Evacuare. Decizia nr. 455/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 28054/3/2008
DOSAR NR._
(5/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.455
Ședința publică de la 19.03.2014
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - A. D. T.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă ., împotriva deciziei civile nr.422 A din 23.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. M., R. ANIȘOARA, R. A..
P. are ca obiect – evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă F. D. C., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante ., în baza împuternicirii aflate la fila 15 dosar, intimații-pârâți R. M., R. ANIȘOARA, personal și în calitate de reprezentați ai intimatului-pârât R. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a fi prezent avocatul titular.
Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare față de cererea formulată de reprezentantul recurentei-reclamante.
La reluarea pricinii, se prezintă F. D. C., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante ., în baza împuternicirii aflate la fila 15 dosar și avocat D. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/18.03.2014, eliberată de Baroul București – Cabinet de avocat, pe care o depune la dosar, intimații-pârâți R. M., R. ANIȘOARA, personal și în calitate de reprezentați ai intimatului-pârât R. A..
Se procedează la identificarea intimatului – pârât R. M., legitimat cu CI . nr._, eliberată de Secția 19 dosar, la data de 16.04.2004 și a intimatei-pârâte R. Anișoara legitimată cu CI . nr._, eliberată de SPCEP S 5 biroul nr.3, la data de 03.09.2009.
Avocatul recurentei-reclamante depune la dosar înscrisurile solicitate conform încheierii de la termenul anterior, comunicând câte un exemplar de pe acestea intimaților-pârâți.
Intimații-pârâți, de asemenea, depune la dosar înscrisuri, conform dispozițiilor încheierilor de la termenul anterior. Solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse și comunicate astăzi, în ședință publică de către avocatul recurentei-reclamante.
Curtea aduce la cunoștință intimaților-pârâți faptul că nu se mai poate acorda un termen, întrucât s-au solicitat aceste contracte de vânzare-cumpărare în original pentru a se confrunta spre neschimbare cu exemplarul aflat la dosarul cauzei la filele 79 - 82. De asemenea și încheierea de intabulare depusă nr.7089/06.04.2006 care se regăsește la fila 83 din dosar și se procedează la punerea la dispoziție intimaților-pârâți aceste înscrisuri depuse la dosar.
Pune în vedere avocatului recurentei-reclamante împrejurarea că avea obligația de a preciza sediile societății.
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul, consideră că există o eroare încheierea de la termenul anterior, în sensul că li s-a pus în vedere să depună la dosar actul de vânzare-cumpărare prin care . înstrăinat către . imobilul în speță, deși imobilul nu a fost înstrăinat către ., ci către recurenta de astăzi ., conform contractului de vânzare depus astăzi la dosar.
Arată că în luna aprilie 2006 s-a înstrăinat întreg imobilul către recurenta din prezentul dosar, urmând ca în luna mai 2006 să se înstrăineze secția de obiecte sanitare către SANITARYWARING MANUFACTURING SRL, iar la data de 1.06.2006 s-a dispus încetarea contractului de muncă al intimaților-pârâți, având în vedere și declarația intimaților de la termenul trecut în sensul că imobilul la acel moment este liber.
Curtea aduce la cunoștință avocatului recurentei faptul că avea obligația să precizeze dacă mai insistă în recursul promovat.
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul, în opinia sa, arată că evacuarea a rămas fără obiect și depune în acest sens un proces-verbal „de constatare a unei situații de fapt”, încheiat la data de 10.06.2013, de către Biroul Executorului Judecătoresc „Ș. P. D.”, din care reiese împrejurarea că imobilul este liber, acesta aflându-se într-o stare degradantă, datorită modului în care foștii locatari au înțeles să-l utilizeze.
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul, înțelege să invoce excepția lipsei de obiect, ca urmare a părăsirii imobilului de către părțile intimate.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere înscrisul pe care l-a depus astăzi, precum și precizarea intimaților, de la termenul anterior, în sensul că aceștia au recunoscut faptul că au părăsit imobilul litigios.
