Cereri. Decizia nr. 1857/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1857/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 6846/2/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1857 R
Ședința publică de la 02.12.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DORINA ZECA
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenții C. M., C. T. și O. D., împotriva deciziei civile nr. 1692R/06.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Ș. și V. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuentul C. T. personal și intimatul V. M. reprezentat de mandatar V. C. O., lipsind revizuenții C. M. și O. D. și intimatul C. Ș..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către revizuenții C. M., C. T. și O. D. o cerere prin care se solicită declinarea competenței către Secția de C. Administrativ.
Revizuentul C. T. personal face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 15 lei, prin depunerea la dosar a chitanței nr. ACC_ din 02.12.2014 și timbru judiciar de 0,50 lei. Mai depune la dosar motivarea cererii de înaintare a dosarului la Secția de C. Administrativ. Comunică și părții adverse o copie de pe aceasta.
Curtea îi pune în vedere revizuentului C. T. să precizeze hotărârea împotriva căreia a declarat revizuire.
Revizuentul C. T. personal precizează că formulează cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1692R/06.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civile. Invocă excepția necompetenței materiale a Secției a IV-a Civile în soluționarea cererii de revizuire. Arată că au motivat că ei sunt părți vătămate și toate aspectele care sunt prevăzute în acea cerere de îndreptare a erorilor sunt de competența Secției de C. Administrativ.
Curtea pune în discuția părților admisibilitatea căii de atac a revizuirii împotriva unei hotărâri pronunțate în contestație în anulare.
Revizuentul C. T. personal consideră că prezenta cerere de revizuire este admisibilă.
Mandatarul intimatului V. M. precizează că sunt în proces de 5 ani și au depus toate actele care atestă că sunt moștenitorii de drept. mai arată că au un proces care s-a mutat la o instanță din Tulcea, iar obiectul acelui dosar este un imobil din București. Pe fond solicită respingerea excepției necompetenței și respingerea cererii de revizuire. Lasă la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea căii de atac.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 06.01.2014, petenții C. T., O. D. și C. M. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul sentinței civile nr. 1721/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2012.
Cererea a fost motivată în drept, în conformitate cu art. 281 Cod procedura civilă.
Prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu din data de 23.05.2014 Judecătoria Sectorului 5 București a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenții C. T., O. D. și C. M..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că cererea formulată de petenți nu se încadrează în dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă, fiind vorba de nemulțumirea acestora în ceea ce privește sentința civilă nr. 1721/15.02.2013. Or, nemulțumirea petenților referitoare la sentință nu poate justifica formularea unei astfel de cereri, ci numai exercitarea căilor de atac prevăzute de lege (art. 282 alin. 1 și art. 299 Cod procedură civilă). Mai mult, a arătat prima instanță, motivele invocate de petenți depășesc cadrul condițiilor impuse de art. 281 (1) Cod procedură civilă și următoarele.
Împotriva încheierii de ședință au declarat apel, în termen legal, petenții C. T., O. D. și C. M., apel care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 04.08.2014, sub nr. de dosar_/3/2014.
Prin decizia civilă nr. 1107 A din 09.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții-petentii C. T., O. D., C. M. și C. Ș., împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată la data de 23.05.2014 de Judecătoria Sectorului 6 București.
Pentru a decide astfel tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 281 Cod procedură civilă „Erorile cu omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.
Tribunalul a apreciat că dintre criticile formulate de către apelanți, doar cele privitoare la numele pârâtului V. M. ar fi susceptibile de a fi încadrate în dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă. Celelalte erori invocate sunt în fapt critici cu privire la modul de soluționare a cauzei de către prima instanță, greșeli de judecată, acestea nefiind susceptibile de a fi îndreptate pe calea aleasă, ci numai pe calea apelului, care de altfel a și fost exercitat. Din argumentarea modului de stabilire a sumelor de către instanță a rezultat, în opinia Tribunalului, că nu este vorba despre o simplă eroare de calcul, ci de judecăți relative la stabilirea drepturilor părților.
