Evacuare. Decizia nr. 388/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 2395/1748/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.388R
Ședința publică de la 21 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. C.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți B. F. și B. G., împotriva deciziei civile nr.26A/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. O. și B. V., intimații-pârâți B. C., B. C., B. E., B. F., B. L., B. V. și intimata-intervenientă ., cauza având ca obiect „evacuare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții-pârâți reprezentați de avocat M. N., cu împuternicire de substituire la dosar, intimații-reclamanți reprezentați de avocat D. Ș., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații-pârâți și intimata-intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurenților-pârâți invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Apărătorul intimaților-reclamanți invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii reconvenționale, fără cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Cornetu la data de 20.06.2008 reclamanții B. V. și B. O. în contradictoriu cu pârâții B. G., B. F., B. V., B. F., B. E., B. C., B. C., B. L. și cu intervenienta . au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în comuna Dobroiești, ..14, județul Ilfov, pe care pârâții îl ocupă fără forme legale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului amintit, iar pârâții, sunt fratele reclamantului și soția acestuia împreună cu copiii.
În momentul de față conviețuirea cu pârâții nu mai este posibilă datorită spațiului restrâns și a atitudinii necorespunzătoare a pârâților.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 114/1996.
Prin sentința civilă nr.1674/28.04.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ /2011 a fost admisă cererea principală formulată de reclamanții - pârâți B. V., B. O. și a fost admisă cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt proprietari codevălmași ai imobilului situat în comuna Dobroiești, ..14, județul Ilfov. Neavând unde locui, fratele reclamantului a fost lăsat, împreună cu membrii familiei sale, să locuiască într-una din cele trei camere ale imobilului reclamanților. Pe parcurs familia fratelui a devenit tot mai numeroasă și deranjantă, ignorând conceptul de pașnică și bună conviețuirea, comportându-se ca proprietari într-un loc unde erau doar tolerați. Din probele administrate a reieșit faptul că pârâții nu dețineau nici un titlu locativ, astfel că instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei ca neîntemeiată.
A admis cererea principală si a dispus evacuarea pârâtei reclamante din imobilul construcție veche situat în comuna Dobroiești, ..14. A admis cererea reconvențională constatand că pârâtii reclamanti au dobândit dreptul de proprietate pentru o cameră de locuit, respectiv că pârâți reclamanți sunt constructori de bună credință asupra unei camere de locuit(a treia); au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel apelanții B. V., B. O. solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate, admiterea cererii principale cu consecința evacuării pârâților din întreg imobilul situat în Dobroiești, ..14, jud. Ilfov, respingerea in totalitatea ei a cererii reconvenționale, formulată de pârâții B. G. și B. F., obligarea intimaților pârâți, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata făcute de către reclamanți la fond și apel.
Prin decizia civilă nr.26 A/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă s-a admis apelul formulat de apelanții B. V., B. O. împotriva sentinței civile nr.1674/28.04.