Legea 10/2001. Decizia nr. 396/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 28952/3/2010**
ROMÂNIA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 396R
Ședința publică de la 24 februarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant P. M. BUCUREȘTI, recurenții pârâți P. L. A., P. G. AL M. BUCUREȘTI, recurenții intervenienți L. D., M. E., L. E. și S. T. M. împotriva sentinței civile nr. 814/22.04._ pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. G. AL M. BUCUREȘTI și intimatul intervenient P. F., având ca obiect: anulare act, și Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți P. L. A. reprezentată de avocat Gil V. cu împuternicire avocațială la dosar, P. G. al M. București reprezentat de avocat D. S. V. cu împuternicire avocațială la dosar și intimații intervenienți L. E. personal și asistată de avocat N. B. cu împuternicire avocațială la dosar și S. T. M. reprezentat de același avocat, lipsind recurentul reclamant P. M. București, recurenții intervenienți L. D., M. E., intimatul pârât C. G. al M. București și intimatul intervenient P. Floreentin.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul recurentei pârâte invocă excepția tardivității depunerii motivelor de recurs de către pârâtul P. G. al M. București și solicită admiterea acesteia.
Reprezentantul recurentului pârât P. G. al M. București solicită respingerea excepției având în vedere că motivele de recurs au fost depuse la data de 18.06.2013, în termenul legal, având în vedere că ultima zi a termenului a căzut într-o zi de duminică.
Reprezentantul recurenților intervemnienți L. Elerna și S. T. M. solicită respingerea excepției9 având în vedere că motivele de recurs au fost depuse în termenul prevăzut de lege.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta recurentului pârât P. G. al M. București având cuvântul în susținerea recursului arată că, în mod greșit, instanța de fond a anulat parțial Hotărârea nr. 2755/19.06.1999 având în vedere că acțiunea în revendicare formulată de către N. E. I., în contradictoriu cu C. G. al M. București și . fost respinsă și s-a stabilit că statul deține un titlu valabil pentru imobilul în litigiu, iar reclamanta nu și-a dovedit calitatea de proprietar actual al imobilului.
Arată că instanța de fond a înlăturat puterea lucrului judecat al unei hotărâri definitive și irevocabile prin care se atestă lipsa titlului revendicatorului și se constată titlul valabil al statului și nu s-a pronunțat pe capătul de cerere referitor la terenul aferent construcției.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, schimbarea sentinței recurate și pe fond constatarea nulității absolute totală a Hotărârii 2755/19.06.1999 și a Procesului-verbal de punere în posesie din data de 9.12.2002.
Solicită admiterea recursurilor declarate de reclamantul P. M. București și intervenienții L. E. și S. T. M. și respingerea ca nefondate a celorlalte recursuri.
Reprezentantul recurenților intervenienți L. E. și S. T. M. invocă nulitatea recursului declarat de către intervenienții L. D. și M. E. pentru nemotivarea în termenul legal și respingerea ca nefondat a recursului declarat de către P. L. A..
Solicită admiterea recursurilor declarate de intervenienții L. E. și S. T. M., de reclamantul P. M. București și pârâtul P. G. al M. București, astfel cum au fost formulate și motivate, în scris, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului declarat de intervenienții L. E. și S. T. M. arată că instanța de fond a constatat nulitatea absolută parțială Hotărârii 2755/19.06.1999 și a menținut contractele de vânzare-cumpărare ale intervenienților, fără să facă aplicarea dispozițiilor art. 26 alin.3 din Lg. 112/1995.
Cu privire la recursul declarat de P. L. A. solicită respingerea excepțiilor invocate prin motivele de recurs și precizează că P. M. București avea dreptul să formuleze recurs și a acționat în virtutea atribuțiilor legale pentru protejarea unui interes public, astfel că solicită respingerea recursului.
Curtea acordă cuvântul pe excepția nulității recursului declarat de intervenienții L. D. și M. E. pentru nemotivarea în termenul legal invocată de reprezentantul intervenienților L. E. și S. T. M..
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea excepției.
Reprezentantul recurentei pârâte P. L. A. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
În susținerea motivelor de recurs arată că P. M. București nu are calitate procesuală activă întrucât poate ataca un act emis de C. Județean, al celui local sau al unui primar în contencios administrativ și nu în instanța civilă. Precizează că reclamantul nu a dovedit un interes în formularea cererii de chemare în judecată, astfel că nu are calitate procesuală activă.
Arată că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția tardivității cererii de intervenție principală având în vedere că prin probatoriul administrat a dovedit că intervenienții aveau cunoștință despre existența Hotărârii 2755/1999, dar au contestat-o cu depășirea termenului legal de 30 zile prevăzut de Lg. 112/1995.
Pe fondul cererii de apel arată că intervenienții aveau cunoștință de faptul că autoarea pârâtei a formulat cerere de restituire a imobilului, astfel că sunt cumpărători de rea credință.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii.
Pe recursul declarat de P. G. al M. București arată că acesta este inadmisibil întrucât a solicitat anularea Hotărârii 2755/1999 direct în faza recursului. În subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat.
Pe recursul declarat de către intervenienți solicită respingerea ca nefondat, urmând să solicite cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 814/2013 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. M. București și în parte cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienții S. T. M. și L. E., în contradictoriu cu pârâții P. G. al M. București, P. F. și P. L. A., Lăcea D. și M. E. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 2755/1999 emisă de pârâtul C. G. al M. București, în legătură cu apartamentele nr. 1 și nr. 2 situate în București, . nr. 16, sector 5.
