Obligaţie de a face. Decizia nr. 399/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 3953/299/2012
Dosar nr._
(1592/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 399
Ședința publică de la 10.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă, T. D., împotriva deciziei civile nr.677/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . HOTEL MANAGEMENT-SRL.
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea constată că recurenta-reclamantă, T. D. a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 C.p.civ. sens în care va reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/03.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
S-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
S-a respins excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
S-a admis excepția prematurității formulării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor-interese.
S-a admis cererea principală având ca obiect aplicare amendă civilă formulată de reclamanta T. D., în contradictoriu cu pârâta . HOTEL MANAGEMENT SRL.
A fost obligată pârâta la plata, în favoarea statului, a unei amenzi civile în cuantum de 20 lei pe zi de întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
S-a respins cererea principală având ca obiect obligarea la plata de daune-interese, ca prematur introdusă.
S-a admis cererea reconvențională.
A fost obligată reclamanta să predea pârâtei copia certificatului de naștere al minorei T. N. M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 31.01.2012, ca urmare a declinării dispuse în dosarul nr._/3/2011 prin Sentința nr._/30.11.2011a Tribunalului București, reclamanta T. D., a chemat în judecată pârâta . HOTEL MANAGEMENT SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului; obligarea la daune interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantei prin neaducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a învederat instanței ca la stabilirea daunelor interese trebuie să se țină seama de neexecutarea obligației de a face, stabilită prin Sentința civilă nr. 3746/29.04.2010 a Tribunalului București, perioada scursă de la stabilirea obligației, reaua credință a debitoarei, la data formulării cererii vorbind de 476 zile de întârziere, respectiv de daune cominatorii în cuantum de 47.600 lei.
A precizat reclamanta că prin sentința amintită mai sus s-a dispus obligarea pârâtei la daune cominatorii de 100 lei/zi până la efectiva emitere a adeverinței menționată în dispozitiv, motiv pentru care s-a adresat executorului judecătoresc, în dosarul B. 274/2010, formulând cerere de executare silită încuviințată de instanță. Cu toate acestea, pârâta a refuzat executarea.
Față de faptul că a epuizat toate căile de rezolvare amiabilă de executare de bună voie a dispozitivului sentinței civile, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 47.600 lei, cu titlu de daune interese.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.242, art.274, art. 5803 alin.2 C.proc.civ., OUG nr.148/2005 modificată prin Legea 341/2009.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri.
Prin concluziile scrise depuse la data de 20.06.2012, pârâta . HOTEL MANAGEMENT SRL a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și a invocat următoarele excepții: excepția autorității de lucru judecat, deoarece în opinia acesteia pricina a fost deja dezlegată în mod irevocabil de către Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._/299/2011, dispunând respingerea acțiunii reclamantei T. D.. A învederat pârâta cu privire la această excepție că motivele invocate în susținerea cauzei de mai sus sunt identice cu cele din prezenta cauză, părțile sunt aceleași, suma este identică, de asemenea și temeiul de drept. S-a considerat de către pârâtă că împrejurarea că în primul proces s-a pretins aceeași sumă cu titlu de daune cominatorii, iar în procesul de față cu titlu de daune interese, nu constituie decât o recalificare a dreptului pe care îl invocă, ceea ce nu este permis deodată ce litigiul a fost tranșat irevocabil.
Pârâta a invocat totodată excepția prematurității formulării capătului de cerere privind daunele interese în raport cu dispozițiile imperative ale art. 580 ind. 3 teza a II a c.p.c., coroborate cu dispozițiile art. 574 teza I c.p.c., precum și în raport cu prevederile Deciziei nr.3/17.01.2011 publicată în M.Of. 372/27.05.2011 a ÎCCJ. Astfel a arătat pârâta că reclamanta trebuie să fie îndeplinească anterior solicitării de daune interese două condiții: să existe o hotărâre prin care să se fi stabilit obligarea debitorului la plata unei amenzi civile către stat pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu și neexecutarea să dureze vreme de 6 luni de zile.
S-a invocat de asemenea excepția inadmisibilității capătului de cerere al reclamantei prin care solicită obținerea unei încheieri irevocabile de către instanță, invocându-se dispozițiile art. 574 c.p.c.
