Legea 10/2001. Decizia nr. 1011/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1011/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 10197/3/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.1011 R
Ședința publică din data de 05.06.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: B. A. C.
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.534/15.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. A. I. și B. D. V., cauza având, ca obiect, "Legea nr.10/2001 - contestație; acțiune în constatare; obligație de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul pârât M. București prin Primarul General, reprezentat de avocat V. C., cu împuternicire avocațială la fila 13, și intimații reclamanți A. A. I., BăIășescu D. V., reprezentați de avocat A. O., cu împuternicire avocațială la fila 14 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților reclamanți depune la dosar un răspuns al Primăriei Municipiului București, primit în urma demersurilor efectuate la această instituție.
Apărătorul recurentului pârât ia la cunoștință de conținutul acestui înscris.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentului pârât M. București prin Primarul General solicită admiterea recursului și depune la dosar o decizie de practică judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un dosar similar, în care, pe parcursul soluționării cauzei, urmare a demersurilor efectuate de părți, s-a identificat faptul că o parte din teren nu se afla în deținerea Municipiului București, ci a unei alte societăți, soluția procedurală din acel dosar fiind de admitere a recursului și trimitere a dosarului administrativ la unitatea deținătoare. Precizează că aceeași este și situația în speța de față, deoarece potrivit H.G. nr.937/2003, terenul în litigiu se afla în administrarea Ministerului Transporturilor, care, efectuând demersuri cu privire la situația juridică, a identificat terenul ca fiind transmis în administrare către Ministerul Dezvoltării.
Pentru aceste motive, apărătorul recurentului pârât solicită admiterea recursului și trimiterea dosarului administrativ la unitatea deținătoare – Ministerul Dezvoltării, pentru a se pronunța cu privire la posibilitatea sau nu a restituirii în natură a terenului aflat în administrarea sa. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimaților reclamanți A. A. I. și BăIășescu D. V. arată că prin cererea de recurs se critică numai aspectele care privesc restituirea în natură a imobilului, iar la termenul din data de 05.12.2013 s-a invocat această apărare, respectiv că pârâtul nu ar fi fost funcțional competent să emită dispoziția. Față de aceste împrejurări, solicită calificarea apărărilor recurentului pârât ca fiind motive de recurs de ordine publică, prev. de art.306 alin.2 corob. cu art.105 alin.2 C.pr.civ., care să fie luat în considerare din oficiu, de către instanță, respectiv actul a fost emis de un funcționar necompetent, iar nulitatea acestuia nu poate fi înlăturată pe altă cale.
Pentru aceste considerente, apărătorul intimaților reclamanți achiesează la concluziile părții adverse, solicitând admiterea, în parte, a recursului, numai pe acest aspect, cu consecința modificării dispoziției instanței de fond care privește obligarea pârâtului la emiterea dispoziției, în sensul de a fi obligat la transmiterea notificării și a documentației aferente către unitatea deținătoare, în raport de disp. art.9 din Legea nr.10/2001 și normele de aplicare a acestei legi, precum și de disp. art.25-26 din același act normativ.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs, apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea lor și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, în raport și de dispozițiile deciziei nr.XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a civilă la data de 30.03.2012 sub nr._ contestatorii A. A.-I. (fostă B.) și B. D. V. au formulat contestație împotriva Dispoziției nr._/15.02.2012 emisă de Primarul General al Municipiului București, solicitând anularea în parte a acesteia în sensul: anulării dispoziției de restituire pentru terenul în suprafață de 396 mp care este liber și poate fi restituit în natură și pentru care nu au fost acordate despăgubiri în momentul exproprierii; menținerii dispoziției de acordare măsuri reparatorii pentru construcție expropriată, constând în diferența dintre suma încasată de bunicii săi cu titlu de despăgubiri la data de 21.11.1990, respectiv 8 ron și valoarea de piață la data soluționării notificării, respectiv 15.02.2012, privind construcția demolată în suprafață de 288,48 mp; constatarea că terenul în suprafață de 396 mp situat în București, .. 108, sector 3, este liber și poate fi restituit în natură, conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului liber.
