Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 397/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 397/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 36901/3/2013
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 397 A
Ședința publică din data de 16.10.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - S. M.
JUDECĂTOR - L. E. F.
GREFIER - J. F.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantele-pârâte S.C. R. C. S.R.L. și S.C. R. S. Net S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 278/06.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. R. M. S.A., reprezentată de administrator judiciar Rovigo SPRL, și intimații-pârâți C. Național al Audiovizualului, R.&R. S.A., T. Româna Communications S.A. și U.P.C R. S.R.L., cauza având ca obiect „marcă”.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond au avut loc în ședința publică de la 15.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 16.10.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă la data de 02.08.2013, sub nr._/3/2013, reclamanta . a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâții S.C. R. C. S.R.L. și S.C. R. S. Net S.R.L., suspendarea utilizării mărcii R. și a mărcii NOI FACEM R..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 24.10.2010 a încheiat cu S.C. Asesoft International SA un contract pentru servicii de consultanță și management strategic și asigurarea resurselor de finanțare ale activității, reprezentantul S.C. Asesoft International SA fiind S. A. G..
Potrivit contractului încheiat, S.C. Asesoft International SA a dobândit calitatea de manager al S.C. R. M. SA, având două categorii principale de obligații, respectiv obligația de a asigura resursele financiare necesare S.C. R. M. SA și obligația de a asigura serviciile specifice de consultanță și management strategic pentru produsele R. M., constând în planificarea și coordonarea strategiilor pentru operațiunile privind realizarea, dezvoltarea și exploatarea produselor media, precum și a activităților adiacente acestora.
În contract, părțile au stipulat obligația S.C. Asesoft International SA de a nu realiza nicio acțiune, act sau fapt de natură a produce efecte negative asupra activității sau imaginii produselor media ale S.C. R. M. SA.
Potrivit anexei 1 la contract, postul de televiziune R. TV este unul dintre produsele media vizate de contractul încheiat.
Părțile au prevăzut obligația S.C. Asesoft International SA, incluzând aici și reprezentații săi legali (G. S. A.), de a se abține de la orice activități și manifestări de natură să prejudicieze interesele și imaginea S.C. R. M. SA.
Contrar celor stipulate, managerul a început să realizeze acțiuni împotriva intereselor S.C. R. M. SA, eliminând emisiuni din grila de programe și provocând încetarea colaborării cu realizatorii acestora, acaparând canalul de valorificare a publicității și, implicit, veniturile obținute din publicitate, acestea reprezentând principala sursă de venit a S.C. R. M. SA.
A mai arătat că, în aprilie 2011, numitul G. S. A. a înființat societatea comercială R. S. Net S.R.L., în ideea de a uzurpa fondul de comerț al ., cu același obiect de activitate ca și ..
După înființarea societății R. S. Net S.R.L., cu precădere din luna august 2011, numitul G. S. A. a început să atragă direct sau indirect salariații sau colaboratorii S.C. R. M. SA prin diverse promisiuni sau oferte, eforturile de atragere a salariaților intensificându-se în lunile septembrie și octombrie 2011.
A menționat că asociații S.C. R. C. S.R.L., respectiv Raitaru I. D. și Raitaru M. M., au finalizat negocierile cu S. G. și au vândut în întregime participațiile deținute în S.C. R. C. S.R.L. către R. S. (95% din participații) și către T. R. M. (5% din participații), așa cum rezultă din hotărârea adunării generale a asociaților S.C. R. C. S.R.L. nr. 860/30.09.2011.
În prezent, S.C. Asesoft International SA refuză să îi permită reclamantei accesul în vederea ridicării echipamentelor și a arhivei audio-video proprietatea S.C. R. M. SA, cu toate că i-au fost transmise mai multe solicitări în acest sens.
S.C. R. M. SA a arătat că este titulara mărcilor individuale combinate: nr._ R. – înregistrată pe teritoriul României la data de 25.03.2008; nr._ R. – înregistrată pe teritoriul României la data de 25.03.2008; nr._ R. TV – înregistrată pe teritoriul României la data de 04.09.2007; nr._ TU FACI R. – înregistrată pe teritoriul României la data de 23.08.2006, nr._ ASTA E R. – înregistrată pe teritoriul României la data de 23.08.2006, precum și numeroase alte mărci care conțin cuvântul R..
Potrivit art. 36 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice „Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii”.
