Legea 10/2001. Decizia nr. 1842/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1842/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 73827/3/2011
Dosar nr._
(2009/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1842
Ședința publică de la 05.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR-ROMSILVA, împotriva sentinței civile nr.1774/07.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți O. I. și O. I. G..
P. are ca obiect – Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, consilierul juridic C. I., pentru recurenta-pârâtă, R. Națională a Pădurilor-Romsilva, în baza delegației de la dosar, intimatul-reclamat, O. I., legitimat cu C.I. . nr._/25.01.2006, mandatarul O. T., legitimat cu C.I. . nr._/05.07.2011, pentru intimatul reclamant, O. I. G., conform procurii aflate la fila 83 dosar fond, nr. 672/22.04.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Intimatul reclamant, O. I. învederează faptul că au formulat întâmpinare dar că nu a ajuns la dosar până la acest moment.
Întrebat de instanță, intimatul reclamant revine și precizează că a depus întâmpinarea la Tribunalul București, dar poate depune un exemplar la dosar.
Reprezentantul recurentei-pârâte învederează faptul că a primit întâmpinarea intimaților reclamanți la data de 10.09.2014.
Totodată, consilierul juridic al recurentei-pârâte, depune la dosar dovada primirii hotărârii din fond, prezentând instanței și originalul dovezii de comunicare cu ștampila instanței, pentru a combate excepția de tardivitate a declarării recursului, invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinare.
Curtea procedează la verificarea originalului dovezii de comunicare a hotărârii din fond și restituie această dovadă reprezentantului recurentei-pârâte.
La întrebarea instanței intimații reclamanți arată că susțin în continuare excepția de tardivitate a recursului.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, cât și pe excepția de tardivitate a declarării recursului.
Consilierul juridic al recurentei-pârâte, R. Națională a Pădurilor-Romsilva, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În situația în care instanța va reține cauza spre rejudecare, solicită admiterea recursului și respingere acțiunii reclamanților.
Precizează că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 C.p.civ. având în vedere că s-a respins excepția de tardivitate a formulării notificărilor de către reclamanți și excepția autorității de lucru judecat.
În recurs au invocat faptul că notificările formulate în temeiul legii nr. 10/2001 trebuiau depuse în termen, iar în cazul în care termenul nu a fost respectat, să fie decăzuți din dreptul de a mai formula acțiune în instanță.
În cauză este vorba de un termen de decădere, întrucât reclamanții cunoșteau situația încă din 2009, în sensul că reclamanta deținea o parte din imobil.
Mai mult, Tribunalul N. a dat o hotărâre în care se specifica că terenul este în administrarea Direcției Silvice N., iar din 2009 până în 2011, când s-a depus notificarea, termenul era depășit de 2 ani, cu mult peste termenul legal.
Cu alte cuvinte au depus notificarea, în vederea solicitării suprafeței de teren, după ce s-au judecat cu Ministerul de Interne și când s-a efectuat o expertiză, unde ei nu au fost parte, situație față de care ei nu au putut face nici obiecțiuni la raport.
Este vorba despre un imobil clădire care a fost preluat de Autoritățile Maghiare, după anul 1940 și care a fost demolat, iar în locul acestuia s-a reconstruit în anul 1943 un imobil nou.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, arată că Tribunalul N. a pronunțat sentința civilă nr. 309/20.06.2006, definitivă și irevocabilă, asupra cererii de restituire a clădirii și a dispus obligarea pârâtei, Comisiei Comunale Bicazu A. pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 să înainteze notificarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru soluționarea cererii de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu, aspect menținut și evidențiat în decizia civilă nr. 4685/24.09.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În opinia sa, în mod nelegal instanța de fond a dispus să dea decizie și pe imobilul clădire.
Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 492 C.civil, fiind vorba despre acea construcție care nu a fost edificată de către reclamanți, ci de Autoritățile Maghiare, precizând că ei nu sunt în posesia documentelor, pentru că arhivele au fost luate la Budapesta.
Clădirea edificată de către reclamanți a fost demolată, iar prin sentința nr. 309/20.06.2006, Tribunalul neam a propus să se acorde despăgubiri.
Cu privire la excepția de tardivitate a declarării recursului, solicită să fie respinsă, conform probelor depuse la acest termen în fața instanței.
Intimatul reclamant, O. I., solicită admiterea excepției de tardivitate a declarării recursului.
Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu precizarea că ei au depus actele pentru clădirea veche și să se mențină sentința recurată, în sensul să li se dea și terenul și clădirea.