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimații B. G.,B. F., B. V., B. F., B. E., B. C. B. C., B. L., intervenienta .; s-a schimbat în tot sentința apelata în sensul că s-a admis în parte acțiunea principală formulata de reclamantii B. V., B. O. în contradictoriu cu pârâții B. G.,B. F., B. V., B. F., B. E., B. C., B. C., B. L.;s-a dispus evacuarea paraților din camera 3 aflată în compunerea corpului de clădire ridicat în anul 1910 (corp format din doua camere si un vestibul), cameră situată la adresa din com. Dobroesti, ..14, jud. Ilfov si identificată în anexa la raportul de expertiza construcții – fila 175 dosar de fond; s-a respins cererea de evacuare a pârâților din restul imobilului ca neîntemeiata; a obligat pârâții în solidar la plata către reclamanților a sumei de 1.504,15 lei reprezentând cheltuieli de judecata; s-a admis în parte cererea reconvenționala precizata formulata de paratii-reclamanti B. G. si B. F.; s-a admis în parte cererea de chemare in judecata a intervenintei . formulata de paratii-reclamanti B. G. si B. F.; s-a respins ca rămasă fara obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților-parați pe capetele din cererea reconventională astfel cum a fost precizată prin acțiunea depusa la 25.06.2009, respectiv pe capetele privind constatarea calității de constructori a paraților-reclamanți, stabilirea drepturilor de superficie si de servitute; s-a respins capătul de cerere reconventionala formulat in contradictoriu cu reclamantii-parati prin care se solicită dobândirea dreptului de proprietate asupra camerei 3, din construcția edificata in 1910, prin efectul uzucapiunii ca neîntemeiat;s-a constatat că, în contradictoriu cu intervenienta .,pârâții-reclamanți B. G. si B. F. au calitatea de constructori de bună credință asupra corpului de clădire edificat in anul 2002 (provenit din reamenajarea fostei magazii/grajdului, format din două camere), construcție situată la adresa din com. Dobroesti, ..14, jud. Ilfov si identificată in anexa la raportul de expertiza construcții –fila 176 dosar de fond;s-a respins ca neîntemeiate capetele din cererea reconvențională precizată privind dreptul de superficie si dreptul de servitute, capete formulate in contradictoriu cu intervenienta .;s-a respins ca neîntemeiat capatul din cererea reconventionala privind obligarea reclamantilor-parati la plata cheltuielilor de judecata; a obligat intimatii parati B. să plătească apelantilor-reclamanti suma de 1.285 lei reprezentând cheltuieli de judecata făcute în apel.
Instanța de apel a reținut că reclamanții au permis pârâților B. G. si B. F., precum si copiilor acestora să locuiască in camera 3 din imobilul susmenționat, incă din anul 1981, in acest sens fiind adeverința emisă paratului-reclamant B. G. (f.63) precum si contractul separat încheiat de acesta pentru racordare la alimentarea cu energie electrica încheiat de acesta in 1998-1999 (f.66-72).
Astfel cum au recunoscut chiar parații, nu au plătit reclamanților chirie pentru camera 3 in care au locuit.
Tribunalul a observat că prin cererea reconvențională si cererea de chemare in judecata a altor persoane, formulata in temeiul art.57 C.p.c., astfel cum a fost precizată sub aspectul cadrului procesual activ si pasiv (forma inițială -f.24-33, prima precizare f.48, a doua precizare –f.88) parații-reclamanți B. G. si B. F. au solicitat: 1. ca in contradictoriu cu reclamanții să se constate că au dobândit proprietatea asupra camerei 3 (ultima camera din construcția cumpărată de reclamanți) prin uzucapiunea de lungă durată; 2. in contradictoriu cu intervenienta . să se constate că: A.sunt constructorii de bună credință ai camerei de locuit edificată în continuarea casei reclamanților; B. că au un drept de superficie asupra terenului ocupat de cele două camere de locuit si C. că au un drept de servitute asupra unui drum de acces cu lățime de circa 1 m spre .>
Tribunalul a constatat că pentru a dobândi posesia pârâții trebuiau să facă dovada întrunirii ambelor elemente constitutive, respectiv elementul material al posesiei (contactul direct cu bunul concretizat in deținerea lucrului, săvârșirea de acte de folosință, efectuarea unor transformări, modificări sau completări ale bunului) și cel intențional (intenția in voința celui care stăpânește bunul de a efectua aceasta stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca un proprietar ori ca titular al altui drept real).
Astfel, dacă în privința primului element, din probe a reieșit cu claritate că pârâții au folosit camera 3 începând din anul 1981 si până in prezent, aducându-i modificări, sub aspectul elementului intențional tribunalul reține că pârâții au fost lăsați de reclamanți să locuiască in respectiva încăpere, iar din susținerile pârâților rezultă că aceștia nu au plătit niciodată chirie reclamanților. Deci, pârâții au avut calitatea de toleranți, dat fiind si relația de rudenie dintre ei.
