Cereri. Decizia nr. 1912/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1912/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 6915/2/2014
Dosar nr._
(2356/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1912
Ședința publică de la 16.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - CRISTINA GUȚĂ
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
GREFIER - N. C. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr.1183 din 4.09.2014, pronunțată Curtea de Apel București - Secția a III-A Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._, formulată de revizuenta C. V. – prin procurator C. T., în contradictoriu cu intimații P. L. T., A. F., P. C. (CONSILIUL LOCAL), A. J., P. P., E. J., S. P., A. L.-I. și F. I.-M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă C. T., legitimat cu CI . nr._ în calitate de procurator al contestatoarei C. V., lipsind intimații P. L. T., A. F., P. C. (CONSILIUL LOCAL), A. J., P. P., E. J., S. P., A. L.-I. și F. I.-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul revizuentei precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, t sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire, asupra solicitării privind declinarea competenței soluționării cererii, precum și asupra excepției necompetenței materiale a acestei instanțe de a soluționa cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 C.pr.civ.
Contestatoarea, prin procurator, solicită declinarea competenței soluționării cererii de revizuire către Secția de C. Administrativ a Curții de Apel București. Totodată, precizează că solicită a se face dreptate, conform celor expuse prin cererea de revizuire.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
La data de 18.11.2014, revizuenta C. V. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziilor pronunțate în fazele de recurs, respectiv contestație în anulare.
A precizat revizuenta că este în contradictoriu cu S. L. T., care apare în dosare cu numele fostului soț, P., și cu A. J..
Arată că, datorită situației conjuncturale, „este în conflict de interese” cu magistrații menționați anterior din cadrul Judecătoriei și Tribunalului G..
În continuare, revizuenta se referă la „capul caracatiței”, făcând referire la un avocat care a coordonat toate acțiunile de până acum împotriva judecății ieșirii din indiviziune, iar magistrații „au făcut greva tacită”. Consideră revizuenta că acei magistrați sunt în culpă, impunându-se luarea unor măsuri împotriva lor.
Același lucru s-a întâmplat – în susținerea revizuentei – și la Curtea de Apel, în fazele de recurs și de contestație în anulare.
Ca temei legal al cererii de revizuire, sunt invocate prevederile art. 322 pct. 1, 2 și 7, art. 323, art. 324, 326, 327 și 328 alin. 1 din C.pr.civ.
Mai susține revizuenta că, în ziua de 5.11.2014, procedura de judecare nu a fost completă, lipsind fără niciun fel de motivație părțile pârâte care practică această metodă de peste 7 ani, fără ca instanțele să dispună măsurile necesare legale pentru a obliga pârâții să se prezinte. Astfel, s-a ajuns ca ani de zile să nu se constate adevărata identitate a pârâtei S. L.T. Hotărârile și deciziile date pe numele P. L.T. devin nule de drept, și implicit apare și vinovăția instanțelor.
Afirmă revizuenta că instanța de apel „s-a compromis executând traficarea de influență”.
Totodată, menționează că urmează să se adreseze și CSM pentru a se găsi o soluție de rezolvare.
În concluzie, solicită sa se găsească un complet de judecata necompromis si nealterat pentru a se încheia acest dosar care de fapt este banal de rezolvat.
Prin cererea completatoare depusă la data de 02.12.2014, revizuenta a precizat că, în afara temeiurilor de drept indicate, înțelege să invoce și prevederile art. 554/2004, respectiv art. 1, 2, 4 și 8.
A mai arătat că la secția Curtea de Apel a avut parte de un magistrat profesionist care a încercat, prin metode imparțiale, sa se soluționeze cauza trimițând dosarul nr ._/3/2009 la rejudecare prin Judecătorie G.. Din păcate s-a ajuns prin etape succesive la Tribunalul G. unde s-a judecat dosarul nr. 8094/2/20 12,in condiții complet nelegale.
Instanțele de recurs si revizuire ale Tribunalului G. au refuzat categoric sa soluționeze Ieșirea din indiviziune, datorita” clanului caracatița” menționat anterior.