Pârâta S.C. R. C. S.R.L. a început utilizarea mărcilor R. și NOI FACEM R. în cadrul serviciului de programe TV cu denumirea R., primind la data de 26.10.2011 acordul CNA privind funcționarea provizorie a serviciului de programe R. într-un nou amplasament în Casa Presei Libere, deși S.C. R. M. SA a avertizat CNA în repetate rânduri cu privire la iminența riscului de confuzie în rândul publicului telespectator, în cazul în care CNA ar autoriza la nivel național un serviciu de programe cu denumirea R., precum și faptul că CNA ar aproba implicit utilizarea neautorizată a unei mărci al cărei titular legal este S.C. R. M. SA.
Reclamanta a arătat că prin utilizarea numelui R. pentru serviciul de programe al radiodifuzorului S.C. R. C. S.R.L. se aduce atingere dreptului său exclusiv asupra mărcilor R. și, implicit, se încalcă prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 84/1998.
Sloganul NOI FACEM R. utilizat de pârâta S.C. R. C. S.R.L. pe postul de televiziune R. este similar până la identitate cu mărcile anterioare ale S.C. R. M. SA, TU FACI R. și ASTA E R..
Reclamanta a mai arătat că analiza comparativă între mărcile anterioare R. aparținând S.C. R. M. SA și numele postului de televiziune R. difuzat de pârâți, relevă că numele R. este identic din punct de vedere semantic, fonetic și auditiv cu mărcile anterioare nr._ R. și nr._ R. înregistrate de S.C. R. M. SA, fiind utilizate pentru produse – servicii identice.
Nu există nicio îndoială că pentru public există un risc de confuzie, incluzând riscul de asociere cu mărcile R. deținute de S.C. R. M. SA, în situația în care serviciul de programe R. conține în întregime elementul verbal al mărcilor debitoarei.
În plus, pentru a spori riscul de confuzie, în cadrul serviciului de programe R. deținut de pârâți s-au regăsit: fie conținutul editorial identic sau similar cu cel difuzat pe postul de televiziune R. TV (de ex.: R. a început difuzarea emisiunilor „Test de stres”, „Fabrica de știri”, pe când R. TV difuzează emisiunile „Test de stres”, „Fabrica”, cu mult timp înainte de momentul asocierii cu Asesoft); fie marca R. și sloganul NOI FACEM R., similar până la identitate cu mărcile anterioare TU FACI R. și ASTA E R. utilizate de debitoare încă din anul 2006; fie grafica postului R. care este identică cu grafica postului R. TV; fie conținutul editorial difuzat anterior în cadrul R. TV (pârâtul difuzând imagini din arhiva video a debitoarei din emisiuni realizate în 2010 și în anii anteriori).
A apreciat reclamanta că autorizarea unui serviciu de programe cu denumirea R. și utilizarea sloganului NOI FACEM R. au fost făcute cu rea credință, în scopul perturbării activității S.C. R. M. SA și prejudicierii mărcilor anterioare ale sale.
Cu privire la condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, reclamanta a învederat că acestea sunt îndeplinite, măsura fiind vremelnică, respectiv până la soluționarea dosarului de fond înregistrat la instanță, fiind necesară intervenția urgentă a instanței de judecată întrucât continuarea săvârșirii faptelor de încălcare a dreptului S.C. R. M. SA asupra mărcilor sale produce o pagubă ce nu poate fi reparată, pierderea audienței ca urmare a creării confuziei față de publicul telespectator, având drept consecință reducerea veniturilor pentru S.C. R. M. SA.
În condițiile în care s-ar permite, în continuare, utilizarea mărcilor de către pârâți, s-ar menține confuzia asupra publicului, conducând la scăderea audientei postului R. TV și, pe cale de consecință, la diminuarea veniturilor din publicitate, toate acestea având ca efect ireversibil eșecul planului de reorganizare al S.C. R. M. SA, ., însemnând încetarea sa ca entitate și dispariția din piață a celui mai important post de televiziune de nisa, cu tematică informativă, cu o vechime de 10 ani.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 07.08.2013, reclamanta a chemat în judecată și pârâții S.C. R. & R. SA, S.C. Romtelecom SA, S.C. U. R. S.R.L. și C. Național al Audiovizualului, solicitând obligarea pârâților ca pe frecvența pe care în prezent o folosesc pârâții de rang I pentru postul de televiziune R., operatorii de cablu (pârâții de rang II) să asigure difuzarea oricărui program aflat sub licența de emisie program TV aparținând S.C. R. M. SA.
