Cereri. Decizia nr. 305/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 305/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 18986/3/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 305 A
Ședința publică de la 09.09.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DORINA ZECA
JUDECĂTOR – M. STELUȚA C.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantele-reclamante T. L. și P. C., ambele cu domiciliul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2093/03.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. al M. București, P. M. București prin P. G. și M. București prin P. G., având ca obiect „Legea nr. 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantele reclamante T. L. și P. C. reprezentate de avocat S. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații pârâți P. G. al M. București, P. M. București prin P. G. și M. București prin P. G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantelor reclamante T. L. și P. C. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantelor reclamante T. L. și P. C. solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat. Arată că voința reală a părților la momentul încheierii tranzacției a fost de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din construcție și teren. Să se constate că nu există nici un motiv, care să ducă la concluzia că la momentul încheierii tranzacției vânzătorii nu ar fi intenționat și transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului.
Având în vedere intenția vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate al imobilului și intenția cumpărătorului de a achiziționa acest imobil, inclusiv terenul aferent, precum și prețul pe care cumpărătorul l-a plătit la achiziția imobilului, consideră că sunt persoane îndreptățite la a solicita măsuri reparatori cu privire la terenul aferent.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._ , la data de 22.05.2013, reclamantele T. L. și P. C. au formulat contestație împotriva dispoziției nr._/04.03.2013 emisă de P. G. al M. București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 273.00 mp situat în București, .. 30, sector 5; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că au formulat o cerere în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, .. 30, sector 5, compus din construcție și teren în suprafața de 273.00 mp.
Au arătat faptul că imobilul (teren+construcție) a fost dobândit de T. L. și T. D. (decedat în anul 1997) prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4376/22.06.1977, P. C. fiind fiica acestora.
În anul 1981 construcția a fost demolată, fiind despăgubită cu suma de 80.000 ROL pentru construcție, însă pentru terenul în suprafața de 273.00 mp nu s-a acordat nici o despăgubire.
Prin Dispoziția nr._/04.03.2013 emisă de P. G. al M. București s-a constatat faptul că terenul aferent construcției este în prezent afectat de elemente de sistematizare: trotuar pietonal, spațiu verde, parcare, alee, rețele edilitare, punct termic, fiind imposibil restituirea în natură.
În consecință, reclamantele au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață, pentru construcția demolată.
În ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 273,00 mp, notificarea formulata de reclamante a fost respinsă, considerându-se, în mod nejustificat, că nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin incorporare în acest construcții”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin precizarea formulată la data de 07.06.2013, reclamantele au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu P. M. București, prin P. G., iar în ședința publică din 29.10.2013 și-au modificat acțiunea în sensul că au solicitat judecarea în contradictoriu și cu pârâtul M. București, prin P. G..
La dosar a fost atașat dosarul administrativ în care s-a pronunțat dispoziția Primarului G. al M. București nr._/2013, regăsindu-se la filele 35-107 din dosar.
În ședința publică din 03.12.2013, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității de folosință a intimaților P. G. al M. București și P. M. București.
Prin sentința civilă nr. 2093 din 03.12.2013, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilăa admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților P. M. București prin P. G. și P. G. al M. București și a respins acțiunea formulată de reclamantele T. L. și P. C., în contradictoriu cu pârâții P. M. București prin P. G. și P. G. al M. București, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate de folosință. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de aceleași reclamante, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin P. G..
Pentru a hotărî astfel, analizând prioritar, în condițiile art. 237 alin. (2) pct. 1) Cod procedură civilă, excepția lipsei capacității de folosință a intimaților, tribunalul a reținut că este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 20 și art. 21 din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și un patrimoniu propriu. P. însă, nu are personalitate juridică, nici patrimoniu, ci constituie, potrivit art. 77 din același act normativ, o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului local și dispozițiile primarului.
În temeiul art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale „P. reprezintă . în relațiile cu persoane fizice sau juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție”. Ca urmare, Instituția Primarului nu are capacitate de folosință proprie.
Din aceste dispoziții legale enunțate se desprinde clar și concluzia că P. M. București nu are personalitate juridică și nu poate avea capacitate de folosința în cauzele deduse judecății, P. M. București fiind o simplă structură funcțională.
