Obligaţie de a face. Decizia nr. 11/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Cauza are ca obiect – obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-reclamantă I. G., lipsind intimații-pârâți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că dosarul se află la primul termen de judecată, motivele cererii de recurs au fost comunicate intimaților potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 605 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,5 lei, astfel cum s-a stabilit prin rezoluție.

Intimata-pârâtă Asociația de locatari . formulat și depus întâmpinare – la data de 07.01.2014 (1ex.)

Totodată se învederează că recurenta-reclamantă a formulat la data de 08.01.2014 o cerere de scutire/eșalonare a plății taxei judiciare de timbru .

Recurenta-reclamantă, legitimată cu CI . nr._ eliberat de Secția 8 Poliție la 24.07.1997, CNP_, arată că înțelege să renunțe la judecarea cererii de ajutor public judiciar.

Depune la dosar chitanța nr._/13.01.2014 reprezentând dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 605,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,45 lei.

Recurenta-reclamantă solicită mutarea dosarului la o instanță penală.

Curtea, deliberând, respinge ca inadmisibilă cererea formulată azi de recurenta-reclamantă, în sensul mutării cauzei la o instanță penală, reținând că nu există un temei juridic în acest sens.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Recurenta-reclamantă solicită admiterea cererii privind mutarea dosarului la o instanță penală, arătând că cererea sa a fost respinsă datorită relațiilor intimatului B. V.. Solicită tragerea la răspundere penală a celor care se fac vinovați de producerea daunelor. Depune note scrise.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București în data de 02.11.2007, sub nr._/300/2007, reclamanta I. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Asociația De L. . C. și P. C., obligarea primei pârâte să monteze în apartamentul reclamantei apometre și repartitoare noi, prin schimbarea celor deja instalate, ce s-au dovedit a fi defecte, desființarea lucrărilor de construire efectuate în apartamentul familiei M., situat sub apartamentul reclamantei, obligarea pârâtului M. N. la plata sumei de_ lei, reprezentând daune produse apartamentului reclamantei, precum și obligarea pârâtei P. C. și a pârâtului M. N. la plata de daune materiale și morale.

La data de 14.11.2007 reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că solicită chemarea în judecată a pârâtului N. M., care, prin lucrările de renovare, i-a distrus diferite lucruri din apartament, și a numitului B. V., cenzor, care i-a adresat injurii reclamantei în cadrul adunării generale a asociației, din anul 2005, și a amenințat-o.

La data de 18.01.2008 reclamanta și-a precizat, în scris, cererea de chemare în judecată, arătând că daunele materiale solicitate de la pârâtul N. M. reprezintă contravaloarea deteriorărilor produse apartamentului său prin lucrările de reparație și construcție efectuate de acesta în propriul apartament, iar daunele materiale și morale solicitate de la pârâții B. V. și P. C. reprezintă suferințele cauzate de aceștia în calitatea pe care o au în cadrul asociației de proprietari, ignoranța cu care au tratat-o pe reclamantă, jignirile aduse acesteia.

La termenul de judecată din 28.11.2008 reclamanta și-a precizat unul dintre capetele acțiunii, arătând că solicită obligarea pârâților P. C. și B. V., în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei.

Prin încheierea nr.7125/30.06.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr._, s-a admis cererea de strămutare formulată de reclamantă și s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Sectorului 3 București, menținându-se actele de procedură îndeplinite (f. 495).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București în data de 23.02.2010, sub nr._ .

Prin sentința civilă nr.2750/13.02.2012, Judecătoria Sectorului 3 București a admis în parte cererea de chemare în judecată; a obligat pârâtul N. M. să plătească reclamantei suma de_ lei, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin degradarea tencuielilor, zugrăvelilor și instalațiilor electrice din apartamentul nr.15, situat în București, ..2, . 2, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect: obligarea pârâtului N. M. la desființarea lucrărilor de construire efectuate în apartamentul său fără a avea autorizațiile emise de organele competente, obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE LOCATARI . schimbarea apometrelor și repartitoarelor montate în apartamentul reclamantei, respectiv obligarea pârâților P. C. și B. V. la plata de daune morale în favoarea reclamantei și a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului și onorariile experților tehnici judiciari.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului N. M. la plata sumei de_ lei, reprezentând daune produse apartamentului său prin lucrările efectuate în propriul apartament, situat sub cel al reclamantei, că titulara cererii a susținut că, prin lucrările de reamenajare efectuate de pârât în apartamentul nr. 11 din imobil, situat sub apartamentul nr. 15, aparținând reclamantei, a fost grav afectat apartamentul său.