Intimații-pârâți, având pe rând cuvântul, arată că au părăsit, obligați, imobilul în litigiu, având în vedere lipsa utilităților(apă, electricitate, gaze etc.).
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 19.03.2007, reclamanta . i-a chemat în judecată pe pârâții R. M., R. ANIȘOARA și R. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal constatarea încetării contractului de închiriere înregistrat sub nr. 769/29.01.2003 ca urmare a înstrăinării imobilului dat în locațiune și evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în București, .. 20, camera 25, sector 6.
In subsidiar dacă se va aprecia că locațiunea a continuat, să se constate încetarea contractului de închiriere prin denunțarea unilaterală a acestuia în baza dispozițiilor art. 4 lit c din contract, iar dacă instanța va aprecia că nu au operat primele două cazuri de încetare a locațiunii, să se constate rezilierea de plin drept a contractului pentru neexecutarea obligației de plată prevăzute la art. 4 lit. b din contract.
S-a solicitat totodată obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 2842/24.04.2008 pronunțata in dosarul civil nr._, Judecătoria Sectorului 6 București a respins ca neîntemiată cererea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții R. M., R. Anișoara și R. A..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a dobândit proprietatea imobilului „Cămin de Nefamiliști" situat în Municipiul București, .. 20, sector 6, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1288/03.04.2006 de BNP D. M. D., astfel cum rezultă din încheierea nr. 7089/6.04.2006 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară.
La momentul perfectării vânzării -cumpărării imobilul în cauză era ocupat de chiriași; în acest sens familia pârâților ocupa camera nr. 25 din cămin în baza contractului de închiriere din 10.01.2003, contract înregistrat la societatea locatoare sub nr. 769/29.01.2003; acest contract de închiriere a fost încheiat pe durata contractului de muncă, cu începere la data de 10.01.2003.
Potrivit răspunsului reclamantei la întrebarea nr. 1 din interogatoriu, s-a reținut că la momentul perfectării vânzării-cumpărării reclamanta, a avut cunoștință că imobilul este în prezent ocupat de salariații .. conform contractelor de închiriere încheiate de vânzătoare (fosta . sunt anexă la contractul de muncă. Reclamanta susține că aceste contracte de închiriere nu i-au fost prezentate dar nici nu a făcut dovada că ar fi solicitat prezentarea lor; dealtfel prezentarea contractelor de închiriere trebuia să se facă anterior semnării vânzării or, dacă vânzătorul ar fi refuzat prezentarea contractelor de închiriere cumpărătorul avea posibilitatea de a refuza semnarea actului de vânzare-cumpărare; eventuala culpă a cumpărătoarei reclamante constând în perfectarea vânzării -cumpărării fără verificarea contractelor de închiriere neputând fi invocată în dovedirea prezentei cereri, întrucât, în caz contrar, i s-ar permite reclamantei să invoce propria turpitudine în dovedirea susținerilor sale.
In consecință, prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1441 cod civil, potrivit cărora dacă locatarul vinde lucrul închiriat sau arendat cumpărătorul este dator să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, cu condiția să fi fost încheiată prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată cu dată certă, în afară de cazul când încetarea locațiunii din cauza vânzării ar fi prevăzută în contractul de locațiune; această ultimă ipoteză - încetarea locațiunii din cauza vânzării nu poate fi verificată întrucât reclamanta nu a depus la dosar actul de vânzare-cumpărare pentru a se constata că părțile ar fi stipulat în chiar cuprinsul acestui act încetarea contractelor de închiriere ca efect al vânzării.
Susținerile reclamantei în sensul că, contractul de închiriere încheiat anterior vânzării nu a fost înscris într-un registru public în sensul dispozițiilor art. 1182 cod civil și că prin urmare nu are dată certă pentru a-și produce efectele față de cumpărător, au fost appreciate ca neîntemeiate, de vreme ce contractul de locațiune poartă dată certă fiind înregistrat în registrele locatorului sub nr. 769/29.01.2003.