Reclamanta a arătat că deține toate autorizările legale de folosire a mărcilor R. și NOI FACEM R., fiind proprietara acestor drepturi de proprietate intelectuală.
A arătat că a realizat în vederea protejării mărcilor, numeroase demersuri atât către pârâți, cât și către CNA și, de asemenea, către instituțiile statului, DNA, P. General, OSIM, etc.
Cu toate acestea, este în imposibilitate de a se folosi de mărcile indicate în petit și de notorietatea câștigată de aceste mărci în cadrul trustului S.C. R. M. SA, datorită faptului că terțe persoane utilizează mărcile și, de asemenea, utilizează frecvența aferentă acestora, fără drept.
Prin sentința civilă nr. 6670/07.08.2013, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată și completată.
Prin decizia civilă nr. 1890/23.10.2013, Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă a casat sentința menționată și a trimis cauza spre soluționare uneia din secțiile civile ale Tribunalului București, apreciată ca fiind competentă în raport de dispozițiile Legii nr. 84/1998.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, în fond, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 278/06.03.2014, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. R. M. S.A., societate în insolvență reprezentată prin administrator judiciar CENTU SPRL, împotriva pârâților S.C. R. C. S.R.L. și S.C. R. S. Net S.R.L., a admis suspendarea utilizării de către pârâtele S.C. R. C. S.R.L. și S.C. R. S. Net S.R.L. a mărcii R. până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce formează obiectul dosarului nr._/3/2013 și a respins cererea în privința sloganului „NOI FACEM R.”, ca fiind fără obiect. Totodată, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea față de pârâții C. Național al Audiovizualului, R. & R. S.A., .. și U. R. S.R.L..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește natura juridică a cererii, tribunalul a avut în vedere că aceasta este o cerere de ordonanță președințială supusă dispozițiilor art. 996 din Noul Cod de procedură civilă, având în vedere împrejurarea că această cerere a fost înregistrată la 01.08.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 996 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Reclamanta S.C. R. M. SA este titulara mărcilor individuale combinate R. nr._ înregistrată la 25.03.2008, R. nr._ înregistrată la 25.03.2008 pentru clasele 16 (publicații), 35 (publicitate, gestiunea afacerilor comerciale), 38 (telecomunicații, transmisiuni de radio, transmisie de programe și emisiuni de radio și televiziune), 41 (realizare de programe și emisiuni de radio și televiziune), și 42 (administrare și menținere site-uri web), R. TV nr._ înregistrată la data de 04.09.2007 pentru clasele 35, 38 și 41, „Tu faci realitatea” nr._ înregistrată la 23.08.2006 pentru clasele 35, 38 și 41 și „Asta e realitatea” nr._ înregistrată la 23.08.2006 pentru clasele 35, 38 și 41.
În această calitate are drepturile reglementate de art. 36 din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora: „(1) Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii. (2) Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său: a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată; b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă; c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în R. și dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia. (3) În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte: b) ... prestarea serviciilor sub acest semn; d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate”.
De asemenea, potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială: „(1) Instanța judecătorească competentă poate, la cererea motivată a reclamantului, să ordone măsuri provizorii împotriva persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, în scopul de a preveni orice încălcare iminentă cu privire la acest drept, respectiv: a) să interzică cu titlu provizoriu ca încălcarea presupusă să mai continue”.
În aplicarea acestor dispoziții legale reclamanta a formulat prezenta cerere de ordonanță președințială, având ca obiect suspendarea utilizării mărcilor „R.” și „Noi facem realitatea”, precum și obligarea pârâților operatori de cablu să asigure difuzarea oricărui program aflat sub licența de emisie aparținând S.C. R. M. TV.
Cele două cereri, cererea introductivă și cererea completatoare au petite și pârâți diferiți, urmând a fi analizate în mod distinct.
În ceea ce privește cererea având ca obiect suspendarea utilizării mărcilor „R.” și „Noi facem realitatea”, prin apărările formulate în cauză, pârâtele S.C. R. C. S.R.L. și R. S. Net S.R.L. au invocat excepția inadmisibilității ca efect al puterii lucrului judecat al sentinței civile nr. 162/26.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2011, prin care cererea cu același obiect a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că, atât reclamanta cât și pârâții justifică aparența drepturilor în conflict, astfel încât, litigiul dintre acestea nu poate fi tranșat pe calea procedurii vremelnice a ordonanței președințiale, fără a se prejudeca fondul.
