Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 577/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 577/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 57783/299/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 577 R
Ședința publică de la 19.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: ANTONELA CĂTĂLINA BRĂTUIANU
JUDECĂTOR - M. STELUȚA C.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER: - F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-petent ., împotriva Deciziei 525 A/10.05.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul C. CONSTANTINO F., având ca obiect, plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul petent . prin administratorul societății și prin avocat N. P. C., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 13 dosar și intimatul C. Constantino F. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra efectului pozitiv rezultat din Decizia civilă nr. 1440R/16.09.2013 și în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul-petent . prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, modificarea în tot a deciziei atacate și admiterea plângerii formulată de petent împotriva încheierii de Carte Funciară.
Consideră că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, apreciind că intimatul avea dreptul să-și noteze hotărârea în cartea funciară tocmai ca efect al publicității dreptului său câștigat, însă nu putea rectifica cartea funciară, fiind necesară promovarea unei acțiuni separate și totodată prin faptul că nu indica temeiul de drept din Legea nr. 7/1996 care să justifice că intabularea unui drept real se poate dispune și în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în cadrul unei acțiuni în constatare.
În ceea ce privește motivul repunerii cauzei pe rol, apărătorul recurentul petent . precizează că, litigiul ce formează obiectul dosarului de față, are aceeași cauză, același obiect și același intimat ca și în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, litigiu în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 1440 R/16.09.2013.
Apreciază că efectul pozitiv al lucrului judecat rezultat din Decizia civilă nr. 1440 R/16.09.2013, se impune în cauza pendinte, iar dosarul de față, nu prezintă triplă identitate cu dosarul nr._, dar are legătură cu aspectul litigios dezlegat în dosarul nr._, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Depune concluzii scrise.
Solicită cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru, iar onorariul de avocat îl va solicita pe cale separată.
Intimatul C. CONSTANTINO F. personal, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat titlu de proprietate al ., iar la solicitarea instanței, declară că a înțeles corect toate aspectele puse în discuție la acest termen, întrucât înțelege bine limba română.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10.12.2010, sub nr._, petenta ., in contradictoriu cu intimatul C. Constantino F., a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciara nr._ din 27.10.2010, emisa de OCPI Sector 1 Bucuresti, prin care s-a respins cererea de reexaminare formulata impotriva incheierii nr._/30.09.2010.
În motivarea cererii, petenta a învederat instanței, in esenta, că nu i-a fost comunicata incheierea de carte funciara nr._/27.10.2010, acesta incheiere a fost data cu incalcare disp. Lg. nr.7/1996, fiind emisa cu incalcarea dreptului de proprietate detinut de S. Feig asupra terenului in suprafață de 164,98 mp.
Petenta a mai aratat ca intabularea dispusa in favoarea lui C. Constantino F. este nelegala, intrucat hotararea judecatoreasca in baza careia a solicitat si s-a admis intabularea constituie o actiune in constatare intemeiata pe disp. art.111 C., care nu este susceptibila de executare silita.
In drept, petentul a invocat disp. art.50 din Lg. nr.7/1996 si art.65 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara.
Prin sentința civilă nr. 3697/24.02.2011, Judecătoria Sectorului 1 București a respins acțiunea petentei ., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr._/ 11.11.2010, dată în dosarul nr._/27.10.2010, OCPI Bucuresti Sector 1 a respins cererea de reexaminare formulata de catre . impotriva incheierii nr._, pronuntata la data de 01.10.2010.
Potrivit art. 33 din Lg. nr.7/1996, in cazul in care cuprinsul cartii funciare nu corespunde, in privinta inscrierii, cu situatia juridica reala, se poate cere rectificarea sau, dupa caz, modificarea acesteia.
Potrivit art. 34 din Lg. nr.7/1996, orice persoana interesata poate cere rectificarea inscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca: inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil; nu mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea; inscrierea din cartea funciara nu mai este in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului.
In ceea ce priveste sustinerea petentei referitoare la faptul ca nu i-a fost comunicata incheierea de carte funciara nr._/27.10.2010, instanta a apreciat-o ca neintemeiata, avand in vedere ca acesta a avut posibilitatea exercitarii dreptului la aparare formuland atat cerere de reexaminare, cat si plangere in fata instantei. Astfel, acesteia nu i s-a produs nicio vatamare care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului respectiv.
