarul nr. 2732/1992.
Din certificatul de moștenitor nr. 2370/10.11.1992 emis de Notariatul de Stat sector 3 București a rezultat că de pe urma defunctei M. M. au rămas moștenitori T. S., în calitate de fiică și M. T. în calitate de fiu pentru o cotă de câte 1/2 din masa succesorală.
Prin sentința civilă nr. 150/11.01.1996 pronunțată de Judecătoria sector 2 București în dosarul nr. 7392/1995 s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M. T. și T. S. împotriva pârâtei C. Local al Mun. București, s-a dispus obligarea pârâtei să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul teren de 140 mp și construcție cu 2 camere în ., sector 2.
Prin Dispoziția nr. 8832/28.09.2007 emisă de Primăria Mun. București s-a dispus restituirea în natură în proprietatea autorilor cererii de chemare în judecată, M. T. și T. S. în cotă parte indiviză terenul în suprafață de 624, 34 mp situat în București, ., sector 2, cu obligația respectării dreptului de acces pentru ceilalți coproprietari.
Din adresa nr._/_/19.11.2002 emisă de Primăria Mun. București și din adresa nr. 6256/10.12.2002 emisă de . rezultat că imobilul din ., sector 2 a făcut obiectul Decretului de naționalizare nr. 92/1950 în a cărui anexă la poziția 5041 figurează M. I. și al Deciziei nr. 44/08.01.1953 emisă de fostul Sfat Popular al Capitalei - C. Executiv, unde conform art. 1 s-a autorizat Sfatul Popular al Raionului „23 August” să transmită ILL București folosința imobilului din ., sector 2, fostă proprietate a numitei Rimassa M., preluat în conformitate cu prevederile Decretului nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului.
Potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată nr._/2/07.05.1997 emis de Prefectura Mun. București prin Ordinul Prefectului nr. 12/21.01.1997 poziția 28 din Anexă, s-a dispus trecerea terenului situat în București, ., sector 2 în suprafață de 261 mp în proprietatea pârâtului B. A..
Prin sentința civilă nr. 4418/20.05.1996 pronunțată de Judecătoria sector 2 București, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul Geanni Rimassa, s-a constatat că reclamanta în calitate de moștenitoare a defunctei T. Chiriachița a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 2, compus din teren în suprafață de 1.352 mp și două corpuri de clădire.
Din certificatul de moștenitor nr. 1113/06.07.1992 emis de Notariatul de Stat Sector 2 București în dosar nr. 897/1992 a rezultat că de pe urma defunctei T. Chiriachița a rămas în calitate de moștenitor B. M., căreia în calitate de fiică i-a revenit întreaga masă succesorală.
Din procesul-verbal din data de 11.04.1949 întocmit de un controlor pe lângă Secția Financiară a sectorului 2 N., a rezultat că de pe urma defunctei V. M. R. au rămas ca moștenitori: G., Ș., I., M., A., Chiriachița și E. R., în calitate de fii ai defunctei.
Aspectele arătate în precedent sunt conforme mențiunilor Jurnalului nr. 22.825 din 1925 al Tribunalului Ilfov Secția I c. c., astfel cum au fost redate în cuprinsul Monitorului Oficial (Partea II) Nr. 107 din 09 mai 1942, referitoare la scoaterea la licitație publică a imobilului situat în București, ., averea indiviză a d-lor M. Dr. A. V. și a moștenitorilor rămași de pe urma defuncților V. M. R. și M. R. și anume: E. R., G. R., I. R., Ș. R., A. R., Chiriachița T. și a d-lor M. Rimassa și Givanni Rimassa. Imobilul scos în vânzare se compune din teren în suprafață de 1800 mp și mai multe corpuri de clădiri.
Or, dintre toți titularii dreptului de proprietate indiviză asupra terenului situat în ., reclamanții a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe B. M., în calitatea sa de moștenitoare a Chiriachiței T. conform mențiunilor din certificatul de moștenitor nr. 1113/06.07.1992 emis de Notariatul de Stat Sector 2 București în dosar nr. 897/1992. Reclamanții nu au formulat cererea în contradictoriu cu ceilalți succesori ai defunctei V. M. R. și ai M. Rimassa.
