Grăniţuire. Decizia nr. 1493/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1493/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1553/1748/2010
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1493 R
Ședința publică de la 14.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
……………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă V. D., împotriva deciziei civile nr. 187A/23.04.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. G. și M. Steluța V., având ca obiect „grănițuire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă V. D. personal și asistată de avocat R. I., cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul pârât S. G. personal și în calitate de mandatar al intimatei pârâte M. Steluța V., asistat de avocat D. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimatul pârât S. G. întâmpinare, în 2 exemplare.
Apărătorul recurentei reclamante V. D. face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 10 lei, prin depunerea la dosar a chitanței nr._(79) din 05.08.2014 și timbru judiciar de 3 lei.
Instanța comunică apărătorului recurentei reclamante V. D. o copie a întâmpinării.
Apărătorul recurentei reclamante V. D. solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate astăzi.
Curtea constată că întâmpinarea formulată de intimatul pârât S. G. nu a fost depusă cu 5 zile înainte de termenul de judecată și va fi apreciată de instanță ca și concluzii scrise.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare formulată de recurenta reclamantă V. D. pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării și dispune reluarea dosarului la ordine, pentru când se va preciza de către pârâți dacă au intabulat proprietatea și dacă există documentație cadastrală pentru proprietatea lor, având în vedere că expertul a făcut referire la acesta, iar reclamanta va preciza când susține că au dărâmat pârâții gardul.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta reclamantă V. D. reprezentată de avocat R. I., cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul pârât S. G. personal și în calitate de mandatar al intimatei pârâte M. Steluța V., asistat de avocat D. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Apărătorul intimatului pârât S. G. depune la dosar înscrisuri privind intabularea dreptului de proprietate și comunică și părții adverse o copie de pe acestea.
Curtea pune în vedere recurentei reclamante V. D. să precizeze când a fost dărâmat gardul de către pârâți, așa cum se susține de aceasta prin cererea de chemare în judecată.
Apărătorul recurentei reclamante V. D. arată că pârâții au dărâmat o porțiune de gard până la prima judecată, iar cealaltă porțiune a fost dărâmată după prima judecată, prin anii 2007 sau 2008, când reclamanta a constatat că s-a intrat cu gardul în proprietatea sa. Precizează că după 2007 s-a dărâmat porțiunea de gard dintre cele două proprietăți, înspre .-se limita de proprietate de la 12,16 ml. la 12,09 ml. cât a măsurat expertul în acest dosar, în primul judecății la prima instanta.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante V. D. solicită admiterea recursului. în urmă cu circa 10 ani de zile a avut loc o judecată între aceleași părți în calități diferite și s-a pronunțat o hotărâre judecătorească de respingere a cererii de grănițuire și în motivarea soluției s-a menționat că proprietatea reclamantei ar trebui să aibă următoarele dimensiuni: 30 m lungime și 12,5 m lățime. În fapt proprietatea acesteia era mai mare, respectiv avea 36 m lungime și 12,6 m lățime și atunci concluzia expertului, omologată de instanță era că surplusul de proprietate al pârâtei din acel dosar nu provine din ocuparea terenului reclamanților, ci de la un teren învecinat.
În aceste condiții, stabilindu-se aceste detalii, în 2010 reclamanta formulează acțiune pentru a se face grănițuirea în raport de actele de proprietate deținute de părți și se solicită a se ține cont de hotărârea judecătorească pronunțată anterior, ori atâta timp cât s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat care este conturul proprietății reclamantei și care este conturul proprietății pârâților, consideră că acea hotărâre judecătorească inclusiv cu considerentele ei a intrat în puterea lucrului judecat și o nouă judecată trebuie să respecte aceste considerente.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pe baza expertizei formulată de expertul Anculete I.. În subsidiar solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatului pârât S. G. solicită respingerea recursului ca nefondat. arată că între cele două proprietăți a existat un gard, pe care noii cumpărători nu l-au mai respectat și l-au dărâmat. Să se constate că în documentația cadastrală suprafața corespunde măsurătorilor constatate de expert, iar în actul de vânzare cumpărare al reclamantei este menționat că aceasta a avut 337 mp, iar distanța de la . de 12 m.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât S. G. personal și în calitate de mandatar al intimatei pârâte M. Steluța V. arată că a fost primul cumpărător și a cumpărat o suprafață de 675 mp, pe o lungime de 30 m. solicită a se constata că s-a făcut o ilegalitate. Pe fond solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 12.03.2010, reclamanta V. D. în contradictoriu cu pârâții S. G. și M. Steluța V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile învecinate ale părților, având în vedere actele de proprietate ale fiecăruia, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5681/25.10.2012, Judecătoria Cornetu a admis acțiunea și a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul format din punctele de contur 7, 8, 21, 6, 5, 4, 3 conform Anexei 1 a raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul I. S., compensând cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanța de fond a reținut următoarele.