Cu privire la cea de a doua sustinere referitoare la faptul ca incheierea de carte funciara nr._/27.10.2010 a fost data cu incalcarea disp. Lg. nr.7/1996, fiind emisa cu incalcarea dreptului de proprietate detinut de S. Feig asupra terenului in suprafata de 164,98 mp, instanta de fond a constatat ca in cuprinsul plangerii, chiar petenta mentioneaza ca aceasta eroare a fost indreptata de catre OCPI Sector 1 Bucuresti, motiv pentru care analizarea acestui motiv este evident inutila.
In ceea ce priveste cel de-al treilea motiv invocat de catre petenta, instanta a reținut că este neintemeiat, avand in vedere urmatoarea motivare:
Pentru inscrierea dreptului real in cartea funciara, nu este relevant daca hotararea este sau nu susceptibila de executare in conditiile dreptului comun, ci daca dreptul subiectiv civil constatat este sau nu susceptibil de inscriere in cartea funciara. Nicio dispozitie legala nu conditioneaza intabularea in cartea funciara a unui drept real recunoscut sau constatat printr-o hotarare judecatoreasca de caracterul executoriu al acelei hotarari.
Intabularea dreptului real constatat printr-o hotarare judecatoreasca data in cadrul actiunii in constatare are ca efect publicitatea dreptului, nicidecum punerea in executare a hotararii. Ca atare nu se poate sustine ca, prin intabularea dreptului stabilit printr-o astfel de hotarare, s-ar contraveni regulii potrivit careia hotararea data in cadrul actiunii in constatare nu este susceptibila de executare silita.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petenta ., criticând soluția instanței de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, sub nr._ la data de 11.04.2011.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că potrivit art. 47 alin. 6 din Legea 7/1996 modificata si republicata, intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular.
Noțiunea de înscriere in cartea funciara este una generica, folosita atât pentru înscrierea drepturilor reale imobiliare, cat si pentru înscrierea actelor si faptelor juridice referitoare la drepturile personale, înscrierile fiind de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie si notarea.
Intabularea reprezintă operațiunea prin care strămutarea, constituirea, modificarea, dobândirea sau stingerea unui drept tabular devine opozabila fata de terți. Activitatea registratorului de carte funciara nu este o simpla operatie de înregistrare, ci o activitate jurisdictionala care trebuie sa se concretizeze . de admitere.
In acest sens, in plângerea pe care apelanta a formulat-o împotriva incheierii de carte funciara nr._/27.10.2010, aceasta a arătat ca hotărârea judecătoreasca in baza căreia a solicitat si s-a admis aceasta intabulare constituie o acțiune in constatare întemeiata pe dispozițiile art. 111 Cod procedura civila, fapt recunoscut si menționat de instanța de fond in considerentele hotărârii apelate.
In concluziile scrise depuse la dosarul de fond, apelanta a arătat ca acțiunea in constatare nu poate deveni titlu executoriu, neputand fi pusa in executare silita, atât doctrina cat si jurisprudenta precizând ca cel care exercita o astfel de acțiune nu tinde ca paratul sa fie obligat la executarea unei prestații, ci numai la constatarea de către instanța a unor situații sau raporturi juridice. De aceea, hotărârea data asupra unei asemenea acțiuni nu poate deveni titlu executoriu, neputand fi pusa in executare silita.
Radierea dreptului de proprietate deținut de S.C. C. 2000 S.R.L. asupra imobilului situat in București, ., sector 1, in baza sentinței comerciale nr._/27.11.2008, pronunțata de Tribunalul București, Secția a VI-a Comerciala, reprezintă un abuz, deoarece hotărârea a fost data asupra unei acțiuni in constatare întemeiata pe dispozițiile art. 111 Cod procedura civila, care nu poate fi pusa in executare silita.
In acest sens, a solicitat să se aibă in vedere in primul rând decizia comerciala nr. 3734 (aflata la filele 25-29 dosar judecătorie), pronunțata la data de 20.11.2007 in dosarul nr._ prin care Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția Comerciala (fila 4 alin. 2) a stabilit ca intimatul a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni întemeiată pe prevederile art. 111 Cod procedura civila si nu a formulat un capăt de cerere privind repunerea părților in situația anterioara (fila 28 dosar judecătorie).