În fapt, contestatorii au arătat că B. I. și B. D. au deținut în proprietate imobilul teren în suprafață de 396 mp și construcție în suprafață de 288,48 mp situat în București, .. 108, sector 3 și expropriat în baza Decretului Consiliului de Stat cu nr. 217/12.09.1989.
Terenul este liber și în prezent, iar investiția în vederea căreia a fost expropriat – construcția de apartamente, nu s-a mai realizat, astfel încât este posibilă restituirea în natură a acesteia. Referirea din conținutul Dispoziției la un PUZ cu caracter preliminar, privind o extindere a zonei centrale, cu referire la zona Esplanada, pe lângă faptul că este un document necunoscut, are caracter preliminar și nu are legătură cu cauza exproprierii imobilului, care, de altfel, nici nu s-a mai realizat.
Contestatoarea a mai arătat că nu cunoaște motivele pentru care în Dispoziția contestată i se recunoaște dreptul la numai 1/2 din imobilul expropriat și își rezervă dreptul de a completa contestația după ce autoritatea emitentă își va preciza poziția.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
La solicitarea tribunalului, pârâtul a depus dosarul administrativ nr._/15.02.2012.
La termenul din 09.11.2012 tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului B. D. V., constatând că dispoziția contestată o privește doar pe contestatoare, iar prin contestație, acesta nu a invocat eventuale drepturi ce i s-ar cuveni.
Prinsentința civilă nr. 534/15.03.2013, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilăa admis contestația formulată de reclamanta A. A.-I., în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, a anulat Dispoziția nr._/15.02.2012 emisă de Primarul General al Municipiului București și a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață pentru construcția demolată în suprafață de 288,48 mp situată în București, .. 108, sector 3, precum și calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului în suprafață de 396 mp situat în București, .. 108, sector 3. Totodată, a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului în suprafață de 396 mp situat în București, .. 108, sector 3 și a respins contestația formulată de reclamantul B. D. V., în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr._/15.02.2012 emisă de Primarul General al Municipiului București s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață pentru cota de 1/2 din imobilul situat în București, .. 108, sector 3, compus din teren în suprafață de 396 mp și construcția demolată în suprafață de 288,48 mp imposibil de restituit persoanei îndreptățite A. A. I..
Criticile aduse de aceasta din urmă dispoziției vizează două aspecte – faptul că în mod greșit s-a reținut că are dreptul doar la cota de 1/2 din imobil, și nu la întreg imobilul și faptul că în mod greșit s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru teren, care poate fi restituit în natură.
Prezenta cerere de chemare în judecată fiind, în realitate, o cale de atac exercitată de parte împotriva dispoziției emisă de pârât, tribunalul a analizat dispoziția contestată numai în limitele criticilor aduse de contestatoare și cu respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac.
Astfel, în ceea ce privește întinderea dreptului contestatoarei, tribunalul a reținut că prin notificarea nr._/16.08.2001, B. A., în calitate de moștenitoare a cotei de 1/2 din întreaga avere rămasă de pe urma ambilor săi bunici, B. I. și B. D., care au cumpărat imobilul situat în București, .. 108, demolat ulterior, a solicitat ca terenul să fie restituit în natură, iar construcția să fie plătită la prețul zilei (fila 32).
Faptul că în preambulul notificării contestatoarea a indicat calitatea sa de moștenitor cu cotă de ½ din masa succesorală rămasă de pe urma bunicilor săi nu poate fi interpretat în sensul că aceasta a solicitat restituirea numai pentru cota corespunzătoare de ½ din imobil, ci, dimpotrivă, în finalul notificării, aceasta a menționat expres că solicită restituirea terenului și a construcției preluate și demolate prin acte abuzive și ilegale.
