Partaj judiciar. Decizia nr. 1957/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1957/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 2262/303/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1957R
Ședința publică de la 19 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - PAVEL FILIP
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.354A/05.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți V. Lucreția, V. N. și V. V. S., cauza având ca obiect „partaj judiciar”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant V. V. S. personal și asistat de avocat M. Birisiu, cu împuternicire avocațială la dosar, intimatele-reclamante V. Lucreția și V. N. reprezentate de același avocat, lipsind recurentul-pârât M. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că recurentul-pârât a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, ordinul de plată nr.9680/28.11.2014 în valoare de 480 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Intimații-reclamanți au depus întâmpinare, a cărei copie a fost comunicată recurentului-pârât.
Apărătorul intimaților-reclamanți invocă excepția nulității recursului, apreciind că recurentul-pârât nu a formulat critici propriu-zise la hotărârea atacată și motivele formulate nu se pot încadra în dispozițiile prevăzute de art.304 C.pr.civ.
Curtea acordă cuvântul și pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.8498 din 18.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București s-a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții V. Lucreția, V. V. S. și V. N., în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar General, și S.C. Orizont S.A.; s-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamanților și pârâtului M. București prin Primar General cu privire la imobilul teren situat în București . (fostă ., sector 6; s-a atribuit reclamanților în deplină proprietate și posesie lotul nr.1 din varianta 1 a raportului de expertiză întocmit de expertul B. C., lot care este în suprafață de 207,71 mp și este delimitat de punctele 10, 11, 12, 13, 14, 15, 40, 16, 17, 18, 19, 20 în anexa 2 a raportului de expertiză menționat, aflată la fila 110 dosar; s-a atribuit pârâtului M. București prin Primar General în deplină proprietate și posesie lotul nr.2 din varianta 1 a raportului de expertiză întocmit de expertul B. C., lot care este în suprafață de 185,24 mp și este delimitat de punctele 11, 21, 22, 23, 41, 24, 17, 16, 40, 15, 14, 13, 12 în anexa 2 a raportului de expertiză menționat, aflată la fila 110 dosar; a obligat reclamanții la plata către pârât a sumei de 11.720,75 lei, cu titlu de sultă; s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. Orizont S.A., pentru lipsa calității procesuale pasive; a obligat pârâtul M. București prin Primar General la plata către reclamanți a sumei de 6679,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamanților privind obligarea pârâtului M. București prin Primar General la plata sumei de 6679,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond analizând materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/11.12.1971 de notariatul de Stat al Sectorului 7 București, V. Lucică și V. Lucreția au cumpărat de la M. T. construcția reprezentând corpul „A” amplasată pe partea stângă a terenului situat în București ., sector 7, împreună cu o cotă parte indiviză de ½ din suprafața terenului de 394,46 mp.
Astfel cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr.2281/15.11.1994 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 6 București de pe urma defunctului V. Lucică decedat la data de 04.04.1994, au rămas ca moștenitori V. Lucreția, în calitate de soție supraviețuitoare, V. V. S. și V. N. în calitate de descendenți.
Potrivit adresei nr._/2370/12.03.2010 emisă de Primăria Municipiului București, Serviciul Nomenclatură Urbană . poartă denumirea de ..
Prin decizia nr.1850/17.11.1977 a Consiliului Popular al Municipiului București s-a dispus trecerea cu plată în proprietatea statului, începând cu data de 1.04.1974, a locuințelor situate în corpul B din . și terenul aferent construcției în suprafață de 279,20 mp.
Coroborând actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/11.12.1971 de Notariatul de Stat al Sectorului 7 București cu decizia nr.1850/17.11.1977 a Consiliului Popular al Municipiului București, precum și cu susținerile expertului B. C. ( fila 108 dosar ) instanța reține că putea trece în proprietatea statului numai cota de ½ din suprafața de 394,46 mp și nu 279,20 mp. Mai mult, expertul a arătat că nu poate identifica în teren suprafața de 279,20 mp., schițele anexe la decizia nr.1850/17.11.1977 a Consiliului Popular al Municipiului București referindu-se la construcția corp B de clădire și nu la suprafața terenului.
Instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză în urma măsurătorilor s-a stabilit că terenul ce face obiectul litigiului are o suprafață de 392,95 mp.
Potrivit adresei nr.7004/15.03.2010 pronunțată de Primăria Sectorului 6 București Serviciul cadastru Fond Funciar cota de ½ din terenul situat în București, . nr.22, sector 6 reprezintă domeniul privat al Municipiului București, revendicabil.
Prin urmare, cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în București . (fostă ., sector 6 este proprietatea reclamanților, cealaltă cotă de 1/2 aparținând pârâtului.
Instanța a constatat față de situația mai sus expusă, că numai reclamanții și pârâtul au dovedit că au un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, că deși potrivit adresei aflate la fila 46 dosar rezultă că pentru o suprafață de 26 mp din incinta terenului situat la nr.22 pe . a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate N. D., prin sentința civilă nr.1518/05.03.2008 rămasă irevocabilă la data de 17.04.2008 s-a stabilit că N. D. nu este și nu a fost vreodată proprietarul terenului situat în București, ., astfel că nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate.
Din depoziția martorei N. E. M. a rezultat că reclamanții în urmă cu 4 ani au edificat un gard care delimitează cota care li se cuvine din terenul în litigiu.
Potrivit art. 728 din Codul civil „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii”.
Ținând însă seama de faptul că părțile au cerut partajul doar în raporturile dintre reclamanți și pârât, nu și între reclamanți, instanța va pronunța ieșirea din indiviziune numai între părțile aflate pe o poziție contradictorie în proces, nu și între reclamanți, care vor rămâne în indiviziune.
Aceștia dețin împreună o cotă de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului menționat mai sus.
În privința valorii imobilului instanța a reținut că expertul desemnat în cauză a folosit 2 metode de evaluare, respectiv metoda 1 ( a comparației directe) și metoda 2 ( a valorii de circulație), prin prima metodă prețul fiind de 244 euro/mp, iar prin a doua de 246 euro/mp, iar la stabilirea sultei a avut în vedere media de 245 Euro/mp, părțile necontestând modul în care s-a evaluat bunul și nici modalitatea de stabilire a sultei.
În ceea ce privește atribuirea loturilor instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 6739 din codul de procedură civilă respectiv, mărimea cotei părți cuvenite fiecăruia, natura bunului, faptul că reclamanții au îngrădit partea care au apreciat că reprezenta cota de ½ din imobilul în litigiu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.728, având în vedere și criteriile prevăzute de art. 6739 din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile art.742 din Codul civil, instanța va dispune ieșirea din indiviziune a reclamanților și pârâtului M. București prin Primar General cu privire la imobilul teren situat în București . (fostă ., sector 6, va atribui reclamanților în deplină proprietate și posesie lotul nr.1 din varianta 1 a raportului de expertiză întocmit de expertul B. C., lot care este în suprafață de 207,71 mp și este delimitat de punctele 10, 11, 12, 13, 14, 15, 40, 16, 17, 18, 19, 20 în anexa 2 a raportului de expertiză menționat, aflată la fila 110 dosar și pârâtului M. București prin Primar General în deplină proprietate și posesie lotul nr.2 din varianta 1 a raportului de expertiză întocmit de expertul B. C., lot care este în suprafață de 185,24 mp și este delimitat de punctele 11, 21, 22, 23, 41, 24, 17, 16, 40, 15, 14, 13, 12 în anexa 2 a raportului de expertiză menționat, aflată la fila 110 dosar.
În temeiul art.6735 alin.2 din Codul de procedură civilă se vor obliga reclamanții la plata către pârât a sumei de 11.720,75 lei, cu titlu de sultă.
Față de soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. Orizont S.A. instanța va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. Orizont S.A., pentru lipsa calității procesuale pasive.
În privința cheltuielilor de judecată ocazionate de procesul de partaj, instanța constată că numai reclamanții au făcut dovezi în acest sens, privind plata sumei de 13.358,86 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert .
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtul M. București și reclamanții V. Lucreția, V. V. S. și V. N..
Prin decizia civilă nr.354 A din 05.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a Civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de M. București, s-a admis apelul declarat de reclamanții V. Lucreția, V. V. S. și V. N. și în consecință s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a admis în tot cererea de chemare în judecată s-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură către reclamanți a terenului situat în București, . nr.22, sector 6, în suprafață de 393 mp, identificat conform raportului de expertiză topo întocmit de expert Mitelea I. cu o valoare de circulație de 190.324 lei și obliga reclamanții la plata către pârât a sumei de 95.162 lei cu titlu de sultă. A fost obligat M. București la plata sumei de 2340 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a constatat următoarele:
Apelul declarat de apelanții reclamanți V. Lucreția, V. V. S. și V. N. este fondat.
Motivul 1 de apel este întemeiat și va conduce la schimbarea sentinței apelate, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.
Astfel, raportul de expertiză topografică a concluzionat că suprafața terenului în litigiu este de 393 mp, iar acesta nu este comod partajabil în natură, avându-se în vedere prev. HG nr. 525/1996, conform căreia se impune o deschidere minimă de 10 ml front la ., iar în cauză acesta nu poate fi asigurat.
Ca atare, atât timp cât partajarea în natură nu poate fi dispusă fără a scădea în mod considerabil valoarea ambelor loturi, care ar deveni neconstruibile, se impune atribuirea terenului în totalitate către una dintre părți, respectiv către apelanții reclamanți, aceștia fiind, de altfel, singurii care au solicitat atribuirea.
Tribunalul subliniază că argumentul apelantului pârât în sensul că în acest fel ar fi prejudiciat dreptul de proprietate al municipalității nu este fondat, atât timp cât în patrimoniul acesteia va intra sulta care va fi stabilită de către instanță.
Pe de altă parte, nici argumentul referitor la existența pe teren a unei clădiri a municipalității nu este fondat, raportul de expertiză construcții subliniind cu claritate că acest corp de clădire are porțiuni de pereți și acoperiș parțial prăbușiți, fără geamuri, cu uși dislocate, astupate cu bucăți de tablă sau cartoane, iar zidăria este într-o formă foarte avansată de pierdere a stabilității, în ansamblu construcția aflându-se într-o stare de precolaps avansat, cu pericol iminent de prăbușire.
Față de aceste aspecte, Tribunalul a apreciat că se impune ca sistarea stării de coproprietate să se facă prin atribuirea întregului imobil către apelanții reclamanți, care vor fi obligați la plata către apelantul pârât a contravalorii cotei sale de ½, stabilită prin raportul de expertiză construcții.
Motivul 2 de apel nu este fondat.
Dispozitivul instanței de fond referitor la cheltuielile de judecată nu este contradictoriu – astfel, conform principiului că, în partaj, cheltuielile de judecată se suportă de ambele părți, instanța de fond a acordat ½ din cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți și a respins solicitarea de acordare și a celeilalte cote de ½, aparenta contradictorialitate rezultând doar din faptul că suma care a fost acordată cu titlu de cheltuieli de judecată și suma care a fost respinsă au aceeași valoare, ca urmare a faptului că, în speță, cotele părților sunt egale.
Apelul declarat de apelantul-pârât M. București, prin Primarul General este nefondat.
Motivul 1 de apel, prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților privind suprafața de teren de 92,45, este nefondat.
Astfel, actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/11.12.1971 de Notariatul de Stat al Sectorului 7 București, V. Lucică și V. Lucreția au cumpărat de la M. T. construcția reprezentând corpul „A” amplasată pe partea stângă a terenului situat în București ., sector 7, împreună cu o cotă parte indiviză de ½ din suprafața terenului de 394,46 mp (conform concluziilor raportului de expertiză topo efectuat în faza apelului, acesta are suprafața de 393 mp). În consecință, terenul aferent corpului A de clădire avea suprafața de 197,23 mp.