Nu poate fi primit în detrimentul celor arătate în precedent argumentul reclamanților referitor la existența unui dreptul de acrescământ în favoarea autoarei pârâtei B. M., Chiriachița T., câtă vreme probatoriul administrat în cauză a relevat contrariul prin existența moștenitorilor E. R., G. R., I. R., Ș. R., A. R.. Ca atare, afirmațiile reclamanților au rămas la nivelul unor simple susțineri, fără suport în probatoriu administrat în cauză, mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 1113/06.07.1992 nefiind de natură să conducă la concluzia acrescământului în favoare Chiriachiței T., în raport de forța probatorie a certificatului de moștenitor care nu face dovada dreptului de proprietate sau a unor alte succesiuni decât cea care l-a ocazionat.
De altfel, contrariul rezultă și din arborele genealogic întocmit de reclamantul M. T. în care acesta indică pe E. R., G. R., I. R., Ș. R., A. R., M. R., Chiriachița R. ca fiind moștenitorii defunctei V. R..
Acestea sunt considerentele care întemeiază concluzia instanței în sensul inadmisibilității cererii de ieșire din indiviziune.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții M. T., T. M. și T. C. – I..
Prin decizia civilă nr.1330 din 20.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-a admis apelul, s-a desființat sentința civilă nr.8861/05.06.2012 și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a dispune în acest sens analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la apelul formulat tribunalul a reținut următoarele:
Situația de fapt referitoare la terenul în suprafață de 1834 mp situat în București, ., sector 2, aflat inițial în proprietatea soților I. I. și Ș. I. (decedați în anul 1922) și transmiterea acestuia prin acte înte vii și apoi prin succesiune către copii acestora Chiriachița Ș. (decedată în anul 1919), H. (decedat în anul 1921) și V. R. (decedată în anul 1940) va fi însușită pe baza înscrisurilor dosarului astfel cum a fost expusă de către prima instanță în considerentele sentinței apelate. La fel în ceea ce privește transmiterea cotei Chiriachiței către părinții săi și cei doi frați, transmiterea cotei lui H. căte fiica sa M. Atanasu V., de la aceasta către succesorii S. Ș. și A. A. V..
Din hotărârile judecătorești pronunțate în perioada 1930-1938 în cauza referitoare la partajul averii succsorale rămase de pe urma defuncților I. I. și Ș., rezultă că ternul era stăpânit în cotele determinate de instanță de către M. și Giovanni Rimassa, M. A. V. și V. R..
C. din teren care i-a revenit Voicăi R. (decedată în 1940), căsătorită cu M. R. (decedat în 1939) s-a împărțit între cei 7 copii ai acestora: M. R. căsătorită Rimassa (care primise ca dotă o porțiune din teren), Chiriachița R. căsătorită T., A. G. (moștenită după deces de sora sa Chiriachița T.), E. R., G. R., Ș. R. și I. R..
În anul 1945 I. I.M., autorul apelantului reclamant M. T. dobândește din terenul situat în București, . două suprafețe de teren, în părți indivize, prin două acte de vânzare-cumpărare, astfel: 745,34 mp prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/09.03.1945 încheiat cu S. Ș. și A. A. V. (moștenire de la M. A. V.); 140 mp prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/02.08.1945, partea indiviză a lui I. R. (moștenire de la bunicii săi I. și Ș. I. și de la părinții săi V. și M. R.).
După instaurarea regimului comunist în România, părți din imobilul din . au trecut în prorpietatea statului.
În Decretul de naționalizare nr. 92/1950 la poziția 5041 a anexei figurează M. I. cu 4 apartamente preluate situate și la adresa din ., alături de o altă adresă.
Potrivit Deciziei nr. 44/08.01.1953 emisă de fostul Sfat Popular al Capitalei - C. Executiv, s-a autorizat Sfatul Popular al Raionului „23 August” să transmită ILL București folosința imobilului din ., sector 2, fostă proprietate a numitei Rimassa M., preluat în conformitate cu prevederile Decretului nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului.
Potrivit art. IV al Decretului nr. 92/1950 prin imobile se înțelege atât atât terenul cât și construcțiile. Faptul că a fost preluat și terenul aferent rezultă și din adresele depuse la dosar prin care se arată că terenul pentru care i s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate lui B. A. i-a aparținut lui I. M.. De asemenea, Decretul nr. 224/1951 se referă generic la imobile, fără a distinge între terenuri și construcții, în sensul că aceastea vor fi vândute silit sau vor fi preluate de stat în contul creanțelor datorate.