Mandatarul intimatului reclamant, O. I. G., având cuvântul, pune aceleași concluzii de respinge a recursului și de admitere a excepției de tardivitate a declarării recursului.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1774/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă, în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanții O. I. și O. I.G. și a fost obligată pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, să emită decizie de restituire în natură a imobilului situat în . N., compus din teren în suprafață de 820 mp și construcție C1 identificată în raportul de expertiză întocmit de expert V. I. prin punctele 107, 108, 208, 207.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ la data de 24.11.2011, reclamanții O. I. și O. I. G. au chemat în judecată pe pârâta R. Națională a Pădurilor ROMSILVA pentru a fi obligată să emită decizia de restituire in natura a imobilului situat in . N., compus din 820 m.p. teren pe care se află o construcție de 181 mp, cu valoarea estimativă de 60.000 lei pentru teren si 75.000 lei pentru clădire, in conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În dezvoltarea cererii au arătat că așa cum rezulta din Sentința civila nr.209/18.02.2009 a Tribunalului București, menținută prin Decizia civila nr.622A/26.11.2009 a Curții de Apel București si prin Decizia nr.4685/24.09.2010 a Secției civile si de proprietate intelectuala a înaltei Curți de Casație si Justiție, s-a dispus restituirea in natura, in favoarea reclamanților O. I. si O. G. a suprafeței de teren de 782 m.p., astfel cum a fost identificata de expertul tehnic Vacarasu I., teren aflat in posesia Ministerului Internelor si Reformei Administrative. S-a reținut ca reclamanții au notificat în termen legal Prefectura județului N., pentru restituirea unei suprafețe mai mari de teren intravilan in .. N., de 1692 m.p. si acordarea de despăgubiri pentru construcții demolate de pe acesta, conform notificării nr.53N/4.02.2002, emisa de Biroul executorului judecătoresc "B. I." Piatra N..
Totodată, s-a reținut în hotărârea tribunalului ca in ceea ce privește "suprafața de 820 m.p. teren, paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative nu este competent pentru soluționarea notificării formulate de reclamanți, cat timp, așa cum reiese din raportul de expertiza, acest teren se afla în administrarea unei alte persoane juridice, respectiv Direcția S. N. (Ocolul Silvic B.), unitate deținătoare care ar fi putut soluționa notificarea, însa nu a fost sesizata nici direct de către reclamanți, nici de către paratul care, constatând ca nu este competent sa soluționeze cererea de restituire cu privire la o parte din teren, era obligat sa înainteze notificarea unității deținătoare, potrivit art.27 din Normele Metodologice de aplicare ale Legii nr. 10/2001."
Aceasta împrejurare este confirmata atât in apel, cat si in recurs si constituie temeiul prezentei acțiuni.
Deși parata nu a respectat niciun moment dispoziția legala sus-amintita, cu notificarea nr.17N.24.05.2011, emisa de către Biroul executorului judecătoresc B. I., reclamanții au solicitat Direcției Silvice Piatra N. restituirea in natura a celor 820 m.p. teren, pe care se afla si o clădire de 181 m.p., stabilind valoarea estimativa a terenului la 60.000 lei, iar valoarea estimativa a clădirii la 75.000 lei.
Cu adresa nr.5567/21.06.2011, Direcția S. N. a comunicat reclamanților ca unitatea nu are personalitate juridica, competenta de soluționare a cererii aparținând Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA, unde urmează a se transmite documentele. A se observa ca si aceasta instituție încalcă aceeași obligație prevăzuta de art.27 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG 250/2007 si anume de a trimite ea însăși notificarea la organismul competent sa o soluționeze.
În aceste condiții, reclamanții efectuează o noua notificare, cu nr.32N/25.08.2011, emisa de același B. B. I. si care este înaintata Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA, cu privire la restituirea aceluiași imobil.
Deși prevederile art.25, alin. l din Legea nr.10/2001 prevăd ca "In termen de 60 zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art.23, unitatea deținătoare este obligata sa se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivata, asupra cererii de restituire in natura", nici pana in prezent nu s-a îndeplinit aceasta obligație.
Potrivit prevederilor art.27, alin.4 din lege, cat si ale normelor de aplicare ale acesteia, termenul de 6 luni prevăzut la art.22 alin. l curge de la primirea comunicării prevăzute la alin.3, comunicare care însa nu a fost făcuta niciodată de către Ministerul Internelor si Reformei Administrative. Abia la data de 27.04.2011 s-a obținut Decizia 4685/24.09.2010 a ICCJ, așa cum rezulta din mențiunea efectuata pe aceasta si doar prin adresa nr.5567/21.06.2011 a Direcției Silvice N. s-a aflat deținătorul real al imobilului, motiv pentru care consideram ca au fost respectate termenele procedurale.
Având in vedere aceste considerente, au solicitat instanței sa admită cererea si sa oblige parata R. Naționala a Pădurilor ROMSILVA sa emită decizia de restituire in natura a imobilului de 820 m.p. teren intravilan în .. N. si a clădirii de pe acesta, in suprafața de 181 m.p., așa cum au fost identificate deja de expertul Vacarasu I..
La data 01.06.2012 pârâta a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinică si nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții prin notificarea nr. 17N/24.05.2011 emisă de Biroul executorului judecătoresc B. I. au solicitat Direcției Silvice N. restituirea în natură a imobilului din . suprafață de 820 mp și imobilul amplasat pe aceasta în suprafață de 181 mp, Direcția Silvică N. fiind o unitate fără personalitate juridică a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva potrivit HG 229/2009, în mod legal conform art. 27, alin (2) din HG 250/2007 privind Normele de aplicare a Legi 10/2001 trece la indicarea persoanei juridice în posesia căreia se află terenul amintit respectiv RNP - Romsilva cu sediul în București ..
Potrivit notificări nr. 32N/25.08.2011 emisă de executorul judecătoresc B. I. reclamanții au solicitat RNP - Romsilva restituirea terenului din . N..
