Pretenţii. Decizia nr. 44/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 47715/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Secția A IX-A Civilă Și Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte De Muncă Și Asigurări Sociale
…..
DECIZIA CIVILĂ NR. 44 R
Ședința publică din data de 09 Ianuarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte – I. R. D.
Judecător – I. C.
Judecător - A. P. B.
Grefier - C. I. Ș.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror E. I..
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr.1734/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G. G., având ca obiect „pretenții – Legea 221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cererii prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra fondului cererii de recurs.
Ministerul Public, prin procuror, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, reține dosarul în pronunțare.
După strigarea cauzei și reținerea în acesteia în pronunțare, s-a prezentat intimatul-reclamant prin avocat N. A. M., care depune la dosar concluzii scrise, chitanța nr.487/01/07.01.2014 și împuternicire avocațială.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.02.2009 pe rolul Tribunalului București, ulterior precizată, reclamantul C. G. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București să se constate caracterul politic al măsurii administrative a internării sale în Spitalul de psihiatrie Dr. Gh. M. - Secția Clinici Bălăceanca în perioada 01.09.1971 - ianuarie 1972 pe timpul cercetării sale penale pentru săvârșirea infracțiunii de „propagandă împotriva orânduirii socialiste prevăzute de dispozițiile art.166 alin.2 cod penal” în dosarul de urmărire penală nr.3658/1971 UM 0729 București, și ca urmare a cercetărilor efectuate în dosarul nr._/ 22.09.1971 al Consiliului de Securitate al Statului - Inspectoratul de Securitate Județul Ilfov, precum și în continuare până la 20.09.1974-cu domiciliu obligatoriu și în urmărire generală.
În motivarea cererii reclamantul arată că la data de 06.08.1971 s-a început urmărirea penală a acestuia pentru comiterea infracțiunii de „propagandă împotriva orânduirii socialiste prevăzute de dispozițiile art.166 al.2 cod penal” în dosarul de urmărire penală nr.3658/1971 UM 0729 București, dosar_/12.08.1971, ca urmare a cercetărilor efectuate în dosarul nr._/22.09.1971 al Consiliului de Securitate al statului - Inspectoratul de securitate Județul Ilfov, în sarcina sa reținându-se că a scris o . poezii și un roman cu caracter anticomunist, scrieri care-dacă ar fi fost puse în circulație-ar fi ajutat la destabilizarea orânduirii socialiste.
În acest sens, după ce a fost audiat de mai multe ori la securitatea vremii, pe de o parte a fost obligat să semneze o cerere de demisie din postul de metodist la Casa de creație a județului Ilfov unde era angajat cu carte de muncă și cu un salariu de 1900 lei lunar, pe de altă parte i s-a interzis să părăsească orașul, iar din septembrie 1971 a fost internat forțat la Spitalul de psihiatrie Dr. Gh. M. - Secția clinici Bălăceanca pentru a fi pus sub supraveghere și a i se face în final, în octombrie 1971 o expertiză neuropsihiatrică pentru a se stabili dacă are discernământul păstrat și a știut ce scrie în acele poezii și în roman.
Totodată i-a fost percheziționată casa de locuit și i-au fost ridicate toate manuscrisele spre a fi cenzurate. A fost acuzat chiar pe baza a ceea ce scrisese în calitate de autor.
Tratamentul în spital a fost deosebit de greu de suportat de către el și l-a afectat și după ce într-un final, în luna ianuarie 1972 fiind scos din spital a fost dus la domiciliu unde a continuat să fie sub supraveghere continuă.
Starea sa de afectare este observată chiar și în Nota-extras nr.142/29.02.1972 - în dosarul eliberat de CNSAS unde se relatează: „l-am întrebat unde lucrează, ce gânduri de viitor mai are, dacă îl mai preocupă literatura, la aceste întrebări C. a încremenit pe loc și a chemat pe secretara M. spunându-i că lui C. îi este rău” (pag.24-dosarul CNSAS).
În 23.07.1973 era în continuare menționat „cu propuneri privind menținerea în evidența generală a numitului C. G. G.” în Raportul anual ce se întocmea de către Consiliul Securității Statului. (pag.70 din dosarul eliberat de CNSAS).