A mai precizat pârâta că, în măsura în care reclamanta tinde să obțină o hotărâre cu efectul îndreptării, lămuririi sau completării sentinței civile nr.3746/29.04.2010 a Tribunalului București, înțelege să invoce excepția tardivității în raport de dispozițiile art.281- art.281 ind. 3 c.p.c. A considerat pârâta că reclamanta nu a solicitat instanței care a emis titlul executoriu în discuție ca daunele cominatorii să fie atribuite acesteia sau statului, iar instanța nu putea să depășească cadrul procesual cu care a fost învestită, motiv pentru care nu a indicat în dispozitivul hotărârii cine este creditorul acestei obligații pecuniare.
În subsidiar, pârâta a solicitat - iar instanța a calificat această cerere ca pe o veritabilă cerere reconvențională - ca reclamanta să fie obligată să îi comunice certificatul de naștere al minorului necesar eliberării adeverinței menționate la dispozitivul sentinței civile nr. 3746/29.04.2010. A motivat pârâta că adeverința pe care trebuie să o emită nu se poate elibera decât după ce reclamanta îi comunică certificatul de naștere al minorului. A precizat pârâta că a notificat în mod expres reclamanta să îi comunice certificatul de naștere al minorului, dar că aceasta din urmă nu s-a conformat.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată conform prevederilor Legii nr.146/1997 prin chitanțele . nr._/ 17.05.2012 și . nr._/17.05.2012.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. La prezentul dosar a fost atașată și copia dosarului de executare silită nr. 274/2010 (creditor T. D., debitor . HOTEL MANAGEMENT SRL)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3746/29.04.2010 a Tribunalului București - Secția VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pârâta . HOTEL MANAGEMENT SRL a fost obligată să emită reclamantei T. D. o adeverință din care să rezulte, pentru perioada de 12 luni anterioară nașterii, pe data de 30.08.2009 a minorei T. N. M., elementele la care se referă în art. 8 alin. 1 lit. d, e, i și k din OUG 148/2005, modificată prin Legea nr.341/2009, sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi până la efectiva emitere a adeverinței menționate (f.29-31).
La data de 29.12.2010, prin încheierea irevocabilă, dată în camera de consiliu, Judecătoria Sectorului 1 a admis cererea de încuviințare a executării silite în dosarul de executare nr. 274/2010 al B. C. M., în oricare din formele prevăzute de lege (f. 34). Față de această încheiere, a fost emisă somația către pârâtă pentru a se conforma obligației prevăzute în titlul executoriu (f.35)
La data de 24.08.2011, prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Sectorului 1, reclamanta T. D. a chemat în judecată pe pârâta . HOTEL MANAGEMENT SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să o oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 47.600 lei reprezentând daune cominatorii aferente unei întârzieri de 476 de zile în executarea obligației de a face, stabilită prin sentința civilă nr. 3746/29.04.2010.
Față de prevederile art. 137 c.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă, instanța a arătat următoarele: elementele lucrului judecat rezultă din art. 1201 C.civ., text care se referă la tripla identitate de părți, cauză și obiect. Din analiza comparativă a prezentului proces, cu cel invocat de pârâtă (dosarul nr._/299/2011) instanța a reținut că primele două condiții necesare pentru existența autorității de lucru judecat sunt îndeplinite: astfel cele două procese se poartă între aceleași părți, cu aceleași calități, iar cauza - faptul juridic, care formează baza dreptului cerut - este identică, fiind reprezentată de sentința civilă nr. 3746/29.04.2010.
Pentru a fi în prezența puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, este necesar ca și obiectele celor două procese să fie identice. Instanța a arătat că dosarul are un obiect diferit față de prezenta acțiune. Astfel reclamanta a solicitat instanței acordarea de daune cominatorii aferente unei întârzieri de 476 de zile în primul dosar, pe când prezenta instanța a fost învestită cu o cerere având ca obiect acordarea de amenzi civile, precum și daune interese corespunzătoare celor 476 de zile de întârziere în executarea sentinței civile nr. nr. 3746/29.04.2010 a Tribunalului București.
