Evacuare. Decizia nr. 1586/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 1586/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 11370.01/302/2008*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1586R
Ședința publică de la 24 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - D. F. G.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții-pârâți N. A. și N. M., împotriva deciziei civile nr.164A/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. G., cauza având ca obiect „evacuare, pretenții, alte cereri”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 17 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 24 octombrie 2014.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 11.11.2008 reclamantul F. G. a chemat în judecată pe pârâții N. A. și N. M. pentru a fi evacuați din imobilul situat în București, . ., București, cu obligarea lor la plata unor despăgubiri pentru lipsirea reclamantului de folosința imobilului, reprezentând contravaloarea chiriei, la prețul de piață, începând cu data de 08.04.2008 și până la eliberarea imobilului.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că imobilul în litigiu i-a fost restituit în baza Legii nr. 10/2001, iar pârâții nu au dreptul la prelungirea contractului de închiriere deoarece, ambii, au înstrăinat locuințe corespunzătoare, sub aspect locativ, în localitatea de domiciliu.
Prin sentința civilă nr. 5333 din 24.06.2009, Judecătoria Sectorului 5 București a admis cererea reclamantului astfel cum a fost formulată, stabilind o despăgubire de 5.330 de Euro, în sarcina pârâților, reprezentând contravaloarea chiriei de piață pentru perioada iunie 2008 – iunie 2009, plus 410 Euro/lunar până la eliberarea imobilului.
Sentința menționată a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de pârâții N. A. și N. M., potrivit deciziei civile nr. 1350 din 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă.
Decizia menționată a fost casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la tribunal, prin decizia civilă nr. 691 din 04.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, pentru încălcarea principiului contradictorialității în procesul civil.
Rejudecând apelul declarat de pârâții N., Tribunalul București –Secția a V-a Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 1011 din 04.11.2011 prin care a admis apelul și a redus cuantumul despăgubirilor datorate de pârâți, în sensul că, i-a obligat pe aceștia la plata sumei de 11.466 de Euro despăgubiri datorate pentru lipsa folosinței imobilului pentru perioada iunie 2008 – septembrie 2011 și la 252 euro lunar începând din octombrie 2011 și până la eliberarea efectivă a imobilului, cu motivarea că, suma datorată lunar a scăzut de la 410 Euro la 242 Euro.
Decizia menționată a fost casată pentru a doua oară, prin decizia civilă nr. 1181 din 08.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, cu motivarea că, în calea de atac a apelanților, instanța de apel a dispus obligarea acestora la plata unei chirii pentru perioada iunie 2008 – iunie 2009, la o sumă mai mare decât cea stabilită prin sentința primei instanțe. De aceea, hotărârea a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, numai cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului.
Rejudecând apelul, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 164 din 20.02.2013 prin care a obligat pe pârâți la plata sumei de 13.734 de Euro reprezentând despăgubiri pentru lipsa folosinței imobilului pe perioada iunie 2008 – 31 mai 2012.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
„Fapta apelanților-pârâți de a ocupa imobilul fără a fi titularii unui drept de folosință, constituie o faptă ilicită, care dă dreptul intimatului-reclamant la repararea prejudiciului suferit, în condițiile art. 998-999 Cod civil. În vederea determinării cuantumului acestui prejudiciu, instanța a dispus, cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevăd caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanța de control judiciar cu privire la necesitatea administrării unor noi probe, prin încheierea de ședință din data de 26.10.2012, administrarea probei cu expertiză evaluatoare. Însă, ținând cont că apelanții-pârâți nu s-au conformat obligației de a achita onorariul provizoriu, deși prin încheierea din camera de consiliu din data de 21.12.2012, a fost admisă în parte cererea lor de ajutor public judiciar și s-a dispus reducerea sumei pe care trebuiau să o achite cu acest titlu de la 1800 lei la 900 lei, urmând ca diferența să fie achitată din fondul special constituit al Ministerului Justiție, și au fost acordate mai multe termene pentru plata onorariului, în temeiul art. 170 alin. 5 Cod procedură civilă, la termenul din data de 20.02.2013 a dispus decăderea apelanților-pârâți din administrarea probei. Din acest motiv, la stabilirea contravalorii lipsei de folosință au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză evaluatoare întocmit de expertul T. Zoran, cu precizarea că, din cuprinsul acestuia, rezultă că la întocmirea sa, s-a ținut cont atât zona în care este situat imobilul, cât și caracteristicile acestuia, aspecte invocate de apelanții-pârâți prin obiecțiunile formulate la termenul din data de 14.10.2011. Astfel, ținând cont de amplasarea apartamentului la mansardă, expertul a aplicat la valoarea medie a chiriei o corecție de -15% pentru amplasarea apartamentului la mansardă, dar și, la final, o corecție de -30% pentru starea tehnică a apartamentului și pentru faptul că apartamentele comparate au finisaje de lux, suprafețe mai mari decât apartamentul expertizat și sunt complet echipate și parțial mobilate (respectiv, -10% pentru starea tehnică a apartamentului; -3% pentru diferența între finisaje; -2% pentru