Deși aceste acte normative nu menționează suprafețele de teren sau construite, având în vedere că și în prezent, conform adreselor emise de . în evidența acesteia o suprafață de 251 mp, recurgând la o prezumție simplă, concluzionează că atât construcțiile cât și cotele din teren care au aparținut lui I. M. și M. Rimassa au trecut în proprietatea statului.
În anul 1973 numitul pârâtul B. A. dobândește de la autoritățile statale inițial dreptul de poprietate asupra unei apartament situat pe terenul din ., terenul de sub constucție primindu-l în folosință.
Potrivit istoricului de rol fiscal (f. 122 dos. judecătorie), pentru adresa din . figurau înscriși la nivelul anului 1952 moștenitorii lui M. R., existau 3 corpuri de clădire; în 1958 G. M. și G. A., coproprietari cu moștenitori M. R., 3 corpuri de construcție; din certificatul de moștenitor nr. 583/01.03.1979 de pe urma defunctei G. A. a rămas unic moștenitor sora sa T. Chiriachița, iar masa succesorală era compusă din „cota indiviză de 1/7 din imobilul situat în București ., sectorul 3, imobil compus în întregime din teren în suprafață de 790 m.p. și construcția de pe acest teren”, dobândit prin moștenire de la tatăl său R. M., străin de succesiune fiind Rimasa G., nepot de soră; începând cu anul 1974 apare ca titular de rol fiscal și B. A. conform contract 58/1973; la nivelul anului 1986 cu 1834 m.p. figurează aceeași moștenitori ai lui M. R., iar la nivelul anului 1992 cu suprafața de 790 mp tot moștenitorii lui M. R..
Conform certificatului de moștenitor nr. 1113/06.07.1992, din masa succsorală a defunctei T. Chiriachița a făcut parte suprafața de 790 mp teren moștenit de la părinții săi de peste 40 de ani fiind deținut fără titlu de proprietate.
Tribunalul concluzionează din cele expuse că înainte de 1990, deși înregistrările din rol fiscal nu erau exacte, terenul aparținea autorităților statale și moștenitorilor lui V. și M. R., proprietar asupra unui corp de construcție fiind B. A., iar asupra celorlalte moștenitorii soților R..
După 1990 sunt recunoscute o . noi drepturi de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 4418/20.05.1996 pronunțată de Judecătoria sector 2 București, s-a admis acțiunea formulată de B. M. în contradictoriu cu pârâtul Geanni Rimassa, s-a constatat că reclamanta în calitate de moștenitoare a defunctei T. Chiriachița a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 2, compus din teren în suprafață de 1.352 mp și două corpuri de clădire. Pârâta din prezenta cauză B. M. este moștenitoarea defunctei T. Chiriachița (una din fiicele Voică R.), aceasta din urmă moștenind-o anterior și pe sora sa A. G..
Raportând această suprafață la cotele din teren deținute anterior anului 1945, tribunalul a constatat că aceasta ar reprezenta aproximativ echivalentul întregii suprafețe care revenea tuturor copiilor Voicăi și lui M. R., inclusiv M. Rimassa.
Prin sentința civilă nr. 150/11.01.1996 pronunțată de Judecătoria sector 2 București în dosarul nr. 7392/1995 s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M. T. și T. S. (copii și succesori ai lui M. I.) împotriva pârâtei C. Local al Mun. București, s-a dispus obligarea pârâtei să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul teren de 140 mp și construcție cu 2 camere în ., sector 2.
În urma moștenirilor succesive, reclamanții M. T., T. M. și T. Cistina I. sunt succesorii în drepturi ai defunctului M. I., cel care deținut dreptul de proprietate asupra unei părți din imobilul situat în ., care a trecut în anul 1950 în proprietatea statului.
Din adresa nr.TN/_/23.05.2011 (f. 89 dos jud.) a Administrației Fondului Imobiliar rezultă că nu s-a întocmit proces-verbal de predare-primire deoarece locuința a fost vândută în temeiul Legii nr. 4/1973 lui B. A..
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată nr._/2/07.05.1997 emis de Prefectura Mun. București conform Ordinul Prefectului nr. 12/21.01.1997 poziția 28 din Anexă, s-a dispus trecerea terenului situat în București, ., sector 2 în suprafață de 261 mp în proprietatea pârâtului B. A. (f. 138 dos. judecătorie). Acesta mai folosea și suprafața de 251 teren pentru care a achitat chirie către Administrația Fondului Imobilar până în anul 2012 (filele 159, 210, 542 dos. judecătorie).