La judecarea recursului s-a ajuns pana la schimbarea președintei de complet, unicul magistrat incoruptibil care cunoștea situația si problematica dosarelor de peste 21 ani.
Prin cercetările efectuate cu concursul Procuraturii G., s-a descoperit ca P. L. T. a participat teoretic la proces, cu numele fostului soț de care este despărțita de cca.10 ani, numele ei real fiind S. L. T..
Cu ocazia cererii de revizuire, s-a dat un număr nou de dosar. În cadrul etapelor parcurse s-au inventat moștenitori de pe urma defunctului V. I. (tatăl reclamantei), cu scopul de a se diminua cota care i se cuvine legal.
In cadrul judecării revizuirii, s-a format un complet nou.
Arată revizuenta că și acest complet era tot „sub bagheta șefului de clan”. Recursul declarat împotriva rezoluției date la revizuire s-a judecat la secția III Civilă.
A depus contestație in anulare, insa „traficul de influența si-a spus cuvântul”. Confruntându-se din nou cu refuzul de a se judeca ieșirea din indiviziune, a ajuns la concluzia ca la secția III este imposibil de a se rezolva si finaliza aceasta situație după 21 ani.
In concluzie, solicită să se constatate ca revizuenta este parte vătămată si victimă a sistemului judiciar practicat de unii magistrați care accepta compromisuri.
Menționează că este în litigiu doar cu S. L.T. si A. J. si nu cu tot satul, cum se emit citațiile, prin copiere fără consultarea dosarului pentru etapa respectiva.
Deși a solicitat despăgubiri pentru bunurile utilizate de parați, persistă sa-si achite obligațiile care constau doar in sulta băneasca si cheltuieli de judecata.
Este si acesta un caz rar întâlnit pentru ca instanțele sa refuze judecarea unui dosar foarte clar.
Mai arată că a solicitat si îndreptarea erorii materiale, însă instanța a refuzat sa o citeze pe S. L.T. dându-i sarcina revizuentei sa dovedească faptul ca este divorțata.
Prin cererea depusă prin serviciul registratură al acestei instanțe la data 28.11.2014, revizuenta a solicitat „declinarea competenței instanței propuse în favoarea secției de contencios administrativ”, arătând că nu are minim de încredere în secția a III-a.
La termenul de judecată din data de 16.12.2014, Curtea a pus în discuția părților această solicitare.
Analizând cererea astfel formulată de revizuentă, Curtea constată că este nefondată, pentru considerentele care succed:
În lumina prevederilor art. 158-159 din C.pr.civ., o instanță judecătorească investită cu soluționarea unui litigiu poate pronunța o soluție de declinare a competenței de soluționare a acestuia, în favoarea unei alte instanțe judecătorești, numai în condițiile în care, verificându-și competența materială sau teritorială, constată că aceasta revine unei alte instanțe.
Cum, în cauză, cererea de declinare a competenței soluționării cererii de revizuire nu a fost fundamentată pe o situație cum este cea prevăzută în ipoteza art. 158 alin. 2 din C.pr.civ., Curtea apreciază că nu există temei spre a se dezinvesti în favoarea secției de contencios administrativ, astfel cum solicită revizuenta.
În condițiile în care cererea de revizuire a fost formulată împotriva a două decizii pronunțate de secția civilă a Curții de Apel București, iar revizuirea este o cale de atac ce intră, de principiu, în competenta de soluționare a instanței care a pronunțat hotărârile a căror revizuire se cere – potrivit art. 323 alin. 1 C.pr.civ. -, urmează a se constata că solicitarea de declinate a competenței de soluționare a acestei cereri în valoarea instanței de contencios administrativ este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Tot din perspectiva instanței căreia îi revine competența soluționării cererii de revizure, Curtea notează că prin art. 323 alin. 2 este reglementată o excepție de la regula menționată în precedent, și anume pentru situația în care cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile pct. 7 al art. 322 din C.pr.civ.
În această din urmă situație sunt aplicabile prevederile art. 323 alin. 2 din C.pr.civ., conform căruia „În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre.”