Tot prin notele scrise pe care intimatul le-a depus in dosarul nr._ a făcut aceeași precizare, respectiv ca a investit instanța cu un singur capăt de cerere, fara a cere repunerea părților in situația anterioara.
Prin sentința comerciala nr._/27.11.2008, definitiva si irevocabila (aflata la filele 30-34 dosar judecătorie), Tribunalul, in pronunțarea acestei hotărâri, a respectat atât dispozițiile instanței de casare limitate la art. 111 Cod procedura civila, cat si solicitarea intimatului C. ca a investit instanța ca un singur capăt de cerere si nu a solicitat repunerea părților in situația anterioara.
Prin urmare, aceasta intabulare nu are la baza hotărârea judecătoreasca pronunțata de Tribunalul București, Secția a VI-a Comerciala rămasa definitiva si irevocabila, intrucat sentința comerciala nu face nicio referire la repunerea părților in situația anterioara încheierii contractului, reprezentând așa cum in mod corect a stabilit Înalta Curte de Casație si Justiție, o acțiune in constatare întemeiata pe dispozițiile art. 111 Cod procedura civila.
Revenind la dispozițiile art. 47 alin. 6 din Legea 7/1996 modificata si republicata, hotărârea judecătoreasca prin care urmează sa se strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular, trebuie sa fie constituita dintr-o acțiune in realizarea dreptului rămasa irevocabila (adică printr-o acțiune prin care sa ceara repunerea părților in situația anterioara) si nu printr-o acțiune in constatare, nesusceptibila de executare silita.
Or, in cazul de fata, intimatul a folosit acțiunea in constatare pentru a înlătura apelanta de la proprietatea asupra imobilului situat in ., sector 1, deci practic a pus in executare o hotărâre judecătoreasca ce nu poate deveni titlu executoriu.
Intimatul avea dreptul de a înscrie sub forma notarii sentința comerciala nr._/27.11.2008 pronunțata de Tribunalul București, Secția a VI-a Comerciala in cartea funciara a imobilului din ., sector 1, tocmai ca efect al publicității dreptului sau câștigat prin aceasta hotărâre definitiva si irevocabila, insa nu putea înlătura apelanta din calitatea de proprietar pe care o avea asupra imobilului din ., sector 1.
De asemenea, un alt motiv asupra căruia insa instanța de fond nu s-a pronunțat, se refera la declarația notariala aflata la fila 67 dosar judecătorie, prin care intimatul C. Constantino F. declara ca: "este de acord cu radierea dreptului de proprietate deținut de S.C. C. 2000 S.R.L. asupra imobilului situat in București, ., sector 1".
In baza acestei declarații, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 1 București a radiat dreptul de proprietate al S.C. C. 2000 S.R.L. asupra imobilului din ., sector 1, fara a analiza legalitatea acestui act si a consecințelor juridice pe care le-a produs.
Având in vedere ca Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 1 București a radiat dreptul de proprietate al S.C. C. 2000 S.R.L. in baza acestei declarații aflata la fila 67 dosar judecătorie, era necesar ca si domnul Feig S. sa dea o declarație prin care sa fie de acord cu aceasta radiere, raportat la efectele desființării contractului de contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2768/23.12.1999 de BNP Ș. R. O..
Or, asa cum susține intimatul, ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare, s-a revenit la contractul de asociere autentificat sub nr. 255/07.07.1999 emis de BNP V. B., prin care domnul Feig S. deține 60% din construcție si tot terenul in proprietate, iar C. Constantino F. deține 40% din construcție, ceea ce este presupune acordul ambilor coproprietari, nu numai al unuia dintre ei.
