Cereri. Decizia nr. 403/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 13185/300/2007
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 403 R
Ședința publică de la 25.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
GREFIER – S. V.
…………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți P. G., P. N., P. S. și P. V., împotriva deciziei civile nr. 481A/30.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanții D. F. și H. C. V. și intimatul pârât M. C., având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți P. G., P. N., P. S. și P. V. și intimatul pârât M. C. reprezentați de avocat Rasquin M. G., cu împuternicire avocațială la dosar și intimații reclamanții D. F. și H. C. V. reprezentați de avocat Gușanu A. M., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurenților pârâți P. G., P. N., P. S. și P. V. și intimatului pârât M. C. solicită încuviințarea probei cu acte, urmând a depune la dosar contractul de închiriere cu valabilitate prelungiră până în luna mai 2014 și o adresă eliberată de Administrația Fondului Imobiliar privind titlul locativ.
Apărătorul intimaților reclamanții D. F. și H. C. V., cu privire la proba cu înscrisuri solicitată de recurenți, arată că se face referire la acestea prin motivele de recurs și nu se opune admiterii acestei probe.
După deliberare, Curtea admite pentru recurenții pârâți P. G., P. N., P. S. și P. V. proba cu înscrisuri.
Apărătorul recurenților pârâți P. G., P. N., P. S. și P. V. și intimatului pârât M. C. depune la dosar înscrisuri și comunică și părții adverse o copie de pe acestea.
Apărătorul intimaților reclamanții D. F. și H. C. V. arată că în dosarul de fond, vol. II, fila 223 este depus certificatul de moștenitor în baza căreia a fost introdusă în cauză doamna H. C. și solicită rectificarea citativului în sensul că numele corect al acesteia este „H.” și nu „Huțoiu”.
Curtea dispune rectificarea cuvenită cu privire la numele intimatei reclamante, corect fiind „H. C. V.” și nu „Huțoiu C. V.”.
Apărătorul intimaților reclamanții D. F. și H. C. V., la solicitarea instanței, precizează că nu au formulat notificare de restituire a imobilului, în condițiile Legii nr. 10/2001.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților pârâți P. G., P. N., P. S. și P. V. și intimatului pârât M. C. solicită admiterea recursului. În analiza recursului solicită a se constata faptul că recurenții dețin un titlu locativ, care este reprezentat de un contract de închiriere cu valabilitate până la data de 19.05.2014. Consideră că măsura evacuării dispusă de instanța de fond și preluată de instanța de apel, în opinia lor este nejustificată și prin raportare la situația de fapt.
Analizând titlul de proprietate al reclamantei se va constata că aceasta prezintă un act original de proprietate, fără schiță, fără dimensiuni, coroborat cu dispozițiile sentinței civile nr. 6520/2001. În ceea ce privește situația recurenților, apreciază că aceste acte nu sunt opozabile, fapt ce se confirmă prin adresa eliberată de Administrația Fondului Imobiliar, care indică că pentru imobilul în cauză nu figurează nici o dispoziție a Primarului General și nici o hotărâre judecătorească, astfel încât locațiunea acestora se continuă.
Solicită a se observa că nu s-a formulat notificare în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Arată că în dosarul nr._/2006 s-a dispus casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților reclamanții D. F. și H. C. V. solicită respingerea recursului ca nefondat. Apreciază că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C.pr.civ. Invocă excepția nulității recursului și solicită a se constata nulitatea acestuia față de neindicarea și neprezentarea în motivele de recurs a unuia dintre cazurile expres prevăzute de art. 304 C.pr.civ., chiar dacă formal s-a invocat art. 304 pct. 9 C.pr.civ. apreciază că din dezvoltarea motivelor de recurs nu se regăsește și nu se explică în mod concret în ce măsură ar fi incident în cauză.
În subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat. arată că instanța de recurs a dezlegat o problemă de drept, aceea a clarității dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului, care a făcut obiectul părții de revendicare și a părții de evacuare.
Împrejurarea că recurenților nu le-ar fi opozabile aceste dispoziții de casare, pe motiv că acțiunea privind evacuarea a fost formulată ulterior, apreciază că nu este relevantă. Atâta vreme cât cele două dosare privind revendicarea și evacuarea au fost conexate, iar această soluție nu a fost atacată cu apel, apreciază că recurenții și-au însușit unitatea acestuia dosar și opozabilitatea deciziei din recurs. Consideră că decizia de casare își produce efectele și față de recurenții întrucât cauza a fost trimisă spre rejudecare cu o problemă de drept dezlegată, urmând a se efectua probe.
