Pretenţii. Decizia nr. 534/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 7986/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI P. CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
…..
DECIZIA CIVILĂ NR.534R
Ședința publică de la data de 27 Februarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C.
JUDECĂTOR – I. R. D.
JUDECĂTOR – M. S.
GREFIER - C. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant S. Z. G. împotriva Sentinței civile nr.428/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu intimații – pârâți I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „A. I.” și G. R. – AUTORITATEA NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 20.01.2014 s-au comunicat motivele de recurs către intimați, la data de 21.02.2014 intimatul – pârât I. pentru Situații de Urgență „A. I.” depune întâmpinare, la data de 24.02.2014 intimatul – pârât G. R. - ANRP depune întâmpinare și se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, la data de 15 martie 2012, sub nr._ /2013, reclamantul S. Z. G. a chemat în judecată pârâții I. pentru Situații de Urgență „A. I.” și G. R. – ANRP solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 2.688 mp ocupat de construcția nouă autorizată din D., . nr.21, despăgubiri restante în sumă de 1.900 lei/lună începând cu data de 01.01.2010 și până la data achitării în echivalent a contravalorii terenului respectiv.
În fapt se arată că terenul în cauză se identifică prin CF D. nr.1379, cu nr. top 1097/2/7/1/2; 1097/2/7/2/2, iar Ministerul Administrației și Internelor, prin dispoziția nr.145/12.02.2007 a admis cererea reclamantului și i-a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul ocupat.
Cu toate acestea, a mai arătat reclamantul, titlul de despăgubire nu a fost emis, deși au trecut mai mulți ani.
Prin Sentința civilă nr.428/06.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ / 2012 Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii și a anulat cererea în consecință.
P. a pronunța această soluție tribunalul a reținut că acțiunea are ca obiect obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a suprafeței de teren de 2.688 mp, cauzată de pretinsa faptă ilicită a pârâților. S-a mai reținut că despăgubirile au fost evaluate în funcție de chiria care s-ar obține în urma închirierii – 1.900 lei/lună – până la data sesizării instanței, reclamantul, cuantificându-le la nivelul sumei de 49.400 lei.
Față de această evaluarea tribunalul a apreciat că acțiunea este de competența judecătoriei conform art.1 pct.1 C.pr.civ. (acțiunea nepunând în discuție aplicarea Legii nr.10/2001), excepția necompetenței materiale fiind întemeiată.
Cu toate acestea, având în vedere că tribunalul a apreciat cererea de chemare în judecată ca fiind informă, a dispus anularea acesteia potrivit dispozițiilor art.161 C.pr.civ., mandatul fiind o condiție pentru legala sesizare a instanței, potrivit art.83 C.pr.civ.
A constatat tribunalul că procura de la fila 8 desemnată expres ca fiind una specială privește: reprezentarea pentru susținerea notificării în cadrul Comisiei pentru aplicarea Legii nr.10/2001, semnarea actelor de restituire și primirea despăgubirilor bănești (actele de acceptare a soluționării favorabile a notificării) și punerea în executarea a actelor administrative sau a hotărârilor judecătorești. P. situația soluționării nefavorabile mandatarul a fost împuternicit să formuleze cereri de chemare în judecată, însă, s-a reținut că acțiunea de față are ca și cauză dispoziția de admitere a notificării și pretinsa întârziere nejustificată în executarea acesteia.
A apreciat tribunalul cp această acțiune nu era cuprinsă în mandatul din 09 mai 2006, punerea în executare a mandatului neincluzând și acțiunea de despăgubiri pentru prejudicii aduse de modul de executare a dispoziției, pentru acțiunea de față fiind necesară întocmirea unei procuri cu obiectul mandatului pentru formularea acestei acțiuni.
S-a mai reținut că deși semnatarul cererii a fost citat cu mențiunea de a depune o asemenea procură, acesta nu a îndeplinit dispozițiile instanței.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 21 august 2013 a declarat recurs reclamantul, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 06 august 2013.
Prin recursul declarat, recurentul – reclamant critică soluția tribunalului sub două aspecte. Astfel, se arată mai întâi că tribunalul a apreciat ca a fi întemeiată excepția necompetenței materiale, însă nu a trimis dosarul judecătoriei.
A doua critică vizează admiterea excepției lipsei calității de reprezentant arătând că la dosar s-a depus odată cu acțiunea împuternicirea care privește toate lucrările necesare obținerii despăgubirilor.
Se mai adaugă că pârâții, prin întâmpinare nu au invocat excepția lipsei calității având cunoștință de existența mandatului, iar tribunalul din oficiu, a invocat excepția, situație în care avea obligația să o pună în discuția părților.
În opinia recurentului, părțile fiind lipsă, tribunalul avea obligația să comunice acestora punctul său de vedere și să solicite depunerea unei noi procuri.