În cauză s-a efectuat o expertiză topografică, întocmită de expert I. S..
Potrivit art. 584 Cod civil: „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa”.
Grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare vizibile, de identificare a limitelor între două proprietăți vecine, urmărind stabilirea unui traseu real pe care să-l urmeze hotarul.
Așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expertul I. S., în realitate, reclamanta deține o suprafață de 384 mp, în loc de 337,50 mp, conform actelor sale de proprietate, iar terenul deținut de aceasta nu are toate laturile paralele și cu lungimile specificate în actele de proprietate, astfel că nu rezultă că acesteia i s-ar fi încălcat în vreun fel dreptul de proprietate, iar gardul ridicat de pârâtul S. G. se află la limita proprietății sale cu cea a reclamantei, astfel că, față de toate aceste probe administrate, instanța urmează a admite cererea, stabilind linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul format din punctele de contur 7, 8, 21, 6, 5, 4, 3 conform Anexei 1 a raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul I. S..
Prin decizia civilă nr. 187A/23.04.2014 Tribunalul Ilfov – Secția Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă V. D. împotriva sentinței civile nr.5681/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, și a obligat pe apelantă la plata către intimatul S. G. a sumei de 800 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut urmatoarele:
Tribunalul a reținut că prin acțiunea introductivă de instanță s-a solicitat grănițuirea proprietăților părților prin stabilirea unei linii de hotar care să aibă în vedere suprafețele rezultate din actele de proprietate care sunt deținute de către părți.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză în specialitatea topografie, iar expertul desemnat a constatat că reclamanta posedă o suprafață de teren de 384 m.p., față de 337,5 m.p. cu cât figurează în actul de proprietate depus la dosarul primei instanțe (f. 3). În același timp, în ceea ce îi privește pe pârâtul S. G., acesta deține un teren în suprafață de 198,5 m.p., iar pârâta Melena Steluța 674,94 m.p., iar din actele de proprietate aflate la dosarul nr. 1837/2000 (f. 3), aceștia figurează cu o suprafață totală de 879 m.p.. Prin urmare, tribunalul constată că în mod legal și temeinic prima instanță a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul punctelor de contur 7,8,21,6,5,4,3 din anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de către expertul tehnic judiciar I. S., întrucât această delimitare corespunde actelor de proprietate aflate la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat, in termen legal, prezentul recurs reclamanta V. D..
În motivarea recursului se face referire la hotararile pronuntate inntre parti in procesul anterior obiect al dosarului nr. 1837/ 2000 al Judecatoriei B. si se invoca, direct in recurs, exceptia autoritatii de lucru judecat fata de aceste hotarari judecatoresti anterioare.
Se fac o . considerente teoretice referitoare la aceasta exceptie si se arata că, de multe ori, în jurisprudență, este recunoscut efectul autorității de lucru judecat numai atunci cînd se constată tripla identitate de elemente reglementată de art 1201 C.civ., ignorându-se faptul că funcțiunea autorității de lucru judecat este de a evita contrazicerile nu numai dintre dispozitive, ci și între considerentele hotărârilor iudecatoreși, ca și faptul că un aspect litigios poate fi supus judecătii nu numai pe cale principală ( pentru ca soluția să se regăsească în dispozitiv), ci și pe cale incidentală, sub formă de apărare (când soluția se va regăsi doar în considerente).
In lumina celor de mai sus, apare cât se poate de clar că instanțele care au avut de judecat cel de-al doilea dosar, având însă același obiect, cauză și părți (chiar dacă în calități inversate, reclamantul devenind pârât și pârâtul reclamant), nu putea modifica raportul juridic dedus judecății, în care sunt angrenate părțile, atâta vreme cât raportul de expertiză din primul dosar a stat la baza soluției de respingere a acțiunii din primul dosar.