Reținând că contractul de închiriere are dată certă, instanța a constatat că reclamanta este obligată să respecte locațiunea consimțită anterior de vânzătorul imobilului.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că cererea de constatare a încetării locațiunii prin efectul vânzării este neîntemeiată.
In ce privește, încetarea locațiunii prin efectul denunțării unilaterale a contractului, instanța a reținut că pârâții au stabilit raporturi contractuale de locațiune cu vânzătorul . . contractul de închiriere nr.769/29.01.2003, prin care vânzătorul locator a închiriat pârâților camera nr. 25 din Căminul de Nefamiliști situat in București, .. 20 sector 6.
Termenul de închiriere a fost stabilit de către părți pe durata derulării contractului de muncă cu începere de la data de 10.01.2003.
Cu toate că nu s-a identificat contractul de muncă, instanța a retinut că durata închirierii este determinată de durata derulării contractului de muncă al pârâtului R. M., în stabilirea regulilor ce guvernează contractul de închiriere încheiat între . . pârâtul R. M. instanța retinând că acest contract are o durată determinată de durata contractului de muncă.
Împrejurarea că durata contractului de muncă este nedeterminată nu este de natură să atragă concluzia că și durata contractului de închiriere ar fi nedeterminată.
În realitate, s-a reținut că părțile au stabilit ca termen de încetare a locațiunii momentul încetării contractului de muncă (au atașat acestui termen condiția încetărtii raportului de muncă) iar caracterul incert din punct de vedere calendaristic al acestui termen nu transformă locațiunea din locațiune pe perioadă determinată în locațiune fără termen; instanța a reținut că împlinirea termenului locațiunii este determinată de împlinirea condiției referitoare la încetarea contractului de muncă.
Raportat acestor considerente instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile regulile referitoare la locațiunea cu termen și că pe cale de consecință, până la împlinirea termenului (până la încetarea contractului de muncă), nu sunt incidente dispozițiile art. 1437 Cod civil referitoare la tacita relocațiune și nici dispozițiile art. 1436 alin. 2 Cod civil referitoare la denunțarea unilaterală a contractului.
Instanța a reținut că până la împlinirea termenului închirierii în cauză sunt incidente dispozițiile art. 969 Cod civil și art. 1441 Cod civil în sensul că locațiunea încheiată are putere de lege între părțile contractante, ea nu poate fi revocată prin voința unei singure părți contractante ( ci prin acordul de voință al tuturor părților contractante) și că locațiunea urmează a-și produce efectele și asupra cumpărătorului bunului închiriat (în condițiile art. 1441 cod.civ.) acesta fiind chemat a respecta locațiunea încheiată de vânzător chiar dacă nu este parte contractantă a contractului de locațiune ( excepție expres prevăzută de lege -art. 1441 cod.civc- de la principiul relativității efectelor contractului).
În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că prin decizia CA. a . 24.05.2006 s-a hotărât concedierea colectivă a unui număr de 65 salariați instanța a constatat că prin Decizia nr. 418/31.05.2006 a . data de 31.05.2006 s-a decis că la data de 01.06.2006 „încetează contractul individul de muncă" al pârâtului R. M..
Analizând această decizie, prima instanță a constatat însă că pentru a lua această decizie societatea angajatoare . justificat măsura încetării contractului de muncă pe:
- existența unei convenții de vânzare-cumpărare a unei părți din unitate și a obiectului de activitate privind fabricarea de obiecte sanitare din ceramică între . SANITARYWARE MANUFCTURING SRL, contract perfectat la data de 31.05.2006;
- obligativitatea cumpărătorului de a angaja începând cu 01.06.2006 (aceeași dată cu cea indicată ca fiind data încetării raportului de muncă) cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată salariații stabiliți de comun acord, care deservesc secția de obiecte sanitare și alte activități conexe ;
- s-a indicat ca temei al deciziei și al obligațiilor asumate de cesionar art. 169 (2) Codul muncii potrivit căruia „drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă, existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului".