S-a apreciat că nu pot fi reținute susținerile pârâtei conform cărora din cuprinsul cererilor rezultă că scopul final urmărit de reclamantă este același. Astfel, instanța trebuie să facă o netă distincție între obiectele celor două procese. Daunele cominatorii reprezintă un mijloc juridic prin care debitorul poate fi determinat să își execute în natură obligația la care este ținut, ele fiind datorate pe zi de întârziere în folosul creditorului. Ele nu pot fi confundate nici nu amenzile reglementate în cuprinsul codului de procedură civilă, la art. 5803 c.p.c., amenzi civile care se achită statului. Daunele-interese reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare ori cu întârziere a obligației de către debitor. Daunele cominatorii, prin funcția lor coercitivă și prin scopul lor, acela de a asigura executarea în natură a obligațiilor, nu se pot identifica cu daunele-interese. Prin aplicarea lor nu se tinde la repararea unui prejudiciu. Pentru toate aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat.
Cu privire la excepția inadmisibilității referitoare la capătul de cerere al reclamantei prin care se solicită pronunțarea unei încheieri irevocabile de către instanță, invocând dispozițiile art. 574 c.p.c., instanța a arătat că suntem în prezența inadmisibilității atunci când reclamanta nu ar avea dreptul de a sesiza instanța, când pretențiile reclamantei nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă, în mod greșit, de către aceasta. Or, instanța analizând pretenția reclamantei cu privire la admisibilitate cererii, observă că nu există impedimente cu privire la rezolvarea fondului acesteia. Faptul că reclamanta a indicat în mod greșit actul prin care instanța urmează să rezolve acțiunea în justiție, nu are repercusiuni asupra admisibilității cererii. Instanța a arătat că solicitarea reclamantei, în cazul în care nu este întemeiată, nu îi poate conferi un drept pe care nu-l are, calea de atac este un beneficiu al legii, iar nu un drept acordat de instanță. Față de toate acestea, instanța a respins și această excepție ca neîntemeiată.
Instanța a respins, de asemenea, ca neîntemeiată excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtă, având în vedere că instanța nu a fost învestită cu soluționarea unei cereri din cele enumerate de către pârâtă în cuprinsul motivării excepții (o hotărâre cu efectul îndreptării, lămuririi sau completării sentinței civile nr. 3746/29.04.2010 a Tribunalului București). Astfel, cadrul procesual a fost stabilit de către reclamanta prin cererea introductivă atât din punct de vedere al faptelor și cererilor pretinse, cât și cu privire la dreptul aplicabil. Suntem în prezența unei cereri întemeiată pe prevederile art. 5803 alin.2 C.proc.civ., iar din analiza cuprinsului acestei prevederi legale, instanța a reținut că reclamanta nu este ținută de un termen de decădere pentru introducerea cererii.
Față de excepția prematurității formulării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese, instanța a reținut că este prematură acea cerere unde dreptul invocat nu este actual, adică este supus unui termen sau unei condiții suspensive. Potrivit art.5803 alin.2 c.p.c., creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese, la momentul în care instanța va fixa amenda cominatorie cu caracter definitiv, anume, dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu. Așadar, textul are în vedere un moment procesual ulterior aplicării amenzii cominatorii cu titlu provizoriu în modalitatea stabilită în art. 5803 alin.1 c.p.c.. Față de împrejurarea că instanța a fost învestită prin prezenta cerere cu problema aplicării amenzilor cominatorii cu titlu provizoriu, excepția prematurității a fost admisă și, pe cale de consecință, cererea principală a reclamantei având ca obiect obligarea la plata de daune-interese a fost respinsă ca prematur introdusă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Privitor la cererea principala, de obligare a pârâtei la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului, instanța a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. 5803 alin. 1 c.p.c., potrivit cu care dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Astfel, din analiza sentinței civile nr.3746/29.04.2010 a Tribunalului București, care constituie titlu executoriu, instanța a observat că pârâta a fost obligată la întocmirea unei adeverințe, astfel suntem în prezența unei obligații de a face ce implică faptul personal al pârâtei, acțiunea neputând fi îndeplinită decât de aceasta. Față de aceste considerente, instanța a admis capătul de cerere și a obligat pârâta la plata, în favoarea statului, a unei amenzi civile în cuantum de 20 de lei pe zi de întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la executarea efectivă a obligației prevăzute în titlul executoriu.