Chiar dacă a fost scos de sub urmărire penală prin ordonanța procurorului, datorită urmăririi permanente exercitată de autorități până în 20.09.1974 nu a putut să se angajeze nicăieri, fiind persecutat astfel politic întrucât niciodată pe tot parcursul anilor de comunism nu a avut permisiunea de a publica nimic în nici un fel de publicații. Astfel, a fost în imposibilitatea de a-și procura cele necesare traiului prin mila vecinilor și a rudelor, ulterior prin eforturile imense ale soției sale-urmărită de asemenea și ea și deci în imposibilitate de a promova profesional.
În august 1971 când a fost ridicat de acasă era angajat cu contract de muncă și un salariu de 1900 lei lunar, venituri la care, nici după angajarea din 1974 nu a mai ajuns până în 01.09.1980, așa cum rezultă din cartea de muncă depusă la dosar.
În drept reclamantul a înțeles să-și întemeieze acțiunea în baza dispozițiilor art.4 alin.2 din legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate .
În ședința publica din 08.11.2012 tribunalul a dispus disjungerea capătului 3 din cererea precizatoare formulat în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București având ca obiect obligarea la emiterea unei noi decizii privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă și formarea unui nou dosar, precum și disjungerea capătului 2 din cererea precizatoare formulat în contradictoriu cu intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București întemeiat pe dispozițiile art.1 alin1 lit. c și d din Decretul - Lege nr.118/ 30.03.1990 având ca obiect obligația de a face, și formarea unui nou dosar, motivat de competența diferită a soluționării celor 3 capete de cerere, având în vedere temeiul juridic invocat în susținerea fiecărui capăt de cerere - 3 acte normative diferite.
Tribunalul, având în vedere cererea precizatoare formulată constată că obiectul investirii instanței în dosarul_, după disjungerea capetelor 2 și 3 din cerere, și formarea altor dosare, îl constituie capătul 1 al cererii precizatoare, întemeiat pe dispozițiile art.4 alin.2 și 4 din Legea nr.221/2009 privind caracterul politic al măsurii internării, și în raport de aceste dispoziții în ședința publică din 08.11.2012 a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția de necompetență funcțională a Secției a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prin încheierea pronunțată la data de 08.11.2012 de către Tribunalul București, Secția a VIII-a s-a admis excepția de necompetență funcțională a acestei secții cu privire la capătul 1 din cererea precizatoare formulată de reclamant, întemeiată pe disp.art.4 alin.2 din Legea 221/2009 coroborate cu prevederile art.4 alin.4 din actul normativ menționat, astfel că respectiva cerere a fost înaintată spre competentă soluționare către Secția civilă a Tribunalului București, cauza fiind înregistrată sub nr._ .
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr.1734/07.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ / 2012 Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis capătul 1 al cererii de chemare în judecată precizată și a constatat caracterul politic al măsurii administrative a internării reclamantului în Spitalul de Psihiatrie Dr. Ghe. M. in perioada 01.09.1971 - ianuarie 1972.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 06.03._89 definește la art.3 măsura administrativă cu caracter politic ca fiind „orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative….”
Totodată, s-a reținut că la art.4 alin.2 din lege se prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative altele decât cele prevăzute la art.3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora iar conform alin.4 cererea de constatare este imprescriptibilă.
În cauza de față, a apreciat prima instanță, potrivit dovezilor cu înscrisuri existente la dosar rezultă că reclamantul a fost cercetat penal în timpul regimului comunist pentru săvârșirea infracțiunii de propagandă împotriva rânduirii socialiste, faptă incriminată de dispozițiile art.166 alin.2 Cod penal, sens în care a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Prof. Dr. Gh. M. – Secția Bălăceanca, în intervalul 01.06.1971-ianuarie 1972, după cum atestă copia raportului de expertiză psihiatrică nr.95/1971 întocmit la 28.09.1971 de Spitalul „Dr. Gh. M.” ce se coroborează cu adeverința depusă la fila 116 în dosarul nr._ constituit la Secția a VIII-a a Tribunalului București.
Date fiind considerentele arătate și în concordanță cu normele legale în materie, instanța a admis cererea formulată de reclamant și a constatat caracterul politic al măsurii administrative a internării reclamantului în Spitalul de Psihiatrie Dr. Gh. M. - Secția Bălăceanca, în perioada 01.09.1971-ianuarie 1972.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 27 noiembrie 2013, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietate Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 02 decembrie 2013.