Al treilea motiv de apel privește neîndeplinirea obligației de comunicare prevăzuta de art. 50 alin. 1 din Legea 7/1996 modificata si republicata, în sensul că încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea 7/1996 modificata si republicata, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 1 București avea obligația să comunice aceasta încheiere in termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la înregistrarea cererii.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și păstrarea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate în primă instanță.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prindecizia civilă nr. 525 A din 10.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de petenta S.C. C. 2000 S.R.L împotriva sentinței civile nr. 3697/24.02.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. C. F..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr._/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr.1687/12.05.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, s-a desființat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2768/23.12.1999 de B.N.P. Ș. R.-O., ca urmare a neîndeplinirii de către cumpărătoare a obligației contractuale de plată a restului de preț la termenele stipulate în contract.
Prin acest contract, numitul Feig S. și intimatul C. C. F., în calitate de vânzători, au transmis apelantei-petente S.C. C. 2000 S.R.L., în calitate de cumpărător, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sectorul 1, compus din teren și construcții.
Ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, dreptul de proprietate asupra imobilului a reintrat în patrimoniul vânzătorilor, astfel cum a fost dobândit de aceștia prin contractul de asociere autentificat sub nr.255/07.07.1999 de B.N.P. V. B., respectiv numitul Feig S. fiind proprietarul terenului și al cotei de 60% din construcție, iar intimatul C. C. F. fiind proprietarul cotei de 40% din construcție, aspect reținut și în decizia nr.1687/12.05.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială.
Repunerea părților în situația anterioară ca efect al desființării contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că dreptul de proprietate asupra imobilului reintră în patrimoniul vânzătorilor, operează de drept, fiind necesară o acțiune în justiție pentru repunerea în situația anterioară numai cu privire la restituirea prestațiilor efectuate în temeiul contractului desființat.
Așa fiind, pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al vânzătorilor asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare desființat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nu este necesară o hotărâre judecătorească susceptibilă de executare silită, așa cum în mod neîntemeiat a susținut apelanta, deoarece operațiunea intabulării nu reprezintă un act de executare silită ce se îndeplinește în procedura executării silite prevăzute de art.3711 și urm. C.proc.civ., ci constituie o operațiune de publicitate imobiliară ce se efectuează în procedura necontencioasă prevăzută de art.47 și art.48 din Legea nr.7/1996 cu modificările ulterioare.
În speță, prin încheierea nr._/30.09.2010, atacată de apelantă cu cererea de reexaminare respinsă prin încheierea nr._/11.11.2010, atacată cu plângere în prezenta cauză, O.C.P.I. București Sector 1 a admis justificarea intabulării definitive a dreptului de proprietate al intimatului C. C. F. asupra cotei de 40% din imobilul situat în București, ., sectorul 1 și justificarea intabulării definitive a dreptului de proprietate al terțului Feig S. asupra cotei de 60% din imobilul teren și construcție, situat în București, ., sectorul 1, în temeiul deciziei nr.1687/12.05.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială și al art.48 din Legea nr.7/1996 republicată.
Încheierea nr._/30.09.2010, emisă de O.C.P.I. București Sector 1, a fost rectificată prin încheierea nr._/06.10.2010, în sensul că s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului teren, situat în București, ., sectorul 1, în favoarea terțului Feig S., intimatul C. C. F. fiind proprietar tabular doar asupra cotei de 40% din construcția edificată pe acest teren.
Anterior, prin încheierea nr._/12.08.2010, care nu face obiectul plângerii de carte funciară pendinte, O.C.P.I. București Sector 1 a dispus înscrierea provizorie a dreptului de proprietate al intimatului C. C. F. asupra cotei de 40% din imobilul situat în București, ., sectorul 1, până la prezentarea certificatului de atestare fiscală și a deciziei nr.1687/12.05.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, intabularea definitivă fiind dispusă după prezentarea acestor înscrisuri, prin încheierea atacată în prezenta cauză, ulterior rectificată în sensul arătat mai sus.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996 republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum erau în vigoare la data intabulării definitive a dreptului de proprietate al intimatului asupra imobilului, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
Potrivit alin.2 și 3 din același text de lege, drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciara, cu consimțământul titularului dreptului, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă înlocuind acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, daca este opozabilă titularului.
În conformitate cu dispozițiile art.47 alin.6 din Legea nr.7/1996 republicată, cu modificările ulterioare, intabularea poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular.