Constatând că, în speță, cererea de revizuire formulată de revizuenta C. V. este îndreptată împotriva deciziilor civile nr. 1693/12.11.2014, și respectiv nr. 1183/04.09.2014 pronunțate de Curtea de Apel București în soluționarea contestației în anulare, și respectiv a recursului ce au fost exercitate de către revizuentă, iar unul dintre cazurile de revizuire invocate este cel reglementat de art. 322 pct. 7 din C.pr.civ., Curtea constată că devin incidente prevederile art. 323 alin. 2 C.p.rciv., în raport de care această instanță este necompetentă să soluționeze cererea de revizuire formulată pe acest temei de drept.
Pe cale de consecință, va fi admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe, urmând a se dispune, în conformitate cu prevederile art. 158 alin. 3 din C.pr.civ., declinarea în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 din C.pr.civ.
Curtea notează că revizuenta și-a fundamentat cererea de revizuire și pe prevederile art. 322 pct. 1 și 2 din C.pr.civ.
Potrivit art. 322 pct. 1 și 2 din C.pr.civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
-dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se potz aduce la îndeplinire ;
-dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.”
Din economia normei juridice enunțate reiese că legiuitorul a instituit o condiție de admisibilitate comună tuturor cazurilor de revizuire, și anume aceea ca hotărârea ce este atacată pe această cale să una rămasă definitivă în instanța de apel, sau prin neapelare, iar în cazul în care calea de atac vizează o hotărâre a instanței de recurs, respectiva hotărâre să fie una care evocă fondul.
Verificând respectarea acestei condiții relativ la hotărârile împotriva cărora a fost îndreptată cererea de revizuire pendinte, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1693/12.11.2014 pronunțată de această instanță, a fost respinsă, ca nefondată, contestație în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 1183/04.09.2014.
Astfel, respectiva decizie nu este una care să satisfacă exigențele impuse de art. 322 partea introductivă, pentru că ea nu a este una care să fi fost pronunțată de o instanță de fond, apel sau recurs, ci este una care a fost pronunțată într-o cale de atac extraordinară de retractare în cadrul căreia nu a fost evocat fondul pricinii.
În ce privește cea de-a doua decizie atacată prin revizuirea pendinte, Curtea constată că aceasta este decizia civilă nr. 1183/04.09.2014, iar soluția pe care o conține este de respingere a recursului, ca inadmisibil.
Având în vedere soluția astfel pronunțată de instanța de recurs, este neechivoc faptul că respectiva decizie nu este una care evocă fondul pricinii, astfel că nici în privința acesteia nu este satisfăcută cerința de admisibilitate impusă de art. 322 partea introductivă.
Curtea notează că revizuirea este o cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată numai în condițiile în care sunt întrunite cumulativ toate cerințele impuse de normele juridice care o reglementează.
Față de considerentele expuse în precedent, urmează a se constata că nu este îndeplinită una dintre cerințele legale imperative, și anume aceea ca hotărârile atacate în speță să evoce fondul, situație care face de prisos analiza celorlalte cerințe ce sunt particulare cazurilor de revizuire reglementate la pct. 1 și 2 ale art. 322 C.pr.civ.
Având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art. 326 alin. ultim don C.pr.civ – conform cărora „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază” – Curtea urmează a constata că cererea de revizuire formulată în aceste coordonate legale de revizuenta C. V. împotriva deciziilor menționate anterior este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de declinare a dosarului la Secția de C. Administrativ.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1 alin.2 C.pr.civ., formulată de revizuientul C. T., împotriva deciziei civile nr.1183/4.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimații A. F., P. C., A. J., P. P., E. J., S. P., A. L.-I., F. I. M. și P. L. T..
Declină competența de soluționare a cauzei către Î.C.C.J. în ceea ce privește revizuirea întemeiată pe art.322 pct.7 C.pr.civ., formulată de revizuientul C. T., împotriva deciziei civile nr.1183/4.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimații A. F., P. C., A. J., P. P., E. J., S. P., A. L.-I., F. I. M. și P. L. T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. I. S. G. S.
GREFIER
N.-C. I.
Red.G.S.
Tehnored.G.S/B.I.
2 ex/
---------------------------------------------
C.A.B.- Secția a III-a – M.A.G.
- I.D.
- M.I.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1020/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 982/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