În motivarea recursului recurentul – pârât invocă excepția lipsei de interes față de prevederile Decretului lege nr.118/1990 și OUG nr.214/1999, susținând că acte normative au fost adoptate de către legiuitor tocmai pentru reglementarea acordării unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 06 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, drepturi care nu se pot acorda decât prin recunoașterea caracterului politic al condamnării respectiv al măsurii administrative dispusă prin sentință respectiv decizie de către autoritățile regimului comunist.
Se mai afirmă, prin raportare la considerentele Deciziei nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, că persoanele care au suferit măsuri administrative cu caracter politic precum și vreo măsură privativă de libertate au beneficiat și beneficiază de sume de bani acordate lunar pentru repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a luării măsurii administrative împotriva acestora, sume de bani care nu se pot acorda decât implicit cu recunoașterea și constatarea caracterului politic al măsurii.
Prin urmare, apreciază recurentul – pârât, în mod greșit instanța de fond a constatat caracterul politic al măsurii luate față de reclamantul din prezenta cauză, din moment de acesta a putut beneficia de dispozițiile normative invocate mai sus care au ca finalitate repararea prejudiciului suferit ca urmare a dispunerii măsurilor administrative, prin recunoașterea caracterului politic al acestora.
Mai mult, susține recurentul, Legea nr.221/2009 nu prevede constatarea de drept a caracterului politic al măsurii administrative pentru care sunt recunoscute drepturi în baza Decretului nr.118/1990 și OUG nr.241/1994, întrucât aceste drepturi au fost acordate pe cale administrativă de către instituții ori comisii care nu au atribuții jurisdicționale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. și Legea nr.221/2009.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul – reclamant, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare însă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:
Critica referitoare la lipsa de interes a intimatului – reclamant în formularea cererii de chemare în judecată, încadrată în motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. nu va fi primită.
Interesul este definit drept folosul practic, imediat pe care îl are partea pentru a justifica punerea în mișcarea a procedurii judiciare. Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie legitim (corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale); să fie născut și actual (să existe în momentul în care este formulată cererea); să fie personal și direct (folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune).
Analizând îndeplinirea cerințelor enunțate în litigiul de față, Curtea constată, că intimatul - reclamant justifică interes în formularea cererii de chemare în judecată.
Astfel se constată că potrivit dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 „Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora”, iar potrivit alin.4 „Cererea este imprescriptibilă”.
Or, odată ce legea 221/2009 permite persoanelor față de care s-au luat măsuri administrative, altele decât cele pentru care se prezumă caracterul politic, să solicite, pe cale judecătorească, constatarea caracterului politic al măsurilor la care au fost supuse, necondiționat de obținerea ori nu de beneficii în temeiul unei alte legi speciale de reparații, nu se poate afirma că reclamantul nu justifică un interes legitim în sesizarea instanței.
De asemenea, se constată că interesul reclamantului este personal și direct deoarece măsurile cu caracter administrativ analizate de prima instanță l-au vizat chiar pe reclamant, iar potrivit legii speciale, acțiunea este imprescriptibilă, interesul fiind astfel născut și actual.
Totodată Curtea constată că măsura la care a fost supus reclamantul nu se încadra în dispozițiile art.3, motiv pentru care intervenția instanței în constarea caracterului politic al măsurii era necesară, precum și faptul că obținerea anterioară de beneficii în temeiul Decretului – Lege nr.118/1990 nu înlătură de la aplicare dispozițiile Legii nr.221/2009 odată ce la art.5 alin.4 se prevede în mod expres că „Prezenta lege se aplică și persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.214/1999, aprobată cu modificări și completări, în măsura în care se încadrează în prevederile art.1, 3 și 4 (…)”
Pe cale de consecință, având în vedere considerente arătate mai sus, Curtea, apreciază ca a fi legală și temeinică soluția primei instanței și cu observarea prevederilor art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de recurentul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca nefondat.
Totodată, constatând că soluția din recursul de față este favorabilă intimatului – reclamant, cu observarea dispozițiilor art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea urmează să oblige recurentul – pârât să plătească intimatului sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.487/01/07.01.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva Sentinței civile nr.1734/ 07.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G. G., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6.
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 Ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. R. D. I. C. A. P. B.
GREFIER
C. I. Ș.
Red. Jud. I.C./ Tehnored. C.Ș./
2 ex./
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă
Judecător fond - C. T.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 893/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 139/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
