Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 252/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 15923/303/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.252 R
Ședința publică de la 06.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - G. D. M.
JUDECĂTOR - M. A. M.
JUDECĂTOR - S. G.
GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă R. C., împotriva deciziei civile nr.1133 A din 28.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V A Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. V. și D. M., ce are ca obiect ”plângere împotriva încheierii de carte funciară(Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă R. C. prin avocat G. A. și intimatul pârât D. M. personal și asistat de avocat H. V., lipsind intimatul D. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu a fost depusă la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar. Prin serviciul registratură la data de 05.02.2014 intimatul pârât a depus prin fax întâmpinare-note scrise.
Avocatul recurentei reclamante R. C. depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei de timbru în sumă de 5 lei cu chitanța nr._ din 24.12.2013 și timbru judiciar de 0,5 lei.
Avocatul intimatului pârât D. M. depune la dosar împuternicire avocațială și factură pentru cheltuieli de judecată.
Părțile prin avocați învederează instanței că nu mai au cereri de probe.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei reclamante R. C. pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și pe fond admiterea plângerii astfel cum a fost formulată. Arată că apelul este netemeinic și nelegal. Instanța de apel a dezlegat problema de drept în considerentele de la fila 8 aliniatul 2. Instanța de apel se oprește la judecarea apelului doar după ce dezleagă problema de drept cu privire la natura juridică a convenției. Obiectul cererii de chemare în judecată a fost plângerea împotriva încheierii de respingere a cărții funciare. La cartea funciară și-a intabulat dreptul de folosință în favoarea intimaților și a solicitat conform schițelor intabularea dreptului de folosință, cea ce este considerat un drept de servitute. Instanța de apel a constatat că dreptul de folosință este reciproc, pentru ambele părți. Arată că trebuia să se dispună înregistrarea la cartea funciară a intimaților în favoarea recurentei a acelei convenții. Rămân cu dreptul grevat asupra terenului lor în favoarea intimaților.
Avocatul intimatului D. M. pune concluzii de respingere a recursului ca neântemeiat. Autorii părților în anul 1997 au vrut să facă un drept de acces. Autorii recurentei reclamante nu au cedat nici un centimetru. Autorii intimaților pârâți au făcut un drum din terenul lor. In anul 2010 recurenții își aduc aminte că ar avea și ei dreptul la acel drum, pentru că au făcut cândva o convenție. Recurenta reclamantă și-a înstrăinat succesiv terenul, dar nu a pomenit de acel drum de acces. Recurenta reclamantă a dat o declarație de recunoaștere a tuturor obligațiilor ce ar exista pe terenul acesteia. Declarația nu poate produce consecințe juridice asupra drepturilor intimaților pârâți. În cererea depusă la Judecătoria Sector 6 cu toate că s-a depus la OCPI cerere pentru notarea servituții pe terenul intimaților pârâți în plângere se menționează că ar avea un drept de coproprietate forțată. Se susține că a fost întocmită documentația cadastrală necesară pentru intabularea servituții pe terenul lor. Nu există nici o semnătură a lui D. V. sau D. M. pe documentația cadastrală. Solicită cheltuieli de judecată conform actelor depuse la dosar.
Avocatul recurentei reclamante R. C. învederează instanței că a apreciat că ar fi un drept de coproprietate forțată din acea convenție. Instanța de apel a stabilit că este un drept de folosință în favoarea celor două părți, reciproc.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția Civilă, la data de 26.07.2011, sub nr._/303/2011, petenta R. C. a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciara nr._ din 16.05.2011 dispusă în dosarul nr._ din 16.05.2011 de către O.C.P.I. - Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară sector 6, pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând anularea încheierii sus menționate și pe fond admiterea cererii formulate cu privire la intabularea dreptului de acces asupra imobilului cu nr. cadastral 4527/2/2, situat în București, Drumul Osiei nr. 6, sector 6, înscris în Cartea Funciară cu nr._ a localității București - sector 6.
Prin sentința civilă nr._/19.12.2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Civilă a respins cererea formulată de reclamanta R. C., în contradictoriu cu pârâții D. V. și D. M., ca neîntemeiată și a obligat reclamanta să plătească pârâților suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr._/20.08.2010 OCPI sector 6 respinge cererea de intabulare a dreptului de servitute, având în vedere disp.art.97 din Ordinul 633/2006 în conformitate cu care dacă servitutea are ca obiect doar o parte dintr-un imobil, se vor întocmi schițe care să ilustreze această situație. Schițele vor fi întocmite și vizate de biroul teritorial, urmând a se actualiza corespunzător și anexa la partea A a cărții funciare.
Împotriva încheierii de respingere s-a formulat cerere de reexaminare, în motivarea acesteia petenta R. C. arătând în esență că registratorul de carte funciară a aplicat greșit legea, făcând o gravă confuzie între două instituții juridice diferite și anume servitutea de trecere și coproprietatea forțată. A arătat petenta că drumul de acces constituit prin declarația autentică reprezintă un caz de coproprietate forțată, constituită convențional prin voința părților.
Cererea de reexaminare a fost respinsă prin încheierea nr._/16.05.2011, împotriva căreia s-a formulat plângerea de față.
Instanța a reținut că nici reclamanta nu este lămurită cu privire la natura acestei convenții, deoarece inițial prin cererea de înscriere a solicitat intabularea dreptului de servitute în cartea funciară a imobilului proprietatea pârâților, iar ulterior a solicitat intabularea unui drept de coproprietate.
