Cereri. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 32656/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2A
Ședința publică de la 6 ianuarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - A. C. B.
GREFIER - V. Ș.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror I. E..
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți I. N. și I. N. ambii cu domiciliul ales la Cav. D. C. în București, ., sector 6 împotriva sentinței civile nr. 1329/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BCUUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, având ca obiect: expropriere, pretenții, alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți reprezentați de avocat D. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanta Ministerului Public și reprezentantul apelanților reclamanți arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelanților reclamanți având cuvântul în susținerea apelului arată că, instanța a ignorat faptul că printr-o Hotărâre a CGMB obiectivul „Penetrație Splaiul Independenței – C. – Autostrada București – Pitești” a fost declarat de utilitate publică și din anul 2010 au început lucrările la acest proiect, astfel că, în fapt, a avut loc o expropriere a acestor terenuri și precizează că potrivit actelor depuse la dosar, respectiv certificate de urbanism, Autostrada trece direct pe terenurile apelanților.
În susținerea motivelor de apel arată că instanța nu s-a pronunțat pe capetele de cerere 5 și 6 din acțiunea promovată, privind răspunderea delictuală și precizează că, în mod greșit, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Dezvoltă oral motivele de apel și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, modificarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea acțiunii, fără obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public arată că instanța de fond s-a pronunțat pe toate capetele de cerere și, în mod corect, a apreciat că acțiunea este inadmisibilă având în vedere că nu există o expropriere în fapt a terenurilor deținute de către reclamanți și nefiind efectuate lucrări pe acestea dreptul de proprietate al apelanților nu a fost afectat.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1329/2013 a Tribunalului București Secția a IV Civilă s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților I. N. și I. N. împotriva pârâtului M. București prin Primarul General.
S-a reținut că solicitarea reclamanților de a primi despăgubiri ca urmare a unei exproprieri care nu s-a declanșat și obligarea autorității publice de a declanșa procedura de expropriere este inadmisibilă în condițiile în care, deși există un plan urbanistic ce prevede executarea unei investiții publice ce afectează și proprietatea reclamanților, respectiva investiție nu a fost concretizată din lipsa fondurilor.
S-a mai reținut că o consecință a stopării proiectului o reprezintă și neînceperea procedurilor de expropriere afectate de acea investiție.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții arătând că au suferit o expropriere în fapt, că M. București l-a comunicat prin adresă că terenul va fi expropriat și că judecătorul fondului nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere, respectiv cele privind lipsa de folosință a terenurilor în perioada 2009 – 2012,
Apelul este nefondat.
Este necontestat în cauză că prin hotărâri succesive, mai exact Hotărârile nr. 269/2000 și nr. 266/2006, Consiliul General al Municipiului București a aprobat o investiție rutieră care, la fel de necontestat va afecta, la momentul concretizării sale terenurile proprietatea reclamanților.
Modalitățile de expropriere a unui imobil proprietate privată sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994 și vizează într-o primă ipoteză inițiativa expropriatorului, obligat la o justă și prealabilă despăgubire, iar într-o a doua ipoteză conivența părților, atât cu privire la modul de transfer al dreptului de proprietate, cât și cu privire la cuantumul și natura despăgubirii fără a mai fi necesară declanșarea procedurii de expropriere ( art. 4 și art. 12 și următoarele din Legea nr. 33/1994).
Vom constata că în speță nu ne aflăm în niciuna dintre cele două ipoteze limitativ prevăzute de Legea nr. 33/1994, astfel încât apreciem că în mod corect judecătorul fondului a considerat că demersul reclamanților în acțiunea de față este inadmisibil, acesta, în cazul admiterii sale, urmând să constituie practic o a treia ipoteză de expropriere pe care judecătorul nu o poate accepta prin adăugare la lege.
Vom mai reține că ambele părți au arătat că în prezent terenul nu este afectat de construcția pasajului rutier.
În legătură cu lipsa de folosință a terenului, asupra căreia judecătorul fondului nu s-a pronunțat, apreciem că respectivele capete de cerere reprezintă cereri accesorii cererii principale privind exproprierea și că nu pot fi analizate pe fondul lor, decât în măsura analizării pe fond a cererii principale. Astfel, considerăm că, deși judecătorul fondului nu s-a pronunțat expres cu privire la cele două capete de cerere privind lipsa de folosință, acest fapt nu poate constitui motiv de casare în condițiile în care existența și analiza lor nu constituie decât o consecință a eventualei analizări a fondului cererii principale. Cum cererea principală a fost respinsă ca inadmisibilă, apreciem că și cererile accesorii au fost respinse ca atare, respingerea cererii vizând întregul său petit și nu doar o parte a acestuia.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă vom respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți I. N. și I. N. ambii cu domiciliul ales la Cav. D. C. în București, ., sector 6 împotriva sentinței civile nr. 1329/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BCUUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6,
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. P. A. C. B.
GREFIER
V. Ș.
Red. I.P.
Tehnored. T.I.
5 ex./16.01.2014
Jud. fond:
I. Târțău
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 282/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