Din indicarea în preambulul deciziei de încetare a contractului de muncă a dispozițiilor art. 169(2) Codul muncii, referitoare la transfer și față de împrejurarea că încetarea contractului de muncă al pârâtului s-a decis începând cu aceeași dată (01.06.2006) în care societatea cesionară avea obligativitatea încheierii unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, reținând totodată că motivul „încetării contractului de muncă" constă în vânzarea secției în care își desfășura activitatea pârâtul cu condiția angajării personalului care deservea această secție de către cumpărător instanța a reținut că în realitate contractul de muncă al pârâtului R. M. nu a încetat, în cauză fiind vorba de un transfer la inițiativa societății angajatoare, cu păstrarea de către angajat a tuturor beneficiilor câștigate din raportul de muncă desfășurat cu unitatea cedentă de la care a fost transferat, inclusiv al beneficiului contractului de închiriere pe durata desfășurării raportului de muncă.
Raportat acestor considerente instanța a reținut că la data de 01.02.2007, când reclamanta a comunicat prin intermediul executorului judecătoresc notificarea înregistrată sub nr.170, prin care a anunțat pârâților concediul (pârâții fiind somați ca în termen de 30 de zile, să predea camera nr. 25 din căminul de nefamiliști) contractul de muncă al pârâtului R. M. nu încetase și prin urmare locațiunea nu putea fi revocată prin denunțare unilaterală.
Cu privire la cererea reclamantei de constatare a intervenirii rezilierii de plin drept a contractului de închiriere pentru neexecutarea culpabilă de obligații contractuale (plata chiriei și utilităților) instanța a reținut că în cauză nu s-a probat că neexecutarea cestor obligații ar fi imputabilă pârâților.
Mai mult, instanța a reține că în cursul anului 2007 pârâtul R. M. a efectuat plăți către reclamantă direct, reprezentând contravaloare utilități, sens în care i s-a eliberat de către reclamantă chitanța nr._ din 04.09.2007 ( fila 90 din dosar); de asemenea instanța a constatat că pârâtul a fost nevoit să apeleze la consemnarea unor sume de bani la CEC pe numele reclamantei, urmare a refuzului reclamantei de a mai încasa sumele de bani reprezentând chirie și contravaloare utilități.
S-a reținut astfel, că în cauză nu se pune problema unei neîndepliniri a obligațiilor contractuale de către pârât ci a unei împiedicări exercitate de reclamantă în executarea de către pârât a obligațiilor contractuale.
Întrucât reclamantei nu-i poate fi îngăduit să invoce propria culpă pentru a obține rezilierea contractului instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Sub aspectul cererii de evacuare instanța a reținut că pârâții folosesc camera nr. 25 în temeiul unui titlu locativ conferit de contractul de închiriere care își produce efectele și în prezent.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.422/A/23.04.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta ..R.L. împotriva acestei sentințe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că reclamanta a dobândit proprietatea imobilului „Cămin de Nefamiliști" situat în Municipiul București, .. 20, sector 6, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1288/03.04.2006 de BNP D. M. D., iar acțiunea chiriașilor-salariați (printre care se numără și pârâtul R. M.), de anularea a acestui contract, a fost respinsă irevocabil prin Sentința comercială nr._ din 18 dec. 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a comercială în dosarul nr._/3/2008.
La momentul perfectării vânzării-cumpărării camera nr. 25 din imobilul în cauză era ocupat de familia pârâților chiriași în baza contractului de închiriere din 10.01.2003, înregistrat la societatea locatoare sub nr. 769/29.01.2003, care a fost încheiat pe durata contractului de muncă, cu începere la data de 10.01.2003.
În momentul perfectării vânzării-cumpărării reclamanta, a avut cunoștință că imobilul este ocupat de salariații vânzătoarei .. conform contractelor de închiriere încheiate de vânzătoare (fosta .-anexă la contractul de muncă.