Tribunalul nu a primit aceste apărări, întrucât în materia hotărârilor provizorii, cum este cea a hotărârilor pronunțate în cererile de ordonanță președințială, nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat, întrucât nu este îndeplinită condiția ca, prin aceste hotărâri, să se soluționeze fondul litigiului dedus judecății.
Evident că pentru a asigura forța obligatorie a hotărârilor judecătorești, nici în materia ordonanțelor președințiale nu se admite posibilitatea pronunțării de hotărâri diferite în rezolvarea aceluiași raport juridic și în considerarea aceleiași situații de fapt.
În măsura în care survine o schimbare a situației de fapt sau intervin elemente noi care schimbă baza factuală de apreciere, considerentele anterioare nu își mai găsesc aplicabilitatea, iar puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare nu poate fi invocată pentru a împiedica pronunțarea unei alte hotărâri.
În cauză, tribunalul a apreciat că a intervenit un element important care schimbă situația de fapt avută în vedere la pronunțarea sentinței anterioare, respectiv pronunțarea la 19.12.2013 a sentinței civile nr._/19.12.2013, de către Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._/3/2013, dosarul de fond dintre părți până la a cărui soluționare irevocabilă s-a formulat cererea de pronunțare a prezentei hotărâri provizorii, sentință prin care, cercetând fondul raporturilor dintre părți, o instanță a apreciat că aparența de drept este consolidată în favoarea reclamantei S.C. R. M. S.A. și că pârâții nu au un drept suficient de puternic pe care să îl opună reclamantei.
În consecință, tribunalul a apreciat că excepția de inadmisibilitate întemeiată pe autoritatea de lucru judecat, nu poate fi primită.
Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, tribunalul le-a constatat îndeplinite.
Astfel, aparența de veridicitate a susținerilor reclamantei în privința faptelor pârâtei este susținută de Decizia nr. 610/25.10.2011 a C.N.A., din care rezultă că, în urma verificărilor efectuate de o echipă de inspectori și specialiști din cadrul C.N.A. la sediul din București, .. 1, corp A, sectorul 1, locație autorizată de C.N.A. pentru funcționarea serviciului de programe de televiziune cu denumirea R. TV și a serviciului de programe de radio-difuziune cu denumirea R. FM, ce aparțin reclamantei, s-a constatat că posturile R. TV și R. FM nu mai funcționau în locația menționată, unde funcționa, în mod neautorizat, un alt serviciu de programe cu denumirea R., ce aparține pârâtei S.C. R. C. S.R.L. (f. 21 din dosarul nr._/3/2013 al C.A.B.).
De asemenea, din raportul de monitorizare întocmit în perioada 08 – 20.08.2013 de către C.N.A. s-a constatat modalitatea în care este afișată pe ecran sigla „R. Tv”, ca fiind aceeași cu cea afișată și anterior, mai exact în colțul din dreapta sus sigla ROMANIA TV pe fond roșu și negru, alternând la fiecare 7 secunde cu sigla ce cuprinde majuscula „R” în partea superioară a majusculei mențiunea „TV”, iar în partea inferioară „omânia” (f. 20 din dosarul nr._/3/2013 al C.A.B.)..
Or, această alternare efectuată succesiv și rapid impune percepției publicului majusculele „R.”, determinând o asociere cu marca „R.” aparținând reclamantei, care devenise cunoscută publicului prin utilizarea sa anterioară.
Totodată, tribunalul a avut în vedere faptul că pârâta S.C. R. S. Net S.R.L a urmărit înregistrarea mărcii constând în denumirea R., cererea fiind respinsă prin decizia nr._/05.05.2013 a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.
De asemenea, pârâta S.C. R. C. S.R.L. a încheiat un contract de cesiune cu Raitaru I. D. asupra mărcii purtând denumirea Raitaru TV Gorj înregistrarea la OSIM în data de 15.03.2010, urmărindu-se crearea unei aparențe de legalitate a deținerii mărcii R., pentru care aparența dreptului este în favoarea reclamantei.
În raport de acest ansamblu al faptelor pârâtelor, tribunalul a apreciat că poate fi reținută, cel puțin, aparența de încălcare a drepturilor reclamantei, suficientă pentru a justifica admiterea cererii.