Referitor la numele pârâtului instanța a constatat că acesta a figurat inițial în cauză cu numele „V.”. În practicaua și în dispozitivul sentinței pronunțate acesta apare cu numele „V.”, nume considerat real de către apelanții-reclamanți, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar. Prin urmare, cererea de îndreptare a erorii materiale a fost găsită ca neîntemeiată inclusiv cu privire la numele pârâtului de vreme ce numele apărea scris corect în practicaua și dispozitivul sentinței.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții C. T., O. D., C. M., invocând dispozițiile art. 299, art. 301, art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 și art. 312 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenții-reclamanți au arătat că au atras atenția că este vorba de o eroare judiciară conform celor menționate în cererea de suspendare.
Prin decizia civilă nr. 1514/16.10.2014 Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilăa respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți C. T., O. D., C. M. împotriva deciziei civile nr. 1107 A din 09.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. Ș. și cu intimatul-pârât V. (V.) M..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma și în limita motivelor de recurs, Curtea a reținut următoarele:
Cazurile de modificare, respectiv de casare invocate de către recurenți nu își găsesc reflectarea în conținutul criticilor care alcătuiesc recursul.
Practic, recurenții au declarat recurs împotriva „pronunțării din data 09.09.2014”, cu privire la cererea de suspendare temporară a dosarului și se plâng de faptul că au fost amendați abuziv de către instanța de fond pe parcursul judecării procesului, respectiv de faptul că, în speță, s-ar fi săvârșit o eroare judiciară atunci când s-a respins cererea de suspendare a judecării dosarului de către instanța de apel.
Atât în cererea de recurs înregistrată la Tribunalul București la data de 12.09.2014, cât și în cererile precizatoare ulterioare înregistrate la Tribunalul București la data de 22.09.2014 respectiv la Curtea de Apel București la data de 09.10.2014, recurenții aduc o sumă de acuzații magistraților, care au soluționat fondul dosarului și avocaților părții adverse.
Deși a observat că susținerile recurenților au caracter calomnios și pot intra sub incidența ilicitului penal, Curtea nu le-a analizat în cadrul prezentului recurs al cărui obiect este reprezentat de decizia nr. 1107/A/09.09.2014, prin care Tribunalul București a respins apelurile formulate de petenții C. T., O. D., C. M. și C. Ș. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțate la data de 23.05.2014 de către Judecătoria Sectorului 6 București.
Față de cele arătate, Curtea a observat că instanța de apel a raționat corect atunci când a considerat că numele pârâtului era scris corect în practicaua și în dispozitivul sentinței, chiar dacă reclamanții generaseră o eroare materială prin indicarea greșită a numelui acestuia în cererea de chemare în judecată. Aceasta deoarece eroarea materială care poate fi îndreptată pe calea procedurii reglementată de art. 281 Cod procedură civilă trebuie să vizeze hotărârile judecătorești (încheieri, sentințe sau decizii) și nu cererea de chemare în judecată.
Restul nemulțumirilor invocate de petenți în fața Judecătoriei Sectorului 6 București în susținerea cererii de îndreptare a erorii materiale, unele reluate inclusiv în cererea de recurs (respingerea cererii de suspendare, greșita aplicare a amenzilor judiciare, neobservarea prescripției sancțiunii amenzii judiciare, nulitatea unor acte procedurale depuse de o persoană fără calitate și incidența în cauză a dispozițiilor art. 27 pct. 9 Cod procedură civilă) au caracter contencios și au făcut obiectul căilor de atac exercitate pe fondul litigiului sau puteau face obiectul unor căi de atac speciale, dar nu pot fi analizate în procedura de îndreptare a erorilor materiale ori în căile de atac admisibile în cadrul acestei proceduri.