diferența generală de suprafață și -15% pentru apartamente utilate și parțial mobilate. Întrucât expertul a aplicat corecția de -30% la cuantumul total al sumei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 08.04.2008 – 08.09.2011, iar, la termenul din data de 17.06.2009, intimatul-reclamant și-a restrâns pretențiile, solicitând contravaloarea lipsei de folosință începând cu data de 05.06.2008, instanța a procedat la recalcularea despăgubirilor aplicând la chiria medie stabilită de expert pe diferite perioade de timp (redusă cu 15%), corecția de -30% menționată anterior. Astfel, pentru perioada iunie 2008 – 31 decembrie 2008, la chiria medie de 570 euro/luna se va aplica reducerea de 30%, rezultând o chirie medie de 399 Euro/lună, respectiv 2394 euro pentru 6 luni; pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2009, la chiria medie de 460 euro/lună se va aplica reducerea de 30%, rezultând o chirie de 322 euro/lună, respectiv 3864 euro/an; pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, la chiria medie de 380 euro se va aplica reducerea de 30%, rezultând o chirie de 266 euro/lună și 3192 euro/an; pentru perioada 01.01.2011 – 01.05.2012, la chiria medie de 360 euro se va aplica reducerea de 30%, rezultând o chirie de 252 euro/lună și 4284 euro aferentă celor 5 luni. Așadar, cuantumul total al despăgubirilor datorate de apelanții-pârâți cu titlu de contravaloare lipsă de folosință pentru perioada iunie 2008 – 31 mai 2012 este de_ euro. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost admis și a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 5333/24.06.2009, în sensul că au fost obligați apelanții-pârâți la plata către intimatul-reclamant a sumei de 13.734 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din data plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință aferentă perioadei iunie 2008 – 31 mai 2012.”
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții N. M. și N. A..
Ei au solicitat repunerea în termenul de recurs și au susținut că nu au primit hotărârea instanței de apel, care le-a fost comunicată la adresa indicată în dosar, adresă ce nu corespunde domiciliului lor, deoarece au fost evacuați de reclamant din imobilul în litigiu, la data de 01.06.2012.
Deși instanța de recurs a dispus inclusiv atașarea dosarului de executare, din actele aflate la dosar nu a rezultat, fără nici un echivoc, împrejurarea că apelanții au luat cunoștință efectivă de hotărârea pronunțată de instanța de apel, hotărâre atacată în prezentul dosar, astfel că, la data de 10.09.2014, instanța de recurs a respins excepția tardivității recursului și, având în vedere dispozițiile art. 310 Cod procedură civilă, a dispus judecarea fondului cererii de recurs.
Recurenții N. au criticat decizia pronunțată în faza apelului pentru următoarele motive: a) recurenții-pârâți au pus în discuție calitatea procesuală activă a reclamantului, respectiv calitatea sa de proprietar al imobilului în litigiu; b) intimatul-reclamant nu a asigurat accesul în imobil pentru efectuarea expertizei, iar experții nu au putut constata împrejurarea că, apartamentul în care locuiau pârâții era lipsit de apă rece, conducta nefiind funcțională; c) instanța de apel a stabilit o chirie prea mare pentru o lună, fără nici un criteriu obiectiv, în condițiile în care imobilul, construit în anul 1936 se afla în stare de degradare; d) de la data de 15.08.2012, reclamantul nu mai este proprietarul imobilului, deoarece a încheiat un contract de dare în plată.
Recursul nu este fondat.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța de recurs s-a pronunțat irevocabil, în sensul respingerii acesteia, prin decizia civilă nr. 1181 din 08.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în prezentul dosar, decizie prin care a casat parțial cu trimitere spre rejudecare numai cererea având ca obiect stabilirea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului. Deci, această critică formulată de recurenții-pârâți a fost deja respinsă.
Chiar dacă imobilul în litigiu a fost înstrăinat de reclamant pe parcursul procesului, acesta păstrează dreptul de a obține despăgubiri de la pârâți pentru perioada în care aceștia au locuit în imobilul aflat în proprietatea sa, fără nici un titlu, astfel că, reclamantul are calitate procesuală activă în cererea având ca obiect despăgubiri pentru lipsa folosinței imobilului pe perioada stabilită de instanța de apel.
Sub aspectul cuantumului despăgubirilor, instanța de recurs observă că, acest cuantum a fost stabilit printr-o expertiză (fila 28 dosar apel) de către expert judiciar T. Zoran care a fost prezent la fața locului și a prezentat constatările sale, în detaliu, despre starea apartamentului (filele 31 – 32), inclusiv despre situația de fapt a alimentării cu apă, iar toate aceste aspecte au fost avute în vedere la evaluarea lipsei de folosință (fila 34 dosar apel).
Cuantumului chiriei datorate nu este rezultatul unei analize lipsite de o bază reală și obiectivă, astfel cum a constatat și instanța de apel, la data de 14.10.2011, când a respins obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză.
De aceea, recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de recurs formulată de recurenții-pârâți N. A. și N. M., împotriva deciziei civile nr. 164A din 20.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. G..
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 24.10.2014, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. P. A. V. D. F. G.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. PS 2 ex.
21.11.2014
Jud. apel T.B.: S. V.
E.F.
← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 96/2014. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1338/2014. Curtea de Apel... → |
---|