Prima instanță a apreciat în mod legal și temeinic, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1441 cod civil, potrivit cărora dacă locatarul vinde lucrul închiriat, cumpărătorul este dator să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, cu condiția să fi fost încheiată prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată cu dată certă, în afară de cazul când încetarea locațiunii din cauza vânzării ar fi prevăzută în contractul de locațiune”.
Reținând că contractul de închiriere are dată certă, prima instanță a constatat în mod legal și temeinic, că reclamanta este obligată să respecte locațiunea consimțită anterior de vânzătorul imobilului, astfel că cererea de constatare a încetării locațiunii prin efectul vânzării este neîntemeiată.
Referitor la încetarea locațiunii prin denunțarea unilaterală a contractului din partea locatorului, tribunalul a constatat că pârâții au stabilit raporturi contractuale de locațiune cu vânzătorul . . contractul de închiriere nr.769/29.01.2003, prin care vânzătorul locator a închiriat pârâților camera nr. 25 din Căminul de Nefamiliști situat in București, .. 20 sector 6. Termenul de închiriere stabilit de părți a fost pe durata derulării contractului de muncă cu începere de la data de 10.01.2003.
Astfel, durata închirierii este determinată de durata derulării contractului de muncă al pârâtului R. M., în stabilirea regulilor ce guvernează contractul de închiriere încheiat între . . pârâtul R. M. instanța reținând că acest contract are o durată determinată de durata contractului de muncă.
Durata nedeterminată a contractului de muncă nu este de natură să atragă concluzia că durata contractului de închiriere ar fi nedeterminată.
Părțile contractante au stabilit ca termen de încetare a locațiunii momentul încetării contractului de muncă, iar caracterul incert din punct de vedere calendaristic al acestui termen nu transformă locațiunea din locațiune pe perioadă determinată în locațiune fără termen, în mod legal și temeinic reținând prima instanță că împlinirea termenului locațiunii este determinată de împlinirea condiției referitoare la încetarea contractului de muncă.
Prima instanță a reținut corect că în cauză sunt aplicabile regulile referitoare la locațiunea cu termen și că pe cale de consecință, până la încetarea contractului de muncă (împlinirea termenului), nu sunt incidente dispozițiile art. 1437 Cod civil referitoare la tacita relocațiune și nici dispozițiile art. 1436 alin. 2 Cod civil referitoare la denunțarea unilaterală a contractului.
Conform art. 969 Cod civil și art. 1441 Cod civil, locațiunea încheiată are putere de lege între părțile contractante, ea nu poate fi revocată prin voința unei singure părți contractante (ci prin acordul de voință al tuturor părților contractante), iar locațiunea urmează a-și produce efectele și asupra cumpărătorului bunului închiriat (în condițiile art. 1441 cod.civ.) acesta fiind chemat să respecte locațiunea încheiată de vânzător deși nu este parte contractantă a contractului de locațiune (art. 1441 C.civil), prin excepție de la principiul relativității efectelor contractului.
Referitor la susținerea apelantei în sensul că prin decizia CA al vânzătoarei . 24.05.2006 s-a hotărât concedierea colectivă a unui număr de 65 salariați, printre care se află și pârâtul R. M., tribunalul a constatat că prin Decizia nr.418/31.05.2006 a . data de 31.05.2006 vânzătoarea a decis că la data de 01.06.2006 „încetează contractul individul de muncă" al pârâtului R. M..
Angajatoarea-vânzătoare . justificat măsura încetării contractului de muncă pe existența unei convenții de vânzare-cumpărare a unei părți din unitate și a obiectului de activitate privind fabricarea de obiecte sanitare din ceramică între . SANITARYWARE MANUFACTURING SRL, contract perfectat la data de 31.05.2006, precum și pe obligația cumpărătorului de a angaja începând cu aceeași dată, 01.06.2006 cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată salariații stabiliți de comun acord, care deservesc secția de obiecte sanitare și alte activități conexe, printre care se găsește și pârâtul R. M..
În decizie s-a prevăzut expres și obligația asumată de cesionar de a respecta art. 169 (2) din Codul muncii, potrivit căruia: „drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă, existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului".