Din probele administrate instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâtul N. M. locuiesc în imobilul situat în București, .. 2, . fiind proprietara apartamentului 15, iar pârâtul proprietarul apartamentului nr.11.

Așa cum reiese din notele de ședință depuse de pârât la dosar, calificate de instanță ca o mărturisire spontană, în apartamentul nr.11 au fost efectuate o . lucrări de reamenajare, constând în montarea de ferestre cu geam termopan, montarea de aparate de aer condiționat, montarea de parchet laminat în tot apartamentul și desființarea unor pereți de BCA cu lungimea de un metru, înălțimea de un metru și grosimea de 40 cm, cu fereastră, situat în bucătărie; în ceea ce privește nișa de la baie, pârâtul a arătat că, din cauza umezelii cauzate de inundații repetate, pereții au căzut, astfel că a luat decizia să nu îi mai reconstruiască. Această mărturisire spontană a pârâtului se coroborează cu concluziile expertizei tehnice în specialitatea construcții, astfel cum a fost completată, expertul reținând că, în apartamentul nr. 11 au fost desființați doi pereți – peretele despărțitor dintre balcon și bucătărie, perete exterior, și peretele din fața băii, perete de compartimentarea holului – operațiuni ce au avut drept consecință producerea de fisuri în apartamentul nr. 15 din imobil. Pagubele produse apartamentului nr. 15, ca urmare a lucrărilor de dezafectare a pereților, au constat în degradarea tencuielilor, degradarea zugrăvelilor, degradarea instalațiilor electrice, fisuri în tencuială și posibil în zidărie. De asemenea, s-a reținut că, la momentul efectuării constatărilor, nu a fost prezentată autorizația de efectuare a acelor lucrări de către pârâtă, iar pagubele produse apartamentului nr. 15 puteau fi evitate dacă lucrările s-ar fi efectuat în baza unui proiect autorizat de proiectantul imobilului. Așa cum s-a reținut în concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții, valoarea pagubelor produse apartamentului nr. 15 din imobil, prin lucrările efectuate la apartamentul nr. 11, este de_ lei, valoare determinată pe baza prețului de piață al locuințelor.

Instanța de fond a reținut că, deși reclamanta nu și-a întemeiat în drept acest capăt de cerere, din expunerea motivelor de fapt rezultă fără dubiu că acesta are natura unei cereri de despăgubiri întemeiată pe răspunderea civilă delictuală. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 998 – 999 Cod civil, astfel cum au fost interpretate în doctrina și practica judiciară, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu și poziția subiectivă a autorului faptei, ce poate îmbrăca forma intenției sau culpei. În cauza de față instanța reține că fapta ilicită a pârâtului N. M. a constat în efectuarea unor lucrări de demolare în apartamentul să, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 50/1991, privind executarea lucrărilor de construcții, ceea ce a avut drept consecință producerea unui prejudiciu reclamantei, prin degradarea tencuielilor, degradarea zugrăvelilor, degradarea instalațiilor electrice, fisuri în tencuială și posibil în zidărie. Legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtului și prejudiciul produs reclamantei rezultă cu certitudine din probele administrate, atât ca existență, cât și ca întindere, concluziile raportului de expertiză coroborându-se cu mărturisirea pârâtului. În ceea ce privește latura subiectivă a faptei, instanța reține că, în materie civilă, răspunderea autorului poate fi angajată indiferent de gradul de culpă; în cauza de față probele administrate au dovedit existența unei culpe a pârâtului în efectuarea lucrărilor de reamenajare, însă acesta nu a făcut dovada contrară celor probate de reclamantă, afirmațiile sale din cuprinsul întâmpinării și al notelor de ședință nefiind susținute de dovezi.

Pentru aceste considerente, constatând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, instanța de fond a apreciat ca întemeiat capătul de cerere analizat, astfel că, raportat la principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil, va obliga pârâtul N. M. să plătească reclamantei suma de_ lei, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin degradarea tencuielilor, zugrăvelilor și instalațiilor electrice din apartamentul nr. 15, situat în București, .. 2, . 2.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului N. M. la desființarea lucrărilor de construire efectuate în apartamentul său fără a avea autorizațiile emise de organele competente, instanța constată, din probele administrate, că în apartamentul pârâtului s-au efectuat lucrări de desființare a unor pereți exteriori și interiori, ceea ce constituie, în sensul dispozițiilor Legii nr. 50/1991, activități de modificare a construcțiilor, neurmate de edificarea altor construcții, așa cum s-a constatat prin raportul de expertiză în construcții.