Arată că în anul 2001 s-a anulat prin sentința civilă nr. 6520 s-a anulat în mod irevocabil actul de donație asupra imobilului și s-a revenit la actul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1971, încheiat în formă autentică. Arată că nu s-a formulat revendicare pentru simplul motiv că nu era un caz de revendicare. În primul rând litigiul privind anularea donației s-a finalizat înainte de . acestei proceduri speciale și în al doilea rând atâta timp cât își redobândiseră dreptul de proprietate nu mai avea motiv de a formula revendicare. Să se constate că aceasta este și motivul pentru care nu există un proces verbal de punere în posesie. Consideră că acest aspect are relevanță și în ceea ce privește legalitatea titlului locativ invocat de recurenți.
Apreciază că nu era necesară formularea unei noi notificări, față de deciziile pronunțate de Î.C.C.J. care fac distincție între dreptul comun și legea specială. Atâta timp cât au început acest litigiu și a avut un obiect bine determinat înainte de . acestei proceduri speciale, consideră că nu mai era necesară formularea unei noi notificări.
Să se constate că au fost mai multe tentative pentru intabularea dreptului de proprietate, însă era necesar a se întocmi documentația cadastrală prealabil intabulării și cu această ocazie s-a solicitat să se demonstreze că deciziile pronunțate în prezenta cauză sunt irevocabile.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul recurenților pârâți P. G., P. N., P. S. și P. V. și intimatului pârât M. C. solicită respingerea excepției nulității recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București în data de 23.09.2002 sub nr._/2002, reclamanții D. Ș. și D. F., în contradictoriu cu pârâtul M. C. au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București sector 2, ., evacuarea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3353/19.05.2003 cererea a fost respinsă ca insuficient timbrată, soluția fiind menținută prin decizia civilă nr. 2000A/24.11.2003.
Recursul formulat a fost inițial înregistrat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție sub nr._/A/2004 și ulterior înaintat la Curtea de Apel București în baza art. II alin. 2 din Legea nr. 195/2004.
Prin decizia civilă nr. 1193/26.11.2004 pronunțată în dosarul nr. 3944/2004 s-a admis recursul și cauza a fost reținută spre rejudecarea apelului.
La data de 26.07.2005 Curtea de Apel București a dispus scoaterea cauzei de pe rolul său și trimiterea dosarului al Tribunalul București conform art. II alin. 2 și4 din Legea nr. 219/2005.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 3589/2005, iar prin decizia civilă nr. 19/09.01.2006 apelul a fost admis și cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată sub nr._/300/2006, iar prin sentința nr. 7283/28.09.2006 cererea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active, reținându-se că nu există identitate între spațiul revendicat și cel deținut de pârât conform raportului de expertiză efectuat.
Prin decizia civilă nr. 182A/12.02.2007 apelul a fost respins ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 1713/18.10.2007 recursul a fost admis și cauza trimisă la rejudecare instanța arătând că aspectul identității apartamentului ține de posesie și nu de calitatea procesuala pasivă sau activă, s-a făcut dovada calității procesuale active și a dreptului de proprietate, pe deplin, asupra imobilului.
S-a dispus de către instanța superioară realizarea unei noi expertize care să identifice în mod exact imobilul proprietatea reclamanților și să stabilească posesorul/posesorii actuali, avându-se în vedere înscrisurile indicate în mod expres de către instanță, respectiv: schițele anexe contractelor, respectiv 40,41 – N 5/04.11.1971, certificatul nr._-_/1971, schița aferentă contractului de vânzare-cumpărare din 1998 și autorizația de construire.
Dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
La termenul din data de 16.04.2009 la prezenta cauză a fost conexat dosarul nr._ (fila 133).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București în data de 13.05.2008 sub nr._, reclamanții D. Ș. și D. F. în contradictoriu cu pârâții P. N., P. S., P. N., P. V. și P. G. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună evacuarea acestora din spațiul situat în București . deținut fără nici un titlu legal, cu cheltuieli de judecată.