Urgența măsurii suspendării utilizării mărcii „R.” este dată de prejudiciile iminente și ireparabile care se produc titularei mărcii, prin confuzia creată în rândul publicului și prin posibilitatea deturnării publicului fidel postului de televiziune R. TV, prin inducerea unei asocieri și a unei idei false în sensul că activitatea desfășurată de cei doi pârâți este aceeași cu a reclamantei și că postul de televiziune este același, suferind doar unele schimbări.
Această posibilitate de confuzie este accentuată de preluarea și a altor elemente folosite de postul R. TV, respectiv formate de emisiune, redactori, prezentatori.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că urgența este justificată.
De asemenea, măsura suspendării utilizării mărcii menționate are caracter vremelnic, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2013, nefiind o măsură definitivă.
În privința cererii de suspendare a sloganului NOI FACEM R., pe considerentul similarității cu mărcile reclamantei „TU FACI R.” și „ASTA E R.”, tribunalul a constatat-o ca fiind fără obiect, în condițiile în care, pe de o parte, nu s-a făcut dovada înregistrării acestui slogan ca și marcă, iar pe de altă parte, din raportul de monitorizare în tocmit în perioada 08 – 20.08.2013 de către C.N.A. s-a constatat că în perioada monitorizată nu a fost difuzat nici un program sau promo care să conțină în titulatura sa marca „NOI FACEM R.”.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților operatori de cablu să asigure difuzarea oricărui program aflat sub licența de emisie aparținând S.C. R. M. TV, tribunalul a constatat-o inadmisibilă pe această cale.
Astfel, dacă în privința pârâților S.C. R. C. S.R.L. și S.C. R. S. Net S.R.L. prin probele administrate s-a configurat un abuz de drept al acestora, de natură a justifica intervenția rapidă și energică a instanței pentru a stopa acest abuz pe calea ordonanței președințiale, în privința pârâților R. & R. S.A., Romtelecom S.A., U. R. S.R.L. și C.N.A., nu s-a invocat săvârșirea vreunei fapte abuzive de natură a atrage necesitatea stopării efectelor acestora pe calea ordonanței președințiale.
Raporturile juridice dintre reclamantă și acești pârâți sunt unele specifice supuse Legii nr. 504/2002, care nu pot forma obiectul unei proceduri sumare și vremelnice cum este cea a ordonanței președințiale.
Prin urmare, în privința cererii completatoare, tribunalul a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca fiind inadmisibilă, acțiunea față de pârâții R. & R. S.A., Romtelecom S.A., U. R. S.R.L. și C.N.A., fără a cerceta excepțiile lipsei calității procesuale pasive a acestora, invocate prin întâmpinări sau cu prilejul concluziilor pe fond, întrucât cercetarea acestor excepții ar presupune cercetarea însăși a raportului juridic dintre părți.
În consecință, în temeiul art. 996 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul a admis acțiunea în parte, în limitele menționate, dispunând suspendarea utilizării de către pârâtele S.C. R. C. S.R.L. și S.C. R. S. Net S.R.L. a mărcii „R.” până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce formează obiectul dosarului nr._/3/2013, respingând în rest acțiunea.
Împotriva sentinței tribunalului pârâtele S.C. R. C. S.R.L. și S.C. R. S. Net S.R.L. au declarat recurs, prin care au susținut următoarele critici:
I. În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant (motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Calitatea de reprezentant, atât pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, cât și pentru exercițiul dreptului de reprezentare în judecată, trebuie raportată la data la care dreptul la acțiune, pierzându-și caracterul virtual, se exercită efectiv.
Sub acest aspect, la data la care a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. R. M. S.A. era deja în insolvență, potrivit încheierii din 07.09.2011, pronunțată de Tribunalul București în dosarul de insolvență nr._/3/2011.
Prin urmare, potrivit art. 20 alin. (1) lit. f din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, de la data deschiderii procedurii, activitatea debitorului, indiferent de natura actelor juridice ce o compun, este condusă de administratorul judiciar. În cazul de față, în prezent, administratorul judiciar este societatea CENTU S.P.R.L., cu sediul în B., .. 59, .. Mai mult, potrivit art. 87 pct. 5 Cod procedură civilă, cei supuși procedurii reorganizării judiciare stau în judecată și vor fi citați prin administratorul judiciar.
În prezenta cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată de administratorul special, tot această persoană fiind și cea care a semnat împuternicirea avocațială care atestă calitatea de reprezentant a apărătorului reclamantei.