Pe cale de excepție a invocat tardivitatea notificării, aceasta depășind termenul rut de art. 22, alin (2) din Legea 10/2001. Conform art. 22, alin. (5), "nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent".
Față de cele mai sus-expuse, a apreciat că termenul prevăzut la art. 22 din legea 10/2001 este un termen de decădere și un termen de prescripție, iar termenele de decădere spre deosebire de cele de prescripție nu sunt susceptibile de suspendare, întrerupere sau repunere în termene. Încălcarea termenelor de decădere duce la efectul de stingere a dreptului subiectiv de a mai demara procedura.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanții, au făcut referire la respectarea termenelor de depunere a notificării, reiterând că termenul de 6 luni prevăzut de art. 22, alin. (1) care a fost prelungit succesiv prin OUG 109/2001, respectiv OUG 145/2001 curge de la data comunicări prevăzute de art. 27, alin. (4) din Legea 10/2001.
Pârâta a învederat că reclamanții din prezenta cauză pretind că din culpa Ministerului Internelor și Reformei Administrative, care nu a respectat prevederile Legi 10/2001 art. 27, alin, (2), mai precis din cauza faptului că acesta nu a comunicat persoanei îndreptățite numele persoanei juridice în posesia căreia se află parte din suprafața revendicată s-a ajuns în situația de a transmite notificare RNP - Romsilva în data de 25.08.2011.
Din lecturarea ..02.2009 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul mai sus - amintit, se poate observa că în cuprinsul acestuia este specificat că Direcția S. N. (Ocolul Silvic N.) este unitatea deținătoare a unei părți din imobilul revendicat de către reclamanți.
Pârâta a menționat că din aceasta sentință se trage concluzia ca de la data de 18.02.2009, când a fost pronunțată, reclamanții au avut cunoștință asupra faptului că unitatea deținătoare a suprafeței este Direcția Silvică N..
Însă, petenții transmit notificarea nr. 17N în data de 24.05.2011 Direcției Silvice N., data la care este depășit cu mult termenul stipulat în cuprinsul art. 27, alin. (4) din Legea 10/2001 urmând ca în data de 25,08.2011 prin notificarea 32N a aceluiași executor judecătoresc să notifice R. Națională a Pădurilor - Romsilva cu sediul în București, ., ca urmare a răspunsului primit din partea Direcției Silvice N. prin adresa nr. 5567/61.06.2011 (aflată la dosar), aceasta fiind o unitate fără personalitate juridică a RNP - Romsilva conform HG 229/2009.
Față de cele mai sus argumentate, au solicitat admiterea excepției tardivității notificării si respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Pe cale de excepție a invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește imobilul clădire, solicitând să fie admisă, din următoarele considerente:
Din cuprinsul . Tribunalul București rezultă că Tribunalul N. s-a pronunțat prin ȘC nr. 309/20.06.2006, definitivă și irevocabilă, asupra cererii de restituire a clădirii dispunând;
"... obligă pârâta Comisia Comunală Bicazu A. pentru aplicarea Legii 10/2001 să înainteze notificarea Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor conform art. 16, alin. (2) Titlul VII din Legea Nr. 247/2005 în vederea soluționării cererii de despăgubiri bănești pentru imobil locuință compusă din patru camere și dependințe, demolate, pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă ".
Acest aspect fiind menținut și evidențiat și în Decizia nr. 4685/24.09.2010 a ICCJ.
Cu privire la cererea de restituire a imobilului în suprafață de 820 mp, identificat de expertul V. I. în expertiza dispusă în dosarul nr._ al Tribunalului București și a clădiri edificate pe acesta, în suprafață de 181 mp, a precizat următoarele:
R. Națională a Pădurilor - Romsilva nu a fost parte în dosarul mai sus amintit, nu a participat la efectuarea expertizei conform art.208, alin.(1) Cod procedură civilă și, în consecință, nu a putut formula obiecțiuni la raportul de expertiză amintit de reclamanți în cererea de chemare în judecată. în raportul indicat nu se precizează cu certitudine dacă imobilul în suprafață de 181 mp amplasată pe terenul respectiv se poate identifica ca fiind același cu cel din momentul deposedări autorului reclamanților.
Mai mult, în raportul efectuat în dosar nr._ se identifică suprafața construită de 181 mp.
RNP - Romsilva când a trecut la demararea procedurilor de intabulare a ternului și a construcțiilor pentru înscrierea în cartea funciară, din documentația cadastrală rezultă în mod clar că suprafața clădirii este de 170 mp. Față de aceste aspecte pârâta a considerat ca există diferențe majore cu privire la construcția aflată pe acest teren.
Din cuprinsul . Tribunalului București rezultă că Tribunalul N. s-a pronunțat prin ..06.2006, irevocabilă, asupra cererii de restituire a clădirii dispunând:
"... obligă pârâta Comisia ComunalaBicazu A. pentru aplicarea Legii 10/2001 să înainteze notificară Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor conform art. 16, alin. (2) Titlul VII din Legea Nr 247/2005 în vederea soluționării cererii de despăgubiri bănești pentru imobil locuință compusă din patru camere și dependințe, demolate, pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă."