La data de 28.10.2008 pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților (fila 65_ ), respinsă la termenul din data de 03.03.2009 (filele 86-87_ ).
La data de 04.05.2010 pârâtul M. C. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive (fila 182).
La data de 18.08.2010 reclamantul D. Ș. a decedat, calitatea procesuală fiind transmisă către moștenitorii acestuia reclamantele D. F. și Huțoiu C.-V..
La data de 30.10.2010 a decedat pârâtul P. N., relevându-se transmiterea calității către ceilalți pârâți P. implicați în dosar.
Prin sentința civilă nr. 5222/05.04.2012, Judecătoria Sectorului 2 București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată; a respins excepția inadmisibilități cererii principale ca neîntemeiată; a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamantele D. F. și Huțoiu C. V., în contradictoriu cu pârâții M. C., P. S., P. N. Și P. V. și P. G., a obligat reclamantele la plata către pârâtul M. C. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat reclamantele la restituirea către Stat a sumei de 470 lei, ajutor judiciar de care a beneficiat pârâtul M. C., a admis cererea conexată; a dispus evacuarea pârâților P. S., P. N. P. G. și P. V. din imobilul situat în București ., parter, ., a stabilit onorariu definitiv pentru avocatul care a asigurat apărarea pârâților din cererea conexă la valoarea de 200 de lei, onorariu care va rămâne în sarcina Statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele au dobândit imobilul situat în București . ., respectiv apartamentul compus din două camere, marchiză antreu și 215 mp pătrați teren în indiviziune prin contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/22 noiembrie 1971, imobilul fiind trecut în proprietatea statutului conform Deciziei nr. 1834/29.11.1975.
Pârâtul M. C. a dobândit imobilul compus din două camere, si dependinte conform contractului de vânzare cumpărare nr. N04450/23.01.1998.
Prin sentința civilă nr. 6520/11.06.2001, pronunțată în urma promovării acțiunii la data de 05.07.2000 în dosarul nr. 9767/2000, s-a constatat nulitatea absolută a ofertei de donație făcută de reclamanți în favoarea Statutului, dar și a actului prin care a fost acceptată donația.
Defunctul P. N. a închiriat . ., parter sector 2, alcătuit din două camere și vestibul, prin contratul nr._ cu termen de închiriere până la data de 08.05.2004.
Primul raport de expertiză efectuat în cauză (filele 163-180) a aratat că partea din imobil ocupată de pârâtul M. C. nu se identifică nici total nici parțial cu cea revendicată de către reclamanți, în schimb pârâții chiriași dețin spațiul aparținând reclamanților. S-a mai arătat că spațiul deținut de aceștia se identifică total cu apartamentul dobândit de reclamanții cu excepția extinderii făcută de chiriași în anul 2000. Expertul a mai indicat că cele două apartamente deținute de către pârâți nu au format o singură unitate locativă și că părțile din imobil au intrat în proprietate a statului de la 2 proprietari diferiți.
Cel de-al doilea raport de expertiză (305-340) efectuat cu 3 experți a concluzionat în același fel în sensul că partea ocupată de către pârâtul M. nu se identifică cu cea revendicată de reclamanți.
În ce priveste calitatea procesuala pasiva a paratului M. V., se rețin și concluziile deciziei civile nr. 1713/18.10.2007 prin care recurs a fost admis și cauza trimisă la rejudecare instanța superioară arătând că aspectul identității apartamentului ține de posesie și nu de calitatea procesuala pasivă sau activă, asadar aspectul invocat este unul care ține de fondul pretențiilor și nu de calitatea procesuală, de altfel pârâtul pretinde un drept asupra imobilului revendicat, motiv pentru excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul pretențiilor s-a reținut că două rapoarte de expertiză au reținut lipsa identității spațiului deținut de pârâtul M. C. și identitatea spațiului revendicat cu cel deținut de pârâții P., dezvoltandu-se insa apoi argumente in sensul ca și în cazul unei identități a spațiului cererea nu putea fi admisă raportat la dispozițiile legale și la jurisprudența CEDO.
În ceea ce privește cererea reconvențională se observă pentru început că ambele rapoarte de expertiză în specialitatea construcții indică identitatea între spațiile deținute de pârâții P. și cel pentru care se pretinde de către reclamante dreptul de proprietate.