S-a reținut că prin Hotărârea C.G.M.B de mai sus, cele două apartamente au fost restituite în proprietate și posesie fostei proprietare N. E. I., în condițiile în care la momentul adoptării Hotărârii, cele două apartamente se aflau în proprietatea intervenienților și nu a Consiliului G..
Împotriva sentinței au declarat apel calificat ulterior drept recurs, părțile.
În privința recursului declarat de pârâții M. E. și L. D. vom constata că acesta nu a fost motivat, astfel încât în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi constatat nul.
În recursul declarat de intervenienții S. T. M. și L. E. se arată că prin sentința atacată, instanța s-a pronunțat pe raportul dintre legea specială, Legea nr. 10/2001 și dreptul comun, fără să fie învestită în acest sens, că a înlăturat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 9639/1997 a Judecătoriei Sectorului 5 București referitoare la titlul statului asupra terenului aferent celor două apartamente, că fosta proprietară a imobilului nu mai are de fapt și de drept nicio calitate asupra imobilului, conform actelor dosarului și că instanța nu s-a pronunțat asupra terenului aferent apartamentului în litigiu.
Recursul este nefondat.
Prin contractele de vânzare-cumpărare nr._/1998 și nr._/1998 încheiate în baza Legii nr. 112/1995, intervenienții au cumpărat apartamentul în litigiu. Cu toate acestea, prin Hotărârea nr. 2755/1999, ulterior înstrăinării apartamentului, C. G. al M. București a restituit defunctei N. E. I., în proprietate, aceleași apartamente, deși acestea nu se mai aflau în patrimoniul său și în pofida faptului că un demers al defunctei în revendicarea imobilului fusese respins irevocabil prin sentința civilă nr. 9639/1997 a Judecătoriei Sector 5 București, constatându-se regularitatea titlului statului.
Criticile formulate de intervenienți vor fi respinse după cum urmează:
Faptul că judecătorul fondului a antamat aspecte ce implică efectul legii speciale de reparație în raport cu dreptul comun este justificat de specificul speței în raport de încheierea de declinare a competenței funcționale (pag. 271 dosar fond inițial), irevocabilă prin decizia civilă nr. 1242/2011 a Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
În cauză, nu s-au încălcat prevederile privind autoritatea de lucru judecat, în raport de dispozitivul sentinței civile nr. 9639/1997, în condițiile în care prin sentința amintită s-a statuat în legătură cu drepturile părților implicate prin raportare la normele de drept comun, spre deosebire de prezenta speță în care se consemnează legalitatea unei proceduri prevăzută de legea specială de reparație – Legea nr. 112/1995.
Aceleași considerente din supra sunt incidente și în legătură cu drepturile defunctei N. asupra imobilului.
Critica referitoare la terenul aferent apartamentelor în litigiu a fost lămurită prin sentința nr. 1384/2013 (pag. 122 dosar fond) în cuprinsul căreia s-a clarificat întinderea drepturilor aferente proprietății asupra apartamentelor nr. 1 și nr. 2.
În cauză a declarat recurs și pârâta P. L., arătând că P. M. București nu are calitate procesuală, că cererea de intervenție este tardivă, că greșit s-a respins cererea de suspendare a cauzei în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, că Statul nu are titlu valabil asupra imobilelor în litigiu și că astfel, nu erau aplicabile prevederile Legii nr. 112/1995.
Recursul este nefondat.
Prevederile generice invocate de recurentă în legătură cu dreptul Prefectului de a ataca hotărâri ale Consiliilor județene și locale și competența de soluționare a acestora, sunt corecte la nivel de principiu, de regulă generală. În speță însă, calea de urmat pentru soluționarea cererii formulate de Prefect este instituită de art. 18 din Legea nr. 112/1995, fapt certificat și prin decizia irevocabilă a Curții de Apel București sub nr. 1242/2011.
Excepția tardivității cererii de intervenție a fost corect soluționată de judecătorul fondului, prin respingere, apreciindu-se că momentul de la care urmează a fi calculat termenul de atacare a unei hotărâri este determinat prin actul procedural de comunicare a respectivei hotărâri, act care în speță nu s-a dovedit a se fi efectuat.
Cererea de suspendare a fost legal și just respinsă prin încheierea din data de 15.04.2013 cu motivarea pertinentă că un litigiu între moștenitorii defunctei N. nu este relevant asupra prezentei cauze.
În legătură cu existența sau nu a unui titlu valabil al statului asupra apartamentelor în litigiu, apreciem că aspectul este nerelevant în condițiile în care judecătorul prezentei cauze nu a fost învestit cu analiza legalității celor două contracte încheiate în baza Legii nr. 112/1995.
Recursul formulat de P. M. București este nefondat. Prin recurs se critică încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 9639/1997 a Judecătoriei Sectorului 5 București în raport de drepturile defunctei N. asupra imobilului din ..
Pentru motivele invocate deja în supra, în analiza recursului formulat de intervenienți, vom respinge această critică.
Pentru aceleași considerente vor fi respinse și criticile formulate pe calea recursului de P. G. al M. București.
Față de toate cele reținute mai sus, în baza art. 312 Cod procedură civilă vom respinge recursurile ca nefondate.
Vom respinge excepția nulității recursului declarat de P. G. al M. București, constatând că recursul a fost motivat în termenul prevăzut de art. 303 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de recurenții intervenienți L. D. și M. E..
Respinge excepția nulității recursului declarat de P. G. al M. București.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul reclamant P. M. București, recurenții pârâți P. L. A., P. G. al M. București și recurenții intervenienți L. E. și S. T. M. împotriva sentinței civile nr. 814/22.04._ pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât C. G. al M. București și intimatul intervenient P. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. I. P. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
Red. IP
Tehnored. GC – 2 ex
06.03.2014
Jud.fond G. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 10/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 11/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