Prin urmare, din modul de redactare a notificării rezultă în mod evident că reclamanta a solicitat restituirea întregului imobil, indicarea cotei sale de ½ având doar rolul de a justifica acea calitate de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că prin depunerea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția notariat sub nr._/16.11.1946 contestatoarea a făcut dovada că imobilul în cauză a aparținut soților B. D. și I., aceștia fiind menționați în calitate de proprietari ai imobilul expropriat (situat în .. 108, sector 3 compus din teren în suprafață de 396 mp și construcție în suprafață de 288, 48 mp) și la poziția 33 din Anexa la Decretul de expropriere nr. 217/12.09.1989 (fila 37).
Potrivit certificatelor de moștenitor nr. 2570/14.11.1994 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 (fila 41 dosar fond) și nr. 133/26.09.2007 eliberat de BNPA D., P. și S. (fila 45), de pe urma soților B. D. și I. au rămas ca moștenitori contestatoarea, cu o cotă de ½, în calitate de nepoată de fiu predecedat și B. D. V., cu o cotă de ½, în calitate de fiu.
Cum notificarea a fost formulată numai de contestatoarea A. A. I. (fostă B.), aceasta beneficiază, în temeiul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 și de cota de ½ cuvenită lui B. D. V., având, prin urmare, vocație la restituirea întregului imobil.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că în mod greșit prin Dispoziția contestată s-a reținut că notificatoarea are dreptul numai la cota de ½ din imobil, critica acesteia fiind, sub acest aspect întemeiată.
Cât privește modalitatea de restituire a terenului, tribunalul a constatat că pârâtul a propus măsuri reparatorii în echivalent și nu restituirea în natură invocând existența unei documentații PUZ Preliminar – Extindere zonă centrală, elaborat de S.C. Alpha Sudio S.R.L., perimetrul respectiv fiind identificat ca zonă „Esplanada”.
Această documentație nu se regăsește în dosarul administrativ, iar Primăria Municipiului București – Direcția Generală de Dezvoltare Urbană a comunicat că în evidențele sale nu figurează nicio astfel de documentație aprobată de Consiliul General al Municipiului București (fila 90).
Totodată, analizând nota de reconstituire depusă la fila 57 din dosar, tribunalul a constatat că terenul ce face obiectul notificării este liber de construcții definitive la sol, singurul motiv de respingere a cererii de restituire în natură fiind, astfel cum a recunoscut și pârâtul, prin consilier juridic, la termenul din 08.03.2013, acela al existenței documentației PUZ.
Or, având în vedere că o astfel de documentație nu a fost aprobată, cu consecința lipsirii programului de amenajare teritorială și dezvoltare urbanistică de efecte juridice, constatând și faptul că terenul este liber de construcții definitive, iar în cauză nu s-a probat existența altor impedimente la restituirea în natură, față de dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a apreciat că în mod nelegal pârâtul a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, și nu restituirea în natură, măsură reparatorie ce are prioritate în raport de dispozițiile art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente, constatând că dispoziția contestată este nelegală, tribunalul a admis contestația astfel cum a fost formulată.
În ceea ce privește contestația formulată de contestatorul B. D. V., a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, ca o consecință a admiterii acestei excepții.
Împotriva sentinței tribunaluluia declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General,care o consideră netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța a admis contestația formulată de contestatoarea A. A. I. și a anulat Dispoziția nr._/15.02.2012, în sensul obligării de a emite o dispoziție de restituire în natură a imobilului – teren în suprafață de 396 mp situat în București, ., sector 3, deoarece potrivit actelor depuse la dosar, referatului comisiei și notei de reconstituire, s-a constatat că imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/2 din imobilul – teren în suprafață de 396 mp.
Mai mult, potrivit adresei emisă de Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului – Serviciul Urbanism rezultă că imobilul-teren situat în București, ., sector 3, se află cuprins în perimetrul delimitat de Str. Nerva T., . M. V. și . sub numele de Opera Română.
De asemenea, conform documentației PUZ Preliminar – Extindere Zona Centrală, elaborat de . perimetrul respectiv este identificat ca zona Esplanada.