Față de cele invocate, a admis excepția lipsei capacității de folosință a intimaților și pe cale de consecință, a respins acțiunea în contradictoriu cu intimații P. M. București, prin P. G. și P. G. al M. București, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate de folosință.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr._/_ s-au propus măsuri reparatorii în echivalent constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață pentru construcția demolată, în suprafață desfășurată de 234 mp situat în București, .. 30, sectorul 5, imposibil de restituit în natură.
Totodată, a fost respinsă notificarea reclamantelor cu privire la terenul în suprafață de 273 situat la aceeași adresă.
În motivarea dispoziției s-a reținut că terenul a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 78/1974.
Prin contractul nr. 4376/22.06.1977 autentificat de notariatul de Stat Sectorul 6 București, T. M. a vândut soților T. L. și T. D. construcția situată în București, .. 30, sector 5.
S-a reținut în contractul de vânzare mai sus menționat faptul că terenul în suprafață de 273 mp, nu a făcut obiectul vânzării și a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Prin Decretul nr. 50/1981 s-a dispus demolarea construcției ce a făcut obiectul contractului amintit și pentru care s-au încuviințat măsuri reparatorii prin echivalent.
Articolul 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 prevedea că, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri ce se stabilea, conform dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973 și nu în mod gratuit, cum greșit s-a reținut prin decizia atacată.
Potrivit textului citat, în baza contractului de vânzare, cumpărătorul dobândea numai dreptul de proprietate asupra construcției. Preluarea de către stat a terenului aferent construcției se realiza din patrimoniul vânzătorului, căruia i se plăteau despăgubiri calculate conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar pentru ca dobânditorul construcției să-și poată exercita atributele ce decurg din dreptul de proprietate asupra construcției, primea din partea statului, în folosință, terenul necesar, atribuirea făcându-se numai pe durata existenței construcției. De aceea, cumpărătorii construcției au calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, numai pentru construcție, nu și pentru terenul aferent, deoarece terenul nu a fost preluat din patrimoniul acestora, calitate de persoane îndreptățite la restituirea în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001, au numai foștii proprietari, din patrimoniul cărora s-a realizat preluarea, sau moștenitorii acestora.
Legea nr. 10/2001 privește restituirea către foștii proprietari a imobilelor preluate abuziv de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, fără să cuprindă dispoziții privind constituirea dreptului de proprietate în beneficiul unor persoane care, la momentul preluării, nu aveau calitatea de proprietari ai imobilului. Astfel, rezultă că fostul proprietar al terenului, T. M. ar fi avut calitatea de persoană îndreptățită cu privire la teren, iar cumpărătorii T. L., în nume propriu și ca succesor a lui T. D. și P. C., succesoarea lui T. D., avea calitate de persoane îndreptățite doar cu privire la construcția demolată, cum corect a reținut emitentul dispoziției contestate.
Față de cele de mai sus, tribunalul a constatat că în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, contestația formulată nu este întemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamantele T. L. și P. C., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate.
În motivarea apelului, apelantele-reclamante au formulat următoarele critici:
Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut.
Intenția tuturor părților semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare nr. 4376/22.06.1977 a fost aceea de a înstrăina întregul imobil, compus "din casă și terenul aferent.
La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare vânzătorii au primit suma de 58.000 lei, reprezentând contravaloarea construcției și terenului eferent acesteia.
Apelantele-reclamantă arată că, în mod greșit, susține instanța de fond că ele nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.
Voința reală a părților la data încheierii actului de vânzare-cumpărare a fost în sensul transmiterii dreptului de proprietate asupra construcției, cât și asupra întregului teren aferent casei de locuit.
Față de cele menționate anterior, consideră că persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii cu privire la terenul în suprafață de 273.00 mp aparține cumpărătorilor și nu vânzătorilor.
În speță, vânzătorul, în virtutea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din casă și teren, a înțeles să înstrăineze dreptul de proprietate asupra imobilului (casă și teren) în favoarea cumpărătorilor T. L. și T. D. în schimbul sumei de 58.000 lei.
Astfel, întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii nr. 58/1974, poate fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție.
Nu există niciun motiv care să ducă la concluzia că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare mai sus amintit, vânzătorii nu intenționau să transmită dreptul de proprietate asupra terenului.