Acest aspect fiind menținut și evidențiat și în Decizia nr. 4685/24.09.2010 a ICCJ.
Or, conform prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare nu se poate restitui în natură și acorda și despăgubiri pentru același imobil.
În concluzie, a solicitat respingerea cererii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinică si nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, art.115 si următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.10/2001, HG nr.250/2007 privind normele de aplicare a Legii nr.10/2001.
La data de 03.12.2012 pârâta a depus cerere prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii privind capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de restituire a imobilului situat în .. N. compus din construcție de 181 mp., pentru următoarele motive:
Reclamanții au invocat în susținerea acțiunii lor Sentința civilă nr. 209/18.02.2009.
În cuprinsul acestei sentințe nu se menționează imobilul construcție de 181 mp, nu se dispune cu privire la acest imobil.
În susținerea Notificărilor transmise pârâtei reclamanții au anexat doar Sentința civilă nr.209/18.02.2009 a Tribunalului București, Decizia Civilă nr.622A/26.11.2009 a Curții de Apel București și Decizia nr. 4685/24.09.2010 a Î.C.C.J, toate pronunțate în același dosar nr._, în diferite faze procesuale.
Conform dispozițiilor H.G. nr. 250/2007, Anexa "Norme metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001...", Capitolul I Principiile de soluționare a notificărilor, pct. 1, lit. e "sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoana îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul”, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și ale art. 23 din lege.
Mai mult, conform dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum si, in cazul moștenitorilor, cele care atesta aceasta calitate si, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolata si orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse pana la data soluționării notificării", iar conform dispozițiilor art. 25, alin. 1 din aceeași lege "In termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligata sa se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivata, asupra cererii de restituire in natura".
Prin adresa nr.5567/21.06.2011 a Direcției Silvice N., se aduce la cunoștința reclamanților din prezenta cauză faptul că "Documentația depusă prin Biroul Executorului Judecătoresc B. I., referitoare la solicitarea de restituire în natură a imobilului compus din 820 mp teren și construcție în suprafață de 181 mp este insuficientă pentru fundamentarea si emiterea unei decizii în baza Legii 10/2001".
Reclamanții nu au respectat prevederile legii, astfel nu au depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate nici la Direcția Silvică N. nici la R. Națională a Pădurilor-Romsilva.
Pentru aceste motivele invocate anterior, pentru faptul că reclamanții nu au făcut dovada proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoana îndreptățită la restituire pârâta a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii privind capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de restituire a imobilului situat în .. N. compus din construcție de 181 m.p.
2. Pârâta a invocat excepția tardivității acțiunii privind capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de restituire a imobilului situat în .. N. compus din construcție de 181 m.p., pentru următoarele motive:
Reclamanții au invocat în susținerea acțiunii lor Sentința civilă nr. 209/18.02.2009.
Conform Sentinței civile menționate anterior: pagina 7, alin. 2 "Cât privește cererea de acordare a despăgubirilor pentru casa demolată tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 309/20.06.2006 de către Tribunalul N. - Secția Civilă în dosar nr. 736-2006, rămasă irevocabilă, a fost obligată pârâta Comisia Comunală Bicazu A. pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 să înainteze notificarea Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în vederea soluționării cererii de despăgubiri bănești pentru imobilul locuință compusă din patru camere și dependințe, demolate, pentru care restituirea în natură nu este posibilă.
Cât timp reclamanții au deja soluționat acest capăt de cerere, aceștia pot pune în executare sentința civilă de mai sus, sub aspectul sesizării Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor".
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 53N din 04 februarie 2002 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc "B. I.", reclamanții au solicitat Prefecturii județului N. restituirea imobilului situat în intravilanul comunei Bicazu A., județul N., format din teren de 1.692 mp si acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată.
In concluzie, în ceea ce privește imobilul construcție în suprafață de 181 mp prima Notificare este transmisă Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva - Direcția Silvică N. în data de 26.05.2011. Nicio altă notificare cu privire la acest imobil construcție nu a mai fost transmisă (nu s-a făcut dovada transmiterii) către o altă entitate juridică, astfel încât reclamanții să beneficieze de prevederile art. 22 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 "Notificarea înregistrata face dovada deplina in fata oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar daca a fost adresata altei unități decât cea care deține imobilul".
Pentru aceste motive, în baza prevederilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 "Persoana îndreptățită va notifica in termen de 6 luni de la data intrării in vigoare a prezentei legi persoana juridica deținătoare, solicitând restituirea in natura a imobilului. In cazul in care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil" pârâta a solicitat admiterea excepției tardivității transmiterii notificării nr. 17N/24.05.2011 în ceea ce privește imobilul construcție în suprafață de 181 mp.
3. Pârâta a invocat excepția prematurității formulării acțiunii pentru următoarele motive:
Conform prevederilor art. Conform dispozițiilor H,G. nr. 250/2007, Anexa "Norme metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001...", Capitolul I Principiile de soluționare a notificărilor, pct. 1, lit. e "sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoana îndreptățita la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și ale art. 23 din lege.
Conform dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum si, in cazul moștenitorilor, cele care atesta aceasta calitate si, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolata si orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse pana la data soluționării notificării", iar conform dispozițiilor art. 25, alin. 1 din aceeași lege "In termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligata sa se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivata, asupra cererii de restituire in natura".