Date tehnice de genul lățimii și lungimii terenurilor au intrat și ele în sfera puterii de lucru judecat și nu mai pot fi ulterior schimbate de instanța de judecată.
Astfel, deși în prima expertiză din primul proces s-a reținut lățimea la stradă a terenului doamnei V. D. de 12,50 m.l., în prezentul dosar, expertiza efectuată reține o latine de doar 12,00 m.l., ceea ce este de natură să modifice perimetrul proprietății și inclusiv dreptul de proprietate al reclamantei astfel cum fusese avut în vedere în primul dosar.
Altfel spus, pârâții din acest dosar, au câștigat ceea ce pierduseră în primul dosar, ceea ce duce la încălcarea principiului că ce nu ai câștigat pe cale de acțiune - când ai fost reclamant - nu poți câștiga nici pe cale de excepțiune - când ești pârât.
Soluționând recursul formulat, în raport de criticile dezvoltate, care se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea îl constată nefondat și, în baza art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge ca atare.
Curtea constată că recurenta invocă excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 3400/2000 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 1837/2000 între același părți, într-un litigiu având același obiect - grănițuire, purtat anterior între părți, sentinta ramasa irevocabila in caile de atac prin respingerea apelului si recursului, ca nefondate.
Se constată că excepția autorității de lucru judecat, ca atare, ar atrage respingerea cererii reclamantei, iar nu admiterea sa în modalitatea în care cere reclamanta, pentru că excepția autorității de lucru judecat semnifică faptul că un al doilea proces, cu același obiect, între aceleași părți si intemeiat pe aceeasi cauza juridica nu mai poate fi soluționat, deci această excepție operează ca un fine de neprimire al insasi cererii de chemare in judecata.
În consecință, recurenta invocând excepția ca atare, formulează de fapt o apărare contra intereselor sale, de vreme ce ea insasi este reclamantă în prezentul proces.
În realitate, ceea ce dorește recurenta să invoce, și o face într-o manieră defectuoasă, ca redactare, este puterea lucrului judecat a celor stabilite în procesul anterior, anume a situației de fapt stabilită la acel moment și a considerațiilor referitoare la această situație de fapt făcute de instanță în procesul anterior.
Pentru că, pe de altă parte, însăși reclamanta susține în prezentul proces că, de la pronunțarea acelor hotărâri anterioare până în prezent, pârâții ar fi dărâmat și mutat gardul ce separă proprietățile lor inspre . și justificând formularea cererii prezente de către reclamantă, deci situația de fapt susținută de reclamantă la acest moment este diferită decât cea existentă la momentul judecății anterioare, anume între timp, pârâții - pretinde reclamanta – au dărâmat și mutat gardul, cu consecinta ca proprietatea sa nu mai are dimensiunile constatate la epoca judecății anterioare.
Fiind întemeiată pe o situație de fapt nouă (mai exact pretins nouă) nu există ca atare autoritate de lucru judecat în sensul unei cauze de împiedicare apriorică a formulării prezentei cereri, ci se pune în discuție puterea de lucru judecat a celor constatate în timpul judecății anterioare.
Recurenta reclamantă invocă faptul că la momentul judecății anterioare s-a constatat, prin expertiza efectuată în acel dosar, că lățimea terenului său la stradă (. de 12,16 ml. ( chiar de 12,50 ml. prin motivele de recurs ), iar la momentul prezent, în prezentul proces, expertul a măsurat latura dinspre stradă ca fiind doar de 12,09 ml, aceasta fiind dovada faptului că între timp pârâții au mutat gardul.
Curtea constată că în procesul anterior au fost efectuate două expertize, anume: în fața primei instanțe o expertiză întocmită de expertul Anculete G. (f.37 și urm. dosar fond 1837/ 2000 al Jud. B.) care a măsurat dimensiunea laturii la stradă a lui V. D. ca fiind de 12,16 ml, iar dimensiunea la stradă a proprietății pârâților din prezenta cauză ( cumulat ) de 15,02 ml..