S-a apărat pârâta prin întâmpinare și cererea reconvențională învederând instanței că nu poate îndeplini obligația la care a fost obligată față de conduita reclamantei care, deși notificată în acest sens, refuză să predea o copie a certificatului de naștere al minorei T. N. M.. Instanța a considerat că este necesară analiza legislației incidente în speță. Potrivit art. 1 din OUG 148/2005, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit codului fiscal, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de 2 ani, sau în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani. Așadar, este esențială cunoașterea datei nașterii minorului. Cum singurul act care face dovada acesteia este certificatul de naștere, este necesar ca reclamanta-pârâta T. D. să predea pârâtei-reclamante o copie după certificatul de naștere al minorei. Pentru toate cele ce preced, instanța a admis cererea reconvențională și a obligat în consecință reclamanta-pârâtă”.
Împotriva sentinței civile nr._/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a formulat apel și respectiv, recurs, reclamanta T. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, înregistrate pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, astfel:
„În motivarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr._/03.10.2012 se critică soluția primei instanței sub aspectul modului de soluționare a excepției prematurității capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea intimatei – pârâte la plata daunelor interese.
Se arată în acest sens că acțiunea adresată instanței de judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.5803 alin.2 C.pr.civ., ca urmare a faptului că debitorul nu și-a executat obligația prevăzută în titlul executoriu, de la data comunicării sentinței, respectiv investirii sentinței nr.3746/29.04.2010, trecând mai mult de 6 luni.
Apreciază recurenta că termenul de 6 luni prevăzut la alin.2 este îndeplinit și cu privire la comunicarea somației, urmare a solicitării executării silite în dosarul B. „M. C.” nr.274/2010, executarea silită fiind încuviințată la data de 29.12.2010.
Subliniază recurenta – reclamantă că, în prezent, este în situația de a nu putea beneficia de drepturile prevăzute de OUG nr.148/2005, deși îndeplinește condițiile prevăzute de art.1 ale actului normativ, motiv pentru care, întrucât a epuizat toate căile de rezolvare amiabilă de executare de bună voie a dispozitivului sentinței civile nr.3746/ 2010, solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 47.6100 lei, cu titlu de daune interese.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și urm., art.3041, art.306 alin.2, art.304 pct.9, art.312, art.371 și urm., art.5803 alin.2, art.242 și art.274 C.pr.civ. și OUG nr.148/2005 modificată prin Legea nr.341/2009.
În motivarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr._/03.10.2012 se critică soluția primei instanței sub aspectul modului de soluționare a cererii reconvenționale formulate de intimata – pârâtă S.C. „T. M.-N. Hotel Management” SRL.
În fapt se arată că în considerentele sentinței civile nr.3746/2010, titlul executoriu din prezenta cauză, se indică faptul că în susținerea acțiunii s-a depus la dosar, printre altele și certificatul de naștere . nr._ privind pe T. N. M., fiica reclamantei, astfel că nu se poate reține temeinicia formulării cererii reconvenționale, certificatul de naștere fiind comunicat, iar sentința civilă nr.3746/29.04.2010 fiind pusă în executare pe aspectul obligației de a face, respectiv eliberarea adeverinței din care să rezulte elementele care se referă art.6 alin.1 lit. d, lit. e, lit. i, lit. k din OUG nr.148/2005, modificată prin Lege anr.341/2009.
Recurenta – reclamantă solicită să se rețină diligența de care a dat dovadă în încercarea de a pune în executare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3746/ 2010, precum și faptul că, în prezent, se află în imposibilitatea de a beneficia de drepturile prevăzute de OUG nr.148/2005, deși îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și urm., art.296, art.5803, art.242 și art.274 C.pr.civ. și OUG nr.148/2005 modificată prin legea nr.341/2009.
Cererile au fost legal timbrate cu suma de 5 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar.
Intimata – pârâtă, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, și nici nu s-a prezentat în fața tribunalului.
La termenul de judecată de la data de 26 iunie 2013 tribunalul a calificat prezenta cale de atac ca fiind apelul”.