Procedura, prin care se solicită îndreptarea unei erori materiale în sensul art. 281 Cod procedură civilă, se poate derula independent de stadiul judecății fondului procesului și independent de existența sau inexistența unor plângeri penale. Nu se poate proceda la suspendarea judecății procesului, având ca obiect o cerere de îndreptare a erorii materiale pe motiv că ar exista alte procese cu privire la fondul dreptului, fie ele și penale deoarece eventuala eroare materială săvârșită nu influențează fondul raportului juridic. Erorile de judecată nu pot fi îndreptate pe calea procedurii reglementate de art. 281 Cod procedură civilă, iar o cerere cu un astfel de obiect trebuie respinsă fără a se putea pune problema suspendării judecății ei în condițiile art. 244 Cod procedură civilă.
Față de toate cele arătate, reținând că decizia instanței de apel este legală, Curtea a respins recursul ca nefondat.
În cauză, s-a formulat contestația în anulare înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă de către contestatorii C. T., O. D. și C. M. au solicitat anularea deciziei civile nr. 1514 R/2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
Prin decizia civilă nr.1692/06.11.2014 pronunțată de către Curtea de Apel București s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată.
Pentru a pronunța decizia civilă menționată, s-au învederat următoarele:
Prin decizia contestată, având nr.1514/2014 a fost respins recursul reclamanților ca nefondat, reținându-se că instanța de apel a raționat corect atunci când a considerat că numele pârâtului era scris corect atât în practicaua cât și în dispozitivul sentinței, chiar dacă reclamanții generaseră o eroare materială prin indicarea greșită a numelui în cererea de chemare în judecată. S-a menționat că eroarea materială putea fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute de art. 281 din Cod procedură civilă.
De asemenea, s-a mai reținut că nemulțumirile invocate în susținerea cererii de eroare materială care țin de nelegalitate nu pot fi analizate în procedura de îndreptare a erorilor materiale.
Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 – 320 din Cod procedură civilă vizând contestația în anulare.
Conform art. 317 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când procedura de chemare a părții pentru ziua judecării pricinii nu a fost îndeplinită legal și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența.
De asemenea, potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare
Dispozițiile art. 319 Cod procedură civilă se referă la faptul că, în fapt, contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă, iar art. 320 stabilește judecarea contestației de urgență și cu precădere.
În speță contestația în anulare întemeiată pe toate aceste dispoziții legale este admisibilă, prin ea fiind atacată o hotărâre irevocabilă pronunțată de către Curtea de Apel București.
Deși instanța face referire la dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă, în concret nu se invocă vreo lipsă de procedură cu vreunul dintre contestatori.
În ceea ce privește dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, deși petenții pretind că ar exista o greșeală materială în judecarea deciziei contestate, Curtea a constatat că legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, eventualele greșeli ale instanței de recurs de care fac vorbire contestatorii, nu pot fi greșeli în sensul vizat de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Contestatorii nu invocă practic o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică modul în care instanța a dezlegat anumite probleme de drept, aceste aspecte neputând intra sub incidența dispozițiilor procedurale mai sus amintite.
Față de cele menționate Curtea de Apel a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2014 revizuenții C. T., O. D. și C. M. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1692 din 06.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenții au solicitat îndreptarea erorilor materiale și judiciare comise cu rea credință de către Judecătoria Sectorului 6 București.
Revizuenții au mai arătat că, în ziua de 6.11.2014, procedura de judecare nu a fost completă. Au lipsit fără nici un fel de motivație părțile parate.
Se precizează că este a cincea oara când pârâtul Binumeral este protejat de avocat și de instanțele judecătorești pentru a se ascunde adevărul și nu cunoaște dacă paratul are motive speciale de a nu se prezenta
Revizuenții au arătat că permanent s-a ocolit dezbaterea celor trei capete de cerere, situație care ar fi rezolvat integral ieșirea din indiviziune în cote de 50% .
Se precizează că bunul imobil a fost achitat indirect cu banii furnizați de tatăl revizuenților, C. D. (cca._ ROL la valoarea din anul respectiv).
Totodată Decizia nr. 718 A din 4.07.2011- dosar nr._/3/2010, rămasa definitiva si irevocabila stabilește și definește drepturile revizuenților de moștenitori colaterali privilegiați.