A mai fost efectuată o expertiză topografică în apel de către d-na expert M. C. (f. 30 și urm. dosar apel 4844/ 2000 al TB, Sectia a 3-a civila) care a măsurat dimensiunile laturilor la stradă, astfel: proprietatea reclamantei din prezenta cauză V. D. - 12,50 ml. și proprietățile pârâților din prezenta cauză - 15,01 ml..
În prezentul proces, prin raportul de expertiză întocmit de expert I. S. (f. 54 și urm) se măsoară aceste dimensiuni, astfel: proprietatea reclamantei V. D. – 12,09 ml, proprietatea pârâților – 14,97 ml..
Se remarcă, așadar, faptul că niciuna dintre aceste trei măsurători nu coincid, după cum se remarcă faptul că nici în procesul anterior cele două expertize atunci efectuate nu au măsurat în mod identic dimensiunile laturilor în discuție.
Or, este necontestat că limitele exterioare ale celor două proprietăți in discutie in prezenta cauza ( proprietatile paratilor fiind luata in discutie in dimensiunile lor cumulate ), deci înspre vecinătățile cu alte proprietăți, anume vecinătatea cu numitul T. G. pentru pârâți și vecinătatea cu S. G. pentru reclamantă ( raportat la schita anexa la raportul de expertiza efectuat in prezenta cauza ), nu s-au modificat, aceasta fiind premisa de la care pleacă cererea reclamantei (anume că dacă a existat o micșorare a laturii proprietății sale, aceasta s-a produs înspre proprietatea pârâților, iar nu înspre proprietatea vecinului S. G. ).
Reiese, în mod logic, faptul că măsurătorile efectuate în primul proces nu au putut fi exacte, de vreme ce vorbim despre aceeași distanță între două puncte fixe, care nu putea nici să se extindă, nici să se comprime în timp. Anume, raportându-ne la schița anexă 1 la raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză (f. 57 dosar fond), și plecând de la premisa pe care se întemeiază cererea reclamantei, arătată mai sus (anume că limita de vecinătate cu vecinul său S. G. nu s-a modificat) se constată că între punctele 1 și 11 pe această schiță, expertul I. S. măsoară un total de 27,06 ml, în vreme ce în expertizele întocmite în procesul anterior cei doi experți, pentru aceeași distanță, dădeau dimensiuni 12,16 ml + 15,02 ml= 27,18 ml. si, respectiv, 12,50 ml. + 15,01 ml. = 27,51ml..
Este evident în aceste condiții, și având în vedere că avem în discuție o suprafață de teren, că aceasta nici nu se putea comprima, nici nu se putea dilata pentru a fi măsurată diferit de cei trei experți, singura explicație fiind că măsurătorile nu au fost făcute exact.
Repetăm, reclamanta susține că reducerea dimensiunii laturii sale la . datorează mutării de către pârâți a gardului, candva dupa primul proces, in anii 2007-2008, iar nu vreunei intervenții din partea celuilalt vecin, S. G., deci premisa implicită este că limita de hotar cu S. G. este aceeași ca la momentul procesului anterior.
Suntem așadar în prezența a trei expertize care relevă dimensiuni diferite, mai mult, se constată diferențe foarte mari între măsurătorile efectuate prin cele două expertize la momentul primei judecăți.
Pentru aceste motive, nu poate fi avută în vedere situația de fapt constatată la momentul primei judecăți, pentru a se reține că la acest moment această situație de fapt s-a schimbat, în sensul că, între timp, pârâții ar fi mutat gardul.
Curtea mai constată un element absolut esențial în cauză.
Anume, reclamanta se plânge că dimensiunea terenului său înspre stradă (. diminuată față de constatările făcute prin expertizele din procesul anterior, însă Curtea constată că, în mod similar, și proprietatea pârâților este măsurată în prezentul proces cu o latură la . mică, respectiv de 14,97 ml față de 15,02 ml, respectiv 15,01 ml măsurați în procesul anterior.
Așadar, nu se poate constata, la acest moment că s-ar fi produs o extindere a proprietății pârâților față de judecata anterioară.