În speță, în baza sentinței comerciale nr._/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr.1687/12.05.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, s-a stins dreptul tabular de proprietate al apelantei asupra imobilului în litigiu, ca efect al repunerii de drept a părților în situația anterioară prin desființarea contractului de vânzare-cumpărare prin care apelanta dobândise acest drept, în sensul reintrării dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul vânzătorilor.
În consecință, în raport de dispozițiile art.20 și art.47 alin.6 din Legea nr.7/1996 republicată, cu modificările ulterioare, intabularea dreptului de proprietate al intimatului se putea dispune fără consimțământul apelantei, în temeiul hotărârii judecătorești irevocabile prin care acest drept s-a stins în patrimoniul apelantei.
Domeniul de aplicare al dispozițiilor Legii nr.7/1996, care reglementează publicitatea imobiliară, este distinct de cel al art.3711 și urm. C.proc.civ., care reglementează executarea silită în materie civilă, astfel încât intabularea unui drept real în procedura Legii nr.7/1996 se poate dispune și în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în cadrul unei acțiuni în constatare, pentru intabulare fiind necesar ca dreptul real să existe în mod valabil în patrimoniul celui în favoarea căruia se înscrie, or, potrivit dispozițiilor art.111 C.proc.civ., acțiunea în constatare are ca obiect tocmai constatarea existenței sau inexistenței unui drept subiectiv civil.
Față de cele relevate, critica formulată de apelantă în sensul că intabularea dreptului de proprietate al intimatului nu se putea dispune în baza unei hotărâri judecătorești care nu constituie titlu executoriu, este vădit nefondată, existența titlului executoriu fiind necesară în procedura executării silite și nu în procedura necontencioasă a publicității imobiliare.
Susținerea apelantei în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra motivului de plângere privind faptul că intabularea criticată s-a dispus fără declarația autentică de consimțământ a celuilalt coproprietar al imobilului, Feig S., este, de asemenea, vădit nefondată, întrucât în plângerea scrisă formulată de apelantă împotriva încheierii nr._/11.11.2010, nu s-a invocat un asemenea motiv de critică, astfel încât prima instanță nu îl putea examina.
În raport de cele reținute anterior, în sensul că în conformitate cu dispozițiile art.20 și art.47 alin.6 din Legea nr.7/1996 republicată, cu modificările ulterioare, intabularea dreptului de proprietate al intimatului se putea dispune fără consimțământul apelantei sau al celuilalt coproprietar, doar în baza sentinței comerciale nr._/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr.1687/12.05.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, și această critică, formulată pentru prima dată în apel, este nefondată.
Pe de altă parte, intabularea dreptului de proprietate al apelantului fără consimțământul coproprietarului Feig S. nu poate fi invocată decât de către coproprietarul al cărui consimțământ nu a fost exprimat și nu de către apelantă, al cărei drept de proprietate asupra imobilului s-a stins în baza hotărârii judecătorești irevocabile susmenționate.
Critica privind întemeierea soluției primei instanțe pe dispozițiile art.33 și art.34 din Legea nr.7/1996 republicată, cu modificările ulterioare, ce reglementează acțiunea în rectificare de carte funciară, este nefondată, întrucât prima instanță a analizat toate criticile formulate în plângerea de carte funciară cu care a fost învestită, iar împrejurarea că instanța a expus în considerentele sentinței și aceste prevederi legale, nu afectează justețea soluției.
Critica privind necomunicarea încheierii nr._/30.09.2010, emisă de O.C.P.I. București Sector 1, este, de asemenea, nefondată, la fila 35 din dosarul de fond regăsindu-se copia actului de comunicare către apelantă, la data de 02.11.2011, a încheierii nr._/30.09.2010 de către O.C.P.I. București Sector 1, copie certificată ca fiind conformă cu originalul chiar de către apelantă.
Pe de altă parte, chiar în condițiile necomunicării încheierii de carte funciară în termenul prevăzut de art.50 alin.1 din Legea nr.7/1996 republicată, cu modificările ulterioare, apelanta a exercitat dreptul de reexaminare împotriva încheierii de intabulare și dreptul de plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare, ambele căi de atac fiindu-i soluționate pe fond, iar din împrejurarea că apelanta însăși a depus la dosar copiile celor două încheieri de carte funciară atacate, împreună cu alte înscrisuri din dosarele de carte funciară soluționate prin aceste încheieri, rezultă că a avut în mod efectiv posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul lor și de a-și pregăti apărarea.