Revizuenții solicită instanței să li se respecte drepturile constituționale de moștenitori legali, de pe urma fratelui C. I., în consens și cu expertizele extrajudiciare aflate la dosar și să se dispună către Judecătoria sector 6 corectarea sentințelor civile nr.7531 si 1721 pentru . finalizarea ieșirii din indiviziune după 5 ani.
În drept, au fost invocate prevederile art. 322 pct. 1, 2 și 7, art. 324, art. 326, art. 327 și art. 328 (1) Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 02.12.2014, s-a invocat excepția necompetenței funcționale și a cererii de înaintare a cauzei la Secția de C. Administrativ, iar instanța a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de revizuire.
Cu privire la excepția necompetenței funcționale și a cererii de înaintare a cauzei la Secția de C. Administrativ, instanța le va respinge, având în vedere că s-a formulat calea de atac a revizuirii împotriva deciziei civile nr. 1692 din 06.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 323 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se judecă de îndreaptă la instanța (stricto sensu- secția care a pronunțat hotărârea respectivă), care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, se învederează următoarele:
Calea de atac a revizuirii este o cale de atac extraordinară, prin exercitarea căreia se urmărește reformarea unei hotărâri definitive, care s-a pronunțat între anumite persoane. Numai părțile, care au stat în proces, și față de care s-a pronunțat hotărârea respectivă pot exercita căile de atac extraordinare împotriva hotărârii pronunțate, deoarece efectele unei hotărâri judecătorești se produc numai între persoanele, care au avut calitatea de parte în cauza respectivă.
Posibilitatea numai a părților de a exercita calea de atac extraordinară este determinată de scopul pentru care a fost reglementată o astfel de cale de atac și decurge din întreaga reglementare a căii de atac a revizuirii
Condițiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire se referă la obiectul revizuirii și la motivele pentru care poate fi solicitată revizuirea.
Din punct de vedere al obiectului, pot constitui obiect al revizuirii: hotãrârile rãmase definitive în instanța de apel sau prin neapelare; hotãrârile pronunțate de instanța de recurs când s-a evocat fondul, adicã cele prin care s-a admis recursul, s-a modificat hotãrârea atacatã.
Sunt hotãrâri definitive în instanța de apel acele hotãrâri pronunțate de instanța de apel, prin care s-a admis apelul, s-a schimbat hotãrârea atacatã, s-a anulat ori desființat hotãrârea și s-a rejudecat fondul.
În categoria hotãrârilor rãmase definitive prin neapelare se includ hotãrârile date de prima instanțã care nu au fost atacate cu apel ori cele care nu sunt susceptibile de apel, care sunt definitive de la momentul pronunțãrii lor.
Pentru a putea fi supusã revizuirii, este necesar ca prin hotãrârea atacatã sã se evoce fondul.
În raport de dispozițiile legale menționate, nu pot forma obiect al revizuirii acele hotãrâri prin care nu este evocat fondul, și anume: hotãrârea de declinare a competenței, hotãrârea de expedient, cea prin care se anuleazã apelul sau recursul, prin care se respinge apelul sau recursul, hotãrârea de perimare și hotărârea prin care se respinge contestația în anulare.
În cauza de față, Curtea constată că se solicită revizuirea deciziei civile nr.1692/06.11.2014 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr._, prin care s-a constatat s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 1514/16.10.2014 pronunțate de către Curtea de Apel București.
Astfel, Curtea constată că hotãrârea, a cãrei revizuire se cere, nu este o hotãrâre rãmasã definitivã în instanța de apel sau prin neapelare și nici nu a fost datã de o instanțã de recurs evocând fondul, motiv pentru care va constata că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art.322 și urm din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuenții C. M., C. T. și O. D., împotriva deciziei civile nr. 1692R/06.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Ș. și V. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, excepția necompetenței funcționale și cererea de înaintare a cauzei la Secția de C. Administrativ.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuenții C. M., C. T. și O. D., împotriva deciziei civile nr. 1692R/06.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Ș. și V. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. Z. G. D. FlorelaMoraru D. L.
GREFIER,
S. V.
Red. DZ/17.12.2014
Tehnored. CG/DZ 2 ex
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 367/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1504/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