Prin adresa nr. 5567/21.06.2011 a Direcției Silvice N., se aduce la cunoștința reclamanților din prezenta cauză faptul că "Documentația depusă prin Biroul Executorului Judecătoresc B. I., referitoare la solicitarea de restituire în natură a imobilului compus din 820 mp teren și construcție în suprafață de 181 mp este insuficientă pentru fundamentarea și emiterea unei decizii în baza Legii 10/2001".
Mai mult, se menționează în prin adresa nr. 5567/21.06.2011 a Direcției Silvice N. "Precizăm faptul că unitatea noastră nu are personalitate juridica, competentă să soluționeze cererea de restituire fiind R. Națională a Pădurilor-Romsilva (București, ., sect. 1, cod postai 1611), căreia îi veți transmite documentele solicitate.
Reclamanții nu au respectat prevederile art. 23 din Legea 10/2001, respectiv nu au depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate nici la Direcția Silvică N. nici la R. Națională a Pădurilor-Romsilva.
Conform dispozițiilor art. 23 coroborate cu art. 25 din Legea 10/2001 până la data depunerii actelor doveditoare unitatea deținătoare nu este obligată să se pronunțe asupra cererii de restituire.
Pentru aceste motive, în baza prevederilor art. 23 coroborate cu art. 25 din Legea 10/2001, a solicitat admiterea excepției prematurității formulării acțiunii
La data de 31.01.2013 reclamanții au depus răspuns la cererea formulată de pârâtă la data de 3.12.2012. reclamanții au învederat că prin acest act, parata a invocat trei noi excepții la al treilea termen de judecata si anume: excepția inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității acțiunii si excepția prematurității acțiunii.
Au solicitat instanței de judecata sa observe ca prin încheierea pronunțata la data de 31 oct. 2012, s-au respins excepțiile de tardivitate a notificării si de autoritate de lucru judecat invocate de către parata și au solicitat respingerea susținerilor paratei din cererea depusă la data de 3.12.2012.
La data de 31.10.2012, în ședință publică, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității depunerii notificării și autorității de lucru judecat, pentru motivele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
La data de 05.02.2013, în ședință publică tribunalul a respins excepțiile inadmisibilității, tardivității acțiunii, cu privire la capătul trei de acțiune și prematurității acțiunii, pentru motivele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 209/2009 a Tribunalului București, Secția a III –a Civilă a fost admisă cererea formulată de aceeași reclamanți ca în prezenta cerere și obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative la restituirea în natură a suprafeței de teren de 782 mp.
În considerentele acestei hotărâri se reține că prin notificarea nr. 53N/2002 înregistrată la B. B. I., reclamanții au solicitat Prefecturii Județului N. restituirea imobilului situat în intravilanul comunei Bicazu A., jud. N. format din teren în suprafață de 1692 mp.
Această notificare a fost inițial soluționată prin respingerea ei, în baza Dispoziției nr. 35/2006 de . primar.
Prin sentința civilă nr.309/2006 Tribunalul N. a admis contestația formulată de prezenții reclamanți și a anulat Dispoziției nr. 35/2006 emisă de . primar, fiind obligată intimata să soluționeze pe fond notificarea.
Prin adresa nr.3935/2006 . înaintat spre competentă soluționare notificarea nr.53/2002 spre competentă soluționare Ministerului Internelor și Reformei Administrative, care a respins prin Decizia nr.375/2007 notificarea, decizie reformată la rândul ei prin sentința civilă nr.209/2009 a Tribunalului București, Secția a III –a Civilă.
Prin expertiza judiciară efectuată în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă mai sus amintită s-a identificat că din terenul notificat 820 mp sunt stăpâniți de Direcția Silvică N. iar 827mp de M.. Astfel, se reține în considerentele acestei hotărâri că M. nu este unitate deținătoare pentru suprafață de 820 mp notificată și că Direcția Silvică N. nu a fost sesizată nici de către reclamanți și nici de unitatea deținătoare investită cu soluționarea globală a notificări, respectiv M..
Prin decizia civilă nr.622/A/2009 este respins apelul împotriva sentinței civile nr. 209/2009 a Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, reținându-se în considerentele acestei hotărâri obligația unității deținătoare ce nu deține imobilul notificat de a înainta notificarea unității deținătoare competente.
Prin decizia civilă nr.4685/2008 ÎCCJ a respins recursul declarat împotriva deciziei civile din apel.
Tribunalul a reținut sub aspectul calității de persoane îndreptățite a reclamanților, că prin sentința civilă nr. 309/2006 a Tribunalului N., Secția Civilă și prin sentința civilă nr.209/2009 a Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr.3549/2008 a ÎCCJ s-a stabilit cu putere de lucru judecat că aceștia au calitate de persoane îndreptățite cu privire al imobilul în suprafață de 1692 mp. și construcția intabulată în CF nr.2703 în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 08.08.1939, intabularea dreptului de proprietate având un caractere constitutiv de drepturi în condițiile art.17 rap la art.32 din Decretul Lege nr.115/1938 modificat prin legea din 14.08.1940 privind unificarea dispozițiilor de carete funciară.