Potrivit dispozițiilor art. 1076 C.civ., încălcarea obligației de a nu face dă dreptul creditorului acestei obligații de a cere readucerea bunului în situația anterioară. În materia dreptului de proprietate, drept absolut, creditorul obligației de a nu face este proprietarul bunului, iar obligația corelativă revine tuturor celorlalți subiecți de drept, ce trebuie să se abțină de la orice acțiune de natură a tulbura exercitarea dreptului real. Având în vedere, însă, obiectul capătului de cerere formulat de reclamantă și constatând că expertiza tehnică efectuată nu a constatat existența unor lucrări de construire în apartamentul nr. 11, aparținând pârâtului, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei este neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a constatat că acest capăt de cerere este neîntemeiat, astfel că urmează a fi respins, probele administrate nedovedind efectuarea de către pârât a unor lucrări de construire prin care să încalce obligația generală de a nu face nimic de natură să o împiedice pe reclamantă să îți exercite dreptul de proprietate.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE LOCATARI . schimbarea apometrelor și repartitoarelor montate în apartamentul reclamantei, instanța reține, din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, că, în mai multe apartamente din blocul ALMO 5, situat în București, sector 2, .. 2, au fost montate, în cursul anului 2006, apometre apă caldă și rece și repartitoare la calorifere. Pentru aceste lucrări s-au încheiat contracte individuale între proprietari și executant, apometrele fiind montate de S.C. NIK-MON 94 S.R.L., iar repartitoarele de ELSACO ELECTRONIC. Din concluziile raportului de expertiză tehnic în specialitatea instalații, efectuat în cauză, reiese că montajul apometrelor în apartamentul reclamantei a fost efectuat corespunzător, raportat la starea corespunzătoare a instalației de apă rece, precum și că, deși nu s-a putut verifica funcționarea apometrului pentru apă caldă, din cauza robinetului de deasupra apometrului, care a fost găsit în stare blocată, montajul este corespunzător. De asemenea, s-a arătat că, după înlocuirea racordului flexibil de la rezervorul de spălare al vasului de toaletă, instalația de apă rece va funcționa corespunzător, iar după înlocuirea robinetului de pe conducta de apă caldă și aceasta va funcționa. În ceea ce privește repartitoarele de costuri și robinetele termostatice montate pe corpurile de încălzire, acestea au fost prevăzute corespunzător, reclamanta neînregistrând un consum de energie termică din instalația comună a blocului.

Față de probele administrate, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada răspunderii pârâtei ASOCIAȚIA DE LOCATARI . defecțiunile existente la instalațiile de apă rece din apartamentul nr. 15, deși îi revenea sarcina probei, potrivit dispozițiilor art. 1169 C.civ., astfel că acest capăt de cerere apare neîntemeiat și urmează a fi respins.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților P. C. și B. V. la plata de daune morale în favoarea reclamantei, pentru prejudiciul moral cauzat prin injuriile aduse și tratamentele la care au suspus-o, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1169 C.civ., partea care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească. Astfel, revine reclamantei sarcina probei elementelor răspunderii civile delictuale a pârâților, respectiv fapta ilicită, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția.

Reclamanta a afirmat că pârâții B. V. și P. C. i-au adresat injurii și i-au adus un prejudiciu de imagine, răspândind în imobil zvonul că ar suferi de probleme psihice. Probele administrate nu au confirmat, însă, săvârșirea de către pârâți a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu în dauna reclamantei. Astfel, deși reclamanta a depus la dosar o . înscrisuri cuprinzând plângerile penale pe care le-a formulat împotriva pârâților, niciuna dintre acestea nu confirmă învinuirile aduse, iar reclamanta nu a solicitat administrarea altor probe pentru a-și dovedi susținerile din prezenta cauză.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocatului și onorariile experților tehnici judiciari, instanța de fond a reținut că la dosarul cauzei a fost depusă doar dovada achitării onorariului expertului în specialitatea instalații. Însă, având în vedere soluția de respingere a capătului de cerere pentru a cărui dovedire s-a solicitat administrarea acestei probe, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei apare ca neîntemeiată în această privință. Referitor la cheltuielile constând în onorariul avocatului și onorariile experților, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a făcut dovada plății acestora.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care și-a exprimat nemulțumirea față de acordarea cu titlu de despăgubiri pentru paguba cauzată de pârâtul N. M. a unei sume de numai 15.000 lei, în locul cuantumului stabilit în raportul de expertiză de 38.111 lei, pentru motivul că doar 15.000 lei s-ar fi solicitat prin acțiunea principală, cu toate că prin concluziile formulate în ședință publică, reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor.