În consecință, nu sunt îndeplinite cerințele art.105 alin.2 C.proc.civ., în sensul că prin pretinsa necomunicare a încheierii de intabulare nu s-a produs apelantei o vătămare care să conducă la anularea încheierii atacate cu cererea de reexaminare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.296 C.proc.civ., tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâria declarat recurs petenta ., solicitând admiterea recursului și in temeiul art.304 punctul 9 și 312 Cod procedura civila, modificarea in tot a hotărârii atacate întrucât aceasta a fost pronunțata cu aplicarea greșita a legii și admiterea plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciara nr._/27.10.2010 emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara București Sector 1.
Deși hotărârea atacata este motivata clar si convingător, instanța de apel, cat si cea de fond au făcut o aplicare greșita a legii, dând o interpretare greșita a textelor de lege aplicabile in speța dedusa judecații.
In ceea ce privește critica privind intabularea dispusa in favoarea lui C. C. F. in baza sentinței comerciale nr._/27.11.2008 pronunțata de Tribunalul București Secția a-VI-a Comerciala, ce constituie o acțiune in constatare întemeiata pe dispozițiile art. lll Cod procedura civila, recurentul apreciază ca hotărârile pronunțate in prezenta cauza sunt nelegale raportat la dispozițiile art.47 alin.6 din Legea nr.7/1996 modificata si republicata.
Art.47 alin.6 din Legea nr.7/1996 modificata si republicata precizează ca: "Intabularea sau înscrierea provizorie poate fi ceruta de orice persoana care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează sa strămute, sa constituie, sa modifice, sa dobândească sau sa stingă un drept tabular".
Noțiunea de înscriere in cartea funciara este una generica folosita atât pentru înscrierea drepturilor reale imobiliare, cat si pentru înscrierea actelor si faptelor juridice referitoare la drepturile personale, înscrierile fiind de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie si notarea.
Conform dispozițiilor legale menționate in precedent, hotărârea judecătoreasca prin care urmează sa se strămute, sa constituie, sa modifice, sa dobândească sau sa stingă un drept tabular trebuie sa aiba ca obiect o acțiune in realizarea dreptului rămasa irevocabila si nu printr-o acțiune in constatare.
Lipsa efectelor acțiunii in constatare este evidențiata in jurisprudența, prin hotărârile pronunțate de instanțele de judecata.
Astfel, prin decizia civila nr.663/R din 02.05.2001 pronunțata de Curtea de Apel B. si publicata in B.J. pag. 96-97 având ca obiect acțiune in constatare privind rectificarea cârtii funciare, s-a statuat astfel: …calea actiunii in constatare aleasa de reclamanti nu putea determina rectificarea cartii funciare in sensul urmarit de reclamanti, data fiind natura specifica sus amintita a acestei actiuni care nu poate conduce la realizarea dreptului, chiar daca acest drept real ar exista."
De altfel, toata jurisprudența este in sensul ca, acțiunea in constatare nu poate produce efecte juridice la fel ca si acțiunea in realizarea dreptului prin care paratul este obligat la executarea unei prestații, nefiind deci susceptibila de executare silita.
Prin urmare, intimatul C. C. F. avea dreptul de a înscrie sub forma notariisentinței comerciale nr._/27.11.2008 pronunțata de Tribunalul București Sectia a-VI-a Comerciala in cartea funciara a imobilului din ., sector 1, tocmai ca efect al publicitarii dreptului sau câștigat prin aceasta hotărâre definitiva si irevocabila, insa nu putea înlătura S.C. C. 2000 S.R.L. din calitatea de proprietar pe care o avea asupra imobilului din ., sector 1.
In considerentele hotărârii recurate, instanța de apel a reținut ca, domeniul de aplicare al dispozițiilor Legii nr.7/1996 este distinct de cel al art.3711 Cod procedura civila care reglementează executarea silita in materie civila, pe cale de consecința intabularea unui drept real in procedura Legii nr.7/1996 se poate dispune si in baza unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate in cadrul unei acțiuni in constatare.