Or, potrivit art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele asociaților și numai în procedura insolventei, pe când administratorul judiciar va fi cel care va reprezenta pe debitor și îi va conduce activitatea.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 47 din același act normativ care prevăd că deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare (constând în principal în dreptul de a-și conduce activitatea), judecătorul sindic fiind organul competent să dispună păstrarea dreptului de administrare, însă numai cu indicarea condiției de exercitare a conducerii societății aflate în insolvență de către debitor.
În considerarea acestor aspecte, sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor arte 67, 68 și 161 Cod procedură civilă și se impune casarea acesteia în temeiul arte 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța a admis cererea cu încălcarea autorității de lucru judecat (motivul de recurs prevăzut de arte 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Hotărârea tribunalului a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1201 din Codul Civil de la 1865 (art. 430 și 431 din Noul Cod de procedură), cererea formulată de reclamanta-debitoare . împiedicată de efectele lucrului judecat ca urmare a soluționării definitive și irevocabile (prin neapelare) a dosarului nr._/3/2011.
Astfel, prin cererea înregistrată la data de 02.11.2011 pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, reclamanta . chemat în judecată . pentru ca, pe calea ordonanței președințiale și în temeiul arte 581-582 Cod procedură civilă și al Legii nr. 84/1998, să se dispună suspendarea utilizării mărcii R. și a mărcii NOI FACEM R..
Prin sentința nr. 162 din 26.01.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, tribunalul a respins ca nefondată cererea.
Este îndeplinită astfel tripla identitate (de persoane, obiect și cauză) prevăzută de dispozițiile legale menționate pentru a opera autoritatea de lucru judecat și a se aplica efectul impeditiv al lucrului judecat cu privire la prezenta cerere.
Trebuie remarcată, în ciuda diferenței temporale dintre cele 2 cereri, de circa 2 ani, identitatea materială absolută dintre cele două cereri de ordonanță președințială, care reiterează aceleași motive de fapt și de drept.
Mai mult, o altă cerere, cu privire la marca R., de data aceasta cu caracter principal, a fost formulată de reclamanta debitoare . în contradictoriu cu ., și a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă sub nr._/3/2011.
Prin sentința din data de 11.04.2012, tribunalul a respins și această cerere principală, cauza fiind în prezent perimată ca urmare a suspendării judecării în apel începând cu data de 05.09.2012. Prin urmare, demersul reclamantei este împiedicat și pe fondul său ca urmare a acestei hotărâri judecătorești definitive.
Instanța a admis cererea cu încălcarea dispozițiilor care condiționează procedura specială a ordonanței președințiale (motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
În primul rând, invocarea urgenței și actualității nevoii de a se dispune măsurile solicitate de reclamanta-debitoare . calea specială a ordonanței președințiale, după formularea și respingerea, în urma cu circa 2 ani, a unei cereri identice în formă și conținut, este în mod logic nefondată.
Așa cum s-a constatat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 162 din 26.01.2012, condiția premisă de la care se pornește în cercetarea admisibilității cererii formulate pe calea ordonanței președințiale este aparența dreptului subiectiv care s-ar păgubi prin întârziere și care se impune a fi păstrat ori în legătură cu care s-ar produce o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, astfel că se impune a fi prevenită.
În cauza de față și pârâtă ..R.L. justifică aparența drepturilor în conflict.
. este titulara Deciziei nr. 1779.1-1/1 DOV 2011 de autorizare audiovizuală emisă de C. Național al Audiovizualului și a Licenței audiovizuale nr. S-TV 281.2/09.06.2011 eliberată la data de 29.11.2011 pe baza căreia poate difuza serviciul de programe, astfel că își justifică dreptul de a-și desfășura activitatea.
Orice măsură se dispune pe calea ordonanței președințiale, deși are caracter provizoriu, trebuie să fie conformă cu dreptul, fiind strâns legată de condiția ca fondul dreptului să nu fie pus în discuție.
În materia mărcilor și indicațiilor geografice, art. 87 alin. (1) și (2), raportat la art. 88 din Legea nr. 84/1998, reglementând protecția drepturilor pe calea ordonanței președințiale, prevede că măsurile asiguratorii referitoare la încetarea actelor de încălcare a drepturilor respective se dispun când se consideră că există un risc de încălcare de către terți a drepturilor cu privire la marcă sau indicația geografică protejată și dacă această încălcare amenință să cauzeze un prejudiciu ireparabil.
În această materie, motivarea urgenței este una implicită și echivalează cu constatarea săvârșirii de către pârât a actelor sau faptelor abuzive, de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală a căror aparență este justificată de către reclamant.