Prin decizia civilă nr.677/A/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul, pentru următoarele considerente, în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate:
„1. Motivul de apel referitor la greșita admitere a excepției prematurității cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei – pârâte la plata daunelor interese nu poate fi primit.
În acest sens, tribunalul a constatat că potrivit art.5803 alin.2 C.pr.civ. „dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute de alin.1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune – interese, în acest din urmă caz, dispozițiile art.574 sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Astfel, în mod corect a constatat prima instanță că textul de lege citat mai sus are ca premisă neexecutarea obligației de a face într-un termen de 6 luni de la data la care s-a dispus amenda civilă în temeiul art.5803 alin.1 C.pr.civ. Or, odată ce prin sentința criticată s-a dispus aplicarea amenzii civile, în mod corect cererea apelantei – reclamante de obligare a intimatei – pârâte la plata daunelor interese a fost apreciată ca prematură.
Apelanta – reclamantă este în eroare când susține că termenul de 6 luni prevăzut de art.5803 alin.2 C.pr.civ. curge de la data comunicării somației de către executorul judecătoresc, textul de lege fiind foarte clar în sensul curgerii termenului de la data la care debitorului i s-a aplicat amenda civilă în temeiul art.5803 alin.1 C.pr.civ.
Pe cale de consecință criticile formulate de apelanta – reclamantă cu privire la modul de soluționare a excepției prematurității sunt nefondate.
2. Motivul de apel privitor la greșita admitere a cererii reconvenționale nu poate fi, de asemenea, primit.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.148/2005, cu modificările ulterioare, „Pentru copiii născuți, adoptați, încredințați în vederea adopției, luați în plasament, în plasament în regim de urgență sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului ori producerii evenimentelor menționate, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară reprezentând 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni”, iar potrivit art.8 din același act normativ, printre documentele necesare acordării îndemnizației este și adeverința eliberată de angajator care să ateste îndeplinirea condițiilor legale.
În vederea obținerii respectivei adeverințe apelanta – reclamantă a chemat în judecată intimata – pârâtă în dosarul nr._/3/2009 al Tribunalului București, cererea sa fiind admisă prin Sentința civilă nr.3746/29.04.2010 pronunțată de Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale.
În respectivul dosar, din considerentele sentinței, rezultă că apelanta –reclamantă a prezentat certificatul de naștere al minorei T. N. M., însă depunerea respectivul act într-un dosar al instanței nu echivalează cu comunicarea cestuia către intimata – pârâtă.
Din considerentele sentinței civile nr.3746/29.04.2010 rezultă că intimata – pârâtă avea cunoștință de nașterea minorei T. N. M., aspect necontestat de părți, dar în vederea emiterii adeverinței prevăzute de art.8 din OUG nr.148/2005 apelanta trebuia să comunice angajatorului o copie a certificatului de naștere al minorei, în vederea întocmirii actului conform dispozițiilor legale și ținerii unor evidențe corecte de către angajator.
Deși susține că a comunicat intimatei – pârâte copie a certificatului de naștere al minorei, la dosarul cauzei (cu excepția mențiunii din considerentele sentinței civile nr.3746/29.04.2010) nu s-a prezentat nicio dovadă din care să rezulte aspectele susținute prin cererea de apel.
În atare condiții, reținând că apelata – reclamantă nu a comunicat intimatei – pârâte copie a certificatului de naștere al minorei T. N. M., tribunalul a constatat că și cel de-al doilea motiv de apel nu este întemeiat”.
Împotriva deciziei civile nr.677/A/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, a formulat recurs reclamanta T. D., criticând-o pentru nelegalitate cu invocarea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în condițiile art.312 alin.3 C.proc.civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, pe aspectul soluției de admitere a excepției prematurității pe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune interese, având în vedere, atât comunicarea certificatului de naștere al minorei T. N. M. . nr._, prin notificarea, cu adresa de înaintare către intimată, dar și în cadrul desfășurării dosarului nr._/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cât și încuviințarea executării silite a sentinței civile nr.3476/29.04.2010, intimata fiind somată la executarea de bună voie a obligației, pe care n-a îndeplinit-o cu rea-credință în condițiile art.371 și urm. C.proc.civ. – respectiv dispozitivul sentinței – titlul executoriu.