Tribunalul a apreciat că aceasta manifestare de voință a paraților nu este suficientă pentru a se încadra în dispoz. art. 1858 pct 2 C.civ, întrucât folosința camerei 3 s-a făcut timp îndelungat dar cu acordul proprietarilor si in mod gratuit. Nu pot fi calificate acte de rezistență nici: 1. încheierea de către B. G. a contractului separat la racordarea cu energie electrica întrucât o astfel de solicitare presupune in prealabil existența acordului proprietarului imobilului (in cererea din 1998 se solicita racordarea la energie electrica pentru locuinta noua -f.96 iar in cererea din 1999 se solicita de parat aprobarea la racordarea unei legături electrice provizorii in . pe o durata de 2 luni (f.97); 2- plata de către paratul B. G. a impozitelor (casa si teren) pe anii 2003 si 2008 (f.100-101) deoarece nu are caracter de continuitate.
Ca atare, parații-reclamanți fiind simpli detentori nu au exercitat o posesie in accepțiunea art. 1864 C.civ astfel ca nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra camerei 3 identificată in raportul de expertiza construcții, fiind de prisos analiza de către tribunal a utilității posesiei. Pe cale de consecință va fi respins ca neîntemeiat primul capăt din cererea reconvențională.
Cu privire la constatarea calității paraților-reclamanți de constructori de bună credintă asupra camerei 4 (se are in vedere clădirea identificată de expertul constructor ca fiind edificată in anul 2002) tribunalul a reținut anterior că terenul de 400 mp, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți in anul 1983, a trecut in proprietatea statului conform art.30 al.2 din Legea nr.58/1974 si se află în prezent, în domeniul privat al Comunei Dobroesti dat fiind faptul că proprietarii casei nu au înțeles să uzeze de dispozițiile Legii nr.18/1991, chiar dacă plătesc impozit si pe teren începând cu anul 2001, (istoric de rol fiscal f.145-146).
Din depozițiile martorilor, coroborate cu constatările expertului constructor, reiese cu claritate că parații-reclamanți au reamenajat in anul 2002 cu materiale proprii si pe cheltuiala lor fosta magazie/grajd, edificând astfel corpul de clădire format în prezent din două camere), de la adresa din com. Dobroesti, ..14, jud. Ilfov, identificată in anexa la raportul de expertiza construcții –fila 176 dosar de fond.
Relativ la stabilirea dreptului de superficie asupra terenului aferent construcției edificată in anul 2002, tribunalul constată că nefiind proprietarii corpului edificat in anul 2002 parații-reclamanți nu pot invoca instituirea dreptului de superficie asupra terenului aferent construcției.
Asupra servituții de trecere cu o lățime de 1 m de la construcția edificată in anul 2002 de paratii-reclamanti pana la stradă, pe terenul aparținând intervenientei .-se la dispoz. art.616 C.civ de la 1864, potrivit cărora „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona” constată că solicitarea este neîntemeiată întrucât parații-reclamanți nu sunt proprietarii nici ai terenului înfundat si nici ai construcției din 2002.
Revenind la solicitarea reclamanților de evacuare a paraților-reclamanți B. G. si B. F., precum si a paraților B. V., B. F., B. E., B. C. B. C. B. L. din întreg imobilul situat in com. Dobroesti, ..14, tribunalul, raportat la situația de fapt si drept reținută anterior, apreciază că acțiunea principala este întemeiată, conform art.1410 coroborat 1560 C.civ, doar in parte, si anume pentru camera 3 aflată in compunerea corpului de clădire ridicat in anul 1910, întrucât asupra acesteia paratii nu au un titlu locativ, fiind tolerați prin acordul proprietarilor si fara a le putea opune acestora din urmă uzucapiunea.
In privința corpului edificat în 2002, chiar dacă acesta s-a realizat prin reamenajarea parțială si extinderea magaziei/grajdului mai vechi, parații-reclamanți si implicit copiii acestora nu pot fi evacuați, întrucât, in calitate de constructori de bună credință, au un drept de retenție asupra construcției pana vor fi despăgubiți de proprietarii terenului.
Cu privire la cheltuielile de judecată făcute de părți la fond, se are in vedere că acțiunea principală a fost admisă in parte, iar cea reconventională doar in contradictoriu cu intervenienta, ca atare in temeiul art.274 si 277 C.p.c., va obliga pârâții in solidar la plata către reclamanților a sumei de 1.504,15 lei reprezentând cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si ½ din onorariul de avocat de 3.000 lei).