În speță însă, și apelanta-pârâtă justifică aparența drepturilor în conflict, astfel că nu se pot dispune măsuri vremelnice fără prejudecarea fondului cauzei.
În ce privește vremelnicia, pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri a căror executare să determine imposibilitatea restabilirii ulterioare a situației de fapt schimbate.
Întrucât măsurile dispuse, arată apelanta-pârâtă, împotriva sa și a terților privesc în principal obligația de a nu face, în speță, acestea apar ca măsuri definitive, tocmai pentru că ea justifică, la rândul său, legalitatea desfășurării activității sale.
Chiar dacă apreciază că cererea de ordonanță președințială este paralizată, arată apelantele-pârâte, prin simplul fapt că dovedesc existența unor drepturi care justifică legalitatea desfășurării activității, solicită să se aibă în vedere și următoarele argumente de fond și se limitează doar în a le enumera pentru că apreciază că ele nu pot fi analizate decât prin cercetarea fondului:
1. Marca R. înregistrată de către S.C. R. M. S.A. are o reprezentare distinctă fată de semnul utilizat de S.C. R. C. S.R.L..
Față de susținerile reclamantei, astfel cum sunt detaliate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cu privire la utilizarea de către ea a mărcii R. în cadrul serviciului propriu de programe, face precizarea că S.C. R. C. S.R.L. este titulara deciziei de autorizare audiovizuală nr. 1779.1-1/01.11.2011 eliberată la data de 29.11.2011 și a Licenței audiovizuale nr. S-TV 281.2/09.06.2011 eliberată la data de 29.11.2011, ambele pentru serviciul de programe cu denumirea R. TV.
Mai mult, notorietatea R. TV subzistă la nivel grafic (semnul grafic), iar denumirea utilizată este "R. TV" și nu "R." .
Așadar, diferența grafică dintre cele două mărci identificate anterior este evidentă.
2. Existența la nivel comunitar a altor mărci R. înregistrate în mod legal.
3. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 36 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 84/1998. Riscul de confuzie, incluzând riscul de asociere cu mărcile R. deținute de S.C. R. M. S.A., nu există în fapt.
4. În exercitarea drepturilor sale legale, S.C. R. C. S.R.L. nu a dat în niciun moment dovadă de rea-credință.
În plus, mai arată apelantele-pârâte, față de cum astfel a reținut și instanța de fond, solicitarea reclamantei în sensul suspendării utilizării mărcii "NOI FACEM R." este lipsită de obiect întrucât ele nu folosesc și nici nu au întreprins vreo asociere cu această marcă.
Calea de atac formulată a fost înregistrată ca apel, față de dispozițiile legale incidente în cauză și calea de atac indicată de Tribunal.
Deliberând asupra apelului de față în raport cu motivele de apel formulate, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 82 alin. 2 C.proc.civ., excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.
Prin urmare, nu poate fi primit primul motiv de apel, motiv prin care se invocă lipsa calității de reprezentant a administratorului special al reclamantei și, totodată, a apărătorilor angajați de acesta.
Cât privește cel de-al doilea motiv de apel, prin care se invocă încălcarea autorității de lucru judecat, Curtea constată că este nefondat.
Astfel, în mod corect a reținut Tribunalul că situația de fapt reținută prin sentința civilă nr. 162/26.01.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 nu mai este aceeași, situație în care nu mai poate fi reținută nici autoritatea de lucru judecat relativă de care se bucură soluțiile pronunțate în calea specială a ordonanței președințiale.
Aceste hotărâri se bucură de autoritate de lucru judecat doar în măsura în care situație de fapt avută în vedere la pronunțarea hotărârii nu s-a schimbat. Schimbarea circumstanțelor avute în vedere la pronunțarea hotărârii determină pierderea autorității de lucru judecat a acesteia și, prin urmare, hotărârea respectivă nu mai poate împiedica soluționarea unei noi cereri formulate pe calea ordonanței președințiale.
În cauza de față, de la pronunțarea sentinței invocate de apelante a fost soluționat fondul cauzei prin sentința nr._/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a în dosarul nr._/3/2013, prin care, printre altele, s-a dispus obligarea pârâtelor S.C. R. C. S.R.L. și S.C. R. S. Net S.R.L. să înceteze utilizarea mărcilor ”R.” și ”Noi facem realitatea”. Or, o astfel de sentință este de natură să determine schimbarea aparenței de drept și, totodată, are efecte și în ce privește evaluarea urgenței.