Din hotărârile judecătorești depuse la dosar rezultă că a fost respinsă în mod irevocabil cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul B. A. prin acre s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care acesta a dobândit locuința și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 261 mp.
În anii 2005-2008 s-au efectuat lucrări de extindere, consolidare și transformare a unei construcții existente de către B. M..
Prin Dispoziția nr. 8832/28.09.2007 emisă de Primăria Mun. București s-a dispus restituirea în natură în proprietatea lui M. T. și T. S. în cotă parte indiviză terenul în suprafață de 624, 34 mp situat în București, ., sector 2, cu obligația respectării dreptului de acces pentru ceilalți coproprietari. Prin Dispoziția nr.8833/28.09.2007 emisă de Primăria Mun. București (f. 324) s-a propus acordarea despăgubiriloe către M. T. și T. S. pentru suprafața de 261 mp, dosarul fiind transmis la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (adresă fila 211 dos. jud.).
De asemenea, este de reținut că potrivit adresei emise de ..147-148 dos. jud.) o suprafață de 251 mp teren s-ar afla în administararea acesteia, ceea ce ar presupune că este încă în proprietatea municipiului, reclamantul M. T. nefiind pus în posesie cu vreo suprafață de teren.
Conform extrasului de carte funciară pentru informare nr._/17.10.2013 și încheierii nr._/15.05.2013 emise de OCPI - BCPI Sector 2 București, pârâta B. M. a întabulat dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1353 mp teren din suprafața totală de 1834 m.p în cartea funciară nr._ a Sectorului 2 București. În aceeași cartea funciară apare înscris și pârâtul B. A..
Coroborând cele reținute mai sus, Tribunalul a apreciat că prin trecerea în prorpietatea statului în timpul perioadei comuniste a unor părți ale proprietăți situate în ., București și recunoașterea unor noi drepturi de prorpietate exclusive mai apoi, a avut loc o întrerupere a drepturilor de proprietate, astfel cum acestea existau anterior anului 1950.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că s-au născut noi drepturi de proprietate privată exclusive, astfel încât nu mai prezintă relevanță modul în care a fost partajat întregul teren care a intrat în masa succesorală rămasă de pe urma defuncților I. și a copiilor acestora, ci relevante sunt drepturile de proprietate stabilite ulterior anului 1950.
Aceasta cu atât mai mult cu cât suprafețele însumate pentru care au fost recunoscute drepturi de proprietate începând cu anul 1973 pentru B. A., autorul apelantului D. V. A., B. M. și reclamantul M. T. și T. S., autoarea apelanților T. M. și T. C. I., depășesc cu mult suprafața deținută până la nivelul anilor 1940 de către Soții Ioiță și succesorii acestora, adică suprafața de teren de 1834 mp situată în ., sector 2 București.
Astfel, tribunalul a apreciat față de cele anterior reținute, că modul în care reclamanții au stabilit cadrul procesual în privința părților nu justifica admiterea excepției inadmisibilității pentru nechemarea în judecată a celorlalți succesori ai Voicăi și a lui M. R., de vreme ce a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească un drept de proprietate exclusiv în favoarea pârâtei B. M. pentru întraga suprafață de teren care aparținut succesorilor soților R..
Sentința civilă nr. 4418/20.05.1996 pronunțată de Judecătoria sector 2 București reprezintă o hotărâre judecătorească irevocabilă care constată uzucapiunea, probă absolută a dreptului de proprietate, în favoarea pârâtei B. M..
Având în vedere că prima instanță a soluționat cauza în temeiul excepției inadmisibilității, fără a cerceta fondul, în temeiul prev. art. 297 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va avea în vedere cele reținute de instanța de apel.
Împotriva deciziei a formulat recurs M. București prin Primarul G. iar reclamanții au formulat întâmpinare.
În motivarea cererii, în sinteză, s-au susținut următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că nelegal instanța de apel a apreciat nejustificată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru nechemarea în judecată a celorlalți succesori ai V. și a lui M. R..