Legea nr. 58/1974 contravenea art. 36 alin. 1 din Constituția din 1965 care garanta proprietatea privată. În același timp, prin acest act normativ s-au nesocotit și dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului din decembrie 1948, care, la art. 17 alin. 1 și alin. 2, prevedea că orice persoană are dreptul de proprietate, atât singur, cât și în asociere cu alții, că nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Având în vedere cele menționate anterior, raportat la intenția vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului compus din casă și teren către vânzători, cât și intenția acestor din urmă de a achiziționa casa și terenul aferent, apelantele-reclamante concluzionează că singurele persoane îndreptățite să solicite măsuri reparatorii cu privire la terenul în cauză sunt cumpărătorii.
În temeiul art. 223 din Noul Cod de procedură civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
În calea de atac a apelului, intimații nu au formulat întâmpinare, pentru a combate susținerile apelantei, din cuprinsul motivelor de apel.
Nu a fost solicitat niciun mijloc de probă.
Analizând apelul declarat din prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 477-479 din C. proc.civ., Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin contractul nr. 4376/22.06.1977 autentificat de Notariatul de Stat Sectorul 6 București, T. M. a vândut soților T. L. și T. D. construcția situată în București, .. 30, sector 5.
S-a reținut în contractul de vânzare mai sus menționat faptul că terenul în suprafață de 273 mp, nu a făcut obiectul vânzării și a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Astfel, Curtea constată că autorii reclamantelor au dobândit numai dreptul de proprietate asupra construcției, nu și dreptul de proprietate asupra terenului.
Instanța de apel învederează că, la momentul încheierii actului juridic translativ de proprietate, nu se poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenului, având în vedere dispozițiile Decretului nr. 50/1981.
Curtea învederează că articolul 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 prevedea că, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri ce se stabilea, conform dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973 și nu în mod gratuit, cum greșit s-a reținut prin decizia atacată.
Potrivit textului citat, în baza contractului de vânzare, cumpărătorul dobândea numai dreptul de proprietate asupra construcției. Preluarea de către stat a terenului aferent construcției se realiza din patrimoniul vânzătorului, căruia i se plăteau despăgubiri calculate conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar pentru ca dobânditorul construcției să-și poată exercita atributele ce decurg din dreptul de proprietate asupra construcției, primea din partea statului, în folosință, terenul necesar, atribuirea făcându-se numai pe durata existenței construcției.
De aceea, cumpărătorii construcției au calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, numai pentru construcție, nu și pentru terenul aferent, deoarece terenul nu a fost preluat din patrimoniul acestora, calitate de persoane îndreptățite la restituirea în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001, au numai foștii proprietari, din patrimoniul cărora s-a realizat preluarea, sau moștenitorii acestora.
În acest sens, au fost adoptate și Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G. nr. 250/2007.
Astfel, la pct. 1.4 se menționează soluțiile (privind aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr.10/2001) privind cazul unor acte normative emise sub imperiul Constituției din 1965 sau al anumitor situații juridice conexe, prin care s-au preluat imobile, iar la poziția C, referitor la Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale se stipulează că „în ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului”.
Curtea învederează că, în situația dedusă judecății, legiuitorul a statuat că proprietarul construcției demolate are dreptul de a obține despăgubiri numai pentru construcția demolată, nu și pentru terenul preluat de către stat, în temeiul art. 30 din Legea nr.58/1974.
Dreptul la acordarea despăgubirilor pentru terenul aferent construcției înstrăinate și demolate, preluat abuziv de către stat aparține vânzătorului sau moștenitorilor acestuia, nu și cumpărătorului.
Pe cale de consecință, nu se pot fi reținute susținerile apelantelor-reclamante cu privire la intenția reală a părților, la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru toate considerentele expuse, ținând cont de faptul că nu sunt întemeiate criticile formulate, în conformitate cu art. 480 din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelantele-reclamante T. L. domiciliată în București împotriva sentinței civile nr. 2093 din 03.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. al M. București, P. M. București, prin P. G. și M. București, prin P. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantele-reclamante T. L. domiciliată în București, ., ., ., sector 5 și P. C., cu domiciliul ales în București, ., ., ., sectorul 5, împotriva sentinței civile nr. 2093 din 03.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. al M. București, P. M. București, prin P. G. și M. București, prin P. G., toți cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. Z. M. Steluța C.
GREFIER,
S. V.
Red. DZ/01.10.2014
Tehnored. DZ/PS 7 ex.
11.09.2014
Jud. fond: S.E.P.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 180/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 10/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