Recurentul invocă faptul că nu poate fi de acord cu aceasta motivare, intrucat in printul rand instanta de apel nu indica temeiul de drept din Legea nr. 7/1996care sa justifice ca intabularea unui drept real se poate dispune si in baza unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate in cadrul unei actiuni in constatare.
In al doilea rând, conform art.372 Cod procedura civila in vigoare la acea data "executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotărâri judecătorești..., care potrivit legii, constitute titlu executoriu". De asemenea, art. 374 alin.1 Cod procedura civila prevede ca: "nicio o hotărâre judecatoreasca nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie...".
In consecința,având in vedere dispozițiile legale menționate, recurentul apreciază ca Legea nr.7/1996 nu are nicio dispoziție distincta fata de dispozițiile Codului de procedura civila referitoare la punerea in executare a hotărârilor judecătorești, astfel cum rezulta si din dispozițiile art.47 alin.6 din Legea nr.7/1996.
Referitor la critica privind necomunicarea încheierii nr._/30.09.2010 emisa de Oficiul de Cadastru Publicitate Imobiliara Sector 1 București, prin plângerea formulata la Judecătoria Sector 1 București, cat si prin motivele de apel formulate împotriva sentinței civile nr.3697/2011, s-a arătat de către recurenta ca încheierea de carte funciara nr._ a fost emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 1 București la data de 30.09.2010 fiind adusa la cunoștința S.C. C. 2000 S.R.L. printr-o adresa provenind de la un terț.
Conform art.50 alin. 1 din Legea 7/1996 modificata si republicata, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 1 București avea obligația sa comunice aceasta încheiere in termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la înregistrarea cererii.
Încheierea de carte funciara nr._/30.09.2010 a fost comunicata de abia la data de 03.11.2010 dovada de comunicare aflându-se la fila 35 dosar fond, după ce petenta a formulat cererea de reexaminare ceea ce reprezintă incalcarea dispozițiilor art.50 alin. 1 din Legea nr.7/1996 modificata si republicata si ale art.65 din Regulamentul din organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara.
Ca urmare a necomunicării încheierii de carte funciara in condițiile si modalitățile prevăzute de Legea nr.7/1996 modificata si republicata, dreptul S.C. C. 2000 S.R.L. asupra imobilului din București, ., sector 1 a fost radiat fara ca aceasta situație sa fie adusa la cunoștința petentei.
Intimatul C. Constantino F. a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 19.03.2014 a fost luat în dezbaterea părților și efectul pozitiv al lucrului judecat, ce ar putea rezulta din Decizia civilă nr. 1440R/16.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ .
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Asupra efectul pozitiv al lucrului judecat, ce ar putea rezulta din Decizia civilă nr. 1440R/16.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._:
Puterea de lucru judecat – „res iudicata pro veritate habetur” – este reglementata in art. 1201 cod civil anterior, ca o prezumtie legala absoluta irefragabila si in art. 166 Cod pr. civila anterior, ca o exceptie de fond (invoca lipsuri referitoare la exercitiul dreptului la actiune), peremptorie (tinde la respingerea sau stingerea procesului) si absoluta (priveste incalcarea unor norme cu caracter imperativ).
Tripla identitate pentru existenta puterii de lucru judecat, priveste partile, obiectul si cauza.
Puterea de lucru judecat prezinta:
- un efect pozitiv (teza autoritatii materiale)– pentru partea care a castigat procesul, in sensul ca aceasta se poate prevala ., de dreptul recunoscut prin hotararea definitiva anterioara, fara ca partea adversa sau instanta sa mai poata lua in discutie existenta dreptului,
- un efect negativ (teza autoritatii procesuale)– pentru partea care a pierdut procesul, intrucat nu mai poate repune in discutie dreptul sau ..
Efectul negativ va intra in functiune daca . proces, intre aceleasi parti, se incearca valorificarea aceleiasi pretentii, invocandu-se acelasi temei juridic.
Efectul pozitiv apare daca identitatea de obiect si cauza nu este dacat partiala: un lucru deja judecat este invocat, pe cale incidentala . proces sau se valorifica pe cale principala, un lucru judecat pe cale incidentala.
În prezentul recurs, interesează valorificarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat.