S-a reținut că în 28.06.1943 a fost intabulat în cartea a II-a a cărții funciare, dreptul de proprietate a statului maghiar conform hotărârii definitive nr.1838/1942 a Tribunalului Regal Miercurea C. dată în baza înscrisului de expropriere și a schiței din data de 13.10.1941.
Legea nr.260 din 04.04.1945 privitoare la legislația aplicabilă în Transilvania de Nord constată prin art.19 alin 2 nulitatea de drept a transmiterilor de drepturi efectuate în temeiul ordonanțelor maghiare discriminatorii adoptate după data de 15.03.1939 în folosul statului maghiar, precum și retransmisiunile acestor drepturi subdobânditorilor, urmând ca dreptul de proprietate și alte drepturi dobândite tabular să fie radiate din oficiu, cu restabilirea stării tabulare anterioare.
S-a reținut că la data de 05.01.1946 s-a intabulat în baza Decretului-lege nr. 260/1945 dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu în favoarea statului român, pentru ca la data de 18.02.1952 să se intabuleze în baza Jurnalului Consiliului de Miniștrii nr. 563 din 20.04.1946 același drept de proprietate în favoarea Ministerului Forțelor Armate.
S-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că intabularea în favoarea statului român a constituit prin ea însăși o preluare abuzivă în accepțiunea disp. Art.1 din Legea nr. 10/2001 ce îndreptățește notificatorii, în calitatea acestora de legatari universali ai autorului O. G. la restituire.
Ulterior, în cadrul aceluiași dosar în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 209/2009, soluționat irevocabil s-a stabilit că din întreg terenul ce a făcut obiectul notificării suprafața de 820 mp identificată prin expertiză se află împrejmuită și în stăpânirea Direcției Silvice N..
Efectul de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătorești conferindu-i acesteia puterea de lucru judecat (res judicata), presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă ca exprima adevărul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotărâre (obligativitatea). P. de lucru judecat, are în vedere obligativitatea hotărârii anterioare, fără ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleași părți, sa se discute același obiect si aceeași cauza.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identități de părți, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identității intre problema soluționata irevocabil si problema dedusa judecații, instanța de judecata fiind ținuta sa pronunțe aceeași soluție, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Prin urmare, a reținut tribunalul că în ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților, precum și dovedirea preluării abuzive a terenului de 1692 din care face parte și terenul în suprafață de 820 mp ce face obiectul prezentului dosar există putere de lucru judecat.
Sub aspect probatoriu al identificării terenului, tribunalul reține că acesta a fost identificat în expertiza efectuată de expert V. I., în dosarul nr._, probă administrată cu titlu de înscris de către reclamanți, pârâții nesolicitând administrarea unei noi expertize în prezentul dosar.
Astfel, suprafața de teren identificată ca fiind deținută de unitatea deținătoare R. Națională a Pădurilor Romsilva este de 820 mp, identificată prin punctele 107, 108, 208, 207 pe care a fost identificată o construcție C1.
În ceea ce privește terenul de mai sus, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Față de faptul că pe teren a fost identificată o construcție, C1, tribunalul a reținut că a solicitata unității deținătoare să facă dovada autorizației de construire a acesteia, pârâta învederând că nu deține autorizație de construire, construcția intrând în patrimoniul acesteia o dată cu preluarea terenului, în anul 1987.
A mai reținut tribunalul că imobilul construcție C1 nu a fost identificat ca fiind construcția casă de locuit demolată, compusă din patru camere și dependințe, ce a făcut obiectul sentinței civile nr.309/2006 a Tribunalului N., ci o construcție edificată pe terenul de 820 mp ce face obiectul prezentului dosar, iar la nivelul anului 1940-1944 administrația maghiară, după preluarea terenuri a edificat cazărmi militare.(f.81).
Potrivit art.10 alin 2 din Legea nr.10/2001 în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a) -f) din Legea nr.24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsuri
Potrivit alin 3 al aceluiași articol, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile. le reparatorii se stabilesc în echivalent.
Prin normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 s-a stabilit că norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile. În aceste cazuri entitatea învestită cu soluționarea notificării va analiza regimul juridic al construcțiilor deja edificate și în ipoteza în care va constata că acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără autorizările legale va emite decizia de restituire în natură persoanei îndreptățite potrivit legii.
Prin raportare la faptul că aceste construcții au fost edificate anterior preluării terenului de către statul român, de către statul maghiar pe terenul proprietatea reclamanților, preluarea de către statul maghiar fiind declarată nulă în condițiile art. 19 alin 2 din Legea nr. 260 din 04.04.1945 tribunalul a reținut incidența art.10 alin 2 și 3, existând o prezumție de proprietate în condițiile art. 492 cod civil în favoarea reclamanților.
Față de cele de mai sus, tribunalul în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu dispozițiile RIL 20/2007, analizând în fond notificarea formulată tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanții O. I. și O. I. G. în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA și a obligat pârâta să emită decizie de restituire în natură a imobilului situat în . N., compus din teren în suprafață de 820 mp și construcție C1 identificată în raportul de expertiză întocmit de expert V. I. prin punctele 107, 108, 208, 207”.