Pe de altă parte, Curtea constată că expertiza efectuată în prezentul proces a ținut cont de documentația cadastrală întocmită pentru proprietatea pârâților, și care în acord cu dispozițiile Legii nr. 7/1996, este opozabilă terților. Aceasta în vreme ce reclamanții au un titlu de proprietate care face referire la dimensiunea laturilor de 12 ml și 27 ml, conținând pe de altă parte o inadvertență cu privire la suprafața terenului de 337,50 m.p (12 ml x 27 ml ar fi dat o suprafață de 324 m.p) situație în care Curtea apreciază că raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză și care a avut în vedere documentația cadastrală, singura întocmită cu precizia aferentă unor asemenea măsurători, a delimitat corect proprietățile părților, reclamanta nereușind să facă în niciun fel dovada că proprietatea sa ar fi mai extinsă decât cea deținută efectiv la acest moment.
Nu există nici un argument în actele de proprietate invocate de reclamantă pentru a considera că lățimea la . terenului său este de 12,50 m.l, considerarea acestei dimensiuni pentru a rezulta suprafața de 337,50 mp., cât era menționată în titlul acestora de proprietate, în lipsa unor schițe exacte la acest contract, sau a altor elemente care să furnizeze niște repere fixe, este o simplă speculație, în vreme ce pârâții au totuși întocmită o documentație cadastrală care le consfințește un anumit amplasament și anumite dimensiuni ale proprietății lor. Dupa cum nici certificatul de aliniere nr. 4808/ 12 B 1/ 1966 depus la fila 30 dosar fond 1837/ 2000 al Judecatoriei B., care face referire la o deschidere la . proprietatii reclamantei de 12,50 ml. nu poate face dovada dreptului acesteia de proprietate, nefiind un asemenea titlu de dobandire a proprietatii.
Iar în ce privește pretinsa putere de lucru judecat a datelor tehnice referitoare la lățimea și lungimea terenurilor stabilite în procesul anterior, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, în condițiile în care, în procesul anterior nu a fost reținută o situație de fapt clară, cele două rapoarte de expertiză fiind contradictorii și în mod sigur inexacte, pentru motivele deja expuse mai sus.
Si, pe de alta parte, in acel proces anterior nu s-a transat sub aspectul situatiei de fapt care sunt dimensiunile proprietatilor partilor, in conditiile in care prima instanta face . o latura de 12,50 ml. a proprietatii reclamantei din prezenta cauza, insa aceasta raportandu-se la un raport de expertiza si un contract de vanzare cumparare care nu faceau deloc referire la aceasta dimensiune, asa cum s-a aratat mai sus, iar in apel s-a mai administrat o proba cu expertiza, instanta de apel nemairetinand de data aceasta nici un aspect de fapt concret, ci concluzionand ca pe baza ambelor expertize efectuate, nu s-a demonstrat ca ar fi existat o incalcare a proprietatii reclamantilor din acea cauza, parati in prezentul proces.
Asadar, situatia de fapt retinuta in acel proces a fost doar in sensul inexistentei din partea lui V. D. a vreunei incalcari a proprietatii paratilor din prezenta cauza, la nivelul anului 2000, acesta fiind singurul aspect care se impune la acest moment ca fiind transat irevocabil intre parti.
La acest moment nu se pune insa in discutie acelasi aspect, ci, dimpotriva, reclamanta reclama o incalcare a proprietatii sale de catre parati comisa in anul 2007, ulterioara asadar procesului anterior.
In concluzie, Curtea, avand in vedere ca acțiunea în granițuire se justifica atat în cazul inexistenței unei delimitari intre proprietăți, cat și în situația în care astfel de semene există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecatorească și sunt contestate de părți, constatand ca prin prezenta cerere de chemare in judecata insasi reclamanta contesta limitele de hotar existente in prezent si reclama ca paratii au modificat amplasamentul gardului ulterior judecatii desfasurate intre parti in anul 2000, constatand ca granituirea s-a savarsit in prezenta cauza in baza unei expertize efectuata cu luarea in considerare a documentației cadastrale a proprietatii paratilor si a actelor de proprietate ale partilor, criticile din recurs nefiind de natura sa combata aceasta delimitare a proprietatilor partilor, constata legala solutia recurata.
Pentru toate aceste motive, va fi respins recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul S. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă V. D. împotriva deciziei civile nr. 187A/23.04.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. G. și M. Steluța V..
Obligă pe recurentă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul S. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. G. D. L. M. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. DFG/ Tehnored. GC 2 ex.
17.10.2014
Jud. apel M. E./ A. D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 139/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1842/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