În dezvoltarea motivului s-a arătat că potrivit art.6732 Cod procedură civilă reclamantul este obligat să arate în cererea de partaj persoanele între care urmează a avea loc împărțeala și că acest text de lege rezultă că în cazul unei cereri de ieșire din indiviziune coparticiparea procesuală este obligatorie iar în caz de nerespectare a acestor dispoziții, potrivit art.797 Cod civil – 1864 împărțeala este nulă.
Recurenta arată că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat ieșirea din starea de indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1834 mp, situat în București, ., sector 2 și au chemat în judecată pe pârâții B. A., C. G. al Municipiului București și pe pârâta B. M., aceasta din urmă în calitate de succesor al defunctei R. Chiriachiță.
De asemenea arată că însăși reclamanții au arătat prin cererea introductivă, că B. M. este doar unul din copii defuncților V. și M. R..
Recurenta arată că din actele depuse la dosar rezultă că asupra imobilului situat în ., obiect al actului autentificat sub nr.7189/1985 aparținea în stare de indiviziune soților M. și Giovanni Rimaso și M. A. V., iar tot restul terenului situat în ., mai puțin porțiunea de teren în lățime de cinci metri donați soților V. și M. R. și arătate în actul de donațiune autentificat sub nr._/14.11.1921 de Tribunalul Ilfov – Notarial și transcris sub nr._/924 aparținea numiților M. dr. A. V. și V. R..
Recurenta mai arată că prin actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/9.03.1945 S. Ș. și A. A. V. au vândut către numitul I. I.M. o suprafață de teren de 745,34 mp din totalul terenului din .. Ulterior, prin actul de vânzare autentificat sub nr._/02.08.1945 I. M. R. vinde către numitul I. I.M. partea sa indiviză de teren și construcție, în suprafață de circa 140 mp din imobilul situat în ..
Prin adresa nr._/_/19.11.2002 emisă de M. București și adresa nr.6256/10.12.2002 emisă de .-a arătat că imobilul din ., sector 2 a făcut obiectul Decretului de naționalizare nr.92/1950 în a cărei anexă la poziția 5041 figurează M. I.. De asemenea s-a arătat că în conformitate cu prevederile Decretului nr.224/1951 privitor la realizarea creanțelor statului a fost preluată proprietatea numitei Rimasso M., pentru ca prin decizia nr.44/08.01.1953 emisă de Sfatul popular al Raionului 23 August să fie transmisă în folosință către I.I.L. București .
Prin sentința civilă nr.150 din 11.01.1996 pronunțată în dosarul nr.7392/1995 al Judecătoriei Sectorului 1 București s-a admis acțiunea reclamanților M. T. și T. S. și a fost obligat C. G. al Municipiului București să lase reclamanților în deplină proprietate terenul în suprafață de 140 mp și construcția cu două camere din ., sector 2.
Prin dispoziția nr.8832/28.09.2007 emisă de M. București s-a dispus restituirea în natură în proprietatea lui M. T. și T. S. cota parte indiviză în suprafață de 624,34 mp situat în București, ., sector 2, cu obligația respectării dreptului de acces pentru ceilalți proprietari.
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată nr._/07.05.1997 emis de Prefectura Municipiului București s-a dispus trecerea terenului în suprafață de 261 mp din ., sector 2 în proprietatea pârâtului B. A..
Prin sentința civilă nr.4418/20.05.1996 a Judecătoriei Sectorului 2 București s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul G. Rimasa și s-a constatat că reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctei T. Chiriachița, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1352 mp și două corpuri de clădire, situate în ., sector 2.
Din procesul verbal încheiat la 11.04.1949 de către un control al Secției financiare a sectorului 2 N. rezulta că după defuncta V. M. R. au rămas ca moștenitori E. R.,G. R., I. R., A. R., Chiriachița T.. Numele acestor moștenitorilor apare și mențiunile jurnalului nr.22.825/1925 al Tribunalului Ilfov – Secția I, alături de cel numiților M. Rimossa și Giovanni Rimasso în legătură cu scoaterea la licitație publică a terenului în suprafață de 1800 mp și mai multe corpuri de clădiri.
Recurenta arată că dintre toți titularii dreptului de proprietate indiviză asupra terenului situat în . reclamanții au chemat în judecată pe pârâta B. M. în calitate de moștenitoare a numitei Chiriachița T., conform certificatului de moștenitor nr.1113/06.07.1992, calitate care nu-i conferă un drept de acrescământ față de ceilalți moștenitori a-i numitei V. R..