De asemenea, în mod greșit a fost respinsă cererea de obligare a pârâților B. V., P. C. și Asociația de Locatari . înlocuirea apometrelor și repartitoarelor, deși aceștia și-au recunoscut vinovăția cu privire la modul în care au fost efectuate lucrările de montare a apometrelor și repartitoarelor, ceea ce trebuia să atragă și despăgubiri pentru daune morale, ținând cont de șicanele și problemele cauzate de pârâți.

Pârâtul N. M. a formulat cerere de aderare la apel, arătând că în mod greșit a fost obligat la despăgubiri pentru presupuse pagube aduse locuinței apelantei-reclamante, în realitate, lucrările pe care le-a executat în propriul apartament nu au fost de natură să cauzeze vreun prejudiciu.

A fost administrată o expertiză tehnică în construcții.

Prin decizia civilă nr.1031 A din 23.10.2013, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei însă a admis cererea de aderare la apel formulată de pârâtul N. M. împotriva sentinței civile de mai sus pe care a schimbat-o în parte în sensul respingerii ca nefondat al capătului de cerere în pretenții pentru daune formulat de reclamantă împotriva acestuia și a obligat reclamanta la 1710,5 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a avut în vedere, la rândul său, următoarele argumente:

Așa cum rezultă din constatările raportului de expertiză în construcții întocmit în apel, coroborat cu planșele foto anexate (filele 62-67, respectiv 68-96), lucrările efectuate de către apelantul – pârât - aderant, adică astuparea cu zidărie din BCA a unui gol de ușă, închiderea logiei cu tâmplărie PVC și geam termopan, refacerea finisajelor interioare (zugrăveli lavabile, faianță, gresie, pachet), demolarea unui parapet in BCA dintre bucătărie și logie, fără a fi fost afectați stâlpii de rezistență, nu au cauzat prejudicii apartamentului reclamantei, iar degradările existente în acest din urmă apartament nu se datorează lucrărilor apelantului-pârât-aderant.

Degradările apartamentului reclamantei se datorează faptului că acesta nu a mai fost igienizat de peste 25 de ani, pereții fiind afumați și puternic afectați de fumul rezultat de la un aragaz montat în bucătărie în aproprierea unor zone ocupate de hârtie și materiale inflamabile, pereții de compartimentare din panouri de BCA sunt fisurați încă de la cutremurele anterioare, instalațiile sanitare sunt scoase din funcțiune datorită materialelor depozitate în cada de baie, în lavoarul de la baie, spălătorul de la bucătărie (vezi raport expertiză fila 66, planșe foto).

Acest raport de expertiză, coroborat cu planșele foto, au fost considerate concludente, urmând a fi înlăturat raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, deoarece respectivul raport de expertiză din fața primei instanțe a concluzionat că degradările s-ar datora lucrărilor efectuate de către pârâtul N. M., fără a argumenta legătura de cauzalitate (vezi fila 98 dosar primă instanță).

În altă ordine de idei, a arătat Tribunalul, în mod judicios prima instanță a concluzionat, în temeiul probelor administrate și a raportului de expertiză în instalații, că montajul apometrelor și repartitoarelor au fost efectuate corespunzător, fiind necesare doar înlocuirea racordurilor flexibile de la rezervorul de spălare al vasului de toaletă și înlocuirea robinetului de apă caldă, nefiind dovedită vreo faptă ilicită a pârâtei Asociația de locatari, după cum în mod corect s-a reținut că nu s-a dovedit nici cauzarea unui prejudiciu moral reclamantei prin pretinse tratamente rele și injurii aduse de pârâții B. V. și P. C., lipsa probelor atrăgând respingerea acestor pretenții.

Împrejurarea că reprezentanții asociației și-au asumat disponibilitatea de a o sprijini pe reclamantă în remedierea problemelor ivite la racordul flexibil și pentru înlocuirea robinetului la care s-a făcut referire mai sus, nu exprimă o recunoaștere a pretențiilor reclamantei și însușirea vreunei culpe.

Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 5-9 din Codul de procedură civilă, reclamanta a arătat că, deși a declarat apelul principal pârâtul este cel care a primit o soluție favorabilă în urma formulării unei cereri de aderare la apelul său, înrăutățind situația reclamantei și fără a formula o întâmpinare la apelul principal; la interogatoriul luat din oficiu de către instanță, pârâtul a recunoscut faptele cauzatoare de prejudiciu. În maniera arătată, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 115 și ale art. 296 din codul de procedură civilă deoarece deși partea adversă nu a formulat întâmpinare a agravat situația apelantei în propria cale de atac.