S-au mai reținut și concluziile instanței superioare asupra efectelor anulării donație prin raportare la dispozițiile art. 315 C.proc.civ. Astfel în decizia civilă nr. 1713/18.10.2007 prin care recursul a fost admis și cauza trimisă la rejudecare Curtea de Apel a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/22 noiembrie 1971 și prin sentința civilă nr. 6520/11.06.2001, pronunțată în dosarul nr. 9767/2000, irevocabilă, reclamanții au făcut de deplin dovada că sunt proprietarii imobilului.
În aceste condiții susținerile și apărările efectuate de către pârâți pe cererea reconvențională referitoare la restituirea imobilului și la inexistența procesului-verbal de punere în posesie nu pot fi primite.
În plus s-a reținut și efectul retroactiv al nulității unui act juridic, observând, în plus, că dovada calității de proprietar nu ține de emiterea procesului verbal de punere în posesie.
Prin prisma art. 480 C.civ. care protejează dreptul de proprietate ale cărui prerogative sunt posesia, folosința și dispoziția (usus, fructus și abusus), reținând că reclamantele au și sunt private de posesia și folosința imobilului al căror proprietari sunt, având în vedere faptul că pârâții ocupă locuința fără un titlu opozabil reclamantelor, faptul că redobândirea imobilului s-a făcut încă din anul 2001, se va admite cererea reconvențională, urmând a se dispune evacuarea din spațiu.
Prin decizia civilă nr. 481A/30.04.2013, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantele-reclamante D. F., Huțoiu C. Valerina și de apelanții-pârâți P. N., P. S., P. G., P. V., împotriva acestei sentințe civile și a obligat pe apelantele-reclamante la 1.500 lei către intimatul-pârât M. C..
Pentru a decide astfel, tribunalul retine in esenta urmatoarele:
Asupra apelului reclamanților D. F. și H. C., prin care se critica solutia data cererii în revendicare formulată în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C., apelul declarat nu este fondat, fata de concluziile rapoartelor de expertiză conform carora nu se poate reține identitatea dintre construcția dobândită de apelanta D. F. și de autorul apelantei H. C. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 11.746/1971, pe de-o parte, și imobilul cumpărat de intimatul M. C. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4450/23.01.1998.
2. Asupra apelului pârâților P. S., P. N., P. V. și P. G.:
Dispozițiile OUG nr. 44/2009 nu sunt aplicabile decât locuințelor aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale (art. 1 din acest act normativ), ca de altfel și ale OUG nr. 8/2004, astfel încât prevederile acestor acte normative nu pot fi invocate cu succes de apelanți pentru a justifica prelungirea locațiunii anterioare asupra spațiului la care se referă cererea în evacuare, de vreme ce acest spațiu, cumpărat de reclamanți în anul 1971, se află în proprietatea acestora, după cum rezultă din sent.civ. nr. 6520/11.06.2001 a Jud. sectorului 2 București, prin care s-a constatat nulitatea absolută a ofertei de donație autentificate sub nr. 4575/2.07.1975 de notariatul de Stat sector 2 și a deciziei nr. 1834/1975 a CPMB, referitoare la imobilul situat în București, ., sector 2.
Contrar susținerilor apelanților, prin efectul constatării nulității donației, cu efecte retroactive, dreptul de proprietate este considerat a nu fi ieșit niciodată din patrimoniul reclamanților inițiali, fiind fără relevanță că nu a fost admisă o acțiune în revendicare ori că nu s-a dispus restituirea posesiei către aceștia prin dispoziție, proces verbal ori sentință. Apelantele-intimate D. F. și H. C., fiind proprietarele imobilului, sunt îndreptățite să se bucure de folosința acestuia (art. 480 C.civ. 1864, aplicabil conform art. 223 alin.1 din Legea nr. 71/2011) și să obțină predarea spațiului ocupat de apelanții P. fără a deține un titlu opozabil proprietarilor imobilului.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâții P. G., P. N., P. S. și P. V., care au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul respingerii cererii conexe prin care s-a evacuarea lor din imobilul situat în București, ., sector 2.
În motivarea recursului, recurenții-pârât au invocat art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si au susținut următoarele:
Astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în fața instanței de fond, completat cu înscrisul depus în fața instanței de apel, emanând de la Primăria Municipiului București, rezultă fără putere de tăgadă faptul că recurentii pârâți au un titlu legal al locațiunii, reprezentat de contractul de închiriere legal încheiat, nr._/2004 cu valabilitatea prelungită până la 19.05.2014.
