Succesiune. Decizia nr. 254/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 7092/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR 254 R
Ședința publică de la 06.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - G. D. M.
JUDECĂTOR - M. A. M.
JUDECĂTOR - S. G.
GREFIER - V. F.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea D. B. D. L. împotriva deciziei civile nr.1552R/27.09.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/300/2010, în contradictoriu cu intimatul S. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea D. B. D. L., reprezentată de avocat Rasquin M. G., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul S. V., reprezentat de avocat D. M., cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a atașat dosarul nr._/300/2010 al Curții de Apel București Secția a IV a Civilă, împreună cu dosarele atașate acestuia.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților pe admisibilitatea contestației în anulare.
Avocata contestatoarei D. B. D. L. solicită ca instanța să aprecieze considerând că aceasta este admisibilă prin raportare la dispozițiile art.317 al. 1 pct. 2 pentru încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Arată că este vorba de competența materială procesuală, despre limitele de competență a magistraților de a se pronunța asupra cererilor deduse judecății. Instanța de apel avea ca limite potrivit dispozițiilor art. 294-298 Cod pr. civ. judecarea strict a cererii cu care a fost investită, cererea principală, și nu avea posibilitatea să se pronunțe pe alte aspecte, chiar dacă acestea ar fi fost tangențial invocate prin motive de apel. Arată că pretențiile formulate nu puteau fi apreciate ca apărări, cum a considerat instanța de recurs, acestea putând fi invocate doar pe calea cererii reconvenționale. Cererea reconvențională are drept caracteristici indicarea și întemeierea acesteia pe dispozițiile art. 115-118 cod pr. civ., o precizare în scris a acesteia cu indicarea părților, obiectului, inclusiv asupra timbrajului. La fila 107 dosar fond, în încheierea din 24.06.2011 instanța de fond a acordat termen și a dispus citarea pârâtului cu mențiunea de a preciza dacă are pretenții concrete împotriva reclamanților. La fila 111 din dosarul de fond, sunt solicitările pârâtului și la fila 122 prin încheierea de ședință de la 02.09.2011 s-a disjuns cererea reconvențională, astfel cum a fost calificată. La instanța de apel la fila 2 apare sintagma „în principiu, nu aș fi atacat sentința pronunțată, dar…plata s-a făcut pe parcursul celor 22 de ani de căsătorie”. Rigorile procedurii civile sunt acelea de a se formula cereri scrise cu indicarea obiectului, chiar dacă nu se întemeiază în drept iar instanțele nu au fost investite cu o astfel de cerere. Apreciază că instanța de recurs și-a depășit limitele competenței, întrucât instanțele nu au fost investite cu cererea privind stabilirea unui drept de creanță.
Avocatul intimatului S. V. pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată.Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că aceste aspecte s-au mai discutat și în fața instanței de recurs. Dacă o instanță a interpretat unele acte se susține că instanța de control judiciar nu s-ar putea pronunța asupra acelor acte ce au fost sau nu calificate de către instanța de fond. Consideră că cererea nu este argumentată pe dispozițiile art.317 cod pr. civ.. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocata contestatoarei D. B. D. L. solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr._, la data de 28.10.2013, sub nr._ /2012, contestatoarea D. B. D. L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1552 R din 27.09.2013 formulată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, pentru încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competentă.
În motivarea contestației, s-a arătat că soluția instanței de recurs este nelegală, fiind încălcate dispozițiile de ordine publică referitoare la competența de judecare a apelului, reglementate de dispozițiile art. 294-298 Cod procedură civilă.
Contestatoarea a arătat că în cadrul competenței materiale, se distinge între competența materială funcțională și competența materiala procesuală, aceasta din urmă fiind invocată în cauză, deoarece se referă la limitele litigiului dedus judecății care, în speță, sunt date de cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională fiind disjunsă și soluționată irevocabil.
Contestatoarea a expus obiectul litigiului și a arătat că în fața primei instanțe nu a existat vreo cerere a pârâtului în sensul de a se stabili vreun drept de creanță.
În apel nu au fost aduse critici instanței de fond, ci s-au prezentat nemulțumiri personale indicându-se eronat faptul că au fost achitate rate la apartament pe parcursul căsătoriei, cererea fiind prescrisă.
Instanța de apel, susține contestatoarea, potrivit dispozițiilor art. 292 și 294 Cod procedură civilă, trebuia să judece cauza în limitele investirii sale, dispozițiile art. 294 fiind de ordine publică.
De asemenea, având în vedere că în apel nu se poate schimba calitatea părților sau obiectul cererii de chemare în judecată, nici instanța de apel nu putea proceda altfel.
Soluția instanței de recurs, susține contestatoarea, este nelegală și prin aceea că ar da posibilitatea părților de a formula cereri noi în apel sau în recurs, fapt ce ar priva părțile adverse de posibilitatea controlului judiciar.
Contestatoarea a mai arătat că instanța de recurs i-a făcut o mare nedreptate, trimițând cauza spre rejudecare și a fost în eroare când a apreciat că pârâtul ar fi cerut atribuirea în natură.
În consecință, s-a solicitat să se constate că instanța de recurs a dat o soluție cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la propriile competențe de soluționare a cauzei, motiv pentru care s-a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei din recurs și menținerea ca temeinică și legală a opiniei separate.
Intimatul S. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și urm. Cod procedură civilă.
Analizând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate, în raport cu decizia civilă pronunțată de instanța de recurs, Curtea constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1552 R din 27.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în majoritate, s-a admis recursul formulat de recurentul-pârât S. V. împotriva deciziei civile nr. 1184A/06.12.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. B. D. L., a fost modificată decizia, s-a admis apelul formulat de pârât împotriva sentinței civile nr._/09.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza primei instanțe spre rejudecare.
Prin prezenta cerere, contestatoarea a invocat faptul că hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Potrivit art. 317 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă, „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare… când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”.
Textul legal enunțat vizează încălcarea normelor de competență de ordine publică, respectiv competența generală, materială și teritorială exclusivă la care se referă art. 159 Cod procedură civilă.
În cauză, prin motivele invocate, contestatoarea nu susține încălcarea normelor de competență menționate, ci arată că hotărârea contestată a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 294 - 298 Cod procedură civilă, texte legale care nu au în vedere competența instanței, în sensul art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Interpretarea contestatoarei referitoare la normele de competență materială, în sensul că acestea ar viza și limitele judecății în faza căii de atac este în mod evident eronată, deoarece nu are în vedere semnificația noțiunii de competență, care reprezintă aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești de a judeca un anumit litigiu.
Or, în cauză contestatoarea nu a invocat nici un aspect care să vizeze competența instanței în sensul arătat, ci a formulat critici referitoare la modalitatea de soluționare a cauzei în urma interpretării și aplicării dispozițiilor legale. Asemenea critici vizează nelegalitatea hotărârii instanței de recurs și nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare, acestea echivalând practic cu un „recurs la recurs”, ceea ce nu poate fi primit, o asemenea cale de atac nefiind prevăzută de lege.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă și poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 317 și 318 Cod procedură civilă, pe această cale nefiind posibil să se examineze justețea soluției pronunțate.
Pentru considerentele expuse mai sus, constatând că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 320 alin. 3 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea D. B. D. L., împotriva deciziei civile nr.1552R/27.09.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/300/2010, în contradictoriu cu intimatul S. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
V. F.
Red/Tehnored M.A.M.
Tehnored. T.I/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 534/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1246/2014.... → |
|---|