În opinia instanței înscrierea dreptului invocat de reclamantă poate fi făcută numai după ce natura juridică a convenției autorilor părților ar fi lămurită.
Împotriva acestei sentințe la data de 10.01.2012 a declarat apel petenta R. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin întâmpinarea formulată la data de 18.10.2012, intimații D. M. și D. V. au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civilă nr. 1133 A/28.11.2012 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă R. C. împotriva sentinței civile nr._/19.12.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți D. V. și D. M. și a obligat apelanta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că apelanta susține natura convențională a acestui drept, în raport de convenția dintre autorii părților, cuprinsă în Declarația autentificată sub nr. 1291/07.10.1997 de BNP Rotarescu E..
Cuprinsul acestei înțelegeri este următorul: ” In condițiile Codului Civil, am convenit construirea unui drum de acces, pe proprietățile noastre care va face legătura între drumul de exploatare Metro, numit . tarlaua A 152/2 conform schiței și proprietățile riverane ale părților contractante. În acest sens, fiecare din părțile contractante am convenit să cedăm din proprietățile noastre suprafețele aferente construirii acestui drum ce urmează a fi folosit în comun. Eu R. I. cedez 3 metri pe o lungime de 86 metri, adică 258 mp. Eu D. Ș. cedez 4 metri pe o lungime de 157 metri, adică 628 mp”.
Coproprietatea, ca formă a dreptului de proprietate, presupune existența unui drept de proprietate al fiecărui coproprietar asupra unei cote indivize și abstracte de drept care se exercită asupra fiecărei părți din teren în materialitatea sa.
Neindicarea în cuprinsul declarației menționate a vreunui criteriu după care să se poată determina eventuala cotă a fiecăruia din dreptul asupra terenului rezultat prin alipirea suprafețelor de teren menționate, conduce la imposibilitatea calificării acordului de voință ca având natura unui izvor al coproprietății forțate, astfel cum susține apelanta.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta R. C..
În motivarea recursului, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, arătându-se că instanța a schimbat înțelesul neîndoielnic al înscrisurilor, iar hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.
Se precizează că instanța avea obligația sub imperiul devolutiv al apelului să dezlege problema de drept cu privire la natura declarației și să se pronunțe asupra plângerii ce a constituit fondul cauzei. Se arată că plângerea a fost formulată împotriva încheierii nr._ din 16.05.2011, prin care petentului i s-a respins cererea de înscriere a dreptului de acces asupra imobilului din .. 6, sector 6.
Recurenta arată că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului de 3080 m.p. și construcțiile edificate pe acesta, situat în .. 156, sector 6, prin cumpărare de la vânzătoarea R. I., conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1679/1998. La rândul său autoarea sa cumpărase 5000 m.p. în ., cu act autentic de la numiții P. E. și C. A.. Inițial, reclamanta a cumpărat întreaga suprafață de 5000 m.p. înstrăinând ulterior 2000 m către .>
Se menționează că la data de 7.10.1997 între autoarea reclamantei și proprietarul vecin, D. Ș. a fost încheiată declarația de constituire a unui drum de acces pe proprietățile comune, așa cum reiese din înscrisul autentificat sub nr. 1291/1997.
Recurenta invocă dispozițiile art. 969 cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, cât și faptul că numiții D. V. și D. M. au acceptat succesiunea tatălui lor D. Ș. conform art. 685 Cod civil, fiind ținuți de obligațiile asumate prin act autentic de tatăl lor. Cu toate acestea se arată că aceștia au închis deliberat drumul de acces constituit de către autorii părților încălcând convenția acestora.
La dosar recurenții au depus referatul la cererea_/2010, și încheierea nr._ din 16.05.2011 emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și planul de amplasament și delimitare al imobilului.
În cauză intimatul pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pentru aceleași considerente reținute de către instanța de apel.
Analizând recursul declarat, raportat la decizia criticată, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru considerentele care vor urma.
În ceea ce privește convenția invocată de către reclamanta recurentă, Curtea constată că aceasta nu are un conținut deosebit de clar, de concis, nereieșind indubitabil ceea ce părțile au dorit a conveni. Astfel, interpretând convenția prin intermediul dispozițiilor art. 977 și 984 cod civil, așadar în limitele voinței părților, în cauză nu reiese că înțelegerea părților a fost în sensul dorit de către reclamantă.
Reclamanta recurentă face vorbire uneori de o cedare a proprietății, alteori de o cedare a posesiei, iar în motivarea cererii de chemare în judecată s-a susținut că ar exista o stare de coproprietate forțată, aspecte distincte care ar fi trebuit să fie clarificate anterior demersurilor acesteia.
În speță, Curtea de apel consideră că este necesar pe un plan primordial să se clarifice situația raporturilor juridice dintre părți, eventual să se pronunțe în cauză o hotărâre judecătorească care să constate existența unui drept real, susceptibil de a face obiectul intabulării.
Dată fiind situația constatată prin considerentele anterioare, Curtea de apel va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, Curtea de apel va obliga pe recurent la 800 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă R. C. împotriva deciziei civile nr. 1133 A din 28.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. V. și D. M..
Obligă pe recurentă la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul D. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
F. V.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
24.02.2014 Jud. apel: M. N./ F. E.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 943/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Sentința nr. 654/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