Speța comportă analiza puterii de lucru judecat în problema efectului unei acțiuni în constatare (titlul pârâtului reprezentat de din decizia nr.1687/12.05.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială) asupra posibilității de întabulare definitivă a dreptului de proprietate în Cartea funciară.
Analiza acestei posibilități este efectuată într-adevăr în considerentele deciziei civile nr. 1440R/16.09.2013 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă (fila 24 și urm dosar recurs), însă în cauza anterioară recurentul-reclamant a fost coproprietarul pârâtului, terț în cauza curentă (Feing S.), ceea ce înseamnă că părțile procesului sunt diferite, iar statuarea anterioară este lipsită de efect pozitiv, datorită lipsei triplei identități.
A considera altfel, înseamnă a accepta că părți diferite, pot invoca cu succes statuări din alte procese, ceea ce îndepărtează puterea de lucru judecat de la scopul de evitare a unei duble judecăți a aceleiași cauze între aceleași părți.
Asupra fondului recursului:
Potrivit art.47 alin.6 din Legea nr.7/1996 modificata si republicata: "Intabularea sau înscrierea provizorie poate fi ceruta de orice persoana care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează sa strămute, sa constituie, sa modifice, sa dobândească sau sa stingă un drept tabular".
Nu se poate considera că instanțele anterioare au interpretat și aplicat greșit legea, considerând că întabularea unui drept real în procedura Legii nr.7/1996 se poate dispune și în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în cadrul unei acțiuni în constatare, cum este cazul titlul pârâtului reprezentat de din decizia nr.1687/12.05.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială.
Conținutul acestei hotărâri irevocabile se referă la desființarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2768/23.12.1999 de B.N.P. Ș. R.-O., ca urmare a neîndeplinirii de către pârâta-cumpărătoare . (recurenta din speță) a obligației contractuale de plată a restului de preț la termenele stipulate în contract. Efectul desființării acestui act nu poate fi decât acela al repunerii părților în situația anterioară, fiind corect reținut de instanța de apel și necontrazis de criticile recursului, faptul că acest efect operează de drept, nefiind necesară o acțiune în justiție.
Recurenta consideră greșit că este necesară o prevedere specială a legii cadastrului și publicității imobiliare, pentru posibilitatea întabulării unei atare titlu, însă situația se regăsește între dispozițiile cu caracter general mai sus menționate.
De asemenea, vor fi înlăturate argumentele legate de necesitatea învestirii cu formulă executorie a titlului reprezentat de hotărârea judecătorească, deoarece procedura și scopul executării silite sunt diferite de cele ale întabulării în cartea funciară, unde scopul acțiunii este acela de asigurare a publicității dreptului și nu de executare prin forța coercitivă a statului datorită opoziției debitorului obligației.
Trebuie menționat totodată că precedentul judiciar, sub forma unei practici judiciare invocate de către părți, nu poate avea pentru instanțe, decât valoare orientativă.
În ceea ce privește comunicarea cu întârziere, la data de 03.11.2010, a conținutului încheierii nr._/30.09.2010 atacată prin plângerea curentă, Curtea observă că recurenta-petentă nu a invocat și dovedit nici o vătămare care să justifice o altă soluționare, cu aplicarea dispozițiilor art.105 alin.2 C.proc.civ.
Ceea ce interesează este dacă a existat posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de conținutul actului solicitat a fi reexaminat, aspect deja analizat cu acuratețe de instanța de apel la consemnarea împrejurării depunerii în prima instanță de către petentă a copiilor încheierilor de carte funciară în analiză însoțite de documentație. Prin urmare, pregătirea apărării a fost efectuată fără pierderea vreunui termen procedural ce ar fi putut rezulta dintr-o comunicare tardivă, astfel încât nu se impune anularea încheierii atacate cu cererea de reexaminare.
Ca atare, decizia atacata pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta-petentă ., împotriva Deciziei 525 A/10.05.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul C. CONSTANTINO F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. M. Steluța F. P.
B. C.
GREFIER
F. J.
Red. A.C.B./ Tehnored. T.I./ A.C.B.
2 ex.
Jud. apel: D.I.T., S.E.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1011/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 603/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