Recursul nu a fost motivat în drept.
La data de 21 februarie 2014, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimatul – pârât ISU „A. I.” prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare intimatul – pârât reia considerentele hotărârii atacate și apreciază că în mod legal tribunalul a admis excepția lipsei calității de reprezentant.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
La data de 24 februarie 2014, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă ANRP prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare intimata – pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu privire la capătul 1 al cererii, arătând că față de prevederile legii nr.165/2013 sumele cuprinse în titlurile de plată emise de ANRP se plătesc de către Ministerul Finanțelor publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
Prin urmare se solicită instanței să constate că plata despăgubirilor ce se vor acorda în temeiul Legii nr.165/2013 se poate efectua numai de Ministerul Finanțelor Publice.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr.10/2001, Legii nr.247/2005, HG nr.1095/2005, OUG nr.4/2012 probată prin Legea nr.117/2013, Legea nr.165/2013 și art.114 și urm. C.pr.civ.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.3041 și art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:
Motivul de recurs vizând greșita aplicare a art.161 C.pr.civ. ce poate fi încadrat în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., nu este fondat.
Astfel, Curtea constată că recurentul – reclamant a sesizat tribunalul cu o cerere de chemare în judecată semnată de împuternicit T. V., la cererea de chemare în judecată fiind anexată o procură specială autentificată sub nr.1729/09.05.2006 la BNP „N. R.”.
Potrivit procurii menționate, mandatarul a fost împuternicit să reprezinte cu puteri depline reclamantul în fața Comisiei pentru Aplicarea legii nr.10/2001, să încaseze sumele de bani cuvenite în baza legii speciale, să pună în executare actele administrative favorabile ori să conteste în fața instanțelor măsurile nefavorabile mandantului.
În litigiul de față, după cum în mod corect a constatat și tribunalul, cererea de despăgubiri are la bază o pretinsă faptă ilicită a pârâților, acțiunea nefiind întemeiată pe dispozițiile legii nr.10/2001 (nici cererea de chemare în judecată și nici precizarea de la fila 36 nefiind întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr.10/2001).
Constatând necesitatea depunerii unei procuri speciale pentru dosarul de față, tribunalul, contrar susținerilor recurentului, a pus în vedere acestuia, prin încheierea de ședință din data de 09.01.2013, să depună procură sub sancțiunea prevăzută de art.133 C.pr.civ.
Recurentul – reclamant a fost citat cu această mențiune, dovada îndeplinirii procedurii de citare, semnată de avocat, fiind atașată la dosarul de fond – fila 109.
Potrivit dispozițiilor art.67 C.pr.civ. părțile pot să își exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, iar potrivit art.68 alin.1 C.pr.civ. procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată. Totodată, potrivit art.161 alin.1 C.pr.civ. „când reprezentantul părții nu face dovada calității sale se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri”.
În aplicarea textelor legale amintite tribunalul a acordat la data de 09 ianuarie 2013 un termen pentru ca mandatarul recurentului să depună o procură conformă cu prevederile legale, însă, deși legal citat reclamantul nu s-a conformat.
În atare condiții criticile formulate prin cererea de recurs referitoare la invocarea excepției din oficiu fără a se da posibilitatea părții să prezinte o nouă procură sunt vădit neîntemeiate, iar odată ce mandatarul T. V. a primit citația cu mențiunea depunerii unei noi procuri, critica formulată prin cererea de recurs se situează la limita abuzului de drept.
Curtea nu va primi nici critica referitoare la obligația instanței de a pune în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant, deoarece din practicaua hotărârii rezultă că excepția a fost invocată în ședință publică, iar lipsa părților la termenul de judecată nu obligă instanța să le comunice acestora, prin corespondență, excepțiile invocate. Odată ce s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în mod corect tribunalul a invocat din oficiu excepția și a reținut cauza spre soluționare asupra excepției astfel invocate.
Nefondată este și critica referitoare la ordinea de soluționare a excepțiilor, deoarece, din considerentele hotărârii rezultă că tribunalul a acordat prioritate legalei sale investiri (cu o cerere de chemare în judecată formulată de o persoană anume împuternicită în acest sens), apreciind ca numai după ce este legal investit își poate verifica competența.
Față de considerentele arătate mai sus Curtea, apreciază soluția tribunalului ca fiind legală și temeinică, și cu observarea dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ., urmează să respingă recursul declarat de recurentul – reclamant ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant S. Z. G. împotriva Sentinței civile nr.428/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu intimații – pârâți I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „A. I.” și G. R. – AUTORITATEA NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 Februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. I. R. M. S.
D.
GREFIER
C. N.
Red. I.C./ Tehnored. I.C./C.N.
2 ex./………….
Tribunalul București – Secția a V-a Civilă
Judecător fond - L. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 572/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 254/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