A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea paraților-reclamanți de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată facute la fond, deoarece singurul capăt admis din reconvențională a fost in contradictoriu cu intervenienta.
Împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs pârâții B. G. și B. F. susținând următoarele:
Referitor la capatul de cerere din cererea reconventionala prin care a solicitat sa se constate ca avea calitatea de proprietari asupra unei camere de locuit din constructia veche ca efect al uzucapiunii, a apreciat solutia pronuntata în apel, respectiv respingerea acestui capat de cerere, ca fiind nelegală si netemeinica fiind pronuntata fara a fi analizata în ansamblu situatia de fapt expusa si sustinuta de probele administrate. Astfel, se retine ca pentru a
dobândi posesia subsemnatii trebuia sa fi facut dovada întrunirii ambelor elemente constitutive, respectiv elementul material al posesiei, precum si cel intențional, retinandu-se în mod total gresit ca în speta nu ar fi întrunit cel de-al doilea element.
S-a apreciat solutia data de instanta de apel în privinta acestui aspect ca fiind nelegala si netemeinica, avand în vedere faptul ca ansamblul probator administrat releva o cu totul alta situatie de fapt decat cea retinuta de Tribunal în motivarea deciziei recurate. Astfel, este vorba doar de posesia asupra camerei cu privire la care a solicitat sa se constate intervenita uzucapiunea, nicidecum întregului imobil. In al doilea rand, posesia, ca atribut al dreptului de proprietate, presupune fie sa se exercite o stapanire efectivă a bunului în materialitatea sa, direct si nemijlocit, prin putere proprie si în interes propriu, fie să se consimtă ca stapanirea sa fie exercitata în numele si în interesul proprietarului de catre o alta persoana. Astfel, în conditiile în care reclamanții solicita prin cererea principala evacuarea subsemnatilor din imobilul pe care îl ocupau, asadar pe care îl stapânea efectiv în materialitatea sa, în numele săi și în interesul său, este mai mult decat evident ca a avut si avea posesia asupra camerelor pe care le ocupa. Mai mult decat atat, prin toate îmbunătațirile pe care a înteles sa le aducă de-a lungul timpului acestui imobil, printre care si racordarea la electricitate (pe numele subsemnatilor),încercarea de racordare la apa si canal, tot sub nume de proprietate, se dovedeste fără echivoc faptul ca a stapanit acest imobil sub nume de proprietar, fiind îndeplinite conditiile esentiale pentru uzucapiune.
De asemenea, a reținut instanta de apel ca acordul reclamantilor parati ar îmbrăca ca forma unui contract de împrumut de folosinta, nici un moment nefăcându-se trimitere în fața instantei de fond si în faza apelului la vreun contrat între subsemnatii si reclamanti, astfel ca motivele invocate în decizia recurata sunt nereale si nesustinute de vreo proba.
Totodata, s-a trecut peste aspectele retinute în mod temeinic de catre instanta de fond în sensul ca posesia exercitata de subsemnatii este una continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, fiind asadar îndeplinite în mod cumulativ conditiile impuse de dispozitiile art. 1848 si urm. cod civil .
In ceea ce priveste capetele de cerere privind dreptul de servitute asupra terenului aferent constructiei edificata în anul 2002 si dreptul de servitute de trecere cu o latime de 1 m, s-a apreciat ca în mod legal si temeinic instanta de fond a dispus admiterea capetelor de cerere privind constarea dreptului de superficie și instituirea unui drept de servitute, devreme ce s-a stabilit ca subsemnatii a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune si totodata sunt constructori de bună credinta. Astfel, solutia pronuntata în apel cu privire la aceste aspecte este de asemenea una netemeinica si nelegala în opinia sa.