În același sens, au fost invocate și modificările aduse prin Legea nr. 76/2012 și ale art. 481 din Codul de procedură civilă prin care se prevede că apelantului nu i se poate agrava situația în propria cale de atac nici în ipoteza invocării unor motive de ordine publică.

Instanța de apel a încălcat și dispozițiile art.292 din Codul de procedură civilă deoarece a depășit limitele învestirii sale prin cererea de apel încălcând principiul disponibilității; instanța de apel nu se poate pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel cu excepția motivelor de ordine publică.

Instanța de apel a avut în vedere, pentru admiterea apelului, modul greșit de evaluare a despăgubirilor cuvenite reclamantei, critică ce nu se regăsește între motivele cuprinse în cererea de apel.

Soluția de respingere a apelului reclamantei nu este motivată făcându-se referire doar la concluziile expertizei deși reclamanta a solicita instanței să aibă în vedere și adresa emisă de borul control pentru expertize tehnice din care rezulta că S. F. nu este autorizată.

Adoptarea motivelor hotărârii primei instanțe presupune arătarea într-o manieră calară și explicită a acestuia fapt nefiind suficient pentru a satisface cerința referitoare la motivarea unei hotărâri prevăzute de dispozițiile art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă; instanța de apel nu a argumentat motivele pentru care își însușește în tot sau în parte considerentele de fapt ori de drept reținute de prima instanță.

În concluzie, în opinia reclamantei, instanța de apel a încălcat prevederile art. 103, 261 din Codul de procedură civilă și ale art. 6 din Convenția EDO prin pronunțarea unei decizii cu ignorarea principiilor neagravării situației în propria cale de atac și tantum devolutum quantum apellatum.

Examinând cauza, prin prisma criticilor mai sus menționate, Curtea a apreciat că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

Într-adevăr, așa cum afirmă reclamanta prin criticile aduse deciziei care formează obiectul recursului, judecata în apel are caracter devolutiv și ea se subordonează principiilor care guvernează procedura de judecată și în fața primei instanțe, așa cum rezultă și din prevederile art.298 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, principiul disponibilității procesului civil se aplică și la judecata în apel și impune obligația instanței de a se pronunța strict în limitele în care a fost învestită prin motivele de apel.

În plus, art.294 din Codul de procedură civilă statuează că, în apel, judecata se va realiza în limitele pe care le impun motivele de apel, cererile formulate de părți în fața primei instanțe și devoluțiunea realizată de aceasta prin raportare la susținerile și apărările părților formulate pe cale de acțiune, întâmpinare sau cerere reconvențională.

Or, instanța de apel a avut în vedere toate dispozițiile legale la care reclamanta face referire prin memoriul de recurs și a soluționat cauza strict prin prisma criticilor din apel.

Potrivit cu dispozițiile art. 293 din Codul de procedură civilă, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie prin care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe, așa cum este și situația cauzei de față.

Intimatul a formulat întâmpinare la apelul principal formulat de reclamantă iar prin apelul aderent, a criticat concluziile expertizei efectuate în fața primei instanțe, cu referire la soluția de obligare a sa la plata unei despăgubiri către reclamantă.

Pentru stabilirea situației de fapt în cauză, prin prisma criticilor invocate prin cele două cereri de apel, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și expertiză în construcții, la care s-a raportat în adoptarea soluției, după coroborarea acestor probe cu celelalte deja administrate în fața instanței de fond; existența ori inexistența pagubelor afirmate pe calea acțiunii principale a format obiect de dispută și în apel.

Decizia criticată întrunește exigențele prevăzute de dispoziția art. 261 din Codul de procedură civilă, deoarece instanța a răspuns fără echivoc criticilor aduse prin cele două apeluri și a argumentat opinia sa cu privire la îndepărtarea soluției de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor criticate pe calea apelului incident.

Soluția poate forma obiect al controlului judiciar iar Curtea observă că dispozițiile art. 115, 296, 292 și 105 din Codul de procedură civilă au fost pe deplin respectate; principiul neagravării situației reclamantei în propria cale de atac nu își mai găsește aplicabilitatea în condițiile existenței unui alt apel prin care se tinde la schimbarea soluției.

Pentru considerentele de mai sus, Curtea a apreciat că recursul este nefondat și, față de dispoziția art. 312 din Codul de procedură civilă urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta – reclamantă I. G., împotriva deciziei civile nr.1031 din 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. M., B. V., P. C., ASOCIAȚIA DE LOCATARI .>