Se precizează că în cauză nu sunt incidente prevederile art.312 alin.5 C.proc.civ., ci dimpotrivă, prevederile art.312 alin.3 C.proc.civ., care impun modificarea hotărârii atacate și rejudecarea, atât timp cât fondul pricinii a fost devoluat, în aprecierea reclamantei.
Instanța de apel, prin decizia nr.677/2012 a respins apelul și cu privire la critica vizând greșita admitere a cererii reconvenționale, aplicând în mod eronat legea, întrucât la dosarul pricinii există dovada comunicării certificatului de naștere al minorei T. N. M. prin executorul judecătoresc, cu scrisoare recomandată, personal prin registratura intimatei.
Potrivit art.8 din O.U.G. nr.148/2005, respectiv art.34 alin.5 din Codul Muncii, angajatorul are obligația generală de a elibera, la cererea angajatului, documente care să certifice situația acestuia.
Pentru că pârâta nu i-a răspuns în nici un fel solicitărilor reclamantei, aceasta a formulat notificarea prin B. „T. G.” către intimata angajatoare, cu cererea privind eliberarea actelor necesare „obținerii indemnizației pentru creștere copil” și totodată, și cu privire la cazul de suspendare raporturi de muncă, respectiv având în vedere nașterea minorei T. N. M..
Certificatul de naștere al minorei s-a depus la dosarul nr._/3/2009 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.3746/29.04.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale – titlul executoriu ce nu a fost pus în executare de către pârâtă, dar și în dosarul de executare și în notificările adresate prin executorii judecătorești, intimatei.
În aceste condiții, nu se poate spune că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la daune interese pentru neexecutarea obligației impuse în titlul executoriu – sentința civilă nr.3476/29.04.2010, ar fi prematură.
Prin sentința civilă nr.3746/29.04.2010 – titlul executoriu, pârâta a fost obligată să-i elibereze reclamantei adeverință din care să rezulte, pentru perioada de 12 luni, anterioară nașterii minorei T. N. M. (30.08.2009), elementele la care se referă – art.8 alin.1 lit.d), 2), i), k) din O.U.G. nr.148/2005, modificată prin Legea nr.341/2009 – pârâta refuzând și executarea de bună voie și în cadrul executării silite să-și îndeplinească obligațiile în sensul arătat din titlul susmenționat.
Recurenta se află astfel în situația de a nu putea beneficia de drepturile prevăzute de O.U.G. nr.148/2005, deși îndeplinește condițiile prevăzute de art.1 din acest act normativ.
Urmează ca instanța să admită recursul cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 47.600 lei cu titlu de daune interese, cu cheltuieli de judecată.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
În sprijinul recursului, recurenta reclamantă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând un set de acte la dosar cu borderou având menționate: cererea recurentei în vederea emiterii adresei de salariat, adeverința nr._/23.10.2009 a Agenției Municipale pentru ocuparea Forței de Muncă București, adeverință eliberată la 13.09.2009 cu privire la existența raporturilor de muncă dintre părți, contractul individual de muncă, certificatul de naștere ._ privind pe T. N. M., fiica reclamantei, sentința civilă nr.5927/2009 a Tribunalului București – Secția a VIII-a, notificarea adresată de reclamantă pârâtei, însoțită de înscrisuri, inclusiv certificatul de naștere susmenționat al minorei, adresa RP/2740/19.10.2009 a C.N.A.S., corespondență, acte notificări, protocol – probe încuviințate potrivit art.305 C.proc.civ. și comunicate și intimatei (sublin.red.).
Constatând că în setul de înscrisuri astfel cum s-a depus, lipsește certificatul de naștere al copilului susmenționat de recurentă în borderoul însoțitor, Curtea a pus în vedere recurentei la termenul din 25.11.2013 să depună la dosar actul de naștere al minorei T. N. M., act ce s-a depus pentru termenul din 10.02.2014 – certificat de naștere . nr._ emis la 02.09.2009 de Consiliul local sector 2 București pe numele T. N.-D. născută la data de 30.08.2009, fiica lui T. Nicușor-I. și T. D., înscris în Registrul stării civile sub nr.4103 al Sectorului 2 București (fila 87 dosar recurs) – certificat pentru conformitate cu originalul potrivit art.112 C.proc.civ. – comunicat și intimatei angajatoare la termenul acordat – 10.03.2014, de către instanță (fila 90 doar recurs).