Împotriva sentinței civile nr.1774/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosarul nr._, a formulat recurs pârâta R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
S-a criticat soluția primei instanțe pentru obligarea pârâtei ROMSILVA să emită decizie de restituire în natură a imobilului situat în . N., compus din teren în suprafață de 820 mp. și construcție C1 în suprafață de 181 mp. identificată în raportul de expertiză – întocmit de expertul V. I. prin punctele 107, 108, 208, 207 – în dosarul nr._ al Tribunalului București - dosar însă, în care ROMSILVA nu a fost parte, nu a participat la efectuarea expertizei susmenționate conform art.208 alin.1 Cod procedură civilă, nu a putut astfel să formuleze obiecțiuni etc. – raportul de expertiză nu îi este opozabil recurentei – pârâte și nu poate demonstra nelegalitatea acestuia.
Mai mult, nu se precizează în raportul de expertiză susmenționat, cu certitudine, dacă imobilul în suprafață de 181 mp, este amplasat pe terenul respectiv și corespunde, este identic, cu cel din momentul deposedării
R. Națională a Pădurilor ROMSILVA, când a trecut la demararea procedurilor de intabulare și a construcțiilor pentru înscrierea în cartea Funciară – din documentația cadastrală, rezultă în mod clar că suprafața clădirii este de 170 mp. și nu181 mp. – existând diferențe majore față de expertiza efectuată de V. I. din dosarul nr._ susmenționat.
S-a mai arătat totodată, că din sentința recurată rezultă că pentru imobilul locuință compusă din patru camere și dependințe, demolate „pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă”, a fost obligată pârâta Comisia Comunală Bicazu A. pentru aplicarea Legii nr.10/2001 să înainteze cererea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Drepturilor pentru acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 – aspect menționat și în decizia civilă nr.4685/24.09.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind autoritate de lucru judecat.
Or, nu se poate restitui în natură – și acorda în același timp despăgubiri, pentru același imobil.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, s-au invocat prevederile art.3041 – 304 pct.9 Cod procedură civilă, Legea nr.10/2001, H.G. nr.250/2007 privind Nomele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Intimații contestatori au depus întâmpinare la dosar prin care au invocat tardivitatea recursului formulat și respingerea pe fond a recursului, susținând îndreptățirea la restituirea imobilelor ca urmare și ca efect al hotărârilor prin care s-a constatat cu putere de lucru judecat, respectiv sentințele civile nr. 309/2006 a Tribunalului N. și nr. 209/2009 a Tribunalului București, raportul de expertiză pentru care se invocă inopozabilitatea făcând corp comun cu hotărârile judecătorești intrate în puterea de lucru judecat, iar recurenta nu a solicitat efectuarea la fond a unei expertize în care să se dezbată în mod contradictoriu, toate aspectele pe care le formulează direct în recurs, fără a le fi susținut activ în primă instanță.
În notele scrise depuse la dosar de către recurentă, s-au reiterat criticile din recurs, arătându-se totodată, că în mod greșit prima instanță a respins ca nefondate, excepțiile privind tardivitatea formulării notificării și autoritatea de lucru judecat față de sentința civilă nr. 309/2006 a Tribunalului N. prin care a fost obligată Comisia Comunală Bicazu A. de aplicare a Legii 10/2001 să fie înaintată către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor notificarea pentru clădirea demolată ce nu poate fi restituită în natură.
Nu s-au administrat noi probe în recurs.
Excepția privind tardivitatea recursului nu poate fi reținută, față de data comunicării sentinței către recurentă – 07.08.2014 și data formulării recursului – 22.08.2014, fiind respectat termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 301 c. pr. Civ.
Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Curtea constată că nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la neadministrarea de către instanța fondului a unei expertize care să identifice în cauză imobilul supus restituirii, pentru a-și susține și recurenta obiecțiunile, întrucât nu-i poate fi opozabil raportul de expertiză extrajudiciar, cu consecința casării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi dispusă expertiză tehnică prin care să se stabilească exact suprafața de teren supusă restituirii, dar și a clădirii C1, care apare intabulată cu o suprafață mai mică, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit Legii nr. 10/2001 și Normelor metodologice de aplicare unitară a legii, persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilele ce fac obiectul acestei reglementări speciale, au obligația ca odată cu notificarea, să depună și actele doveditoare ale dreptului de proprietate, calității de moștenitor, indicarea actului de preluare etc., chiar expertize tehnice prin care să fie identificate imobilele ce fac obiectul notificărilor, acte privind situația juridică – astfel ca unitățile deținătoare să soluționeze legal și temeinic cererea notificatorilor.
Potrivit art. 167 c. pr. civ. probele se încuviințează de către instanța de judecată și se administrează înainte de dezbaterea fondului, la solicitarea părților.
În pricina pendinte, se constată că la fond, recurenta pârâtă nu a solicitat încuviințarea și administrarea unei expertizei tehnice judiciare în condițiile legii, prin care să-și susțină apărările privitoare la întinderea exactă a terenului și clădirii C1, în contra datelor de identificare astfel cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară depus de către contestatori la dosar și care a făcut obiectul unei cauze soluționate pentru doar o parte din terenul care a aparținut autorului contestatorilor, în mod irevocabil prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat asupra calității de persoane îndreptățite la reparație a contestatorilor cu privire la întregul teren preluat abuziv la stat de 1.692 m.p., dar care însă parțial se află în administrarea recurentei, având edificată o construcție C1 de către administrația ungară ( cazarmă) și preluată de către Statul Român – cu titlu nul.