Astfel, tribunalul a constatat că societatea cesionară, reclamantă în prezenta cauză, avea obligația încheierii unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu pârâtul R. M., cu toate accesoriile sale, inclusiv referitoare la închirierea locuinței de serviciu.
În aceste împrejurări, tribunalul a constatat că în mod legal și temeinic a apreciat prima instanță că în realitate, contractul de muncă al pârâtului R. M. nu a încetat, în cauză fiind vorba de un transfer la inițiativa societății angajatoare, cu păstrarea de către angajatul-pârât a tuturor beneficiilor raportului de muncă desfășurat cu unitatea cedentă de la care a fost transferat, inclusiv al beneficiului contractului de închiriere pe durata desfășurării raportului de muncă.
La data de 01.02.2007, reclamanta le-a comunicat pârâților prin intermediul executorului judecătoresc notificarea nr.170, prin care le-a anunțat concediul (pârâții fiind somați ca în termen de 30 de zile, să predea camera nr. 25 din căminul de nefamiliști) deși contractul de muncă al pârâtului R. M. nu încetase, iar locațiunea nu putea fi revocată prin denunțare unilaterală.
Privind cererea reclamantei-apelantă de constatare a intervenirii rezilierii de plin drept a contractului de închiriere pentru neexecutarea culpabilă de obligații contractuale (plata chiriei și utilităților), tribunalul a reținut că în cauză nu s-a dovedit că neexecutarea cestor obligații le-ar fi imputabilă pârâților.
Corect a reținut instanța de fond că în cursul anului 2007, pârâtul R. M. a efectuat plăți directe către reclamantă, reprezentând contravaloarea utilităților, sens în care i s-a eliberat chiar de către reclamantă, chitanța nr._ din 04.09.2007 (fila 90 din dosar), după care pârâtul a fost nevoit să apeleze la consemnarea unor sume de bani la CEC pe numele reclamantei, ca urmare a refuzului reclamantei de a mai încasa sumele de bani reprezentând chirie și contravaloare utilități.
Astfel, nu se poate reține neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârât ci, mai degrabă, anumite acțiuni de împiedicare a executării obligației de plată de către pârât, a obligațiilor contractuale, scopul fiind acela de a elibera imobilul de salariații-chiriași, situație care contravine condițiilor care au stat la baza emiterii Deciziei nr.418/31.05.2006 emisă de vânzătoarea . reclamanta de azi..
În mod întemeiat a reținut prima instanță că reclamantei nu-i poate fi îngăduit să invoce propria culpă pentru a obține rezilierea contractului, astfel că în mod legal și temeinic, instanța a respins această cerere ca neîntemeiată.
Cum pârâții dețin un titlu valabil privind locuința pe care o ocupă (contractul de închiriere își produce efectele și în prezent), în mod legal și temeinic a respins prima instanță cererea de evacuare, acțiunea reclamantei fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală, întrucât instanța de apel a făcut o greșită interpretare a clauzei de la art.IV lit.c din contractul de locațiune raportat la dispozițiile art.1436 alin.2 C.civ.
La termenul din data de 19.03.2014, recurenta a depus la dosar procesul-verbal de constatare a unei situații de fapt încheiat la data de 10.06.2013 de către executor Judecătoresc Ș. P. D., din care rezultă că intimații pârâți au părăsit imobilul (fila 30).
Ca atare, cererea de evacuare a rămas fără obiect.
În consecință, Curtea va admite recursul, va modifica decizia, în sensul că se va admite apelul, schimba în parte sentința și se va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă ., împotriva deciziei civile nr.422 A din 23.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. M., R. ANIȘOARA, R. A..
Modifică decizia, în sensul:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr.2842/24.04.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
Schimbă în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. A. D. T. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.E.V.
Tehnored.B.I.
2 ex./14.05.2014
-------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – S.V.
- S.G.N.
Jud.Sector 6 – V.M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 315/2014. Curtea de... | Evacuare. Decizia nr. 61/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