Indiferent de schimbarea proprietarului, locațiunea se continuă până la terminarea duratei sale.
Aceasta întrucât locațiunea este anterioară solicitării reclamanților de anulare a ofertei de donație și nu s-a solicitat niciodată denunțarea contractului de închiriere.
Hotărârea judecătorească prezentată de reclamante în atestarea calității de proprietare vizează doar anularea unui contract de donație, renunțându-se la capătul de cerere vizând anularea actelor subsecvente.
În condițiile în care reclamanții nu au dobândit posesia asupra imobilului (lipsind vreun proces verbal de punere în posesie), calea de urmat era aceea a revendicării imobiliare.
Acțiunea în evacuarea lor este inadmisibilă nu doar nefondată, atâta timp cât ei au dovada clară a locațiunii lor legale.
Întrucât reclamantele nu au putut dovedi niciodată posesia, neavând punerea în posesie (între timp s-a prescris), nici cadastru, nici carte funciară pentru opozabilitatea unui titlu de proprietate, Primăria Municipiului București a continuat pe bună dreptate folosirea imobilului și închirierea acestuia, încasarea chiriei, etc.
Reclamantele nu au un titlu de proprietate opozabil lor; opozabilitatea ar fi presupus fie să fie părți în cauză, fie să existe o formă de publicitate imobiliară cerută de lege, ceea ce nu este cazul în speță.
Solutionand recursul declarat, in raport de criticile dezvoltate, Curtea constata urmatoarele:
Curtea va respinge inainte de toate exceptia nulitatii recursului, constatand ca se dezvolta critici de nelegalitate care se incadreaza in disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., anume referitor la inopozabilitatea titlului invocat de reclamanti, lipsa posesiei acestora, lipsa titlului reclamantilor, fata de care in mod legal PMB a incheiat contractul de inchiriere care reprezinta titlul legal al recurentilor.
Acestea sunt aspecte de nelegalitate, pentru ca nu pun in discutie aspecte de fapt sau modul de apreciere a probatoriului, ci aprecieri de drept asupra situatiei partilor.
Solutionand pe fond recursul, Curtea il constata fondat, apreciind ca in mod gresit instantele de fond au retinut ca reclamantii au un drept actual care sa le confere la acest moment posesia asupra imobilului, in virtutea caruia sa poata pretinde evacuarea recurentilor parati.
Astfel, instantele de fond au considerat ca reclamantii sunt proprietari in baza contractului de vanzare cumparare_/ 22.11.1971 prin care reclamantii D. S. si D. F. lor au dobandit imobilului si data fiind sentinta civila nr. 6520/11.06.2001 a Jud. sectorului 2 București, prin care s-a constatat nulitatea absolută a ofertei de donație autentificate sub nr. 4575/2.07.1975 de Notariatul de Stat sector 2 prin care imobilul fusese preluat de catre stat.
Curtea constata ca aceasta sentinta nu valoreaza restituire a imobilului catre reclamanti, caci aceasta nu a dispus decat declararea nulitatii contractului de donatie, dar nu a dispus ca atare niciun moment restituirea imobilului catre reclamanti.
Or, aceasta situatie i-a pus pe reclamanti doar in ipoteza prevazuta de art. 2 lit. c teza a 2-a din Legea nr. 10/ 2001, anume in situatia unei preluari abuzive care dadea nastere posibilitatii de restituire a imobilului in conditiile Legii nr. 10/ 2001, sub conditia initierii procedurii instituita de aceasta lege, prin formularea notificarii conform art. 22 din lege.
Aceasta sentinta nu a avut efectul reintoarcerii imobilului in patrimoniul reclamantilor in mod automat, cum gresit au apreciat instantele de fond, ci doar efectul desfiintarii titlului de preluare de catre stat, a titlului statului, cu consecinta ca imobilul a devenit preluat abuziv si fara titlu legal de catre stat.