Aceste dezlegări de fapt și de drept au intrat sub autoritatea de lucru judecat, fiind administrate în cauză cu acest titlu, în cadrul probatoriului, atât hotărârile judecătorești menționate în considerentele sentinței recurate, cât și raportul de expertiză care s-a administrat în soluționarea cauzei respective ce a stat la stabilirea situației de fapt și de drept și care astfel a intrat în puterea de lucru judecat - sentința civilă nr. 309/2006 a Tribunalului N., respectiv sentința civilă nr. 209/18.02.2009 a Tribunalului București - Secția a III-a civilă în dos.nr._ - irevocabilă prin decizia civilă nr. 4685/24.09.2010 pronunțată de ICCJ - Secția civilă și de proprietate intelectuală (filele 3 - 16 dos.fond).
Recurenta avea deschisă calea administrării unei expertize tehnice la fond, în condițiile art. 167 c. pr. Civ.
Faptul că o astfel de probă nu s-a solicitat și administrat în primă instanță, în apărare de către pârâtă, nu deschide calea invocării ei ca și critică de nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța n-a administrat ea însăși o expertiză judiciară, nesolicitată de parte, sugerând lipsa de rol activ al judecătorului.
Or, se ignoră prevederile art.129 alin. 5 ind. 1 c. pr. Civ. care statuează: „Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac, omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”.
Curtea observă totodată, că instanța a solicitat pârâtei să prezinte în cauză, autorizația de construire pentru clădirea C1 existentă pe terenul în litigiu, a cărei existență nu a fost contestată, iar pârâta a comunicat lipsa autorizației, preluarea în 1987 a clădirii edificate astfel cum a rezultat din hotărârile judecătorești depuse în probatoriu la dosar.
Astfel, restituirea clădirii C1 edificată fără autorizație de construire, s-a făcut în condițiile art.10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, o dată cu restituirea restului de teren care nu făcuse obiect de restituire prin hotărârile anterioare :” În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv, s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi (…), măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.
Prin urmare art.10 alin 2 din lege exclude de la restituirea în natură, terenurile ocupate de construcții edificate după preluare în baza autorizațiilor legale.
per a contrario, regula restituirii în natură se aplică terenurilor ocupate de construcții noi neautorizate, anterior anului 1990, întrucât textul nu face distincția pe care o face art. 10 alin. 3 din lege, care prevede că se restituie în natură terenurile pe care s-au edificat construcții neautorizate după data de 1 ianuarie 1990, iar excepția este de strictă interpretare, nefiind extinsă la cazul reglementat de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Contrar susținerilor recurentei, este de necontestat că locuința care s-a aflat pe întregul teren al contestatorilor, a fost demolată, pentru care s-au propus măsuri în echivalent într-o cauză anterioară, care nu exclude însă, aplicarea prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 astfel cum s-a reținut mai sus, legiuitorul nelăsând a se face nicio confuzie între cele două situații juridice:
1.terenul pe care s-a aflat locuința demolată;
2.terenul pe care se află construcții edificate neautorizat anterior anului 1990, dar după preluarea la stat a imobilului.
Prima instanță s-a pronunțat cu respectarea textelor de lege susmenționate, dar și cu luarea în considerare a hotărârilor judecătorești anterioare pronunțate în mod irevocabil ce nu puteau fi ignorate, prin care s-a recunoscut contestatorilor, calitatea de persoane îndreptățite la restituirea întregului teren de 1692 m.p. situat în . N., dar și a clădirii existente pe teren -C1, intabulată în 1943 în favoarea administrației ungare, apoi în 1946 și 1952 în favoarea Statului Român – cu statuarea irevocabilă că și preluarea cea din urmă a fost una abuzivă în accepțiunea art. 1 din Legea nr. 10/2001, ce îi îndreptățește pe notificatori, în calitate de moștenitori ai autorului lor O. G. – la restituire.
Astfel că nu se poate reține critica în sensul că în mod greșit s-ar fi aplicat în cauză de către prima instanță, regulile de la art. 492 c. civ. privind accesiunea imobiliară, cu observația că prezentele considerente au menirea să înlocuiască, respectiv să completeze motivarea sentinței recurate, fără a fi necesară reformarea ei.
Reluarea în notele scrise a două excepții, apreciate ca fiind soluționate în mod greșit de către instanța de fond, nu poate face obiect de analiză în afara criticilor formulate în scris și în termenul legal de către recurentă, la dosar.
Pentru considerentele reținute, va fi respinsă excepția tardivității recursului, iar potrivit art. 312 c. pr. Civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția privind tardivitatea recursului invocată de către intimați, ca nefondată.
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR-ROMSILVA, împotriva sentinței civile nr.1774/07.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți O. I. și O. I. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
Rădița I.
Red.F.P.
Tehnored. GIA
Ex.2/05.01.2015
T.B. - Secția a IV-a Civilă – S.E. P.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 1493/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 128/2014.... → |
|---|