De asemenea, prin decizia nr. 26N11.02.2013 Tribunalul a dispus .a subsemnatilor la plata sumei de 1285 lei cheltuieli de judecata facute de apelanții reclamanti în apel. S-a apreciat ca si în aceasta privinta solutia pronunțata în apel este netemeinica, avand în vedere ca si în apel atat apelantii reclamanti, cat si subsemnatii au facut cheltuieli, iar în contextul admiterii chiar și în parte a cererii reconventionale, solutia corecta ar fi fost compensarea acestor cheltuieli, cum în mod corect a procedat instanta de fond.
Față de toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 26A/ll.02.2013 a Tribunalului Ilfov si în consecință modificarea acesteia în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale.
În drept, s-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la criticile formulate Curtea constată următoarele:
Reclamanții B. V. si B. O. sunt proprietarii imobilului situat în com. Dobroesti, ..14, jud. Ilfov format dintr-o casă compusă din 3 camere si magazie, construcții edificate pe un teren de 400 mp ce a trecut in proprietatea statului conform Legii nr.58/1974 (f.3
Reclamanții figurează ca plătitori de impozit pentru construcție din anul 1984, iar pentru terenul de 400 mp din anul 1988 (f.145-146
Având în vedere gradul de rudenie dintre părți, reclamanții au permis pârâților B. G. si B. F., precum si copiilor acestora să locuiască fără plata vreunei chirii ,in camera 3 din imobilul susmenționat, incă din anul 1981, in acest sens fiind adeverința emisă paratului-reclamant B. G. (f.63) precum si contractul separat încheiat de acesta pentru racordare la alimentarea cu energie electrica încheiat de acesta in 1998-1999 (f.66-72).
Conform art. 645 C.civ., proprietatea se dobândește, între altele, și prin prescripție.
Uzucapiunea este nu doar un mod de dobândire a dreptului de proprietate privată, ci reprezintă în mod indirect și o sancțiune pentru fostul proprietar care, rămas în pasivitate pentru un timp îndelungat, a permis unui posesor neproprietar să se comporte ca un adevărat proprietar.
Stăpânirea sub nume de proprietar are ca atribut nu numai posesia efectivă, pentru că și în cazul unei închirieri aceasta condiție este îndeplinită ,ci și comportarea posesorului ca un adevărat proprietar în contradicție cu adevăratul proprietar care delasă proprietatea, nemaifiind interesat de aceasta. Faptul achitării impozitului imobilului din care face parte si camera ce se solicită a fi uzucapată de către proprietar spulberă orice îndoială cu privire la intenția proprietarului de a-și menține proprietatea. Locuirea părților în același imobil infirmă încă odată dezinteresul față de proprietate.
Faptul că recurenții au realizat o . îmbunătățiri asupra imobilului pune în discuție un alt drept în funcție de acordul sau lipsa acordului proprietarului,respectiv dreptul de creanță dar în nici un caz nu este relevant pentru susținerea uzucapiunii.
In ceea ce privește capetele de cerere privind dreptul de servitute asupra terenului aferent construcției edificata în anul 2002 si dreptul de servitute de trecere cu o latime de 1 m, s-a apreciat în mod legal raportat la dispoz. art.616 C.civ de la 1864, potrivit cărora „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
Întrucât parații-reclamanți nu sunt proprietarii nici ai terenului înfundat si nici ai construcției din 2002 nu pot solicita să li se constituie acest drept.
Critica privind obligarea recurenților la plata sumei de 1285 lei cheltuieli de judecata făcute de apelanții reclamanți în apel este nefondată.
În calea de atac a apelului numai reclamanților li s-a admis apelul, astfel că în raport de recurenți, care în apel au avut calitatea de intimați, aceștia au căzut în pretenții în sensul art 274 c pr civ si prin urmare datorează cheltuielile de judecată. O compensare a cheltuielilor de judecată în apel era posibilă numai în situația în care ar fi existat un apel admis din partea pârâților.
Pentru considerentele arătate în baza art 3122 c pr civ ,recursul a fosr respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți B. F. și B. G., împotriva deciziei civile nr.26A/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. O. și B. V., intimații-pârâți B. C., B. C., B. E., B. F., B. L., B. V. și intimata-intervenientă ..
Obligă recurenții la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimații – pârâți B. V. și B. O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.FC/17.03.2014
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
26.02.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 740/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