In cazul imobilelor preluate de catre stat in perioada regimului comunist nu s-a operat cu principiul restituirii prestatiilor ca efect al desfiintarii donatiei, principiu avut in vedere de instantele de fond pentru a considera ca singura aceasta sentinta de declarare a nulitatii donatiei a fost suficienta pentru redobandirea imobilului de catre reclamanti, ci conditiile legale de restituire au fost cele prescrise de Legea nr. 10/ 2001. Or, in contextul acestei legi reglementarea este clara pentru situatii exact ca cea a reclamantilor, anume cand printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila a fost declarat nul contractul de donatie, anume in acest caz, reglementat de art. 2 lit. c teza a 2-a se aplica, unitar cu toate celelalte ipoteze de preluare abuziva, cu titlu sau fara titlu, procedura instituita de aceasta lege, care prevede notificarea unitatii detinatoare in vederea restituirii imobilului.
Se observa ca nu este singurul caz de preluare fara titlu ( valabil ) care impune totusi urmarea procedurii legii in discutie, in art. 2 lit. i din Legea nr. 10/ 2001 vorbindu-se in mod direct de preluarile facute fara titlu.
Chiar si daca se are in vedere textul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/ 2001, abrogat prin Legea nr. 1/ 2009, Curtea constata ca si acest text prevede ca dreptul de proprietate se exercita ”numai dupa primirea deciziei sau hotararii judecatoresti de restituire, conform prevederilor acestei legi”.
Asadar, in lipsa unui act administrativ sau hotarare judecatporeasca de restituire efectiva catre reclamanti a imobilului, acestia nu au asupra acestuia un drept actual pe care sa il poata exercita si deci nici posesia, nici prerogativele de proprietate, inclusiv folosinta pe care o reclama de la parati.
In ce priveste consideratiile contrare facute de instanta de recurs prin decizia de casare pronuntata in primul ciclu procesual in dosarul nr._/ 300/ 2006, respectiv decizia civila nr. 1713/ 18.10.2007 a C., Sectia a 4-a civila, in sensul ca prin actul de vanzare cumparare din anul 1971 si sentinta de declarare a nulitatii contractului de donatie s-ar face dovada deplina a dreptului de proprietate al reclamantilor, Curtea constata ca aceasta nu se impune recurentilor parati, intrucat nu a fost pronuntata in contradictoriu cu ei, ci doar cu paratul M. C. in dosarul conexat.
Este total nefundamentata opinia intimatilor reclamanti ca odata ce dosarele au fost conexate ulterior deciziei de casare aceasta si-ar produce efectele si fata de recurentii parati, nicio prevedere legala nesustinand aceasta opinie, dosarele conexate pastrandu-si in mod cert autonomia chestiunilor in discutie transate anterior conexarii, nefiind vorba in cauza de o situatie de coparticipare procesuala care sa faca incidenta disp. art. 48 alin. 2 C.pr.civ.. In cazul conexarii nu exista decat o oarecare legatura intre cauze, care face oportuna judecarea lor impreuna, dar aceasta nu infrange principiul relativitatii care guverneaza si efectele unei hotarari judecatoresti si care face ca aceasta sa isi produca efectele doar intre partile intre care s-a pronuntat.
Pentru aceste motive, vazand ca reclamantii nu pot invoca in persoana lor exercitiul dreptului de proprietate si nici prerogativele de folosinta si posesie, Curtea va admite recursul, in baza art. 312 C.pr.civ. si va modifica în parte decizia recurată,va admite apelul declarat de apelanții pârâți P. S., P. N., P. G. și P. V. împotriva sentinței civile nr. 5222/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, va schimba în parte sentința apelată, in sensul respingerii cererii conexe de evacuare formulată împotriva pârâților P. S., P. N., P. G. și P. V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUME LE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți P. G., P. N., P. S. și P. V., împotriva deciziei civile nr. 481A/30.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanții D. F. și H. C. V. și intimatul-pârât M. C..
Modifică în parte decizia recurată, astfel:
Admite apelul declarat de apelanții pârâți P. S., P. N., P. G. și P. V. împotriva sentinței civile nr. 5222/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Schimbă în parte sentința apelată, după cum urmează:
Respinge cererea conexă de evacuare formulată împotriva pârâților P. S., P. N., P. G. și P. V., ca neîntemeiată.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. G. D. Z. D. L. M.
GREFIER,
S. V.
Red. DFG
Tehnored. DFG/PS 2 ex.
27.02.2014
Jud. apel: L.E.F.
I.Târțău
| ← Accesiune. Decizia nr. 169/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 367/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