În motivarea întâmpinării reclamanții au invocat pe cale de excepție lipsa de interes în formularea recursului de către M. București .
În susținerea acestei excepții s-a arătat că, calitatea de parte în proces a unei părți nu este suficientă pentru declararea căii de atac, fiind necesar ca cel care critică hotărârea să justifice și interesul legitim de a o ataca, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile. Or așa cum rezulta din lucrările dosarului M. București nu are calitatea de succesor al defuncților G., Ș. M. și E. R., moștenitori al defuncților V. R. și M. R..
Se mai arată că recurentul pretinde nefondat faptul că numiții G., Ș., M. și E. R. ar avea calitatea de coproprietari ai terenului și că ar trebui să figureze ca părți, având în vedere că intimata – pârâtă B. M. și-a dobândit dreptul de proprietate asupra cotelor indivize prin uzucapiune,conform sentinței civile nr.4418/20.06.1996.
Pe fond s-a arătat că netemeinic și nefondat critica decizia recurată și netemeinic și nefondat invocă că trebuie să fie părți în proces și numiții G., Ș., M. și E. R. în calitate de moștenitori ai defuncților V. R. și M. R..
Se mai arată că M. București ignoră total situația juridică din prezent, fiind evidentă netemeinicia afirmațiilor recursului, în condițiile în care B. M. a dobândit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren ce a aparținut soților R., dreptul de proprietate indiviz al succesorilor fiind pierdut prin efectul uzucapiunii de către B. M..
Excepția lipsei de interes este nefondată; recursul este fondat pentru următoarele argumente:
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că terenul în suprafață de 1800 mp a fost preluat de stat în baza Decretului nr.92/1950 și a Decretului nr.224/1951.
Prin sentința civilă nr.4418 din 20.05.1996 numita B. M. a dobândit prin uzucapiune în contradictoriu cu numitul Geanni Rimasso terenul în suprafață de 1353 mp și 2 corpuri de clădire.
Această hotărâre nu este opozabilă decât numitului Geanni Rimaso și eventual moștenitorilor acestora.
Față de M. București care a preluat imobilul în temeiul Decretului nr.224/1951 de la Rimasso M., hotărârea nu este opozabilă și deci M. București are interes legitim în formularea recursului, câtă vreme nu s-a stabilit în ce mod terenul preluat de stat a fost retransmis foștilor proprietari.
În ce privește motivul de recurs, astfel cum a fost susținut și dezvoltat precum și apărările intimaților reclamanți raportat la aceste critici, Curtea va reține că motivul de recurs este fondat, chiar reclamanții în faza de fond a procesului au susținut că nu le este opozabilă sentința civilă nr.4418/20.05.1996 și că numitul Geanni Rimasso cu care B. M. s-a judecat nu a deținut niciodată în proprietate terenul de 152 mp care a fost proprietatea numiților M. Rimasso și Giovanni Rimasso, în speță potrivit art.6732 Cod procedură civilă -1865 reclamantul fiind ținut să arate în cererea de partaj toate persoanele între care urmează a se face împărțeala.
Ori, în condițiile din prezenta cauză, se constată că reclamanții în prezent dețin numai cote indivize de proprietate pe teren, situație în care trebuie chemate în judecată toți proprietarii coindivizari, inclusiv M. București căruia nu-i este opozabilă sentința civilă nr.4418/20.05.1996, precum și faptul că nu exista nici un act translativ de proprietate de la M. București către moștenitorii defunctei M. Rimasso pentru suprafețe de 152 mp, preluați în conformitate cu Decretul nr.224/1951 prin decizia nr.44/08.01.1953, teren despre care chiar reclamanții afirma că este în proprietatea Consiliului G. al Municipiului București, de fapt în proprietatea Municipiului București.
Pentru aceste argumente fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va admite recursul cu consecința respingerii apelului formulat de reclamanți ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga pe intimații reclamanți la plata sumei de 4.15 lei cheltuieli de judecată către M. București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul G. împotriva deciziei civile nr.1330A/ 20.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. T., T. C.-I., T. M. și intimații-pârâți D. V. A., B. M. și C. G. al Municipiului București.
Modifică decizia nr.1330/20.12.2013 în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Obligă reclamanta la 4,15 lei cheltuieli de judecată către M. București .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
21.11.2014
| ← Anulare act. Decizia nr. 1815/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1577/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