Pe de altă parte, prin decizia ulterioară nr.1850/17.11.1977 a Consiliului Popular al Municipiului București s-a dispus trecerea cu plată în proprietatea statului, începând cu data de 1.04.1974, a locuințelor situate în corpul B din . și terenul aferent construcției în suprafață de 279,20 mp.
În mod corect a apreciat instanța de fond că menționarea suprafeței de 279,20 mp în decizia nr.1850/17.11.1977 nu poate fi decât o eroare materială, atât timp cât, din suprafața totală de teren, nu se putea prelua de stat decât cota de ½, care reprezenta o suprafață de 197,23 mp.
Motivul 2 de apel este nefondat, pe acest aspect rămânând pe deplin valabile considerentele expuse la soluționarea motivului 1 din cadrul apelului declarat de apelanții reclamanți.
Motivul 3 de apel este de asemenea nefondat, și în acest caz urmând a fi avute în vedere argumentele expuse în cadrul soluționării apelului declarat de apelanții reclamanți, motivul 2.
În plus, Tribunalul a apreciat că nu se impune cenzurarea cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de fond în condițiile art. 274 alin. 3 C.p.c., întrucât cea mai mare majoritate a acestora reprezintă taxă de timbru, iar acestea nu pot fi reduse, conform prev. art. 274 alin. 2 C.p.c.
Față de aceste considerente în fapt și în drept, în baza art. 296 C.p.c.,Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât M. București, prin Primarul General și va admite apelul declarat de apelanții reclamanți V. Lucreția, V. V. S. și V. N..
În consecință, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în tot cererea de chemare în judecată, va dispune ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură către reclamanți a terenului situat în București, ., nr. 22, sector 6, în suprafață de 393 mp., identificat conform raportului de expertiză topo întocmit de expert M. I. pe care îl omologhează ca atare cu valoare de circulație 190.324 lei și va obliga reclamanții la plata către pârât a sumei de 95.162 lei cu titlu de sultă, va menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâtul M. București, iar reclamanții au formulat întâmpinare.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sinteză s-au susținut următoarele:
Printr-un prim motiv s-a susținut ca nelegal s-a reținut existența stării de indiviziune asupra imobilului.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut ca eronat s-a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu există vreo culpă procesuală a Municipiului București.
În subsidiar s-a solicitat aplicarea art.243 alin.3 Cod procedură civilă.
La termenul de astăzi s-a pus în discuție excepția nulității recursului invocată de intimații reclamanți.
Excepția este nefondată pentru următoarele argumente. Din examinarea cererii de recurs se poate constata că s-a invocat că motivul de nelegalitate încălcarea dispozițiilor art.728 Cod civil, cu argumentul că nu ar exista o stare de indiviziune, rezultând deci că s-a invocat un motiv de nelegalitate astfel că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.3021 lit.c Cod procedură civilă, motiv pentru care excepția de nulitate a recursului va fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul recursului, primul motiv de recurs este nefondat, în condițiile în care prin actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/11.12.1971 reclamanții au dobândit și o cotă parte indiviză de ½ din suprafața de teren de 394.46 mp, restul cotei fiind proprietate privată a recurentei pârâte.
Rezultă deci că a existat o stare de indiviziune și deci critica este nefondată.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, astfel cum a fost formulat și dezvoltat. Critica este nefondată pentru că art.274, arată expres că cel căzut în pretenții va fi obligat la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cum cel căzut în pretenții este M. București, soluția instanței de apel este legală.
În ce privește solicitarea aplicării art.274(3) Cod procedură civilă se constată că în faza apelului reclamanții au depus 480 lei taxă judiciară și 2006 lei onorariu de expertiză, iar instanța a dispus doar obligarea la plata sumei de 2340 lei.
Potrivit art.274(3) instanța poate micșora doar onorariile de avocat. Cum sumele arătate nu sunt onorarii de avocat, nu se poate face aplicarea art.274(3) Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste argumente, nefiind incidente art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.354A/05.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți V. Lucreția, V. N. și V. V. S..
Obligă recurentul la 2000 lei cheltuieli de judecată către V. V. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored. MȘ/ 2 ex.
9.01.2015
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1593/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 96/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