Totodată, sentința pronunțată în dosarul nr._/3/2011, invocată de apelante, nu poate fi reținută ca prim termen al autorității de lucru judecat, întrucât aceasta nu a soluționat fondul cererii, cererea fiind soluționată în baza unei excepții procesuale, respectiv excepția lipsei calității de reprezentat.
Referitor la cel de-al treilea motiv de apel, prin care se invocă neîndeplinirea în cauză a condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, Curtea constată că este nefondat.
Astfel, apelantele susțin că aparența de drept este și în favoarea lor, întrucât . este titulara deciziei de autorizare audiovizuală nr. 1779.1.1/1.11.2011 și a Licenței audiovizuale nr. S-TV 281.2/9.06.2011, eliberată la 29.11.2011, ambele pentru serviciul de programe cu denumirea R. TV.
Cu privire la acest argument, Curtea constată că prin sentința apelată nu s-a adus atingere dreptului apelantelor de a emite programe sub denumirea R. TV, ci li s-a interzis acestora ca, provizoriu, să mai folosească marca R. în cadrul programelor pe care le emit.
Au mai susținut apelantele că nu putea fi soluționată cererea fără prejudecarea fondului, întrucât și apelantele justifică aparența drepturilor în conflict.
Curtea constată că acest argument nu poate fi primit, întrucât aparența invocată de apelante vizează un alt aspect decât cel privind dreptul asupra mărcii R.. Prin urmare, aspectul invocat de apelante, respectiv dreptul de emitere de programe sub denumirea R. TV nu a fost pus în discuție, singurele elemente asupra cărora instanța a avut de apreciat în ceea ce privește aparența fiind existența mărcii R., titularul aparent al mărcii R. și existența unei aparente încălcări a drepturilor asupra mărcii R. de către apelante.
Au mai susținut apelantele că măsurile dispuse de instanță nu întrunesc condiția vremelniciei.
Curtea constată că instanța a dispus suspendarea utilizării de către apelantele-pârâte a mărcii R. până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce formează obiectul dosarului_/3/2013.
Prin urmare, pe lângă limitarea în timp a măsurii dispuse până la soluționarea fondului litigiului, chiar măsura în sine are caracter temporar, suspendarea presupunând prin definiție o limitare în timp.
Au mai invocat apelantele lipsa similitudinii între marca înregistrată și semnul folosit de apelanta R. C.. Curtea nu poate analiza acest aspect pe fond, dar constată că aparența de încălcare a drepturilor reclamantei asupra mărcii R. a fost corect reținută de Tribunal ca rezultând din raportul de monitorizare din 21.08.2013 realizat de CNA, în care s-a reținut că pe ecran, în colțul din dreapta sus, la intervale de 7 secunde, apar alternativ R. TV și sigla ce cuprinde majuscula R, în partea superioară a majusculei apărând mențiunea TV, iar în partea inferioară ”omânia”. Or, este evident că majusculele din siglă sunt aceleași care compun marca R., astfel că există o aparență de încălcare de către pârâte a drepturilor reclamantei asupra mărcii R..
Restul aspectelor invocate de apelante (, existența la nivel comunitar a altor mărci R., inexistența riscului de confuzie sau asociere și lipsa relei-credințe de apelantei R.) exced cadrului procesual determinat de procedura specială a ordonanței președințiale, fiind aspecte care impun analiza fondului dreptului, așa cum, de altfel, chiar apelantele au arătat.
În consecință, față de considerentele reținute mai sus, Curtea urmează să respingă apelantul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantele-pârâte S.C. R. C. S.R.L., cu sediul în Ploiești, . A, Spațiu de lucru nr. 2, parter, Construcția C1, județul Prahova, și S.C. R. S. Net S.R.L., cu sediul în Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr. 278/06.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. R. M. S.A., reprezentată de administrator judiciar Rovigo SPRL, cu sediul în B., ., județul B., și intimații-pârâți C. Național al Audiovizualului, cu sediul în București, ., sector 5, R.&R. S.A., cu sediul în București, .. 75, sector 5, T. R. Communications S.A., cu sediul în București, ., sector 1, și U.P.C. R. S.R.L., cu sediul în București, ., sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
S. M. L. E. F. J. F.
Red. MS
Tehnored. MS/PS 2 ex.
29.10.2014
Jud. fond: E. F.
| ← Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1044/2014.... | Marcă. Decizia nr. 307/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