S-au depus și note scrise de către recurentă la dosar, în sensul admiterii recursului, astfel cum a fost motivat și judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.proc.civ.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că nelegalitatea respingerii apelului cu privire la critica vizând modul de soluționare a excepției având ca obiect prematuritatea vizând cererea de acordare a daunelor interese, nu poate fi primită, în raport de prevederile art.574 C.proc.civ., astfel cum au reținut cele două instanțe de fond și de apel, cererea fiind direct legată de modul definitiv și irevocabil al soluționării cererii reconvenționale.
Or, cea de-a doua critică din recurs privește greșita admitere a cererii reconvenționale, referitoare la obligarea reclamantei la predarea către societatea angajatoare a certificatului de naștere al minorei T. N. M., în condițiile în care, certificatul copilului s-ar fi depus în dosarul în care s-a pronunțat sentința ce constituie titlul executoriu, dar și prin somație și notificarea intimatei prin executorul judecătoresc.
Astfel cum s-a reținut de către instanța de apel, depunerea certificatului la dosar în care s-a pronunțat titlul executoriu nu echivalează cu depunerea lui alăturat cererii către angajator, cu întreaga documentație necesară potrivit art.8 din O.U.G. nr.148/3.11.2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului care enumeră actele însoțitoare ale cererii, între care b) – certificatul de naștere al copilului, l) – alte acte necesare prevăzute în Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr.148/2005.
Potrivit art.6 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr.148/2005 – aprobate prin H.G. nr.1025/2006, indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pe bază „de cerere, însoțită în mod obligatoriu de copia actului de identitate al solicitantului și a certificatului de naștere al copilului…”, iar în art.7 alin.1 din Normele metodologice se precizează: „Concediul pentru creșterea copilului, prevăzut la art.1 alin.(1) din Ordonanța de Urgență, se acordă, pe bază de cerere, aprobată de către angajatorul la care își desfășoară activitatea persoana îndreptățită” (sublin.red.).
Or, aprobarea de către angajator impune ca cererea să fie însoțită de documentația necesară pentru verificarea condițiilor legale, prevăzute de art.8 din O.U.G. nr.148/2005, între acestea, obligatoriu trebuind a fi depus și certificatul de naștere al copilului.
Iar Normele metodologice susmenționate se complinesc la rândul lor cu prevederile Ordinului nr.68/4.02.2009 privind aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr.148/2005, emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Speciale, pe care fiecare angajator, așadar și intimata în cauză trebuie să le respecte în vederea verificării cerințelor legale pentru drepturile copilului solicitate, pe baza documentației legale, spre a-și da acordul la cererea formulată, în condițiile legii.
Somațiile și notificările în dosarul de executare invocate nu fac dovada certă a depunerii la intimata angajatoare a certificatului de naștere al minorului, astfel cum prevede legea ca și în prezenta cauză, la fond și apel, astfel cum s-a observat anterior recursului, de către instanța de apel, iar după recurs, de către Curtea de Apel București, motiv pentru care s-a și dispus prezentarea de către recurentă a acestui act de naștere, procedându-se la comunicarea unei copii către intimata angajatoare.
Iar executarea privea eliberarea adeverinței din care să rezulte, pentru perioada de 12 luni, anterioară nașterii minorei T. N. M. (30.08.2009), elementele la care se referă art.8 alin.1 lit.d), art.2 lit.i), k) din O.U.G. nr.148/2005 modificată prin Legea nr.341/2009, fiind necesară alăturarea cererii, a actului respectiv de naștere, obligatoriu potrivit legii, astfel cum s-a arătat, motiv pentru care, în mod legal, instanțele au admis în acest sens cererea reconvențională a intimatei angajatoare.
Având în vedere considerentele reținute, potrivit art.312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, T. D., împotriva deciziei civile nr.677/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. T. M. N. HOTEL MANAGEMENT S.R.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/07.04.2014
---------------------------------------
T.B.- Secția a III-a – L.C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 815/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 467/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