În consecință, M. București a emis Dispoziția nr._ din 15.02.2012 în mod corect și a propus acordarea către notificatoare de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Având în vedere cele de mai sus, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, iar pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ulterior, la termenul de judecată din 05.12.2013, recurentul-pârât a depus precizări scrise în sensul că nu era și nu este unitate deținătoare la momentul soluționării contestației, în raport de situația juridică a imobilului în discuție.
Deși prin întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A. A. I. s-a solicitat inițial respingerea recursului ca nefondat, ulterior, cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei s-a achiesat la concluziile părții adverse, solicitându-se admiterea în parte a recursului, cu consecința modificării dispoziției instanței de fond prin obligarea pârâtului la transmiterea notificării și a documentației aferente către unitatea deținătoare, în raport de disp. art.9 din Legea nr.10/2001 și normele de aplicare a acestei legi, precum și de disp. art.25-26 din același act normativ.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul ca fiind întemeiat, urmând a fi admis, cu modificarea în parte a sentinței recurate, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, Curtea va nota ca motive de ordine publică ce se includ în dezbaterea recursului, apărările recurentului-pârât de la termenul de judecată din 05.12.2013 referitoare la competența de soluționare a contestației, prin raportare la situația juridică a imobilului în discuție și calitatea de unitate deținătoare a altei entități decât recurentul.
Prin probele administrate în această fază procesuală, s-a efectuat dovada deținerii în administrare a imobilului în discuție de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, conform mențiunilor din adresa nr._/19.03.2014 emisă de către această entitate (fila 62 și urm. dosar recurs).
Potrivit HGR nr. 937/14.08.2003 bunurile imobile cu terenul aferent obiectivului de investiții „Centrul de Creație și Cultură – Cântarea României” (cu denumirea ulterioară de „Esplanada”, conform HGR nr. 373/18.03.2004), în care este inclus și imobilul din speță, sunt proprietate privată a statului, administrarea acestora fiind transmisă Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (devenit ulterior Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice).
Conform art. 9.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007:
„Sintagma indiferent în posesia cui se află în prezent are semnificația, pe de o parte, că incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului (minister, primărie, instituție publică, societate comercială cu capital de stat, organizație cooperatistă și altele asemenea) și, pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deținea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii (prezent se raportează la momentul nașterii juridice a dreptului la restituire). În cazul în care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entități, aceasta din urmă devine entitate deținătoare învestită cu soluționarea notificării. Entitatea inițial notificată are obligația de a transmite notificarea și documentația aferentă entității deținătoare și totodată de a înștiința în mod expres persoana îndreptățită despre această situație.”
Ca atare, prin aplicarea acestor dispoziții, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a devenit în speță entitate deținătoare învestită cu soluționarea notificării, ca efect al transferării imobilului în administrarea sa.
Cum entitatea inițial notificată, respectiv recurentul-pârât are obligația de a transmite notificarea și documentația aferentă entității deținătoare, este evident că pronunțarea deciziei contestate s-a efectuat peste limitele de competență date recurentului-pârât prin dispozițiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage nelegalitatea dispoziției contestate nr._/15.02.2012 emisă de Primarul General al Municipiului București.
Va fi menținută doar această parte din sentința atacată, relativă la anularea dispoziției contestate, pentru considerentul menționat al încălcării de către emitentul pârât a competenței de soluționare a notificării contestatoarei A. A.-I. (fostă B.), înregistrată la pârât sub nr. 3251/10.08.2001.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că în baza art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, se impune modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a contestației, urmând ca fondul dreptului să fie analizat de entitatea deținătoare a imobilului, către care va fi înaintată notificarea și documentația aferentă, în baza art. 27.1 și 27.2 din HG nr. 250/2007, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 534/15.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. A. I. și B. D. V..
Modifică în parte sentința în sensul că:
Admite în parte contestația.
Obligă pârâtul M. București să înainteze notificarea și documentația aferentă către unitatea deținătoare Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Menține exclusiv dispoziția din sentință relativă la anularea dispoziției contestate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. D. M. B. A. C. F. P.
GREFIER,
M. D.
Red. BAC/ Tehnored. BAC/PS/ 2 ex.
Jud. fond: A.I. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1008/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
